2,389 matches
-
șamanul era un specialist al sacrului cu multe alte funcții sociale. După cum spunea Eliade, „șamanul este teolog și demonolog, specialist al extazului și vindecător, auxiliar al expedițiilor de vânătoare, protector al comunității și al turmelor, psihopomp și, în anumite societăți, erudit și poet”. a. Ohlmarks, un autor clasic invocat de Eliade, susține că șamanismul ar fi la origine un fenomen exclusiv arctic, datorat influenței mediului cosmic asupra sistemului nervos al locuitorilor din ținuturile polare. Cu alte cuvinte, frigul excesiv, nopțile lungi
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pregătesc împreună cu el o Antologie a literaturii române: găseam astfel prilejul să-mi achit întrucâtva datoria de recunoștință pe care o aveam față de această țară care mă adăpostise, așa cum un marinar salvat de la furtună închină un umil ex-voto. Distinsul și eruditul meu colaborator, ale cărui lucrări despre istoria și literatura română sunt de o mare autoritate, putea alege judicios din producția istorică și literară a țării sale. Contribuția mea critică urma să fie de-a îndepărta fragmentele pe care publicul francez
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ATN, 1983, 9; N. Steinhardt, Buchet de cucută, RL, 1984, 17; Al. Călinescu, Poeții și „înalta fidelitate”, CL, 1984, 7; Cornel Regman, Poezia „substituirilor”, VR, 1984, 9; Al. Cistelecan, „Substituiri”, F, 1984, 12; Ștefan Aug. Doinaș, Alfabet profan și metaforă erudită, RL, 1985, 15; Petru Poantă, „Melopoetica”, ST, 1985, 3; Marin Mincu, „Acreditarea” poeziei, LCF, 1985, 40; Nicolae Manolescu, Poezie și stil, RL, 1986, 49; Grigurcu, Existența, 387-390; Constantin Pricop, Etape, CL, 1987, 3; Dan C. Mihăilescu, Firul întrebării, VR, 1987
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
scrierile lui Anton Pann (1891, 1893) și a unei monografii despre Eufrosin Poteca (1883). Îi aparține, de asemenea, unul din primele studii despre poezia lui Al. Depărățeanu. Literatura veche l-a interesat deopotrivă cu cea contemporană. Stilul este al unui erudit sobru, dar nu suficient de critic. Contactul cu literatura franceză i-a prilejuit o lucrare despre viața și opera lui André Chénier și traduceri din Alphonse de Lamartine, Alfred de Musset și André Chénier. În folcloristică T. se face cunoscut
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
I. Heliade-Rădulescu, modificându-se în consecință atât ortografia, cât și conținutul, potrivit principiilor heliadiste, explicate pe larg în editorialul Tipograful român. Număr de număr, Heliade va semna articole în care își apără pozițiile lingvistice (Principie de ortografie română, Despre ortografia erudiților sau a vorbelor științelor și celor străine), altele despre arta tipografică, amintiri din perioada premergătoare anului 1848 (Librărie națională română) etc. La începutul lui 1871 Heliade comentează nefavorabil „noua direcție” junimistă, plecând de la o „prelecțiune” ținută la Iași de Titu
TIPOGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290195_a_291524]
-
de altă factură stilistică, având ca ramă pretextul manuscrisului găsit - ar fi povestirea, iar diferența specifică - pastișa cu efecte comice a stilului cronicăresc și a graiului moldovean, întrețesute ingenios, dar nesilit cu neologismul tehnic (oenologic și gastronomic) și cu citatul erudit. T. este un artist al cuvântului, un voluptuos al miresmelor fonetice și lexicale și un virtuoz al compoziției intertextuale. Rezultatul acestui joc livresc și al întâlnirii pseudodocumentului cu fantezia este imaginea unei Moldove deopotrivă verosimile și fabuloase, surprinzând prin predispoziția
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
