2,305 matches
-
Și totuși pasărea Phoenix.. M-au tulburat imaginile unui zbor neobișnuit și zadarnic văzut la un televizor. Dar În ce măsură e oare zadarnic să reiei schițele lui Leonardo da Vinci, să faci după ele aripi artificiale, Întocmai cum le-a gîndit enigmaticul visător din Cinquecento și să izbutești ceea ce n-a izbutit el (dacă a Încercat Într-adevăr să zboare)? Ce importanță mai poate avea să planezi purtat de vînt prin golul unei prăpăstii, urmărit de helicoptere, cînd nimeni nu va folosi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-mi cu cîtă ingenuă Încăpățînare motivam altădată exclusivismul meu În favoarea munților. Și astăzi munții sînt pentru mine altceva decît un peisaj, dar aceasta nu mă Împiedică să descopăr că aparenta monotonie a mării ascunde o bogăție În care mă pierd. Enigmatică, inexplicabilă, surîzătoare, ea mă lasă să fac din fiecare pescăruș un Icar, sau, iată, fără nici o legătură, Îmi amintește că numai cei acceptați la a doua treapta de inițiere erau admiși În curtea interioară a lui Pitagora; de aici termenul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
multe motive de nedumerire ca Ianus nu este un zeu iubit. În fapt, ceea ce mă atrage și mă irită la el este echivocul. Nimic nu distinge o față de alta și totuși e greu de găsit printre zeii antici unul mai enigmatic. În ce-l privește pe Zeus, lucrurile sînt clare. Cretanii Îl reprezentau fără urechi pentru a indica imparțialitatea sa, În timp ce lacedemonienii, din contră, Îi dădeau patru pentru a arăta că e În stare să asculte toate rugămințile. Ianus, Însă, exista
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care femeia ar fi fizică, iar bărbatul metafizic. Principalul june prim al antichității grecești, arbitru al frumuseții zeițelor, seamănă adonișilor cu mușchi obosiți și carnea parfumată. Vocația lui e un hedonism de alcov, cu aventuri galante. Un seducător mediocru În comparație cu enigmaticul Don Juan, o frumusețe care evită ideile, ca dealtfel și celebrul, dar prea Îndulcitul Hermes al lui Praxitele de la muzeul din Olimpia care anunță o decadență ce nu va mai ști să regăsească superba demnitate a statuilor lui Policlet. SÎnt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rarități pasoliniene aduse la București de infatigabila Veronica Lazăr : Evanghelia după Matei, Mama Roma, Medea, Păsăroi și păsărele, Cașul, Ce sunt norii...) Maraini povestește : Mi-am dat seama repede că ceea ce îi stimula cel mai mult imaginația cinematografică erau viziunile enigmatice de vise care se transformă, printr-un miracol de inocență, în realitate credibilă și concretă, animalele care au sentimente și care vorbesc, aventurile sexuale ce par furate hazardului și însoțite întotdeauna de o grație bufonă și copilărească. Cum să mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
16-19)"/>. Cam În același stil este descrisă senzuala Ghenea (Golda) Kersanova, „fiica unui evreu bogat, fabricant de lichioruri”, din romanul lui Gib Mihăescu Rusoaica (1933). Ghenea „nu era chiar o frumusețe”, dar trăsăturile ei aveau ceva „asiatic”, „neobișnuit”, „straniu” și „enigmatic de nepătruns”, așa cum le-a prevăzut „sumbrul ei Dumnezeu” <endnote id="(830, p. 13)"/>. În romanul Gorila (1938) al lui Liviu Rebreanu, „ovreica” Babila este „fiica foarte frumoasă a bancherului Leopold Goldstein”. Ea este „o jidancă botezată”, dar aparține unei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
declamație al profesoarei Agatha Bârsescu, la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași (1928-1932). Fiind eleva preferată a Agathei Bârsescu, Ion Sava a adus-o în Teatrul Național Vasile Alecsandri Iași, în 1929. A impresionat de la început prin interpretări profunde și enigmatice. Timp de zece ani, cât a rămas la Iași, a jucat peste patruzeci de roluri, aproape toate sub îndrumarea regizorală a celebrilor directori de scenă: Aurel Ion Maican, Ion Sava și G. M. Zamfirescu. Eliza Petrăchescu a început mai întâi
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
zis el. „Omul acesta m-a iubit mult... da, a ținut mult la mine.” - Aha, mi-am zis, e unul dintre „ciudați”. Mai spune-mi, tată despre ei! - Lasă că o să te iau cu mine atunci, mi-a răspuns el enigmatic. În sfârșit, ziua de 24 a venit, tatăl meu devenea tot mai agitat. M-a invitat să merg și eu cu el, dar l-am refuzat: „Nu merg eu la ciudații ăia...” Tata a început să scrie ceva pe o
