2,590 matches
-
singur În această postură umilitoare. Îl acompaniază celălalt prototip al „străinului”, țiganul. Într- adevăr, multe snoave populare românești satirizează paralizanta frică a țiganului de animale sălbatice (inclusiv de lupi) sau de adversari Înarmați. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, În epopeea Țiganiada, Ion Budai-Deleanu a descris caricatural „oastea țigănească”, pornită să se bată cu armata turcă. Temele nu sunt foarte diferite de cele din snoavele referitoare la spaima evreilor. De pildă, Înarmați până-n dinți, țiganii Îi cer domnitorului Vlad Țepeș să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cultura română popor care să fi intrat În contact cu românul, fără ca acesta să-și bată joc de el. Sunt nenumărate anecdote populare În cari se iau peste picior grecii, evreii, nemții, ungurii, polonii, muscalii ; asupra țiganilor există o Întreagă epopee populară În versuri lapidare [...]. Despre bulgari există asemenea o lungă povestire a lui Hagi Ivat craiul, care a vrut să ia Țarigradul Înarmat c-un praz ; despre serbi asemenea ; c-un cuvânt, despre toți. Între mulțimea aceasta de tipuri, românul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu în ultimul rînd în materie de bărbierit). Pe scurt, cred că romanul îmi plăcea atît de mult pentru că era englez (actorul era Richard Johnson). Nu mi-a displăcut nici acum. Mai mult decît orice alt episod din așa-numita epopee cinematografică națională, Columna (1968) a fost gîndit în termeni umani mai întîi ca dramă istorică vie și abia apoi ca monument. Nefiind vorba despre eroi ai neamului (Decebal face un lucru bun și moare după primele zece minute), scenaristul Titus
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a ceva ce este, în primul rînd, un studiu al relațiilor inevitabil ghimpate și melancolice dintre cuceritori și cuceriți. (Sînt abordate inclusiv sentimentele de neputință, de umilință și de frustrare ale unui popor mic, condamnat la supunere sentimente care în epopeea cinematografică națională se remarcă mai ales prin absența lor.) O altă plăcere (aici, ca și la șapte băieți și o ștrengăriță) este aceea de a vedea cinematografia romînă aliniată la practica șaizecistă a distribuțiilor internaționale. și ce dacă Richard Johnson
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pisicilor din castru. și nici nu îndrăznesc să mă gîndesc ce i-ar fi făcut marele Gerula. Lucian Bratu este un regizor infinit mai fluent și mai cultivat vizual decît Drăgan, dar singurul aspect al lui Tudor (episodul unu din epopeea națională și locul 6 în clasament) care rămîne interesant și azi este apariția Licăi Gheorghiu. Problema este că nu pot s-o descriu ; nu mi s-a mai întîmplat niciodată să încerc să descriu o actriță și orice epitet să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de glorioasă, inseparabilă de mîndria de a avea o cinematografie cu atîția mușchi pe ea. Mihai Viteazul (1970) a făcut și mai mulți oameni (13.330.000) să se simtă mîndri. Ca anvergură și complexitate logistică, e vîrful indiscutabil al epopeei naționale. îți dă toată povestea (din 1593, cînd Mihai își cumpără tronul de la turci, pînă în 1601, cînd moare pe Cîmpia Turzii), pe un fundal de politichie europeană la nivel înalt, care se străduiește să fie cît mai cuprinzător și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lor. în schimb, dacă încerci să intri mai adînc în viziunea tragică din Babel, dai de aer și de fum. Dilema Veche, februarie 2007 Cei mai tari 300 Eroii de la Termopile (SUA, 2007), de Zack Snyder Hai să ne măsurăm epopeile, deși vă previn : a mea e mai mare. în fine, arătați-mi ce aveți : Stăpînul inelelor, Gladiatorul, ceva Mel Gibson... Mda. Modest. Mel Gibson ? Ha ! Mel Gibson e un pămpălău fără sînge-n aparatul de filmare. Gladiatorul ? Pfffui ! O așchimodie. și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pare tatăl tuturor lupilor din toate poveștile. Da, ochii lui ard exact ca doi cărbuni aprinși.) Pe scurt, filmul ăsta care se numește 300 și spune povestea bătăliei de la Termopile duce hiperbola cam cît de departe o poate duce o epopee cinematografică realizată în zilele noastre, adică mai mult pe computer decît pe platoul de filmare. Vă mai amintiți de fulgii aceia amestecați cu scîntei care pluteau atît de frumos în prima secvență din Gladiatorul (și, cu mult înainte de asta, în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Lumea Nouă care prezintă călătoria unor emigranți de la 1913 au același gen de putere. și puterea lor e cu atît mai remarcabilă cu cît nu derivă din mărime, din slava și fala tipice superproducției. Filmul lui Emanuele Crialese e o epopee minimalistă, dacă vă puteți imagina așa ceva ; nici măcar nu ne arată Statuia Libertății. Atunci cînd emigranții pornesc la drum, nu vedem vaporul în plan general, avîntîndu-se triumfător în larg. Postul nostru de observație e undeva la nivelul punții superioare sau poate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