uneori necruțător, este scriitorul în publicistica din Tămâie și otravă (I-II, 1934-1935), culegere de „impresii despre oameni și locuri” reale. T., al cărui umor e o expresie a toleranței joviale, devine neconcesiv în confruntarea cu grobianismul, pedanteria scientistă și erudită, smerenia ipocrită, pocirea limbii, indecența „polemicilor” autohtone. Paleta ironistului se dovedește însă foarte largă, mergând de la înfierarea fără drept de apel (cazul Giorge Pascu) până la bătaia amabilă pe umăr (Șerban Cioculescu, a cărui erudiție, ajunsă în domeniul vinicol, e surprinsă
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
Președintele clubului, P.E. Schina, trimite primului ministru suma însoțită de o adresă. Ion Brătianu răspunde personal printr-o scrisoare publicată de ziare. La începutul lunii mai moare Ion Massim, profesorul de limba latină de la Liceul Sf. Sava. A fost un erudit, discipolul lui Heliade și conservator de idei. A figurat și în Cameră ca ales al colegiului țărănesc din județul Brăila, unde era născut.88 Pe la începutul lui iunie rușii încep operațiunile lor militare. Întâia acțiune o încep în Dobrogea, pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
română să participe la război, însă rușii au cerut ca armata română să rămâie concentrată dacă vrea, dar au declarat că ei n-au nevoie de concursul ei, de altfel destul de neînsemnată ca număr.91 364 bucureștii de altădată 88. „Eruditul și distinsul profesor și filolog, membru al Academiei Române, I.C. Maxim [1825-1877] a fost răpit ieri numeroasei lui familii și unui șir de tinere genera țiuni pentru a căror instruire zelosul și patriotul profesor își consacrase întreaga viață“ (ROM., an. XXI
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
carieră politică, pentru care are datele naturale, fie alături de Iorga, fie de Goga și A.C. Cuza. Nu mi se pare că se cheltuie în dispute sterile, dovadă producția de articole și teza despre paternitatea învățăturilor lui Neagoe Basarab, lucrare de erudit. Manifestă apoi o remarcabilă consecvență: scrie ceea ce crede și crede (las la o parte acum deosebirile de „credință”) în ceea ce scrie. În fine, ideile lui au o dată controlabilă. Nu mă amuză însă deloc cînd îl aud vorbind despre scriitori în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cunoștințelor, a reflecției, mai ales în epoca „buletinelor informative”, numeroase la începutul anilor ’70. Eram încărcat de amănunte ca un molid de ace și, pe deasupra, euforic. Credeam că nu se vor scutura niciodată. Eroarea am resimțit o nu în fața unor erudiți, ci în a unor interlocutori de o relativă simplitate. Cîte un „cum?” și cîte un „de ce?” (naiv, fără intenție de șicană) m-au pus în dificultate. Anumite răspunsuri a trebuit să le improvizez, de fiecare dată „sub presiune”, cu un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
târziu spre a recupera tot ce se pierde prin lipsa acelui spirit iscoditor, dornic să restituie și să conserve valori, cu conștiința „cronicarului”, care se simțea chemat să se Împotrivească uitării. Foarte frumos vă numește domnul Ciopraga „cronicarul de la Fălticeni; erudit, lansându-se În comentarii rotitoare”; cu acea civilitate de rară esență, de a intra În „consonanță cu interlocutorii”, cu inimă, cu rațiune, cu migală și elan, cu „distanțare tactică” și „proximitate tandră”... și mai ales cu romantism: „idealitate și iubire
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
independență și a locuit alături de ctitoria familiei Gane. 981 pentru că nu l-a așteptat pe d-rul Jean Zwiebel - președintele Comunității,la un serviciu divin solemn, a fost lipsit de salariu de rabin-șef cât timp a trăit. Era un cărturar erudit, de la care am folosit mult În discuțiile noastre. Trăia din darul enoriașilor. Apoi rabinul-șef, fiul său, a trimis „Amintiri” pentru Anuarul lui Gane (la sărbătorirea Centenarului), amintiri care nu sau publicat, fiind... evreu(?) (De asemeni și avocatul-publicist Iacob Bacalu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
