2,397 matches
-
era mult mai tânăr, mult mai deschis, mai interesat de mica politică academică, de rolul său de educator și mentor etc. Dacă analizăm modul în care Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" l-a văzut pe Eminescu, aprecierea mea se susține. Exegeza lui e mult mai universală decât era de fapt opera atât de românească a lui Eminescu. Deci, chiar dacă se uită la lucruri românești „pure”... S.A.: ...el regăsește acolo universalul. M.I.: Exact! Mult mai mult decât Eliade XE "Eliade, Mircea" . Eliade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
nu condiționează valoarea operei. În al doilea rând, orice om trebuie judecat după faptele sale, nu după vorbele ce se spun despre el. Prin urmare, o apreciere corectă a personalității creatoare a lui Eminescu presupune apelul permanent la textele originale. Exegeza trebuie folosită cu pre1 Vezi detalii în capitolul introductiv al lucrării noastre, Modele culturale comparate, Ed. Institutul European, 2005. 25 cauție. Actul de cultură constă, în fond, în continua „recitire” la nivel individual. În al treilea rând, este esențial să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu condiționează valoarea operei. În al doilea rând, orice om trebuie judecat după faptele sale, nu după vorbele ce se spun despre el. Prin urmare, o apreciere corectă a personalității creatoare a lui Eminescu presupune apelul permanent la textele originale. Exegeza trebuie folosită cu pre1 Vezi detalii în capitolul introductiv al lucrării noastre, Modele culturale comparate, Ed. Institutul European, 2005. 25 cauție. Actul de cultură constă, în fond, în continua „recitire” la nivel individual. În al treilea rând, este esențial să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
avântului poetic! Așa este subestimată critica! Aprobarea unanimă a fost generală, dar un sever ucaz al Camerei Cărții sau după alții, al Academiei Argentiniene de Literatură a interzis folosirea abuzivă, În perimetrul orașului Buenos Aires, a celei mai mari lucrări de exegeză din lumea noastră. Dar răul era deja comis; confuzia crește neîncetat, ca bulgărele de zăpadă, și există autori de tratate care se Încăpățânează să asimileze produse atât de diferențiate cum sunt analizele lui Lambkin și eshatologiile creștine ale florentinului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la întrecere cu setea și capacitatea lui de a înghite lichide, ale lui Radu Dascălu, nici măcar făcând schimb de cărți rare și încercând să discute despre cum a fost interpretată filosofia lui Nietzsche de-a lungul secolului și despre impresionanta exegeză a lui Charles Andler, ci se vedea în camera pătrată din acea vilă unde locuia, cu cărți înghesuite în rafturile ce îmbrăcau doi dintre pereți, stând pe jos, pe perne, sau în apropierea sobei vechi de teracotă, cu lemne, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vîrsta de treisprezece ani am locuit În Ungaria, În ținutul de baștină al tatălui meu, unde ne-am refugiat În 1942, În urma pogromului de la Novi Sad. Am lucrat pe la țăranii bogați ca slugă, iar la școală Îmi Însușeam Catehismul și exegeza catolică a Sfintei Scripturi. Tăinuitele neliniști familiale sau ceea ce Freud numește Heimlichkeit vor alcătui fondul meu literar și metafizic. La nouă ani am scris poezii În limba maghiară: În una era vorba despre foame, alta era poezie de dragoste par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
