9,341 matches
-
sau că stimulează secreția sucului pancreatic care este bogat În enzime proteolitice și sărac În enzime inhibitorii. Teoretic, activarea enzimelor poate să apară În aceste condiții, și această activare ar putea determina lezarea pancreasului. -secreția unui suc pancreatic bogat În enzime și sărac În inhibitori enzimatici ar putea duce la precipitarea proteinelor și la formarea unor dopuri intraductale. Acestea determină obstrucția și hipertensiunea ductală, ar putea ulterior să declanșeze lezarea pancreatică. o alcoolul determină și spasmul sfincterului Oddi, cu hipertensiune ductală
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
formarea pseudochistului sau tromboza venei splenice 1. Amilaza Ț În puseele acute, amilaza serică și urinară poate fi crescută, dar de obicei nu se Întâmplă acest lucru, deoarece fibroza pancreatică a distrus mult din capacitatea parenchimului pancreatic de a forma enzime. 2. Testarea funcționării pancresului exocrin Ț testele de stimulare a secretinei și colecistokininei sunt cele mai sensibile teste pentru detectarea malfuncției pancreatice dar sunt dificil de realizat. - sucul pancreatic este obținut prin tubaj duodenal, și se măsoară răspunsul la injectarea
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
o Conținutul de chimotripsină, tripsină și elastază - Teste indirecte o Testul cu bentiromidă o Testul cu pancreolauril o Testul respirator Teste invazive - Testul Lundh - Testul la secretină/ colecistokinină Testele neinvazive evaluează măsurarea conținutului de grăsimi din fecale, măsurarea cantității de enzime digestive din fecale sau administrarea per os a unor enzime digestive și evaluarea activității enzimatice În tubul digestiv prin măsurarea produșilor metabolici În urină sau În gazele expirate. Aceste teste, deși neinvazive, nu sunt foarte sensibile și de aceea, rezultatele
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
Testul cu bentiromidă o Testul cu pancreolauril o Testul respirator Teste invazive - Testul Lundh - Testul la secretină/ colecistokinină Testele neinvazive evaluează măsurarea conținutului de grăsimi din fecale, măsurarea cantității de enzime digestive din fecale sau administrarea per os a unor enzime digestive și evaluarea activității enzimatice În tubul digestiv prin măsurarea produșilor metabolici În urină sau În gazele expirate. Aceste teste, deși neinvazive, nu sunt foarte sensibile și de aceea, rezultatele normale nu sunt de mare ajutor. - Testul balanței grăsimilor din
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
Pancreatectomia totală duce la malabsorbția a 70% grăsimi. Examenul unei probe de scaun pentru globulele de grăsime este specifică și relativ sensibilă pentru malabsorbția grăsimilor. Testele invazive implică introducerea unui tub colector În duoden și măsurarea bicarbonatului sau a excreției enzimelor pancreatice după un prânz sau după stimularea cu hormoni a pancreasului. Aceste teste sunt mai specifice și mai sensibile decât testele neinvazive, dar ele sunt relativ nespecifice și au o rată relativ mare de rezultate fals negative. - Testul excreției PABA
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
stent transhepatic până În duoden. Pseudochistul - reprezintă complicația cea mai frecventă a pancreatitei acute - 25% din cazuri - reprezintă o colecție localizată de suc pancreatic delimitată de țesut fibros sau de granulație - comunică cu un duct pancreatic. - conține o concentrație crescută de enzime pancreatice. - nu are perete epitelial. - necesită cel puțin 4 săptămâni de la debutul pancreatitei acute. - poate fi localizat Țintraparenchimatos sau adiacent țesutului pancreatic (mai frecventă. - persistă atât timp cât există comunicare cu ductul pancreatic. - durerea reprezintă principalul simptom - diagnosticul este stabilit prin examen
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
