2,253 matches
-
maturitatea necesară sincerității.“ (Contemporanul, 12 mai 1972) „De aceea, știind că partidul și statul consideră cultura o problemă majoră, avem încredere că în viitorii ani accesul la artă va spori, dar pentru asta vor trebui și inițiativa artiștilor, și inițiativa exegeților artei, și acordul publicului, pentru a dirija arta acolo unde este mai multă nevoie de ea, și înfrângerea inerțiilor, acolo unde ele se încuibă.“ (Contemporanul, 31 mai 1974) FULGA Laurențiu „Valorile majore ale literaturii noastre actuale stau sub semnul comunist
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și Exerciții spirituale se nasc din acțiune și sunt menite să dea naștere la rândul lor acțiunii. Particularitatea acestui binom nu poate fi înțeleasă fără încercarea de a aborda fie și măcar succint două chestiuni care au preocupat generații de exegeți ale scrierilor sfântului basc: în ce sens pot fi considerate drept „scrieri literare” aceste documente ignațiene atât de greu clasificabile în rândul genurilor literare (re)cunoscute ca atare și, respectiv, cum se conciliază în biografia fondatorului iezuiților trăirea interioară, preocuparea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vederii de către un orb. Dimpotrivă, trecerea inversă este asociată cu pierderea vederii : „Apoi Isus a rostit : «Venit-am În lumea aceasta spre judecată, ca să vadă cei fără vedere, iar cei cu ochi să orbească»” (Ioan 9, 39). Ca pentru majoritatea exegeților evangheliilor, pentru mitropolitul Varlaam (Cazania, 1643), toți creștinii sunt asemenea orbilor tămăduiți : „se deșchiseră ochii orbilor, și nu numai ai celor doi, ci a toată lumea” ; sau : „să ne asemănăm și noi acestui orb” <endnote id="(96, pp. 185 și 340
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
grup mult mai mare de cititori avizați ? Și, despre a cui vedere și simțire este vorba ? A naratorului din narațiunea sus-pomenită, a lui Caragiale-autorul, a cititorului căruia i se deschid ochii și simțurile ? În mod cert, o bună parte dintre exegeții operei îl identifică pe Caragiale ca autorul dotat cu o astfel de sensibilitate ieșită din comun pentru că înțelegem numaidecât că această sensibilitate nu are nimic de-a face cu patologia nervoasă, cu neurologia sau psihiatria. Este vorba de o formă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aflat o știre de interes atât pentru mine, cat și pentru soție, inaugurarea la Montevideo a celei de a XI-a ediții a "Festivalului internațional de tango". După cueca chiliană și samba braziliană, doream să cunosc tangoul "la el acasă" (exegeții susțin că Tangoul s-a născut în Rio de la Plata, respectiv, în Argentina și Uruguay), așa că am participat atât la concertele susținute de formații din America Latină, SUA, Europa și... Japonia și la serile de dans din Piața Cagancha, unde am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
predilecte ale lui Shakespeare o constituiau, de asemenea, eseurile lui Montaigne ; nu e izbitor de semnificativă această opțiune la doi dintre cei mai mari oameni de teatru ai Angliei, al doilea fiind, atât ca actor, cât și ca regizor și exeget, principalul inovator ca interpret al primului ?) Nu ar fi prea hazardat a face din atitudinea față de Montaigne un test hotărâtor în privința calității spiritelor. Nu a valorii, nu a însemnătății, ci pur și simplu a calității omenesc-intelectuale, a disponibilității comprehensive, a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe Eminescu sub semnul romantismului, ceea ce e un loc comun, dar el deosebește „marele romantism”, întemeiat pe o mistică a universului, de romantismul elocvent, precum și de cel minor, sentimental-depresiv, în genul lui Lenau (cu care a fost mereu comparat Eminescu). Exegetul ̀ îl scoate din categoria aceasta și îl plasează sub constelația lui Novalis, Arnim, Brentano, invocând