32,222 matches
-
cu realul real (wirklich Wirkliche, „realul Într-adevăr real”) și cu divinul. Ca și la Platon, la Kant apare, pe lângă același caracter nobil din punct de vedere al istoriei naturii, (al rațiunii) și cel al metafizicii: În ea se manifestă esența „inteligibilă” a omului, așa cum este el În sine (homo noumenon), În timp ce senzorialitatea, senzațiile și instinctele aparțin lumii fenomenelor. Și de aceea, omul nu poate face altceva decât să respecte legea morală sau norma rațiunii ca lege a esenței sale propriu-zise
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se manifestă esența „inteligibilă” a omului, așa cum este el În sine (homo noumenon), În timp ce senzorialitatea, senzațiile și instinctele aparțin lumii fenomenelor. Și de aceea, omul nu poate face altceva decât să respecte legea morală sau norma rațiunii ca lege a esenței sale propriu-zise. Demnitatea sa umană este Întemeiată tocmai pe faptul că el nu urmează instinctele, ca o simplă ființă naturală (ca animalele), ci, fiind un element al lumii inteligibile, o ființă rațională liberă, temeiul acțiunii sale este legea. Astfel, filosofia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Însăși ordinea divină a lumii, În afara unor chestiuni de amănunt, filosofia morală kantiană rămâne și astăzi, pentru foarte mulți, construcția definitivă a lumii morale. Totuși, Paulsen nu este convins că În etica lui Kant se poate găsi desăvârșita cunoaștere a esenței și originii datoriei, sau o ultimă fundamentare a valabilității legii morale. Pentru el, apare, mai degrabă, ca formă a eticii insuficientă din punct de vedere științific și aparține (la fel ca și dreptul natural - cu care formează o pereche), modului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ucide un om, nemaiputând suporta vederea unui asupritor al dreptului, unui distrugător al moralei, al prosperității poporului său, el este justificat În modul său de a gândi: cine face ce-i ordonă conștiința, fără să pregete, acela acționează moral În esență, oricum ar judeca alții acest lucru: din acest punct de vedere propria sa conștiință este ultima instanță. Un alt lucru este Însă judecata asupra valorii obiective a unei asemenea acțiuni În genere. Asupra acestui lucru se decide nu pe baza
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
subiect logic căruia i se atribuie, ca la un punct de convergență, aceste drepturi și obligații. O fundație, o instituție, chiar și statul, nu au În rest, din punct de vedere juridic, nimic material sau psihologic care să le constituie esența; acestea nu sunt persoane decât În măsura În care, prin ceea ce uneori se numește ficțiune, li se atribuie, ca unui centru juridic de convergență, obligații și drepturi. Ceea ce este adevărat În aceste câteva cazuri trebuie, de asemenea, să fie adevărat pentru orice persoană
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adevărat În aceste câteva cazuri trebuie, de asemenea, să fie adevărat pentru orice persoană În general, fiind vorba de o ființă umană, atât timp cât este concepută ca persoană În drept și În morală, căci ideea de persoană nu-și poate schimba esența În funcție de circumstanțe, de la un caz la altul. Să examinăm deci corespondența reciprocă a ideilor de drept și de obligații, În primul rând În drept, unde este ușor de constatat. Într-adevăr, a spune că cineva este obligat, din punct de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca să existe drept, trebuie ca activitatea reflectată atribuită unei persoane să fie exteriorizată prin acte materiale. 3. Dreptul În sens obiectiv și În sens subiectiv Cele două Înțelesuri diverse ale cuvântului drept sunt strâns legate Între ele. Dreptul este, În esență, o delimitare, o coordonare obiectivă a acțiunilor mai multor subiecți. O normă de conviețuire sau de coexistență. Efectul normei juridice constă În a atribui unui subiect o pretenție sau exigență față de un alt subiect, căruia Îi incumbă, prin aceasta, o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
concept din Codul Civil etc. de ex. „Rudenia” etc. aceste norme pot fi socotite repetări mai specificate de fragmente din alte norme preceptive sau prohibitive. 3. Normele permisive - după unii juriști, acestea nu ar avea În Întregime caracter imperativ. În esență: „Permisiunea - ne spune filosoful italian - prin ea Însăși, nu are nevoie de a fi pronunțată de drept, căci În regulă generală, e permis din punct de vedere juridic, tot ceea ce nu e interzis din punct de vedere juridic”. O normă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care se supune pe sine Însuși propriilor sale legi. Acesta se exprimă pe scurt, spunând că Statul și celelalte entități politice au, pe lângă personalitatea de drept public și o personalitate de drept privat”. D. Coercibilitatea Dreptului. Dacă dreptul este, În esență, un imperativ, acesta se manifestă ca sancțiune și, astfel, este tot prin esență, coercibil - adică dacă nu e luat În considerație, poate fi impus cu forța. Dreptul ca normă bilaterală, contrapune un subiect altui subiect, atribuind unuia o pretenție (exigență
