2,392 matches
-
îl surprind genial în romanele lor. Dacă nu ești excepțional, dacă nu faci parte din elită, este atât de ușor să devii un om luat de val ori unul confuz, flasc, fără coloana vertebrală a identității. partea a II-a exegeze grăbite de cititor hulpav Capitolul 1 TREI STUDII DE CAZ Considerații generale despre responsabilitatea intelectualului - Erorile intelectualului atașat de o ideologie. Trăim într-o lume a ierarhiilor, uneori chiar a dihotomiilor, oricât de mult sar impune corectitudinea politică. Stă în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
estetice, ca experiență profund existențială. Totodată, "infuzia de creativitate" pe care o presupune critica stilistică, "dezvoltând subtextual un sens teoretic despre literatură, face din ea o ipostază importantă a hermeneuticii ca știință generală a interpretării"139. De altfel, subliniază cercetătoarea, exegeza stilistică are nevoie de o "infuzie de "impresionism", în sensul dublării timpului euristic al exegezei de unul hermeneutic, cel care dă viață și personalizează relația critică"140. Ca știință a cărei inepuizare științifică este evidentă, stilistica își demonstrează caracterul interdiciplinar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dezvoltând subtextual un sens teoretic despre literatură, face din ea o ipostază importantă a hermeneuticii ca știință generală a interpretării"139. De altfel, subliniază cercetătoarea, exegeza stilistică are nevoie de o "infuzie de "impresionism", în sensul dublării timpului euristic al exegezei de unul hermeneutic, cel care dă viață și personalizează relația critică"140. Ca știință a cărei inepuizare științifică este evidentă, stilistica își demonstrează caracterul interdiciplinar. Studiul este conceput sub forma unor Lecturi stilistice, "un pandant aplicativ" al teoriilor autoarei, și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ca știință a cărei inepuizare științifică este evidentă, stilistica își demonstrează caracterul interdiciplinar. Studiul este conceput sub forma unor Lecturi stilistice, "un pandant aplicativ" al teoriilor autoarei, și abordează momente semnificative din evoluția poeziei românești. Autoarea pornește de la ideea că "exegeza stilistică reprezintă, în ultimă instanță, o artă a interpretării, demers creator prin excelență, crescând din ceea ce Spitzer numea știința de a vedea în text, adică dintr-un fond interogativ, axat pe cunoștințele oferite de teoriile comunicării, lingvistică și semiotică". Soluțiile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Caracostea, Dragomirescu, Vianu), că poezia eminesciană a făcut posibilă în cultura românească "abordarea literarității ca problemă interpretativă fundamentală pentru disciplinele literare", că eminescianismul reprezintă la noi conștientizarea ideii că poezia este "o formă a sensului", că există două tipuri de exegeză eminesciană: a semnificantului și a semnificatului, cercetătoarea urmărește o analiză a semnificantului eminescian, a "armoniei" poetice eminesciene 146. Versurile eminesciene analizate, "argint e pe ape și aur în aer", "o rază de aur se toarce ușor", dovedesc că "armonia" sonoră
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pus în paralel cu un alt text al lui Eliade, Treptele lui Julien Green. După ce precizează că simbolul scării reprezintă în toate tradițiile drumul către realitatea absolută și îl exemplifică în mai multe culturi, Eliade răspunde întrebării legate de justificarea exegezei unei opere al cărei autor "se dovedește și se mărturisește a ignora eventualele valențe simbolice prezente în scrisul său": ""voința" sau "cultura" autorului nu prea contează când e vorba de identificat într-o operă literară un simbol sau un principiu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
topoi din opera științifică a lui Eliade "funcționează ritual ca stereotipii de lectură, eventual drept criteriu valoric, escamotându-se astfel și scăderile operei, care nu sunt puține, înfruntând, în momentul de față riscul de a intra sub regimul tabuizării, în exegeze animate de un cert elan hagiografic 49". În ceea ce privește ultima etapă a creației, critica literară a constatat o sinteză tot mai pregnantă a ideilor scriitorului, prezența acestora în opera literară fiind tot mai confiscantă: "Arta spectacolului este teoretizată în narațiuni cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe care o folosește în abordarea prozei lui Eliade este una complet "exoterică", fiind aceea a unei hermeneutici literare pentru care textele sunt niște constructe analizate din perspectiva unui sistem literar explicit (s.a.): "pe baza unei foarte atente și amănunțite exegeze biografico-istorice întrebările ridicate de o posibilă lectură "ezoterică" a prozei fantastice a lui Eliade ar putea fi abordate în mod inteligent"67. Utilizând perspectiva gnozei, Ștefan Borbély afirmă că finalitatea prozei fantastice a lui Mircea Eliade nu este "una literară
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