filozofia romantică ilustrată de un Schelling, de un Baader și mergând înapoi până Alexandru Paleologu 134 la Jakob Boehme și la acel fundament originar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în care misticul german vedea substratul Creațiunii. Opțiunea lui Negoițescu pentru romantismul de esență plutonică este exclusivă, subsumându-i total postumele eminesciene. După el, antumele aparțin în totalitate neptunicului, oscilând între un romantism minor și un clasicism al clarității exterioare. Exegetul sugerează că abaterea poetului de la viziunea plutonică s-ar datora și faptului că abisurile acesteia l-ar fi înspăimântat cumva, făcându-l să lase postumele în stare „pre-poetică”. În orientarea spre neptunic, adică în retragerea pe poziții mai liniștitoare, poetul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ar datora și faptului că abisurile acesteia l-ar fi înspăimântat cumva, făcându-l să lase postumele în stare „pre-poetică”. În orientarea spre neptunic, adică în retragerea pe poziții mai liniștitoare, poetul ar fi cedat și îndemnurilor lui Maiorescu, cărora exegetul le atribuie și lunecarea spre o discursivitate filozofică preponderent schopenhaueriană. I. Negoițescu minimalizează influența lui Schopenhauer, socotind că Eminescu ar fi avut afinități mai profunde cu alți gânditori, bunăoară și cu un Fechner pe lângă cei pomeniți mai înainte. Dar oricâte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
produce o personificare, o prozopopee a neantului. Ei, bine, prozopopeea neantului este formula care definește arta și creația lui Caragiale, nu numai a lui, firește. Există în aparițiile extraordinare ale lui Caragiale acest element, pe care l-au semnalat acuma exegeții mai recenți (în urma modei fecunde aduse de teatrul absurd, de Ionescu, de Beckett), care au tot investigat pe Caragiale din perspectiva vidului, a vacuității, a inexistenței ! Ceea ce este foarte just, foarte corect, adăugând, la sfârșit, că nu e suficient. Atât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
precise, fundamentale în domeniu. A considera a priori superficiale articolele, cronicile și eseurile și abuzivă culegerea lor nu denotă decât lenea minții și carențe de cultură. Ce tip de critic este Andrei Pleșu ? El nu e propriu-zis un comentator, un exeget ; e un interpret, dar nu în sensul de hermeneut, ci în acela de artist, de interpret al unei partituri. Iată ce spune el, deconspirându se, în câteva rânduri din textul consacrat lui Goethe : „Histrionismul înalt e în același timp mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
bisericească, culturală, economică, Consistoriul Spiritual eparhial, Cancelaria Consiliului eparhial cu Biroul mitropolitan prezidial, Serviciu juridic - administrativ, tehnic, contabilității, Arhiva și Expeditul, Inspectorii misionari. Activitatea mitropolitului cu privire la mirenii și clericii din Eparhie. Adunări Eparhiale, Regulamente și Instrucțiuni, Fondul Bisericesc Unul dintre exegeții mitropolitului afirmă că „«Astăzi, când atâtea pofte și ambiții mari tulbură sufletele mărunte, când sectele distrugătoare ale unității noastre bisericești se răspândesc tot mai mult și înspăimântătoarea demoralizare, ivită pe urma crâncenului război, își culege tot mai mult victimele, avem
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Peșterii și cea a Soarelui, toate trei puse în relație cu ideea de bine, căci ea permite cunoașterea în spiritul adevărului, așa cum lumina determină posibilitatea ca lucrurile să fie văzute 29. Metoda metaforizării la Platon nu elimină contradicțiile, semnalate de exegeții operei sale, chiar și în una din problematicile centrale: tema identificării binelui. Acolo unde discursul nu poate duce demonstrația la capăt doar rațional, riguros, recursul la imagine cel puțin lasă deschisă posibilitatea interpretării. Binele nu este conținutul adevărului, ci cauza
