2,256 matches
-
revistei "Poesis", Premiul revistei "Flacăra". Miezul poeticii lui Mihai Ursachi stă, întreg, în superba Confidență prozaică, inclusă într-o carte de maturitate a scriitorului, Nebunie și lumină (Editura Nemira, București, 1998). Ultimele secvențe ale acestui text antologic pe care majoritatea exegeților săi îl recomandă, pe bună dreptate, drept unul dintre marile poeme scrise de Mihai Ursachi conțin practic, într-o formă densă, toate liniile directoare ale unui program poetic atent scenografiat de autointitulatul magistru de Țicău: "de aceea îți spun, toată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
după bine primita antologare a receptării scriitoarei într-o colecție de profil (Hortensia Papadat-Bengescu interpretată de..., 1976) - o critică a criticii oportună (chiar dacă mascată de timidități și dependențe). Materia e structurată în șase secțiuni, ierarhizând temele cele mai preocupante pentru exegeți: Structura artistică, O creatoare de tip vizionar, o creatoare din familia artiștilor plăsmuitori, Creație și analiză, O „poetică” a romanului citadin, Elemente ale unei genealogii caragialeene în romanul bengescian, Existențe stilizate. Secțiunea penultimă, constituind contribuția cea mai consistentă a cărții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
Mica lor "republică" se putea extinde, prin voință luminată și efort militant, pentru a se identifica cât mai deplin țara. MERSUL REVOLUȚIEI Este o formulă sugestivă numai în cadrul unei diacronii de lungă durată a fenomenului, ca la Bălcescu sau la exegeții mai noi cu privire la ciclul modern al istoriei, dar și când e vorba de segmentul ultim, încă nedefinit al "revoluției române.". Voind să arate că această revoluție nu era un "fenomen neregulat, efemer, fără trecut și fără viitor", Bălcescu îi descoperea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de rolul în care intră. Excepționalismul românesc, invocat cu stăruință în ultimul timp, nu e străin de această atitudine. Când se vorbește de atâta ruptură și de excepție, e bine să se amintească perspectiva largă, aproape bimilenară, în care un exeget de talia lui Bălcescu plasa revoluția de la 1848. Prelungindu-i gândul, până în actualitate, ne putem întreba dacă nu e cazul să privim în ansamblu fenomenul revoluționar românesc ca o "serie istorică" deschisă, al cărei capăt e încă greu de întrezărit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
arareori la revolta intempestivă, dură, implacabilă. Comparativ cu unii vecini, îndeosebi cu cei de religie catolică, noi am fi arătat un prea mare scepticism în conduita socială, dacă nu chiar o scandaloasă indiferență. Nu e singura "lectură" a faptelor. Unii exegeți au tras dimpotrivă concluzia că ceea ce părea a fi impasibilitate era de fapt o reacție defensivă, un mod de a fi în istorie. V. Pârvan sesiza odată că la popoarele prea chinuite "se formează un fel de carapace spirituală, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
p. 62-68). Nu e demisie, nonrezistență, abandon, ci un altfel de discurs, un fel paradoxal de a participa la istorie și el presupune desigur o altă cadență. "Aproape orice istorie e fondată pe tăceri și contra-adevăruri" (ibidem, 53), nota același exeget, preocupat de natura discursului istoric și mai ales de implicația factorului putere, inevitabilă, în constituirea acelui discurs. Tăcerile istoriei nu rămân în afara istoriei, dar nici nu pot fi valorificate istoric decât anevoie, cu mijloace greu accesibile. Istoria orală tinde azi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
istoria însăși, ci îi modifică numai modalitățile de expresie. Plecând de la eseul în cauză, Andre Fontaine se întreba dacă după istorie va urma inevitabil plictisul 9. Le drame est encore devant nous", a fost răspunsul lui Alain Besançon, unul dintre exegeții cei mai pătrunzători ai fenomenului contemporan 10, secondat de Anthony Hartley și alți comentatori 11. Chestiunea "postistoriei" merită desigur un examen mai atent, în alt cadru. Convorbiri literare, 27 (august 1990), p. 3 CONCLAV ISTORIOGRAFIC Periodic, asemeni olimpiadelor ce adună
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
efortul este unul de argumentare a afirmațiilor și cercetărilor întreprinse. Astfel, cercetarea științifică modernă a înregistrat și atitudini oneste, echidistante și obiective față de subiecte precum divinația sau magia. Este mai greu să ne pronunțăm asupra abordărilor venite dinspre practicanții sau exegeții care se consideră specialiști în domeniul magiei. Deși nu atacă cercetările științifice ale practicilor magice și divinatorii, lucrările apărute pe piața românească (fie că sunt traduse sau nu) ne ridică unele semne de întrebare asupra veridicității și onestității demersului. Adesea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care au surprins și aspecte legate de geomanție sunt, în special, cele semnate de Tudor Pamfile, Pământul după credințele poporului român, București, 1924; Moses Gaster, Literatura populară română, ediție îngrijită de Mircea Anghelescu, București, Ed. Minerva, 1983. 97 Unul dintre exegeții și intepreții cei mai recunoscuți ai lui Nostradamus a fost românul Vlaicu Ionescu, membru al New York Academy of Sciences. În lucrarea sa Nostradamus, profet al lumii moderne (traducere de Alina Beiu-Deșliu, București, Ed. Albatros, 1999), autorul face proba erudiției sale
