4,405 matches
-
adevărate, ci doar exerciții de stil (de ex. II, 216 care e o parafrază a unor părți dintr-o omilie a lui Ioan Hrisostomul). De altfel, în general, scrisorile lui Isidor sunt destinate publicării și el însuși spune că o epistolă nu trebuie să fie lipsită de eleganță, însă autorul trebuie să evite excesul de podoabe sau lipsa de energie (V, 133, către gramaticul Ofelius). Fotie îl considera pe Isidor un model (kanôn) nu numai de viață ascetică și sacerdotală, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
CPG III, n. 5555. Trad. franc.: Abbé Isaïe. Recueil ascétique, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles en Mauges, 2082-2095. b) Varsanufie și Ioan din Gaza Un compilator necunoscut - în orice caz un călugăr din mănăstirea de care aparțineau cei doi autori de epistole, contemporan cu ei; poate Dorotei? - a realiza o culegere de scrisori compuse de doi asceți care au trăit la începutul secolului al VI-lea într-o mănăstire de orientare calcedoniană, situată șa Thavata, la sud de Gaza: Vaesanufie (mort probabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Serid și devenise maestrul spiritual al acestuia și al monahilor de-acolo; închis în chilia sa, păstra legătura cu lumea numai prin intermediul lui Serid. Într-o scrisoare, Varsanufie declară că și a impus interdicția de a nu-și scris direct epistolele pe care i le dictează lui Serid; chiar cu călugării din propria sa mănăstire el comunică doar prin scris. Între 252 și 257, Varsanufie s-a mutat într-o altă chilie, iar în locul său a venit Ioan și a rămas
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
general călugări, uneori episcopi sau preoți, în câteva cazuri laici; extrase din scrisorile acestora sunt așezate înaintea răspunsurilor. Epistolarul se deschide cu 54 de scrisori ale lui Varsanufie și cu una a lui Ioan adresate unui călugăr, Ioan din Bersabea; epistolele vorbesc despre mutarea acestuia de la Bersabea la Thavata și despre progresele pe care le face în viața de sihastru. Citind cele aproape o sută de scrisori trimise de cei doi asceți lui Dorotei - asupra căruia vom reveni ceva mai jos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la sosirea sa în mănăstire și împărțirea propriilor bunuri, până la lupta cu ispitele și la activitatea sa ca responsabil al spitalului. Circa cincizeci de scrisori ale celor doi asceți sunt adresate lui Andrei, însărcinat cu îngrijirea lui. Varsanufie corespondează (13 epistole) și cu un anume Eutimie, pasionat de interpretarea alegorică a Scripturilor. Interesante pentru cunoașterea controverselor origeniste din secolul al VI-lea sunt unele scrisori (600-607) prin care Varsanufie și Ioan răspund unui călugăr care a citit scrieri ale lui Origen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ioan îl obligă să devină stareț la moartea lui Serid; nu mult după aceea, moare chiar Ioan, în timp ce Varsanufie, încă în viață, încetează în această epocă să mai ofere răspunsuri. Și patriarhul Petru de Ierusalim (524-552) are un schimb de epistole cu Varsanufie în care îi cere sfaturi pentru a rezolva problemele născute în urma legilor lui Justinian din 529 care impuneau catehizarea și botezarea unui mare număr de păgâni. Laicii pun întrebări extrem de variate privind raportul dintre credința religioasă și circumstanțele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Serid. Unele din scrisorile lui Varsanufie și Ioan conțin răspunsuri la întrebările sale privitoare la destinația bunurilor lui, și cei doi asceți îi dau voie să păstreze pentru un anumit timp biblioteca pe care o adusese cu el. Alte epistole ne permit să urmărim încercările și ispitele cu care se confruntă în primii ani. La sfatul celor doi bătrâni, Serid i-a încredințat lui Dorotei sarcina de portar și de primire a oaspeților, apoi organizarea și gestiunea infirmeriei mănăstirii; ulterior
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
plasează pe Nilus pe Sinai și a contamina și viața lui Nilus din Sinaxarul din Constantinopol, este considerată o legendă ulterioară. Culegerea de scrisori compuse de Nilus, editată în 1668 de L. Allaci (reprodusă în PG 79, 81-581) conține 1061 epistole, distribuite în trei cărți alcătuite, fiecare, din 333 scrisori, plus o a patra formată din 62; în realitate, ediția originară, așa cum a arătat J. Gribomont pornind de la codexul Ottobonian grec 250 (secolul al XI-lea; inscripția pe care o conține