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Mergeam însă către o țintă precisă, "Museumsinsel" insula muzeelor. Acolo aveam o întâlnire amânată de peste 30 de ani, cu Nefertiti. Până la "reunificare", fusese expusă în Berlinul occidental, la Dahlem Museum, unde nu aveam acces. Acum era aici, în fața noastră, superbă, enigmatică, privindu-ne din depărtările celor peste 3300 de ani. Sunt curios cum a reacționat arheologul Ludwig Borchard când a descoperit-o, în 1912, în ruinele de la Amarna. S-o fi îndrăgostit de ea? Cum o fi arătat în realitate? Știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
când un coleg sau o colegă din corpul diplomatic ne întreba discret unde ne comandăm "în vest" elegantele ținute. Ce puteam să le răspundem, la "Casa Ardeleanu" sau "Casa Secăleanu" din selectul cartier Titan? Răspundeam cu un surâs discret și enigmatic precizând că dorim să ne păstrăm "exclusivitatea"! La sfârșit de noiembrie am pornit-o! Era un început de iarnă urâtă, cu lapoviță, îngheț, viscol, frig și noi, ca marii îmbogățiți ai Europei, urma să fugim de iarnă în însorita Americă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și o populație de 3800 locuitori. Primul european care a pășit pe insulă a fost olandezul Jacob Roggeveen, la 1722, chiar în duminica Paștelui, de aici și numele insulei. Jurnalul navei olandeze menționează că insula era împădurită și ca moaii, enigmaticele statui, erau în picioare și cu "pălăriile" puse. Primul contact cu "civilizația" nu a fost prea favorabil pentru băștinași, unul fiind împușcat la încercarea de a se sui pe corabie, iar alți 12 uciși cu focuri de armă pe țărm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
comunici ce impresie ți-a lăsat. Se numește În căutarea miraculosului. Fragmente dintr-un Învățământ necunoscut. Aveam să aflu mai târziu, citind-o pe nerăsuflate, că această carte descrie captivant relația extraordinară a autorului ei, Piotr Uspensky, cu G.I. Gurdjieff, enigmaticul filosof care a exercitat o puternică influență asupra spiritualității secolului XX. Răsfoiam paginile cu certitudinea că țineam În mâini un dar prețios și indispensabil În dezvoltarea mea. Peter mă privea lung, În tăcere. Simțea că eram În dubiu, vedea cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Într-adevăr numele cuplului de prieteni ai lui Brook, dar nu știam că el era doctor. Mă așteptam să dau de niște artiști interesați de idei metafizice sau, fabulând mai departe, Îmi imaginasem că Brook ar fi În legătură cu niște membri enigmatici ai unor cercuri oculte, ascunși În spații secrete, disimulate de semiîntuneric și fum de lemn de santal! Faptul că mă aflam În plină lumină, În anticamera cabinetului unui doctor, mă dezamăgea puțin, dezamorsând fanteziile mele cu iz mistic, dar În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
timpul s-a oprit din mers. Prima impresie din avion a fost cea a unei apariții halucinante, ca și cum Nilul și piramidele răsăreau din deșert ca un miracol. Văzute de sus, desăvârșite, neschimbate din cele mai vechi timpuri, piramidele Își dirijau enigmatic energia direct spre Înalt. Văzându-le mai de aproape, Încercam să descopăr mesajul pe care constructorii lor au vrut să ni-l transmită. Ei au gravat În piatră un adevăr obiectiv, prin care se poate stabili un contact peste timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
actori să Înțeleagă subtextul atât de alunecos al frazelor lui. Dar cu Cehovii contemporani lucrurile au mers puțin diferit. Walker părea un tip timid, ascuns și tăcut. Cum intențiile piesei lui și relațiile dintre personaje erau destul de absconse și de enigmatice, eu și actorii Îl asaltam cu Întrebări, dar curând ne-am dat seama că el nu se simțea confortabil printre noi, În concretul teatrului, unde nu putem lucra dacă nu discutăm gălăgioși, desfăcând mai Întâi mecanismele pentru a recrea apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
imaginam că mă cațăr În tabloul de deasupra patului și mă afund În pădurea de ulmi fermecată - pe care am vizitat-o până la urmă. 4 Un șir uluitor de doici și guvernante englezoaice, unele frângându-și mâinile, altele zâmbindu-mi enigmatic, Îmi ies În Întâmpinare pe măsură ce reintru În trecut. A fost Miss Rachel pe care mi-o amintesc Îndeosebi În legătură cu biscuiții Huntley and Palmer (bomboanele frumoase cu migdale deasupra din cutia de tablă Înfășurată În hârtie albastră și pesmeții fără gust