I. Amzulescu scria că este „adevărat monument de tenacitate și erudiție științifică, întru totul vrednic de valoarea și renumele Mioriței”. Mircea Eliade afirma că monografia a adus contribuții „decisive” la exegeza mioritică, iar H.H. Stahl crede că lucrarea este „foarte erudită și de o deosebită seriozitate”. F. a alcătuit și o serie de micromonografii închinate altor subiecte: Doicin Bolnavu, Uncheșeii, Jertfa zidirii, Sora otrăvitoare, Nevasta vândută, Fata rău măritată, Iovan Iorgovan, Cântecul lui Brâncoveanu, Cântecul lui Oroveanu, Arborii îmbrățișați, reunite postum
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
și, pe baza concluziilor obținute, după ce la 25 iunie suspendă apariția „Foii literare”, o săptămână mai târziu face să apară primul număr din F. pentru m., i. și l., cu o structură sensibil transformată, renunțând la unele studii și articole erudite în favoarea scrierilor literare propriu-zise și a publicisticii cu caracter informativ sau umoristic. Redactorul încerca astfel, cedând într-o proporție oarecare dorințelor publicului, să cucerească un teritoriu dominat până atunci, în absența unor periodice românești, de foile germane și ungurești. De
FOAIE PENTRU MINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287056_a_288385]
-
complexul acestui debut de originală reviviscență modernă a lumii antice, un critic pripit s-ar grăbi să alcătuiască și o nouă formă de îndrumare și valorificare critică, să zicem pe tema împământenirii românești a miturilor eline... D. CARACOSTEA În mediile erudite s-au fabricat clasici „travestiți”. Pentru ca cineva să râdă de parodierea Eladei, trebuie să cunoască pe Homer. Încât veselia e rezervată numai oamenilor de bibliotecă, P. Dumitriu a făcut ceva în felul lui Topîrceanu, alegându-și ca pretext pagini clasicizante
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
fluctuațiunilor de la suprafața vieții naționale. Creangă este un reprezentant perfect al sufletului moldovenesc între români; al sufletului țărănesc între moldoveni; al sufletului omului de munte între țăranii moldoveni. G. IBRĂILEANU Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit. [...] Creangă e un umanist al științei sătești, scoțând din erudiția lui un râs gros, fără a fi totuși un autor vesel prin materie. Conținutul poveștilor și al amintirilor este indiferent în sine, ba chiar apt de a fi tratat liric
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Printre ele, un studiu amplu, neterminat, despre D. Bolintineanu (1885) și o critică a piesei Ovidiu de V. Alecsandri. În „Literatură și artă română” tipărește, din 1897 până în 1903, mai multe lucrări de teorie literară, articole despre Eminescu, un studiu erudit asupra poemelor homerice ș.a. Mai dăduse, între timp, o bună ediție a discursurilor lui Barbu Catargiu (1886), tradusese din limba engleză discursurile lordului Th. Macaulay, publicase portrete ale unor oratori și oameni politici români. Înscrise în normele esteticii clasice, ideile
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
fără temei, de N. Iorga, ca autor, sub pseudonimul Gr. Gellianu, al articolului Poeziele d-lui Eminescu (1875). Atribuire imposibilă din moment ce nimic din ce îl caracterizează pe cărturar - urbanitate, preocupare pentru motivare și argument, judecată, e drept, severă, dar articulată erudit, solemn, elegant - nu era prezent aici. În pofida unui comentariu contradictoriu, rigidizat în bună măsură de dogma clasicistă, studiul Mihail Eminescu (1903) are câteva repere interesante: explicarea creației lui Eminescu prin predispoziții ereditare, temperament, educație și înrâuriri succesive, din cultura română
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