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe care o conține, „Ale lui Nilus, ascet din Ancyra în Galatia” confirmă datele din text privitoare la persoana lui Nilus pe care le-am semnalat mai sus), cuprindea 1027 de scrisori repartizate în trei cărți, din care prima (329 epistole) s-a pierdut. În marea lor majoritate scrisorile sunt foarte scurte, uneori sunt compuse dintr-un verset biblic cu un scurt comentariu, și deseori același material apare în mai multe epistole (lunga misivă către călugărul Taumasios, III, 33, conține elemente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisori repartizate în trei cărți, din care prima (329 epistole) s-a pierdut. În marea lor majoritate scrisorile sunt foarte scurte, uneori sunt compuse dintr-un verset biblic cu un scurt comentariu, și deseori același material apare în mai multe epistole (lunga misivă către călugărul Taumasios, III, 33, conține elemente care se regăsesc în alte 14 scrisori!). Totodată, există serii de scrisori cu destinatari diverși constituite din extrase (folosite în ordinea în care figurează în operele de origine) din scrieri ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adevăr, sub pretextul că se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, oamenii sunt puternic ispitiți să trândăvească, lăsând sufletul să se deschidă către patimi; este atitudinea pe care și Pavel o condamnă (I Tes. 3, 6-12) atunci când îi îndemna pe destinatarii epistolei să muncească, urmând exemplul său. Avem aici un accent polemic, autorul vizându-i pe mesalieni și pe acemeți, partizani ai lipsei totale de activitate (cap. 21-27); în cap. 21 sunt menționați în mod explicit Adelfios și Alexandru, liderii celor două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 530 la Schitopole, a afirmat: „De acum înainte, acest copil este învățăcelul meu și fiul Părinților din pustie”, și îl numea și după aceea învățăcelul său și îi îndemna pe părinți să-l învețe Psalmii și să-i explice epistolele Apostolului Pavel. În acest fel, soarta lui Chiril era pecetluită. În noiembrie 543, s-a dus la Ierusalim pentru a asista la sfințirea noii biserici a Sfintei Maria. La începutul anului următor, i-a cerut un sfat lui Ioan Isihastul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Antiohia. După ce Petru a fost alungat în 478, Ioan a plecat în Palestina unde i-a cunoscut pe Isaia și pe Petru Ibericul, episcop monofizit de Maiuma, aproape de Gaza. În 485, când Petru Fulon, reînscăunat la Antiohia, i-a trimis epistola sa sinodală lui Martirios, Ioan era la Ierusalim. După moartea lui Petru Ibericul la 1 decembrie 488, Ioan a devenit nou episcop de Maiuma. Opera sa, Pleroforiile, a fost scrisă în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, adică între 512 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Preceptele și învățăturile erau așadar destinate satului Panir. Vedem aici în mod clar felul în care „omul sfânt” reglementa viața unui sat sau a unui ținut, protejându-le împotriva opresiunii externe și prevenind dezvoltarea unor tensiuni excesive în interiorul lor. O epistolă care s-a păstrat și în siriană, adresată lui Ioan de Antiohia, scrisă cu puțin înainte de conciliul din Efes, îl îndeamnă pe destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemându-l totodată pe Nestorios. Evagrie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
A.-J. Festugière, Les moines d’Orient II. Les moines de la région de Constantinople, Cerf, Paris 1961, pp. 87-171. 5. Filosofia și teologia: Dionisie Areopagitul Faptele Apostolilor (cap. 17) îl prezintă pe Apostolul Pavel în timp ce ține o predică la Atena. Epistolele sale nu ne permit să afirmăm că el a fost într-adevăr acolo însă episodul se potrivește cu cadrul teologic creat de Luca. Acesta povestind drumul evangheliei de la Ierusalim la Roma, a vrut să creeze o scenă prin care să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dinainte nu le menționase și, în consecință, să le declare neautentice. Într-adevăr, primele citate din Dionisie se găsesc în scrierile lui Sever de Antiohia: Contra apologiei lui Iulian și Contra adăugirilor, compuse între 518 și 528, și a treia epistolă către egumenul Ioan, din 532 (sau, potrivit altora, din 510). Să ne oprim asupra acestor opere. Prin 137 de manuscrise grecești, copiate între 827 și secolul al XVII-lea, ni s-a transmis un corpus format din patru tratate și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu e nici sensibilă și nici inteligibilă, iar orice afirmație ca și orice negație rămân inevitabil dincoace de aceasta. Tratatul despre Ierarhia cerească, alcătuit din 15 capitole, reia diversele categorii de îngeri, menționane fără nici o ordine în Vechiul Testament și în epistolele Apostolului Pavel, și le dispune într-un sistem ierarhic riguros. Scripturile ne revelă inteligențele cerești numai în mod simbolic, ascunzând acele entități imateriale sub forme materiale pentru ca, prin intermediul unor asemenea semne, să putem să ne ridicăm până la realitățile spirituale a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