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
afectivă (subconștientul) și gîndirea critică (conștientul)".18 O asemenea perspectivă de interpretare trece în secundaritate mulțimea de alte date (religioase, sociale, politice, economice etc.) care dintotdeauna au condiționat faptul cultural. Mai mult, așa cum au demonstrat pînă acum o serie de exegeți, cultura ca de altfel și religia se cere înțeleasă după propriile sale criterii, prin chiar natura sa specifică. Astăzi pare deseori neconvingător să explici un fapt cultural prin altul economic, sau unul religios prin "paricidul primordial", de exemplu. Le poți
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Phoenix și În adâncile fântâni ale mării. Un spirit riguros, sever (dar nu uscat) disciplinează expresia tragică a sentimentului azvârlirii în lume: „Coboare îndurare / În lumea pieirii / Peste veacul făptuirii, / Peste tot ce este / Greul de a fi”. Activitatea de exeget afirmă programatic supunerea la text (implicit polemic față de tendințele de deconstruire subiectivă a acestuia), supunere susținută de o mare erudiție și ajungând adesea la rezultate originale, surprinzătoare, în interpretarea unor teme savante. Indiferent însă despre ce ar scrie, C. trimite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
implicit, al valorii spirituale a textului analizat, al iluminării închise în expresie. Aceste principii pot servi drept artă poetică, program de exegeză și țintă a analizei, urmărite în întreaga operă a lui C. Pe aceeași linie se situează comentariile eminesciene. Exegetul are un cuvânt de spus nu numai în interpretarea operei poetului ci și în ce privește cunoașterea filologică, stabilirea de text și critica textului. Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile (1994), antologie alcătuită și comentată de C., nu este doar o carte pentru elevi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
condiția ca ele să fie explicit puse în relație. Acest lucru lipsind, textul rămâne eliptic până la obscuritate, dacă nu chiar până la fractură logică. Pentru că pot proveni dintr-un alt tip de discurs, între alți parteneri.” Critica filologică a textului, dovedește exegetul, nu se poate împlini decât prin analiza lui logică și filosofică. Poetul, clasicistul, exegetul, comparatistul se întâlnesc în opera moralistului C., deloc pedant, cu o adâncă înțelegere a tuturor slăbiciunilor și spaimelor omenești, dar și cu rigoarea celui ce s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
eliptic până la obscuritate, dacă nu chiar până la fractură logică. Pentru că pot proveni dintr-un alt tip de discurs, între alți parteneri.” Critica filologică a textului, dovedește exegetul, nu se poate împlini decât prin analiza lui logică și filosofică. Poetul, clasicistul, exegetul, comparatistul se întâlnesc în opera moralistului C., deloc pedant, cu o adâncă înțelegere a tuturor slăbiciunilor și spaimelor omenești, dar și cu rigoarea celui ce s-a desăvârșit pe sine înainte de a-i modela pe alții, cel din Luminile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Aurel Pantea, Reveria și limitele ei, APF, 1995, 3-4; Z. Ornea, Biblia în ediții critice și artistice, RL, 1995, 40; N. Havriliuc, Petru Creția, „Luminile și umbrele sufletului”, L, 1996, 24; Gheorghe Grigurcu, Moralistul socratic, RL, 1996, 32; Alex. Ștefănescu, Exegetul norilor, RL, 1997, 3; Cristian Livescu, Petru Creția sau Hermeneutica virtuților formative ale operei, CL, 1997, 6; Alexandru Ruja, Eros și zbucium existențial, O, 1997, 10; Zaciu, Departe, 154-155; Z. Ornea, Legatul învățatului Petru Creția, RL, 1999,16; Cristian Livescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
noi, investigând memorialistica de călătorie a lui Gala Galaction spre a descifra în ea figura autorului (Eyubul din sintagma titulară a cărții lui A. este evocat de scriitor într-una din însemnările sale). Aici, ca și în lucrarea despre baroc, exegetul dovedește voluptăți de erudit ce stăruie în atmosfera creată de bogata informație reconstitutivă, visând pe documente și învestindu-le imaginativ, reușind astfel să evite acumularea sufocantă prin exces terminologic și sicitate. Cercetarea tipologiei barochiste se continuă, acum în chip aplicativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
urmă regrete și nostalgii nevindecabile. Labiș a reprezentat mereu un subiect incitant și „fierbinte”. Despre poetul de la Mălini au scris, între alții, corifei ai celei de-a treia generații critice post-maioresciene (Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu), dar și exegeți autentici din generațiile mai noi (Ion Rotaru, Cornel Regman, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ion Bălu, Matei Călinescu, Marian Popa, Victor Felea, Daniel Dimitriu, Gheorghe Grigurcu, D. Micu, Aurel Martin, Alex Ștefănescu ș.a.). Au scris și doi prieteni ai poetului; Lucian