și cu multă pasiune, reconstituie biblioteca Stolnicului Constantin Cantacuzino, apoi elaborează o documentată monografie Constantin Cantacuzino Stolnicul. Un umanist român (1970). Despre scriitori, cărțile și manuscrisele lor, istorie, semnificația scrisului, organizare, circulație și destin postum al cărților sunt nenumărate informații erudite în alte lucrări, fiecare fiind un prețios vademecum: Ex libris (1973), Biblioteci umaniste românești (1974) și Biblioteci umaniste franceze în colecții românești (1978). SCRIERI: Scriitori clasici și problemele culturii de masă, București, 1966; Biblioteca marelui umanist român Constantin Cantacuzino Stolnicul
DIMA-DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286766_a_288095]
-
mai multe rânduri, culegătorul urmărind să-l găsească pe cântăreț în dispoziția de a-i spune „forma întreagă - cea prototipică”), elaborarea unor norme metodologice (folosește racordajul folcloric încă din anii 1926-1927, fiind încurajat de Ov. Densusianu), completarea culegerilor cu un erudit aparat critic, care denotă intima cunoaștere a bibliografiei, și examenul critic neîndurător aplicat culegerilor improvizate. Când îi anchetează pe cei 12 600 de informatori (cifră nemaiatinsă de cineva), pune accentul pe aspectele originare, primitive ale folclorului vrâncean. Predilecția pentru folclorul
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
ilustrarea omenescului. În fine, prin agonistic înțelege acea ficțiune a violenței, acea exorcizare a ei în cadrul conflictelor ceremoniale ce au loc între cetele de călușari sau între alaiurile de măști din cadrul Malancei bucovinene. Practica fericirii este o excelentă, modernă și erudită lucrare de antropologie culturală, „o aventură unică în antropologia culturală, nu numai românească” (Paul Petrescu), ilustrând frumoasele posibilități teoretice ale autorului. SCRIERI: Practica fericirii. Fragmente despre sărbătoresc, București, 1985. Repere bibliografice: Marian Papahagi, O istorie a sărbătorii, TR, 1986, 22
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
1910, pentru teza de doctorat Le poète François Mainard, publicată la Paris; ordinul Coroană României pentru meritele sale ca profesor universitar la Iași (1911); brevetul Chevalier de la Légion d’Honneur (1922); ordinul Coroană României (1922). Figură tipică de umanist modern, erudit, spirit metodic clarvăzător, deschizător de drumuri în multe privințe, D. sintetizează foarte productiv elemente de bază ale celor două spații culturale și de mentalitate cărora le aparține deopotrivă: român și francez. SCRIERI: Leș Manuscrits de Mainard conservés à la bibliothèque
DROUHET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286878_a_288207]
-
și ale creierului: / Romele,/ Parisurile, / New Yorkurile / izbânzilor românești de mâine!” Verbul lui se vrea exhortativ, oracular, liturgic. Prin infuzie de forțe proaspete, „sili-vom grâul românesc să crească,/ înalt și plin” (Aicea suntem!...). Despărțirea de spațiul natal, de Blajul erudit (Orașul copilăriei) - „somnoros”, „frumos, fantastic și nepriceput” - se face fără regretele lui Goga și Blaga, mitologia de acum a lui C. tinzând spre aeroplan și uzine (titlul În fabrică se repetă); pașii i se împart între realități contrastante. Ceva din
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
poeticii luminii în Divina Comedie (cu traduceri proprii) ca să ajungă la Ariel sau forma pură a libertății, așa cum apare în Furtuna lui Shakespeare. Ca toate studiile sale, și acestea trebuie citite la cel puțin două niveluri: unul al informației exacte, erudite, surprinzătoare prin amănunte înnoitoare, altul, implicit, al valorii spirituale a textului analizat, al iluminării închise în expresie. Aceste principii pot servi drept artă poetică, program de exegeză și țintă a analizei, urmărite în întreaga operă a lui C. Pe aceeași
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]