asupra căreia doamna Nina Roth-Swanson păstrează tăcerea, de parcă faptul că suferea de o boală congenitală ar fi putut arunca o umbră asupra lui Mendel Osipovici. N-am deloc intenția de a dezavua estimările arbitrare ale criticilor, cu atît mai puțin exegezele amintitei Nina Roth-Swanson - deși numai eu aș fi Îndreptățită s-o fac - dar am totuși o nedumerire: cum a fost posibil ca doamna N.R.-S., știind bine de existența acelei fetițe suferinde, În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o amenințare constantă (tot timpul și peste tot), mai bine o luptă decisivă „într-un timp limitat și într-un spațiu restrâns”. Această idee a determinării coordonatelor spațio-temporale ale înfruntării este prezentată și într-o altă lucrare medievală (Bundahisn) de exegeză privind teologia și cosmologia iraniană : „Dacă eu [Ormazd] nu fixez un termen pentru luptă, el [Ahriman] va fi capabil să facă creației mele ceea ce a amenințat că-i va face”, adică să o atragă de partea sa. Convenția dintre zeu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alegorică. Pentru un Georges Devereux, încercând să afle dacă eroul cunoaște „secretele patului”, Penelopa testează de fapt dacă acesta îi cunoaște „secretele de alcov” și „obiceiurile sale sexuale” (Georges Devereux, Femme et Mythe, Flammarion, Paris, 1982, pp. 259-260). Vezi și exegeza lui J. Starobinski (64, pp. 103-107). După părerea mea, episodul comentat are la bază un arhaic ritual de întemeiere și de organizare dendrolatrică a spațiului locuit (vezi practici dendrolatrice similare în spațiul românesc, la nota 104). 107. Bibliografia românească referitoare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
interpretează istoricist aceste legende, care ar reprezenta „înfrângerea dominației cretane [de către dorieni]”, ci faptul că analogiile de formă și de fond dintre cele trei „istorii” n-au putut fi trecute cu vederea, indiferent de perspectiva din care a fost făcută exegeza. în căutarea taurului fioros, Tezeu înnoptează în coliba bătrânei Hecale. Din nou, participarea unui personaj feminin la inițierea și ajutarea eroului. A doua zi, Tezeu găsește taurul, se luptă cu acesta fără arme („corp la corp”), îl învinge și îl
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Folclorul adulților a beneficiat de cercetări sensibil mai complexe, mai profunde și mai eficiente decât cel al copiilor, nu atât la nivelul culegerii materialelor de teren, cât mai ales la cel al 376 Ordine și Haos comentării simbolice și al exegezei hermeneutice. Motivele acestei situații nu sunt greu de bănuit : pe de o parte, (pre)judecata că manifestările folclorice infantile ar fi mai sărace sau chiar lipsite de date privind arhaica mentalitate mitică și, pe de altă parte, conștiința că abordarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bată piatra” (40, p. 159). Am comentat un singur tip de incantații din folclorul copiilor, și anume acela care ține de domeniul meteorologiei magice. Totuși, dificultățile unei cercetări în zona folclorului infantil au reieșit, cred, cu pregnanță de-a lungul exegezei : informații fragmen tare, mai multe straturi succesive de degradare a motivului inițial, vicierea motivelor datorată înclinației spre ludic a copilului etc., etc. Dintre soluțiile propuse, unele rămân, deocamdată, la nivelul ipotezelor de lucru, urmând să fie confirmate sau infirmate de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Este o tipică rezolvare dualistă (bogomilică) a situației. Sunt deci de căutat originile maniheiste ale acestei legende din folclorul religios al românilor. „Vinul era, potrivit maniheenilor, veninul Prințului Tenebrelor”, își nota Emil Cioran în jurnal (95). în literatura ebraică de exegeză biblică (Midrash Tanhuma 58), vinul a luat naștere din colaborarea dintre Noe și Diavol. După potop, Noe plantează vița-de-vie (cf. Facerea, IX, 20). Este prima plantă care se naște în lumea nouă, postdiluviană. Dar Diavolul toarnă la rădăcina viței sânge
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ceva despre ea, ci mai mult pentru că mă bate gândul, Încă de acum vreo doi ani, să alcătuiesc o carte de cronici despre volumele dedicate de critici și eseiști Poetului, așa cum a făcut, bunăoară, Constantin Cubleșan, cu mult mai numeroasele exegeze dedicate lui Eminescu. Încă o utopie? 21 decembrie 2012 Iarna s-a așternut bine și pe dealurile Casienilor. Urgia vântului s-a potolit, dar gerul s-a Înăsprit, conservând zăpada, care are acum un strat de 5-10 centimetri. M-am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