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scurt, spunând că Statul și celelalte entități politice au, pe lângă personalitatea de drept public și o personalitate de drept privat”. D. Coercibilitatea Dreptului. Dacă dreptul este, În esență, un imperativ, acesta se manifestă ca sancțiune și, astfel, este tot prin esență, coercibil - adică dacă nu e luat În considerație, poate fi impus cu forța. Dreptul ca normă bilaterală, contrapune un subiect altui subiect, atribuind unuia o pretenție (exigență), căreia Îi corespunde o datorie (obligație) pentru celălalt. Dreptul stabilește Întotdeauna un raport
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
logic al dreptului, chiar dacă, la un moment dat, a fost abrogat și deci pierde caracterul pozitiv (de Drept În vigoare!). Cu alte cuvinte, „pozitivitatea (unei propoziții-lege) nu depinde de un fapt trecător și relativ (adică temporal-istoric, n.n. - V.V.), ci de esența sa logică”. Del Vecchio spune laconic: „Ori de cîte ori o propoziție determină În chip ideal, Între persoane, un raport, În care una poate pretinde de la cealaltă ceva, la care aceasta este obligată, o astfel de propoziție aparține În mod
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
G. B. Vico când făcea constatarea că: Dreptul se naște din adâncul conștiinței populare, din „Înțelepciunea populară”, prin opera anonimă și colectivă a națiunii”. Ideea aceasta s-a impus și prin contribuția Școlii istorice a juriștilor germani, consemnează Del Vecchio. Esența cutumei este convingerea juridică. 2. „Legea este gândirea juridică deliberată și conștientă, exprimată de organe speciale, care reprezintă voința preponderentă a unei mulțimi asociate. Deci, Legea e pronunțarea solemnă a Dreptului, expresia sa rațională. Numai În această formă, elaborarea tehnică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să ia inițiativa pentru apărarea dreptului său. Există, deci, o oarecare colaborare a individului În apărarea dreptului său; el trebuie să vegheze spre a Împiedica tulburarea ordinii juridice, În ceea ce Îl privește (un exemplu: tutela etc). Pe scurt și În esență: „Acolo unde Statul ar ajunge prea târziu și persoana privată are putința să Înlăture violența actuală și injustă, ea are dreptul să o facă”. Subliniind raportul real și organic dintre Dreptul obiectiv și Dreptul subiectiv, filosoful dreptului constată: „Dreptul ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
materială are legile sale, substanțele spirituale superioare omului au legile lor, animalele au legile lor, omul are legile sale (Ă). Există, așadar, o rațiune primordială; iar legile sunt raporturile dintre ea și diferitele entități precum și raporturile dintre aceste entități.” În esență, Montesquieu observă absurditatea celor care neagă obiectivitatea legilor; el spune definitoriu că: „Înainte de a exista legi făcute, existau raporturi de justiție posibile. A spune că nu este drept sau nedrept nimic altceva În afară de ceea ce ordonă sau interzic legile pozitive, este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
politice” și, totodată a „artei de a guverna”. În termeni mai exacți, problema se anunță astfel: „ce atitudine trebuie să asume statul față de aceste surse vii și eterne ale Dreptului, care sunt indivizii și grupurile sociale?” Pe scurt și În esență, filosoful răspundea de pe poziția sa, care susține Primeitatea deontologică a dreptului, că: „Statul este, desigur, punctul de convergență și centrul de greutate al unui sistem de voințe, care emană funciar de la sufletul uman (sau de la conștiință), individual și asociat, și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
energiile acestora „În elemente având o valoare pentru dezvoltarea propriei sale energii și vaste organizări. A recunoaște a priori ca licite și producătoare de efecte legale toate formațiunile posibile de organizații corporative, ar fi cu siguranță absurd și incompatibil cu esența Statului, care trebuie să nu fie un haos, ci un sistem unitar și, prin urmare, coerent În regulile sale și În viața sa; totodată, ar fi total imposibil și absurd pentru Stat de a recunoaște, ca fiind valabile, indistinct, toate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi raportat, logic, la o putere supra-individuală, adică la Statul Însuși!). Giorgio del Vecchio face observația corectă, subliniind că astfel de teze, precum cele relevate mai sus, sunt În contradicție directă cu noțiunile cele mai sigure asupra originii, funcțiilor și esenței Înseși a Statului. Din rândul unor astfel de doctrine superficiale, este aceea a lui Kropotkin care afirma că la sfârșitul secolului al XIX lea Statul ar fi dispărut. Astfel de doctrine confundă sistematic conceptul de Stat cu acela de guvernământ