despre copilăria ei"393), iar scopul lui Fărâmă este enunțat de la bun început: l-a căutat pe Borza ca să mai vorbească despre copilărie și să-l întrebe dacă mai știe ceva de Lixandru. (Nu trebuie uitat un element cardinal din exegeza consacrată lui Eliade, funcția salvatoare a narațiunii - Eliade însuși o enunțase de mai multe ori; la un moment dat, folosește ca exemplu episodul scriitoarei Elinor Lipper care supraviețuise lagărului - o necesitate a mitului mai puternică pentru oameni decât truda, extenuarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin capacitățile sale o întreagă comunitate locală: "în anumite împrejurări, corpul omenesc se poate sustrage legilor gravitației și condițiilor vieții organice"424. Cel mai puțin camuflat grup sinonimic este Oana (planul mitic) - Anca Vogel (reprezentantă a mitologiei contemporane în care exegeza -în ciuda termenului de "arhetip" folosit pentru acest personaj de către Eliade și a etichetei lui, "totul este mitologizat"- a identificat-o pe Ana Pauker, prin descriere fizică și obiceiuri 425), respectiv zeița și replica ei desacralizată, descrise în cele două
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ilustrare a câtorva posibilități de a propovădui mesajul "orfic", de a scruta impactul lui asupra lumii, ca și contactul mesagerului cu structurile societății umane"523. Nuvela dezvăluie tehnica mistagogică a lui Eliade, mitul fiind "o funcție a decalajului" (tip de exegeză care se aplică aproape în întregime prozei lui Eliade de după 1966). Culianu făcea observația că era vorba de mitul pe care Eliade îl creează, nu de cel pe care îl discută ca istoric al religiilor, și în care "partenerul cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
stearpă. De aceea, o raportează la contextul filosofiei de până la Blaga și la cel al filosofiei de după el, precum și la filosofia din spațiul românesc. Aceste raportări îi prilejuiesc analize și comparații prețioase, care nu doar îmbogățesc fondul de idei al exegezei asupra gândirii blagiene, dar scot în evidență și calitatea deosebită a cercetării. În capitolul dedicat tematizărilor antinomicului în istoria filosofiei, Valică Mihuleac înaintează pe două planuri. Pe primul plan, dezvoltă și analizează modul în care Lucian Blaga și-a comparat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
parte între ceea ce este aici obiectul percepției imaginative sau imaginante și, pe de altă parte, ceea ce numim în mod curent imaginarul. Aceasta pentru că atitudinea curentă este de a opune realul imaginarului, irealului, utopicului, sau de a confunda simbolul cu alegoria, exegeza sensului spiritual cu o interpretare alegorică. Or, orice interpretare alegorică este inofensivă; alegoria este o acoperire sau mai degrabă o travestire a ceva care este deja cunoscut ori cognoscibil într-un anumit fel, în timp ce apariția unei Imagini având virtutea de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Vocabulaire de psychosociologie (ărès, 2002), un instrument util nu numai specialiștilor, elaborat de un grup de psihosociologi de la CIRFIP, asociația aceea care regrupează confrații care nu agreează experimentul de laborator și-și găsesc rostul În implicare și intervenție, o scurtă exegeză asupra actorului social, subiectul predilect al celor care pun subiectul social deasupra cercetătorului de laborator, transformându-l În vedetă. În cultura occidentală, când se fac referiri la actori sociali, sunt invocate personaje istorice care au mobilizat puternice trupe victorioase (Alexandru
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
XIX � s? fie f?r? �ndoial? o na?iune, dar format? din 39 de state, fiecare cu administra?ie diferit? ?i cu nevoi specifice �n materie de gestiune. Trebuie s? mai vedem aici ?i mo?tenirea culturii protestante fondat? pe exegeza textelor ?i pe liberul examen, care au fost elemente favorabile pentru av�ntul unui �nv???m�nt superior de calitate. Acesta se distinge de cel al omologilor francezi ?i englezi prin suple?ea func?ion?rîi care asociaz? cursul magistral
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Coranului increată”. Spectaculoasa confruntare doctrinară lua sfârșit în 1017, când califul Al-Qadir avea să interzică definitiv școala mutazilită. Se pierdea astfel, subliniază Arkoun, dreptul de „a înscrie revelația în istoria concretă a oamenilor, ceea ce schimba condițiile în care se făceau exegezele și se elabora ideea de drept”. După Arkoun, „din punct de vedere teologic, islamul este protestant, în vreme ce din punct de vedere politic, este catolic. De-alungul istoriei - își continuă el gândul - acest raport a fost răsturnat pentru că autoritatea spirituală a fost
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
pe o chemare-angajament față de Cuvântul lui Dumnezeu, care așteaptă un răspuns de la acest imbold, prin transformarea propriei vieți. Francisc absoarbe Evanghelia cu mintea senină și inima simplă, cu intuiția dragostei profunde și atitudinea meditativă, fără spirit critic, fără prejudecăți, subtilități, exegeze, etc. El este un smerit cititor, cu sufletul curat și inimă iubitoare, care a înțeles că suprema valoare este Dumnezeu. Toma de Celano spunea că Francisc a înțeles magnific Evanghelia. Ea l-a preschimbat pe Francisc într-un alt fel