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
a trăi. Am adus mărturie în acest sens câteva trăsături ale vieții sale profesionale, privită atât din perspectivă didactică cât și clericală. Sperând că perceperea în ansamblu a personalității lui Ion Creangă va contribui la clădirea edificiului sufletesc al oricărui exeget sau simplu cititor, nu putem, în ceea ce ne privește, decât să recunoaștem sensibilizarea și modificarea multor percepții și idei proprii. Dacă se spune că orice biografie poate influența mai mult sau mai puțin pe cel ce o studiază, în cazul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și pe eseni în tagma celor tăiați împrejur, dar este o golănie ce a făcut parte din acțiunea de iudaizare a tot ceea ce era valoros în cultura imperiului roman în secolele l-lll ale erei noastre indiferent de origine! Renumele de exegeți ai Torei, le conferea fariseilor o autoritate recunoscută în ce privește modul de îndeplinire a prescripțiilor acestei plăsmuiri. Ei aveau o influență puternică nu numai asupra poporul care le acorda încredere, ci și asupra sadu-ceilor, care avînd opinii diferite, se simțeau constrînși
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
dans une farce grave" [Nana, p.147]. Zola pătrunde în culisele actrițelor de meserie și ale virtuții, descoperind contrastul între aparentă și esență lor, ipocrizia persoanelor "comme îl faut", si simulacrele ieftine ale actrițelor. Henri Mitterand [Zola, 1990, p.36-37], exeget consacrat al operei lui Zola, îl compară pe scriitor cu un regizor, constatând că unitatea de decupare la Zola nu este evenimentul, ci gestul, vorbirea; spațiul global este înlocuit prin aspectele sale succesive, localizării abstracte a acțiunii autorul substituindu-i
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un concept normativ al persoanei umane pe care interpretul primului nostru sistem original de gândire are datoria să-l extragă și să-l pună la lumină"7. Și alți interpreți oferă aceeași evaluare (Nicolae Gogoneață, Gheorghe Al. Cazan). Unii dintre exegeți (Corina Hrișcă, Petru Vaida) i-au dovedit statutul de filosofie a culturii. Dată fiind legătura sa cu criticismul kantian, demersul metafizic al lui C. Rădulescu-Motru a fost alăturat modelului filosofic neokantian, încă activ în prima parte a secolului al XX
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
se întemeiază pe faptul că în opera sa, C. Rădulescu-Motru formulează enunțuri despre om care alcătuiesc împreună o unitate teoretică înlăuntrul căreia noțiunea personalității (a omului, în înțelesul filosofului) reprezintă o dominantă conceptuală. Am ținut seama însă și de observațiile exegeților personalismului energetic, ale celor ce au semnalat posibilitatea interpretării sale ca reconstrucție filosofică a umanului. Sub privire antropologică, unul dintre principalele concepte ale filosofiei în cauză (alături de cel al personalității) este determinismul prin finalitate, construit în analogie cu conceptul kantian
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este determinismul prin finalitate, construit în analogie cu conceptul kantian al finalității. Putem spune, deocamdată ipotetic, că, interpretat din unghiul modelelor de reconstrucție a umanului, personalismul energetic își dezvăluie legătura sa cu filosofia critică a lui Imm. Kant. De altminteri, exegeții filosofiei lui C. Rădulescu-Motru au semnalat și argumentat această legătură, vizând-o fie într-o modalitate generală, fie în una determinată la nivelul unor concepte, idei, motive filosofice. Astfel, Ion Petrovici socotea că filosofia lui C. Rădulescu-Motru se ridică "până la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
desăvârșite și a fericirii împlinite. În corelație cu alți termeni, ei determină un concept normativ al unității de existență a omului. De aici și ideea despre "progresul moral", formulată de Kant și socotită foarte importantă pentru "morala kantiană" de diverși exegeți ai filosofiei sale, idee care presupune și tentația transcendenței, înscrisă, cumva, în însăși unitatea de existență a omului, căci ea susține îndreptatea omului către Binele Suveran, scopul absolut, adică pur practic (moral), dat a priori, întemeiat în rațiunea practică. Cele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al finalității. I.3. Reconstrucția antropologică personalist-energetică I.3.a. Orizonturile de tematizare a personalității și postulatele personalismului energetic Intenția antropologică în interpretarea personalismului energetic și evaluarea acestuia din unghiul unui model de reconstrucție a umanului se regăsesc la unii exegeți ai filosofiei lui Rădulescu-Motru. În acest sens, Corina Hrișcă susține că "sistemul filosofic rezultat nu înfățișează sectoare distincte de ontologie și de teorie a cunoașterii, deși problematica acestor secțiuni se găsește împletită într-un evantai tematic cu cele de teoria
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]