scenarist nu dezvoltă relația lor și nici conflictul implicit dintre tată și fiu. Adevărul este că, deși Crialese (cu ajutorul operatoarei sale AgnŁs Godard) ne oferă multe clipe de transport, el ne cam privează de tradiționalele satisfacții narative și dramatice ale epopeii satisfacția de a vedea un personaj crescînd, o sămînță de conflict împlinindu-și promisiunea. Poate că lucrurile astea i se par prea tradiționale și, într-adevăr, poate că relativa lor convenționalitate ar fi tăiat din puterea expresivă a imaginilor. Dar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se par prea tradiționale și, într-adevăr, poate că relativa lor convenționalitate ar fi tăiat din puterea expresivă a imaginilor. Dar lipsa lor se simte. Filmul are destul suflu vizionar, dar nu destul suflu dramatic pentru a fi o mare epopee ; în comparație cu America, America de Elia Kazan sau cu Emigranții de Jan Troell, pare cumva nedus pînă la capăt. în ultima parte, italienii ajunși pe Insula Ellis sînt îndelung examinați, sortați și triați. E un proces urît, pe alocuri inuman (căsătoriile
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bune o saga hollywoodiană așa cum se făceau odată, cu un mare bal și cu un mare război și cu mari întinderi de pămînt peste care sînt mînate cirezi de vite, făcută de un om care vede tropii și convențiile vechilor epopei cu un simț modern al absurdului, dar care, în același timp, vede în ele singurul limbaj adecvat pentru epopee și speră să ajungă la sublimitatea de dincolo de absurd. Cum ? Multiplicînd poncifele (pe principiul enunțat de Umberto Eco în eseul său
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mari întinderi de pămînt peste care sînt mînate cirezi de vite, făcută de un om care vede tropii și convențiile vechilor epopei cu un simț modern al absurdului, dar care, în același timp, vede în ele singurul limbaj adecvat pentru epopee și speră să ajungă la sublimitatea de dincolo de absurd. Cum ? Multiplicînd poncifele (pe principiul enunțat de Umberto Eco în eseul său despre Casablanca : Două clișee puse unul lîngă altul provoacă rîsul, dar o sută de clișee provoacă emoție) și intensificînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o riglă a locului comun. Există în acest moment două perspective pe care onomastica le înregistrează ca sisteme de măsură. Pe scala Coriolan avem o stilistică specifică întreprinderilor eroice unde totul se înregistrează sub semnul grandorii și care revendică suflul epopeii acolo unde sunt construite astfel de caractere. Pe scala Drăgă- nescu, în schimb, avem ordinul de mărime al convențiilor realiste într-un cadru mic-burghez unde personajele sunt selectate din registrul stării civile, și unde, cel mult, avem acces la mijloacele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un dispozitiv de reglaj/dereglaj, reprezentat de sfera mediatică, dispozitiv care ar trebui să realizeze un echilibru între cele două scale, dar care produce o deformare specifică, recu- perabilă în termenii senzaționalismului mediatic. Acțiunile personajului activează o lectură în spiritul epopeii, lectură care vine dinspre sfera mediatică, lectură care nu inter- sectează banalul cotidian și care este menită să fabrice „un erou al timpului nostru”. Ziarul servește drept aparat de proiecție care extrage din cotidian excepționalismul unei vocații eroice, însă cum
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cea mai mare parte”, nu reprezenta decât „o infamie la adresa poporului român” . Stau față în față polemic Transilvania vs Muntenia, prima devenind componentă a României Mari după Unirea din 1918, subiect tratat cu o sensibilitate deschisă către epicul eroizant al epopeii și nicidecum către dramaticul demitizant al comediei de moravuri caragialești, astfel că primele lecturi nu conveneau imaginii ideale despre poporul român în contextul edificator al evenimentului aureolar și al mân- driei naționale, ori știm bine cât de caustic- minimalizator poate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
civil). 4 Foarte curând m-am lăsat de politică și m-am concentrat asupra literaturii. Am poftit În apartamentul meu de la Cambridge scuturile roșu-Închis, de culoarea cinabrului și fulgerul albastru din Cântec pentru oastea lui Igor (acea incomparabilă și misterioasă epopee de la sfârșitul secolului al doisprezecelea sau al celui de-al optsprezecelea), poeziile lui Pușkin și Tiutcev, proza lui Gogol și Tolstoi și minunatele lucrări ale marilor naturaliști ruși care au explorat și au descris pustietățile Asiei Centrale. La un stand