nivelului lipidelor prin medicație și/sau modificări ale dietei. - pentru pancreatita autoimună tratamentul cu steroizi poate ameliora durerea. - pentru mulți pacienți cu pancreatită cronică, durerea persistentă sau intermitentă rămâne o problemă majoră și sunt necesare analgezice puternice. - administrarea orală a enzimelor pancreatice sau prin administrarea hormoni inhibitori, somatostatin, poate reduce durerea prin scăderea secreției pancreatice. Tratamentul malabsorbției - dietă foarte bogată În proteine, carbohidrați, lipide și va cuprinde 3000-6000 kcal/ zi, majoritatea glucide (400 g sau mai mult) și proteine (100150 g
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
glucide (400 g sau mai mult) și proteine (100150 g). - pentru cei cu steatoree și diaree, restricția de lipide din alimentație este importantă În principal pentru a controla diareea, 50 g/zi, cantitatea fiind crescută până când apare diareea - administrare de enzime pancreatice pentru a Înlocui enzimele pancreatice; adăugarea blocanților receptorilor H2 poate evita inactivarea lipazei de către sucul gastric acid. - trigliceridele cu lanț mediu pot fi utilizate ca și suplimente calorice. Acestea sunt hidrolizate mai rapid și acizii grași absorbiți mai ușor
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
mult) și proteine (100150 g). - pentru cei cu steatoree și diaree, restricția de lipide din alimentație este importantă În principal pentru a controla diareea, 50 g/zi, cantitatea fiind crescută până când apare diareea - administrare de enzime pancreatice pentru a Înlocui enzimele pancreatice; adăugarea blocanților receptorilor H2 poate evita inactivarea lipazei de către sucul gastric acid. - trigliceridele cu lanț mediu pot fi utilizate ca și suplimente calorice. Acestea sunt hidrolizate mai rapid și acizii grași absorbiți mai ușor decât trigliceridele cu lanț lung
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
genetice a soiurilor de viță de vie. Dintre acestea amintim: analiza enzimatică , care se bazează pe principiul conform căreia, variabilitatea genetică dintre organismele aparținând diferitelor specii sau unități taxonomice, poate fi evidențiată prin studiul produșilor chimici ai genelor, deci a enzimelor. Plecând de la aceste considerente, analiza enzimatică și-a găsit aplicabilitate la numeroase specii de plante dar mai ales la vița de vie. analiza diversității genetice , respectiv ADN-ul cloroplastic, utilizarea markerilor moleculari, care presupune utilizarea unui sistem bazat pe markeri
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
poate fi conservat prin înghețare la temperatura de - 80°C. 3.1.1. BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI BIOCHIMICE Conform ipotezei formulate de G.W. Beadle și E.L. Tatum (1941), concepția despre genă s-a completat prin formula “o genă = o enzimă”, gena controlând sinteza, funcția și specificitatea unei enzime. S-a stabilit că gena corespunde unui segment de acid nucleic format dintr-o secvență liniară de nucleotizi, în care este înscrisă informația ereditară. Secvența nucleotizilor în ADN, determină secvența aminoacizilor în
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
80°C. 3.1.1. BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI BIOCHIMICE Conform ipotezei formulate de G.W. Beadle și E.L. Tatum (1941), concepția despre genă s-a completat prin formula “o genă = o enzimă”, gena controlând sinteza, funcția și specificitatea unei enzime. S-a stabilit că gena corespunde unui segment de acid nucleic format dintr-o secvență liniară de nucleotizi, în care este înscrisă informația ereditară. Secvența nucleotizilor în ADN, determină secvența aminoacizilor în lanțul polipeptidic, între molecula de ADN și molecula
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
unei schimbări (mutații) în secvența nucleotizilor din genă îi corespunde automat și o schimbare a secvenței aminoacizilor din proteină. Variabilitatea genetică dintre organisme aparținând diferitelor specii sau unități taxonomice poate fi evidențiată prin studiul produșilor chimici ai genelor, deci a enzimelor. Pornind de la aceste considerente de ordin genetic și biochimic, analiza enzimatică și-a găsit aplicația în cercetările cu privire la originea soiurilor la plantele cultivate și în special la soiurile de viță de vie. Enzimele sunt proteine specializate în cataliza reacțiilor biologice
