KorAP: Find »[drukola/base=evreu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...1799 >

44,964 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

stau lucrurile, vitează sabra 1! Du-te și fă pe virtuoasa în creierul munților, bine? Fii un model pentru întreaga omenire! Mama mă-tii de sfântă ebraică! Domnule Portnoy, zise ea ridicându-și rucsacul de pe podea, nu ești decât un evreu care se urăște pe sine! — Of, Naomi, poate că ăsta-i soiul cel mai bun. — Lașule! — Băiețoaico! — Șlemie 2! Și o porni spre ușă, numai că eu am sărit din spate și, cu un plonjon spectaculos, am placat-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
eu cine-i șlemiel! Și bebeluș! Da’ dacă am vreo boală venerică? Grozav! Trăsnet! Cu-atât mai bine! N-are decât s-o care în sânge, pe neștiute, colo sus, în munți! Las’ să-i umple pe toți tinerii ăia evrei, așa de bravi și virtuoși! Ce bine-o să le prindă o porție de sculament! Așa-i în Diasporă, mama voastră de țângăi sfinți, așa-i în exil! Ispită și dizgrație! Depravare și mișto de sine! Autodezaprobare - și chiar autocăcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
suficient de simplist! Faptul că era roșcată și pistruiată chiar trebuie să mă facă s-o asimilez, în inconștientul meu obsedat, cu maică-mea? Numai pentru faptul că ea și regina trecutului meu sunt vlăstare ale aceleiași palide vițe a evreilor polonezi? Ăsta să fie, oare, punctul culminant al dramei oedipiene, doctore? Încă o farsă, prietene! Mă tem că pe-asta n-o mai înghit! Oedip Rege e o tragedie celebră, tăntălăule, nu un banc oarecare! Ești un sadic, un șarlatan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mi-a mai rămas vreo viață! Lumea a-nceput să se-nvârtă cu mine, mi-am simțit gâtlejul năpădit de cele mai scârboase sucuri. Ah, inima! Și, când te gândești că toate astea mi se-ntâmplă în Israel! Acolo unde alți evrei își află refugiul, sanctuarul și pacea, Portnoy își găsește pieirea! Acolo unde alți evrei prosperă, mie îmi este scris să-mi dau ultima suflare. Și n-am vrut decât să ofer un pic de plăcere - și să-mi ofer și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
am simțit gâtlejul năpădit de cele mai scârboase sucuri. Ah, inima! Și, când te gândești că toate astea mi se-ntâmplă în Israel! Acolo unde alți evrei își află refugiul, sanctuarul și pacea, Portnoy își găsește pieirea! Acolo unde alți evrei prosperă, mie îmi este scris să-mi dau ultima suflare. Și n-am vrut decât să ofer un pic de plăcere - și să-mi ofer și mie un pic. De ce, de ce nu pot avea și eu parte de plăcere fără ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pl. șikses, dim. șikseleh). 1 Bucurii neevreiești. 2 Pâine nedospită (pască evreiască). 1 De-ajuns. 2 Fiii (lui Israel). 3 Binecuvântat. 4 Slăvit (binecuvântat) fii, Doamne. 1 Șapte (zile de doliu) - în primele șapte zile de la înmormântarea unei rude directe, evreii religioși rămân în casă, așezați pe podea sau pe scaune: se primesc vizite de condoleanțe și se spun rugăciuni. 1 Milă, compasiune. 1 Prescurtare pentru Young Hebrew Women’s Association (Asociația Tinerelor Evreice). 1 Zi sfântă pentru credincioșii evrei, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
legenda inscripționată pe bancnotele și monedele dolarului SUA. Ustură. Tăiați în bucăți, asasinați (fig.). Joc de cuvinte intraductibil, bazat pe omofonia dintre id (termen psihanalitic desemnând inconștientul ca sursă a energiei psihice derivate din nevoile și impulsurile instinctuale) și yid (evreu). Doamne! Joc de cuvinte: cuvântul englez pentru bou este ox (deci conține litera x). Mezzosoprană americană, (1897-1993), prima cântăreață de culoare care a evoluat pe scena Operei Metropolitan din New York (în 1955). Romancier american din secolul XX. Romancier american din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