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acest roman istoric, m-am străduit să deslușesc destinul unei țări mici în furtuna vremurilor; destinul unui voievod "prea mare pentru o țară așa de mică", care a făcut din țara lui mică o putere de luat în seamă, o epopee al acelui ev quatrocento românesc. Suntem în plin secol al XV-lea: războiul de 100 de ani; căderea Constantinopolului; zorile Renașterii timpurii; descoperirea lumilor; minunea catedralelor gotice sfidând norii; dar și Inchiziția; și "Pericolul otoman": un veac sângeros, zbuciumat, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după o jumătate de mileniu, în conștiința acestui popor, este considerat "cel mai Mare Român al tuturor timpurilor". Pentru toate câte le-am scris: bune și rele; adevărate și scornite; m-am încumetat să izvodesc cu mândrie o frântură de epopee din blagoslovita domnie a lui Ștefan al tuturor românilor. "Fraților cetitori! Să vă îndemnați a ceti aiastă "samă de cuvinte", ce precum s-au 'tâmplat, cu adevăr s-au scris toate... Și să nu gândiți că sunt basne, că fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
intervale foarte scurte de timp : Mutiny on the Bounty (1932), Men against the sea (1933), Pitcairn’s Island (1934). La fel, dacă nu-l considerăm un simplu episod din istoria navală engleză, am putea numi între cărțile despre corsari și epopeea căpitanului englez Jack Aubrey, un corsar gata să atace cu sloop-ul Sophie sau cu fregata Surprise orice navă franceză sau spaniolă, în timpul războaielor napo leoniene de la începutul secolului al XIX-lea. Jack Aubrey și medicul Stephen Maturin sunt personajele a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mai eficientă decât cuvântul, iar filmul e arta care a concurat cel mai puternic literatura, după Al Doilea Război Mondial. Din ce în ce mai des, în defavoarea ei. Ecranizarea romanului lui Tudoran, purtând același titlu (începând cu 1976, regia Mircea Mureșan), a consacrat definitiv epopeea călătoriei lui Anton Lupan de pe țărmul României până în Țara de Foc. Cele 12 episoade au confirmat nu numai impactul poveștii apărute în 1954, dar au oferit un loc în care puterea imaginii a rupt granițele închise ale unui spațiu unde
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
asumat, pe care l-a slujit onest și de care nu s-a lepădat niciodată în unele dintre scrierile sale cu subiecte istorice - în special în acele mai vechi - „Neamul Șoimăreștilor” și „Șoimii”. De altfel, destul de palide imagini ale neasemuitelor epopei sienkiewiciene, în care totuși palpita un suflet românesc și o neîndoielnică dragoste de trecutul neamului său. M-am întrebat mereu, fără să-mi pot răspunde vreodată, cum se împacă această dragoste de trecutul românesc cu admirația lui față de comunismul de la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
1916, nu la naștere...), adică de vârsta noastră, și cu un [13] băiat mai mic, veșnic cu degetul în nas... După cât îmi amintesc, mai avea un copil sau doi mai mari, de la o primă soție. Fetele aveau toate nume din epopeile antice - Penelopa, Didona și așa mai departe. O casă curioasă și la propriu și la figurat: se urca la etaj pe o scară exterioară de lemn ce dădea în bucătărie, iar de acolo în celelalte camere și în care, cum
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
câteva decenii. Marile personalități sacerdotale care s-au remarcat în comunitatea bisericească veroneză: slujitorul lui Dumnezeu don Pietro Lombardi (1769-1844), sfântul Gaspare Bertoni (1777-1853), fericitul Carlo Steeb (1773-1856), preotul Camillo Bresciani (1783-1871), don Antonio Provolo (1801-1842), don Nicola Mazza (1790-1866). Epopeea caritativă a acestui secol s-a redimensionat prin câteva personalități feminine excepționale: sfânta Maddalena de Canossa (1774-1835), Leopoldina Naudet (1773-1834) și Teodora Campostrini (1788-1860). Prin don Nicola Mazza și fiul său spiritual, fericitul monsenior Daniele Comboni (1831-1881), acțiunea caritativă veroneză
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
satanei, care freamătă, care freamătă și care nu știu până unde va ajunge... Călătoria voastră spre Roma nu e o călătorie de plăcere, ci o călătorie spre calvar...». Așa începea misiunea Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe în târgulețele periferiei romane. Epopeea romană Într-o zi mă aflam la masă cu confrații parohiei din Santa Maria della Misericordia di Gordiani (Roma). Oaspetele nostru era monseniorul Ettore Cunial, care s-a scăpat spunând acest elogiu: «Băgați de seamă să nu-i uitați pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]