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
studiul produșilor chimici ai genelor, deci a enzimelor. Pornind de la aceste considerente de ordin genetic și biochimic, analiza enzimatică și-a găsit aplicația în cercetările cu privire la originea soiurilor la plantele cultivate și în special la soiurile de viță de vie. Enzimele sunt proteine specializate în cataliza reacțiilor biologice, situându-se printre cele mai remarcabile biomolecule cunoscute, datorită specificității și puterii lor catalitice extraordinare, mult mai mare decât celei a catalizatorilor chimici (A.L. Lehninger, 1970). Cele mai performante metode de separare
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
proteine specializate în cataliza reacțiilor biologice, situându-se printre cele mai remarcabile biomolecule cunoscute, datorită specificității și puterii lor catalitice extraordinare, mult mai mare decât celei a catalizatorilor chimici (A.L. Lehninger, 1970). Cele mai performante metode de separare a enzimelor sunt: disc - electroforeza, focusarea izoelectrică, cromatografia pe schimbători de ioni. Multă vreme s-a crezut că o anumită activitate catalitică, dintr-un extras biologic, trebuie atribuită unei singure enzime, definită ca structură chimică, adică unui singur fel de molecule. Ulterior
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
A.L. Lehninger, 1970). Cele mai performante metode de separare a enzimelor sunt: disc - electroforeza, focusarea izoelectrică, cromatografia pe schimbători de ioni. Multă vreme s-a crezut că o anumită activitate catalitică, dintr-un extras biologic, trebuie atribuită unei singure enzime, definită ca structură chimică, adică unui singur fel de molecule. Ulterior, prin analize electroforetice, s-a ajuns la concluzia că aceiași activitate catalitică poate fi rezultatul activității mai multor proteine, apărând astfel noțiunea de izoenzime. Izoenzimele sunt forme moleculare multiple
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
structură chimică, adică unui singur fel de molecule. Ulterior, prin analize electroforetice, s-a ajuns la concluzia că aceiași activitate catalitică poate fi rezultatul activității mai multor proteine, apărând astfel noțiunea de izoenzime. Izoenzimele sunt forme moleculare multiple ale unei enzime, care pot fi detectate și separate prin electroforeză în gel a extractelor celulare. Sunt considerate izoenzime, numai enzimele izodinamice înrudite structural și care fac parte din același organism. Izoenzimele pot fi distinse între ele prin diferențele lor de activitate (pH
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
aceiași activitate catalitică poate fi rezultatul activității mai multor proteine, apărând astfel noțiunea de izoenzime. Izoenzimele sunt forme moleculare multiple ale unei enzime, care pot fi detectate și separate prin electroforeză în gel a extractelor celulare. Sunt considerate izoenzime, numai enzimele izodinamice înrudite structural și care fac parte din același organism. Izoenzimele pot fi distinse între ele prin diferențele lor de activitate (pH optim, sensibilitate la temperatură, sensibilitate față de inhibitori, diferențe în gama de substraturi etc.). Principalele sisteme enzimatice analizate pentru
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
3.1); - peroxidaza (E.C.1.11.1.7). + transferaze - glutamat oxaloacetat transaminaza (E.C.2.6.1.1). + hidrolaze - carboxil esteraza (E.C. 3.1.1.1); - fosfataza acida (E.C. 3.1.3.2). 3.1.2. EVIDENȚIEREA DIVERSITĂȚII BIOCHIMICE PRIN ANALIZA ENZIMELOR Sistemele enzimatice au fost primele utilizate în caracterizarea moleculară a plantelor, regăsindu-se în majoritatea etapelor din ciclul de viață a acestora, începând cu stadiul embrionar și până la cel de după maturitate. De asemenea, se cunoaște faptul că o mare parte