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
divinitate la începutul timpurilor. Prezența acestei limbi originare, perfectă în conștiința umană, a fost eclipsată odată cu momentul Turnului Babel. Mulți magicieni cabaliști și hermeneuți au încercat și încă mai încearcă să-i descopere urmele. catalanul raymundus lullus, invocat de mulți exegeți contemporani, va încerca să stopeze pentru profani și ignoranți drumul ce duce la limba creației. Totul cu scopul declarat de a crea o limbă filosofică perfectă. Înțelege singularitatea neobișnuită a alfabetului arab, produs prin permutarea unor litere, apoi încearcă să
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
slujbei religioase (după semnarea actului matrimonial), „cuplul stă în picioare sub un baldachin brodat, susținut de patru stâlpi, care reprezintă viitoarea casă”. La sfârșitul ceremoniei, mirele sparge un pahar cu piciorul. Semnificația este dublă: pe de o parte, susțin unii exegeți, se reiterează simbolic momentul distrugerii Templului din Ierusalim, iar pe de altă parte, paharul semnifică beția, excesul, patima, viciul, păcatul. Prin distrugerea paharului, toate relele sunt abolite. Există situații în care unele căsătorii sunt desfăcute prin divorț. Prețuirea căsătoriei și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
dreaptă” este adevăratul profet care va veni. Mahdi este numele profetului „care va veni la sfârșitul timpurilor pentru a purifica comunitatea, a-i aduna în jurul său pe credincioși și a converti lumea la dreapta credință”. anumiți transmițători ai credinței (nu exegeți) Îi atribuiau lui Mahomed afirmația: „După mine, vor veni califi și emiri; după emiri, regi trufași; atunci va veni Mahdi, va ieși din familia mea și va umple lumea de dreptate”. În timp, Mahdi a fost identificat cu mai multe
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
masonerie La început, corporația medievală construia catedrale gotice, păstrând secretele arhitectonice. Simbolul ei era salcâmul, arborele care a înflorit pe mormântul arhitectului Hiram abi. Prin urmare, francmasonii interpretau arta zidirii atât în sens literar, cât și simbolic. În funcție de această realitate, exegeții regăsesc două tipuri de masonerii: a) masoneria operativă. vechea breaslă masonică era denumită operativă - opus („efort”, „creație”). Membrii ei erau arhitecți, zidari, dulgheri. Operau asupra materiei, desăvârșind-o în opere de artă; b) masoneria speculativă, de la speculum, „oglindă”. Avea ca
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
islamic (moderate sau conservatoare - cum este cazul taLibanilor din afganistan), cu toții sunt de acord să lupte „Împotriva occidentalizării culturii și obiceiurilor”. în această luptă, religia este manipulată, devenind un pretext al fanatismului politic și al manifestărilor de violență paroxistică. Niciodată exegeții religioși ai textelor sacre n-au găsit în coran, de exemplu, justificări pentru atacurile cumplite de la World Trade center și pentru sabotarea trenurilor, pentru atentatele sinucigașe și uciderea de oameni nevinovați. Sensurile jihadului. Inițial, Marele Jihad avea un sens spiritual
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Incidențe”, „Făclia”, 1975, 8 932; Radu G. Țeposu, „Incidențe”, ECH, 1975, 11-12; Gheorghe Grigurcu, „Incidențe”, F, 1975, 12; Ulici, Prima verba, II, 30-32; Bucur Țincu, O istorie a presei literare din Transilvania, VR, 1980, 8; Vlad Sorianu, Scriitorul total și exegeții săi, ATN, 1981, 4; Emil Manu, Integrala „F”, RL, 1982, 33; Sultana Craia, „Dincoace și dincolo de F”, LCF, 1982, 37; Petru Poantă, „Paul Sima”, TR, 1983, 27; Costin Tuchilă, Despre critică, pornind de la poezie, ST, 1986, 7; Constantin Cubleșan, Rațiunea
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