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fața ei rotundă și frumușică se golea de orice expresie. Dar imediat după ce treceam de ea și Îmi Întorceam o clipă capul, aruncând o ultimă privire Înainte de a o lua În sus, gropița se ivea din nou și lumina aceea enigmatică dansa iarăși pe chipul ei drag. N-am vorbit niciodată cu ea, dar la mult timp după ce Încetasem să mă plimb cu bicicleta la ora aceea, relația noastră oculară a fost reînnodată din când În când, În timpul a două sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mic mușchi devenit celebru Îi zvâcnea sub pielea Întinsă a fălcii. Când nu mai erau muzee și cinematografe care să ne găzduiască și abia se lăsase noaptea, nu ne mai rămânea decât să explorăm pustietatea celui mai mohorât și mai enigmatic oraș din lume. Umezeala glacială de pe genele noastre metamorfoza felinarele solitare de pe stradă În vietăți marine cu țepi prismatici. În timp ce traversam piețele vaste, diverse fantome arhitectonice se Înălțau brusc, tăcute, În fața noastră. Ne treceau fiori reci, În general provocați nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ești? De unde știi că-s om? surâde Ștefan. Mulți spun c-aș fi diavol. Așa o fi... Acu... acu, o să fac pe dracu-n patru să le dovedesc că au dreptate: chiar sunt! Dumnezău să te mai înțeleagă. Ștefan zâmbește enigmatic: Socotește, sunt douăzeci de iatagane împotriva unei spade, de multe ori numai un topor... au o coasă. Avem și noi o armă secretă însă, singura ce ne poate salva: istețimea. Trebuie să fim de douăzeci de ori mai isteți ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
După întuneric, vine lumina, spune Daniil cioplind în lemn chipul unui copil ce râde. Jucărică pentru copii, i-l arată zâmbind. Ștefan respiră adânc... Un răstimp rămâne cu obrajii înăbușiți în palme. Ce vis... ce vis, îngână el. Daniil zâmbește enigmatic: Buruienile mele... Ștefan face câțiva pași schiopătând, clătinându-se: Am... am trăit... am retrăit... aievea... Gemeai, bolboroseai, strigai: Valea!... Valea!... Ștefan se lipește cu spatele de peretele de piatră, cu privirile pierdute, răvășite în gol: Valea?... Eram... chiar eram la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de departe, o dată cu foșnetul frunzelor și urletele unei haite de lupi... Ștefan tresare și smulge sabia: Calul!!... Daniil îl oprește printr-un gest potolit: Nu-i nevoie! Vorbesc eu cu ei! Să vorbești?! întreabă Ștefan stupefiat. Cu lupii?! Daniil zâmbește enigmatic: Ne cunoaștem... Și eu în felul meu -, și eu sunt un lup singuratic, adaugă Sihastrul și iese. Ștefan bagă sabia în teacă și mormăie: "Vorbesc cu lupii"... Îi solomonește... Aiasta-i curată vrăjitorie! Ștefan dă ocol chiliei. A rămas singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pagină (colorată) sau o secvență (de asemenea colorată). De aceea cocoșul nimerit la oraș devine cucoșul lui Creangă, un personaj; într-un personaj se transformase și pisicul abandonat pe lângă care în acea seară a trecut „insensibilul” băiețaș; ceea ce ar explica enigmatica lui apreciere, acel uluitor - doar pentru adulți - „foarte bine”; adresat nu aspectului etic, ci exclusiv planului estetic: foarte bine că întâmplările se succed (o pisică și-a abandonat puiul), că povestea continuă. * Scaune. „De dimineață, defecație excepțională: două mici excremente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
frumoasă Nuntă în cer (care, deși schematică, nu are nici o lipsă de gust, e convingătoare și ca psihologie, și ca epică și, mai ales, reușește un personaj feminin plin de grație, autentic, emanând în chip firesc o melancolie sexuală delicat enigmatică) ; realmente frumoase sunt și Nopți la Serampore și Secretul doctorului Honigberger. (Formulez aici sumar aceste păreri strict personale, evident discutabile, fiindcă nu vreau să fac decât o trecere în revistă și nu critică literară.) Dintre nuvelele scrise în străinătate, câteva
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lea, de pe Pont-Neuf, pe vremea aceea principalul centru popular al Parisului, unde se produceau saltimbancii și mișunau negustorii ambulanți, șarlatanii, femeile publice, codoșii, o lume mai mult decât pestriță, din care nu lipseau nici pungașii și nici cuțitarii. 3. Cu privire la enigmatica „poliță cu maimuță”, Radu Albala propune ipoteza că „maimuța” ar fi girantul cerut de regulă pentru acceptarea unei cambii. Se poate. Căutarea unui girant e perfect licită, dar, deși Pirgu nu comite, firește, numai acțiuni ilicite, naratorul nu i le
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe Baudelaire. Căci a gusta pe acest poet este a nu mai avea nimic sfânt, a da cu barda-n Dumnezeu, a te complace în ignominie și cinism. - Pe de altă parte, rafinații care au înscris pe steagul lor chipul enigmatic al poetului «diabolic» nu-și pot imagina brute mai refractare la frumusețile nepieritoare ale artei decât acei nătângi care admiră cu răgete țărănismele unui Coșbuc sau Goga”. O altă imputare dirimantă adusă criticului e stilul neîngrijit, expresia inabilă și lipsită
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]