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
în majoritatea etapelor din ciclul de viață a acestora, începând cu stadiul embrionar și până la cel de după maturitate. De asemenea, se cunoaște faptul că o mare parte a variațiilor detectate în urma studiului izoenzimelor sunt determinate genetic, ceea ce a făcut ca enzimele să constituie markeri utili investigației biologice. În general, se utilizează enzimele care sunt mai puțin inductibile sub influența factorilor de mediu. Prin urmare doar sistemele enzimatice stabile (neinductibile) la variațiile factorilor de mediu pot fi utilizate ca markeri izoenzimatici. În
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
stadiul embrionar și până la cel de după maturitate. De asemenea, se cunoaște faptul că o mare parte a variațiilor detectate în urma studiului izoenzimelor sunt determinate genetic, ceea ce a făcut ca enzimele să constituie markeri utili investigației biologice. În general, se utilizează enzimele care sunt mai puțin inductibile sub influența factorilor de mediu. Prin urmare doar sistemele enzimatice stabile (neinductibile) la variațiile factorilor de mediu pot fi utilizate ca markeri izoenzimatici. În acest fel numărul markerilor disponibili scade foarte mult și se restricționează
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
de mediu pot fi utilizate ca markeri izoenzimatici. În acest fel numărul markerilor disponibili scade foarte mult și se restricționează gradul de polimorfism și diferențiere ce ar putea fi evidențiat cu ajutorul acestor markeri (Parfit, 1989; Walker ș.a., 1992). Peroxidaza, transelectronază (enzimă transportoare de electroni) face parte împreună cu catalaza din grupa hidroperoxidazelor, clasa oxidoreductazelor. Oxidoreductazele, prima clasă de enzime din sistemul de clasificare a U.I.B. (Uniunea Internațională de Biochimie) sunt enzime care participă la reacțiile de oxidoreducere biologică (G.H. Weill, 1994
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
și se restricționează gradul de polimorfism și diferențiere ce ar putea fi evidențiat cu ajutorul acestor markeri (Parfit, 1989; Walker ș.a., 1992). Peroxidaza, transelectronază (enzimă transportoare de electroni) face parte împreună cu catalaza din grupa hidroperoxidazelor, clasa oxidoreductazelor. Oxidoreductazele, prima clasă de enzime din sistemul de clasificare a U.I.B. (Uniunea Internațională de Biochimie) sunt enzime care participă la reacțiile de oxidoreducere biologică (G.H. Weill, 1994). Izoenzimele peroxidazice includ o grupă mare de enzime specifice ca: NAD peroxidază; NADP peroxidază; acid gras peroxidază
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
cu ajutorul acestor markeri (Parfit, 1989; Walker ș.a., 1992). Peroxidaza, transelectronază (enzimă transportoare de electroni) face parte împreună cu catalaza din grupa hidroperoxidazelor, clasa oxidoreductazelor. Oxidoreductazele, prima clasă de enzime din sistemul de clasificare a U.I.B. (Uniunea Internațională de Biochimie) sunt enzime care participă la reacțiile de oxidoreducere biologică (G.H. Weill, 1994). Izoenzimele peroxidazice includ o grupă mare de enzime specifice ca: NAD peroxidază; NADP peroxidază; acid gras peroxidază; citocrom peroxidază; glutation peroxidază și o grupă de enzime nespecifice, izolate din diferite
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
din grupa hidroperoxidazelor, clasa oxidoreductazelor. Oxidoreductazele, prima clasă de enzime din sistemul de clasificare a U.I.B. (Uniunea Internațională de Biochimie) sunt enzime care participă la reacțiile de oxidoreducere biologică (G.H. Weill, 1994). Izoenzimele peroxidazice includ o grupă mare de enzime specifice ca: NAD peroxidază; NADP peroxidază; acid gras peroxidază; citocrom peroxidază; glutation peroxidază și o grupă de enzime nespecifice, izolate din diferite surse, cu nomenclatura sistemică “donor de hidrogen: H2O2-oxidoreductaza” și codul E.C.1.11.1.7. sau “donor: peroxid
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]