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Cred că există un domeniu unde se întretaie astăzi toate cercetările filosofice, cel al limbajului. Acolo se intersectează investigațiile lui Wittgenstein, filosofia lingvistică a englezilor, fenomenologia creată de Husserl, cercetările lui Heidegger, lucrările școlii bultmanniene și ale celorlalte școli de exegeză neotestamentară, lucrările de istorie comparată a religiilor și de antropologie referitoare la mit, rit și credință - în sfârșit, psihanaliza”. Componentele comunicării Mai înainte de a încerca o definiție, este necesar să constatăm ce-i trebuie comunicării pentru a putea fi numită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
interpretarea tradițională, specifică epocii Părinților și scriitorilor bisericești. Apariția tiparului, discuțiile filologice purtate în jurul variantelor manuscrise, traducerea Cărții în limbile vernaculare conduc la democratizarea textului și, implicit, la scoaterea Bibliei din spațiul eclezial care o valoriza ca obiect-simbol și obligând exegeza la interpretări "liturgice". Sfânta Scriptură intră într-un nou ciclu al interpretării sale, iese din sfera sacralității scrisului, nu mai este atât Sacra Scriptura ci, introdusă în mecanismul rotativ al tiparului, devine parte din corpusul literaturii, asemenea oricărei alte cărți
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
evidentă ne permite să recurgem la studiul Mioara năzdrăvană (1962), inclus ulterior în volumul De la Zalmoxis la Genghis-Han, pentru a afla precizări suplimentare cu privire la semnificațiile morții anunțate în formă dramatică în Ifigenia. În interpretarea Mioriței, Eliade se delimitează atăt de exegeza „pesimistă” a lui Blaga și a lui Dan Botta, care vedeau în legendă expresia nostalgiei morții caracteristică spiritului autohton, cât și de aceea „optimistă” a lui Brăiloiu, care înțelegea simbolismul nupțial asociat cu ritul nunților postume ca pe o manifestare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
după două capitole introductive menite să fixeze locul autorilor cercetați în literatura elină, partea cea mai consistentă a investigației vizează analiza minuțioasă, sprijinită pe citate, a tragediilor în cauză, pentru ca apoi concluziile ample să rețină aspectul cel mai semnificativ al exegezei. În deschiderea monografiei sale - contemporană cu tentativele unor dramaturgi ca Dan Botta, Mircea Eliade și Radu Stanca de a relua în spirit modern miturile eline -, Alice Voinescu arată de ce nașterea tragediei este esențială în cultura greacă. Concentrându-se asupra ființei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
căci se preocupă mai cu seamă de definirea condiției umane la autorii în cauză. Studiile lor situându-se la un nivel incontestabil elevat și aducând puncte de vedere proprii, putem considera fără emfază că există o contribuție românească notabilă la exegeza tragicilor greci. Postfață Dramaturgii români și Antichitatea Fără ca vreun curent literar din secolele al XIX- lea și al XX-lea să-și fi înscris în program cultivarea temelor și valorilor antice, cum s-a întâmplat în Renaștere și în clasicismul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
miturile cunosc destule modificări. Conflictul tragic clasic al omului cu destinul își nuanțează termenii și dobândește conotații specifice. Importanța acestei problematici în dramaturgia românească de inspirație antică ne-a făcut să cercetăm, într-o anexă a lucrării, felul cum reflectă exegeza autohtonă asupra tragediei eline relația dintre om și soartă, cu afirmarea progresivă a individului conștient și răspunzător pentru propriile fapte. Dramaturgii români cercetați în lucrarea de față nu aderă la o mișcare literară care să-și propună revigorarea antichității. Își
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
misiunea de a răspândi, nu doar în spațiul creștin ortodox, scrierile originale și traducerile Starețului Paisie. Scrierile originale ale Starețului sunt incomparabil mai puține decât traducerile. Totuși, reprezentând o oglindă a convingerilor starețului, acestea ocupă un loc important în orice exegeză referitoare la viața și la opera sa. Cel mai ades citată este Autobiografia, pe care Paisie a redactat-o spre sfârșitul vieții, reușind să ajungă cu relatarea evenimentelor până la plecarea sa din Muntenia spre Muntele Athos, la douăzeci și patru de ani
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cu titlul „Paisie, starețul Mănăstirii Neamțul din Moldova” a fost reeditată în 2010 de editura Nemira din București. Este cea mai completă și mai documentată biografie a Starețului Paisie. Biografiile enumerate până aici formează corpusul informațional de bază în orice exegeză legată de viața și opera Starețului Paisie de la Neamț. Paisie Velicikovski rămâne un moment de lumină în istoria creștinismului răsăritean. Importanța lucrării sale a fost confirmată și de Canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1988 (cu ocazia celebrării a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]