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
voinței cetățenilor, rezultatul (legătura) unei deliberări și unei elaborări psihologice colective. Desigur, aici, se află și un „viciu” de judecare, căci, ideea „contractului social” este o pretinsă „unanimitate” În „pretențiile juridice particulare față de Stat”. Alți doctrinari au susținut că, În esență, Dreptul și Statul sunt totuna, că „ecuația Între Stat și individ (ca «spirit» sau «conștiință populară», n.n. - V.V.), Între autoritate și libertate, ar fi În cele două cazuri, absolută”. Aici este multă eroare! susține Del Vecchio. Din voința câtorva indivizi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
substanțială, care se gândește pe ea Însăși, care se cunoaște și care nu Împlinește ceea ce ea știe, decât pentru că o știe”. Hegel mai dezvoltase ideea conform căreia: „Statul este substanța etică conștientă de ea Însăși” și pe cea conform căreia: „Esența Statului este universalul În sine și pentru sine, raționalitatea lui A voi”. Del Vecchio arată, Într-o manieră critică, deschisă: câte nedreptăți Îngrozitoare și atroce nu au fost comise pe parcursul secolelor, de către Stat și În numele Statului! Cum să nu te
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fapt că există (istoricește) - legitimă mai presus de legile care emană de la Stat (și care constituie ceea ce se numește Dreptul pozitiv) (Ă) Dar totuși există o altă lege - Legea Dreptății - care nu trebuie niciodată să fie abolită, sau violată În esența sa și În valoarea ideii sale”. „Numai conformându-se acestei Legi Supreme - apreciază gânditorul italian - Statul, ca și Individul, pot dobândi demnitatea etică și pecetea ideală, totodată baza organizării politice a unui Stat de drept.” Statul nu trebuie acceptat să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și Individ, susține filosoful. Numai pe această bază a unității dintre pluralul subiecților și unicitatea Statului se poate concepe idealul de Stat adică al Statului subordonat Rațiunii, Statul Dreptății (Justiției). Filosofia neokantiană a lui Giorgio del Vecchio se dezvăluie, În esență, În ideea că o aceeași raționalitate se află, coincide, În Individ și Stat. „Individul, ca ființă rațională, are caracterul de autonomie, adică el are În sine principiul absolut al unei ordini de determinații care depășește lumea experienței. Un sistem juridic
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
juridice. Totodată, unui stat care nu avea dominația unui teritoriu i-ar lipsi autarhia, adică independența necesară. Dacă teritoriul său ar fi supus unei alte puteri, ar exista o dualitate ce nu se poate Împăca cu suveranitatea. Este vorba, În esență, de o autoritate de ordin public care nu se confundă cu raporturile private, de ex. de proprietate, cum se Întâmpla, adesea, În regimul feudal. Desigur, Statul poate fi proprietar al unei părți a solului, ca și al oricărui alt lucru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de Drept Până la Revoluția franceză (1789), de la Antichitate (Platon-Aristotel), și Evul Mediu, Statul a avut sensul unui „mare institut de educație”, apoi de „Stat providență” sau chiar „Stat poliție” (Fichte Însuși, pe urmele lui Wolf). Odată cu Renașterea se deschide „În esență o răscoală a conștiinței individuale și prin urmare o afirmare a libertății, În primul rând a libertății religioase. Se Începe astfel a se cerceta limitele autorității Statului”. Acestui scop fundamental Îi răspund diverse teorii. Teoria Contractului Social - relevă acum istoricul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Vecchio tratează, și el, problema raportului dintre Stat și Dreptul internațional, chestiune tratată anterior și de către Montesquieu, Vico, dar și de Codul lui Napoleon (Des Justices de paix, p. 671 725). El apreciază că, la urma urmei, „tot Dreptul În esență nu e decât un sistem de limite și de constrângeri ale Voinței. Dar, În domeniul dreptului internațional, problema devine cu mult mai grea, deoarece trebuie să cercetăm dacă există un izvor de obligațiuni, deasupra voinței fiecărei entități, asemenea aceleia care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
existența unei voințe empirice În acest sens. O atare voință poate chiar lipsi În fapt, fără ca validitatea acordului să fie zdruncinată”. Filosoful nostru judecă, În continuare, Într-o manieră care favorizează, În felul său, Dreptul natural relevând viciile organice (de esență!) ale Dreptului pozitiv. El spune: „Trebuie să presupunem că a intervenit un acord, fiindcă o lege rațională impune ca el să intervină, și nu că această lege rațională e valabilă pentru că așa s a convenit”. O voință contrară acestei legi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]