concursurilor de cultură generală din anii 1956-1957. În original, joc de cuvinte bazat pe paronimele Charles-Șarlatan. Hoț. Om politic, avocat și ministru american (1892-1944). Franklin Delano Roosevelt (1882-1945), președinte democrat al SUA între anii 1933 și 1945. Organizație internațională a evreilor, fondată la New York în 1843, care se ocupă de îmbunătățirea nivelului social, educațional și cultural al evreilor. 1 Se bucură, exultă. 1 Palavragiu. 2 Țara lui Israel. 1 Patriot american (1737-1809), propagandist al Revoluției Americane și participant activ la Revoluția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Om politic, avocat și ministru american (1892-1944). Franklin Delano Roosevelt (1882-1945), președinte democrat al SUA între anii 1933 și 1945. Organizație internațională a evreilor, fondată la New York în 1843, care se ocupă de îmbunătățirea nivelului social, educațional și cultural al evreilor. 1 Se bucură, exultă. 1 Palavragiu. 2 Țara lui Israel. 1 Patriot american (1737-1809), propagandist al Revoluției Americane și participant activ la Revoluția Franceză din 1789-1794. 2 Sculptor american (1867-1941), celebru pentru grupul statuar gigantic, înfățișând chipurile președinților americani Washington

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

el. Manipulantul de-acolo de sus era la zece metri de ceață și de ploaie, de casier, pasageri și de expresul cel lung și luminat. Nu pot scăpa de blestematele lor de fețe, se gândi casierul, amintindu-și-l pe evreul cel tânăr, cu haină de blană, care se plânsese pentru că i se repartizase o cușetă cu două paturi; pentru două nenorocite de ore, nu mai mult. Îi spuse ultimei călătoare de la clasa a doua: Nu pe-acolo, domnișoară! Biroul vamal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ei ieftin. — Doar dacă nu vrei să-l duci dumneata... căpitane. Provocarea ei Îl Încântă. — Ah, dacă aș fi eu tânăr, n-ați mai avea nevoie de hamal! Nu știu ce-o fi În capul ăstora. Clătină din cap În timp ce evreul părăsea biroul vamal, traversând grijuliu liniile În pantofii lui gri din piele Întoarsă, urmat de doi hamali Încărcați. — Mergeți departe? Până la capăt, spuse ea, privind deprimată dincolo de linii, de grămezile de bagaje, de lămpile aprinse din vagonul-restaurant, spre vagoanele care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de familist, să se veștejească puțin de invidie. — N-a fost o traversare grozavă, Îi spuse el În englezește stewardului-șef. Individul fusese chelner În Londra și casierul nu rostea niciodată În franceză un cuvânt mai mult decât era necesar. — Evreul ăla, spuse el, ți-a lăsat un bacșiș ca lumea? — Ce crezi? Șase franci. — I-a fost rău? — Nu. Bătrânului cu mustață - lui i-a fost rău tot timpul. Și vreau zece franci - am câștigat pariul. Era englez. — Lasă-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și se Întrebă o clipă dacă nu cumva trecuse pe lângă ceva dramatic, pe lângă un personaj obosit și hăituit, ca În romane. Nici acesta nu se plânsese de nimic și din acest motiv era mai ușor de uitat decât tânărul acela evreu, grupul turiștilor veniți cu agenția Cook, femeia În mov căreia i se făcuse rău și-și pierduse un inel, bătrânul care plătise dublu pentru cușetă. De fată uitase cu o jumătate de oră În urmă. Acesta era primul lucru pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ceilalți pasageri, a putut aranja cu Însoțitorul să aibă o cușetă de dormit de unul singur. Ura de-a dreptul să trebuiască să se dezbrace În fața altui bărbat, dar știa că aranjamentul o să-l coste ceva mai mult, pentru că era evreu. Nu va fi pur și simplu o chestiune gen vreau, da, poftim bacșișul. Trecu prin fața geamurilor luminate ale vagonului-restaurant, unde lămpi mici, cu muchiile mov, ardeau pe fețele de masă puse deja pentru cină. „Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul“. Trecu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ochii la capătul coridorului de o față și o siluetă care o făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o ultimă tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
că Moult Îi oferea lui Stein un preț bunicel pentru marfă și vadul economic. Myatt nu-l crezuse. Luase Într-o zi prânzul cu junele Moult și, ca din Întâmplare, lăsase să-i scape numele de Stein. Moult nu era evreu. Nu avea subtilitate, nici știința ocolirii răspunsului. Dacă voia să mintă, mințea, dar minciuna s-ar fi limitat la cuvinte; nu știa că mâna neantrenată face minciuna vizibilă. Când trata cu un englez, Myatt era de părere că ajunge un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