făcut pe asceți capabili de fapte neobișnuite: poate acest tratat a fost adăugat la textul Istoriei mai târziu. Opera a fost compusă probabil după 437, așa cum rezultă din elemente cronologice prezente în text, și înainte de 449, pentru că este amintită în epistola nr. 82 care e scrisă în acel an. De regulă, este acceptat anul 444. Bibliografie. Ediții: Istoria bisericească în GCS 44, 1954 (L. Parmentier și F. Scheideweiler); în SChr. 234, 1977 și 257, 1979 (P. Canivet și A. Leroy-Molinghen); Istoria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un Comentariu (sau mai degrabă, poate, ca o serie de Note) la Faptele Apostolilor: și acesta poate fi reconstruit cu ajutorul Catenelor de manuscrise și o singură referire la Ioan Hrisostomul. Și mai puțin ne-a rămas din Notele la prima Epistolă a lui Petru care este o relatare a unei discuții pe care Amoniu a avut-o cu un anume Cezar axate pe predica lui Cristos printre morți; în acest fragment apar trimiteri superficiale la 1 Petr. 3,19, dar nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
păstrat doar un fragment (însă atât autenticitatea fragmentului cât și eventuala existență a unei opere în care Procopius îl combate pe Proclus sunt îndoielnice), și câteva scrieri care n-au conținut religios ci retoric. E vorba de o culegere de Epistole (în total 163), interesante pentru că ne ajută să cunoaștem bine cercurile intelectuale din Gaza, însă, în esență, cu un conținut sărac: elogii aduse retoricii și filosofiei, scrisori de consolare adresate unor prieteni, recomandări pe lângă puternicii zilei și alte teme similare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autentice. Bibliografie. Ediții: PG 87, 1-2 (operele exegetice); CChr.SG 4, 1978 Catena în Ecclesiasten: S. Leanza); pentru Catene cfr. G. Karo - I. Lietzmann, Catenarum Graecarum Catalogus, Göttingen, 1902; o privire generală în O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 84-91; pentru Epistole cf. Epistolographi Graeci, Didot, Paris, 1873 (R. Hercher). 6. Olimpiodor din Alexandria Contemporan cu Procopios, Olimpiodor, diacon din Alexandria, este foarte puțin cunoscut; activitatea sa a început după ce a fost hirotonisit de către Ioan al III-lea Nikiotes care a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale lui Ecumenius sunt cunoscute de multă vreme, însă cât anume din ele îi aparțin într-adevăr lui este greu de precizat. Numele său apare, alături de numele altora, în lista autorilor reuniți de un compilator într-un gigantic Comentariu la Epistolele lui Pavel, alcătuit după sfârșitul epocii lui Fotie. Așadar, Ecumenius ar fi scris un comentariu cu un subiect analog: acesta, dacă judecăm după ceea ce se poate vedea în compilația ulterioară, ar fi fost format din scurte glose. Mai scurte sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fotie. Așadar, Ecumenius ar fi scris un comentariu cu un subiect analog: acesta, dacă judecăm după ceea ce se poate vedea în compilația ulterioară, ar fi fost format din scurte glose. Mai scurte sunt Comentariul la Faptele Apostolilor și Comentariul la epistolele catolice care, din câte se pare, conțin o mai mare cantitate de material original. Totuși, nici situația acestor comentarii nu e limpede pentru că textul lor coincide, se poate spune, cu acela al comentariilor cu conținut analog scrise de episcopul Teofilact
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
copiat cu fidelitate comentariul scris mai înainte de Ecumenius. Bibliografie. Ediții: Pentru Comentariul la Apocalipsă, cf. The Complete Commentary of Oecumenius on the Apocalypse, ed. with notes by H.C.G. Hoskier, University of Michigan Studies, Ann Arbor, Michigan, 1928; pentru comentariul la epistolele lui Pavel, cf. PG 118, 307-1326; 119, 1-721; K. Staab, Die Pauluskatenen nach den handschriftlichen Quellen untersucht, Pontificio Istituto Biblico, Roma, 1926; id., Pauluskommentare aus der griechischen Kirche, Neutestam, Abhandl. XV, Aschendorff, Münster, 1933; O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 99-102
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sport și liră. Cartea I, pref. Romulus Vulpescu, București, 1975; Parfumul timpului, București, 1975; Sub semnul lui Hercule. Sport și liră, București, 1976; Catehismul iubirii. Eseu liric, cu o planetă de Edgar Papu, Argument pentru eseul liric de... și o epistolă regăsită de F. Aderca, București, 1977; Imaculatul panegiric, București, 1977; Cupola Bărăganului, București, 1979; Scarabeul sacru, pref. Romulus Vulpescu, București, 1979; Dicționar de omonime și de familii de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte, București
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]