lui Ion Barbu a fost apreciată ca o apariție de excepție, imposibil de eludat nu doar într-o bibliografie despre Ion Barbu, ci și în aceea despre mulți alți poeți. Ceea ce frapează din capul locului este maturitatea gândirii (în ciuda vârstei exegetului), proprietatea termenilor vehiculați, eleganța limbajului (chiar atunci când, implicit sau explicit, polemizează cu nume ilustre ale criticii literare) și, nu în ultimul rând, capacitatea, atât de rară, de a oferi o sinteză analitică. Eugen Negrici remarca: „Suntem în fața unei ipoteze globale
TEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
Marcel Proust (modelele generației tinere de prozatori de după război), dar nu face o pasiune specială pentru ei. De regulă ostil oricărei forme de „terorism literar” (Jean Paulhan), vrea să împace, prin scrisul său, toate tendințele estetice „spre zăpăceala și ciuda exegeților, bucherilor și învățătorilor și întru împlinirea sfintei dreptăți” (Incertitudini literare). Temele sunt foarte variate: de la Cezar Petrescu trece la Thomas Mann, Albert Camus, Paul Valéry, William Somerset Maugham, de aici la I. Al. Brătescu-Voinești, Mateiu I. Caragiale, Ioan Alexandru, apoi
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
decadenței mărețe”. În afară de A. I. Odobescu, S. consacră în volumul Clasicii noștri un amplu studiu lui Ion Creangă. Cele mai multe idei de aici vor fi reluate în micromonografia editată postum, în 1971. Deși combătuse biografismul chiar și în studiul din Clasicii noștri, exegetul își schimbă după câteva decenii atitudinea, adoptând modul de cercetare călinescian, și anume reconstituirea biografică extrem de scrupuloasă documentar. O făcuse și în monografia Calistrat Hogaș, apărută în 1968. El contestă caracterizarea lui Creangă drept scriitor rabelaisian ( G. Călinescu) sau renascentist
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Uniunii Scriitorilor), „studiu istoric și teoretic asupra versului liber”, lucrare extrem de laborioasă, unică la noi, are ca punct de pornire teza de doctorat a autorului. După ce examinează versul liber european, antecedentele și originile, trecând în revistă cronologia versului liber francez, exegetul consacră capitole ample versului liber românesc, despre care afirmă că se constituie în secolul al XIX-lea. Primul inovator este Al. Macedonski, singurul care ajunge la definiția completă a versului liber, iar operă de susținere teoretică a întreprins Ovid Densusianu
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
de la fenomenologie la existențialism, de la marxism la spiritualismul catolic. Chiar dacă nu toate punctele de vedere au darul de a convinge, ele suscită interes, impun reanalizări. Menționând că „asimilarea temelor schopenhaueriene se produce la Eminescu într-un mod cu totul personal”, exegetul exagerează, poate, „distanța” dintre viziunea pesimistă eminesciană - produs, după el, al „sensibilității adânc ultragiate de mizeriile și suferințele lumii” și „chinuite de neputința de a le găsi o dezlegare” - și pesimismul lui Schopenhauer, acest „burghez conservator”, care, prin negarea voinței
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
o întreagă filosofie”, volumul Critică, estetică, filosofie (1972), mai unitar, propune un aperçu asupra zonelor-nucleu ale esteticii secolului al XX-lea, întregul conținut gravitând în jurul problematicii sistemelor lui Benedetto Croce și Georg Lukács, care polarizează întrucâtva gândirea estetică a veacului. Exegetul relevă opoziția dintre cele două concepții, incompatibilitatea dintre „imanentismul” și „spiritualismul absolut” crocean și materialismul dialectic și istoric cultivat de autorul lucrării Istoria și conștiința de clasă, nu însă fără a constata o seamă de puncte comune. Semnalează teze ale
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]