truc: În timp ce introducea subiectul important sau punea Întrebarea de bază, Îi oferea un trabuc. Dacă omul mințea, indiferent cât de prompt era răspunsul, mâna Îi ezita un sfert de secundă. Myatt știa ce spuneau neevreii despre el: „Nu-mi place evreul ăla. Nu te privește niciodată În ochi“. Proștilor, triumfa el În secret, știu un truc de două ori mai bun. Știa acum, de exemplu, că tânărul Moult nu mințise. Stein era cel care mințise sau, dacă nu, atunci domnul Eckman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și-ncolo prin fața compartimentului și-i ieși În cale. — Sunteți doctor? Este aici o fată care a leșinat. Omul se opri și Întrebă cu o ezitare: — Unde-i? Apoi o văzu peste umărul lui Myatt. Ezitarea lui Îl enervă pe evreu. — Se vede pe ea că nu Îi este bine, insistă el. Doctorul oftă: — Bine, vin. Dădea impresia că-și adună curajul pentru un calvar. Dar teama păru să-l părăsească imediat ce Îngenunche lângă fată. Era delicat cu ea, deși cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
zăcea pe coridor și străinul era cel aplecat deasupra ei. — Am leșinat? Întrebă ea. Era foarte frig. Era conștientă de mișcările lente și grele ale trenului. Luminile se scurgeau prin fereastră de-a curmezișul feței doctorului și apoi spre tânărul evreu din spatele acestuia. Myatt. My’at. Râse În sinea ei, cu o satisfacție bruscă. Era ca și cum ar fi transferat pentru moment altcuiva toată responsabilitatea. Trenul Începu să se clătine până ce se opri definitiv și evreul se văzu proiectat În perete. Doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
feței doctorului și apoi spre tânărul evreu din spatele acestuia. Myatt. My’at. Râse În sinea ei, cu o satisfacție bruscă. Era ca și cum ar fi transferat pentru moment altcuiva toată responsabilitatea. Trenul Începu să se clătine până ce se opri definitiv și evreul se văzu proiectat În perete. Doctorul nu se mișcase. Dacă o făcuse, fusese În sensul mișcării trenului, nu În contra acesteia. Ochii Îi erau atenți la fața fetei, degetele la pulsul ei. O privea cu o pasiune care vibra la marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și apa tezaurizată. Nici cei o mie de ani În deșertul lumii creștine, unde doar comoara ascunsă e În siguranță, nu Încurajaseră lipsa de reținere. Dar lumea se schimba. Deșertul Înflorea. Ici și colo, În colțuri depărtate, din Europa Occidentală, evreul putea arăta că altele sunt calitățile pe care le Împărtășea cu arabul: calitatea de gazdă princiară, care spală picioarele cerșetorilor și-i hrănește din propria farfurie. Uneori putea Înceta să mai fie dușmanul celui bogat pentru a deveni prietenul oricărui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de blană sau cam pe-acolo. Nu puteai accepta o haină de blană fără să te culci cu un bărbat. Dacă ai luat-o, toate femeile mai În vârstă Îți vor spune că bărbatul are motive să se plângă. Și evreul plătise zece lire. El Îi puse mâna pe braț. — Ce s-a Întâmplat? Spune-mi! Nu te simți bine? Ea Își aminti mâna care scuturase perna, zgomotul ușor al pașilor lui Îndepărtându-se. — Cum aș putea? spuse ea iar, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
trezi râzând: — Măcar de-atâta mi-am dat și eu seama. — Ai văzut stânca care a trecut și care se Înălța deasupra apelor? Aceea era stânca lui Lorelei. Heine. — Ce vrei să spui cu Heine? El zise cu plăcere: — Un evreu. Ea Începu să uite decizia pe care fusese obligată s-o ia și-l privi cu interes, Încercând să vadă un străin sub trăsăturile familiare: ochii mici, nasul mare, părul negru și dat cu ulei. Îl văzuse pe bărbatul acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
lucru zis era „fătuca aia“, iar punerea pe liber venea În forma unei note bătute la mașină și lăsate În cutia ta de corespondeță. Ea spuse cu blândețe, În parte pentru că toate acestea n-o puteau opri să-i placă evreii pentru discreția lor, În parte pentru că era de datoria unei fete să fie amabilă: — Evreii sunt artiști, nu? Păi, aproape toată orchestra de la Atta Girl e formată din băieți evrei. Da, spuse el, cu o amărăciune pe care ea n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
la mașină și lăsate În cutia ta de corespondeță. Ea spuse cu blândețe, În parte pentru că toate acestea n-o puteau opri să-i placă evreii pentru discreția lor, În parte pentru că era de datoria unei fete să fie amabilă: — Evreii sunt artiști, nu? Păi, aproape toată orchestra de la Atta Girl e formată din băieți evrei. Da, spuse el, cu o amărăciune pe care ea n-o Înțelese. — Îți place muzica? — Cânt la vioară, spuse el, dar nu prea bine. Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]