europene moderne. Dar asta nu înseamnă că o atare situație constituie o fatalitate. Căci nimeni nu ne poate interzice să sperăm că va veni o zi când criticii români vor fi (re)cunoscuți în marile universități europene și americane, când exegezele românești vor fi cerute și publicate de editurile occidentale, când istoricii noștri literari vor vorbi la congresele și seminariile internaționale despre Eminescu și Creangă și, mai ales, că străinii ne vor asculta cu interes și chiar cu dorința de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literare, ca și cum ne-ar fi rușine că mâncăm, că bem apă, că respirăm. Și ce punem în locul experienței estetice nemijlocite? O aspirație pozitivistă, un schematism scientizant, ce ar consta într-o "metodă" cu impulsuri de acaparare a întregului câmp al exegezei, într-o trufașă operație de "explicare", desigur "științifică", a operei, de secare a inefabilului, de suprimare a iraționalului. Să fim sinceri: o asemenea plivire sârguincioasă a criticii de factorii literari, de înstrăinare a ei în raport cu realul lecturii, ascunde o mefiență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
studenți din cele trei mitropolii (Bucovina și Dalmația, Transilvania, Carloviț), iar mai târziu au început să vină și studenți din țările ortodoxe vecine: România, Bulgaria, Serbia. Limbile de predare erau româna și germana, iar disciplinele studiate erau Studiul Biblic și Exegeza Vechiului Testament, Studiul Biblic și Exegeza Noului Testament, Dogmatica, Teologia Morală, Istoria Bisericii, Drept Bisericesc, Teologie Practică, Limbi Orientale, precum ebraica și aramaica, la care se adăugau greaca și slavona bisericească. „Iluștri profesori, care au studiat în prestigioase centre universitare
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și Dalmația, Transilvania, Carloviț), iar mai târziu au început să vină și studenți din țările ortodoxe vecine: România, Bulgaria, Serbia. Limbile de predare erau româna și germana, iar disciplinele studiate erau Studiul Biblic și Exegeza Vechiului Testament, Studiul Biblic și Exegeza Noului Testament, Dogmatica, Teologia Morală, Istoria Bisericii, Drept Bisericesc, Teologie Practică, Limbi Orientale, precum ebraica și aramaica, la care se adăugau greaca și slavona bisericească. „Iluștri profesori, care au studiat în prestigioase centre universitare din Europa și nu numai, precum
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
în vreme ce Maria Magdalena se substituie bunei Eva: „Eva a devenit apostol, viclenia șarpelui a fost biruită”. Ucenica Domnului este o nouă Evă trecută prin focul pocăinței. Într-un sens și mai larg, Maria Magdalena devine simbolul omenirii răscumpărate. Personajul interesează exegeza creștină timpurie nu ca model în sine, ci ca suport al unor sensuri superioare, alegorico-anagogice. Motiv pentru care, în primele secole, nu există o biografie/hagiografie a ei și nici reprezentări iconografice individuale. Ea face parte modest din grupul femeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
încarnează mitul creștin însuși, structurat în trei momente: căderea, pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis papal. În 1518, Jacques Lefèvre d’Etaples (1450-1537), matematician și filozof convertit la exegeză biblică, publică lucrarea Maria Magdalena disceptatio, în care demonstrează, analizând cu atenție fragmentele evanghelice și comentând critic opiniile Părinților, că nu există nici un argument valabil pentru menținerea confuziei dintre cele trei Marii. Teza lui va fi preluată de tabăra reformaților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mult mai radical, văd în Iuda singurul apostol cu discernământ, care a recunoscut în Isus un pseudo-mântuitor, un impostor. Prin urmare, nu mai avem de-a face cu o trădare, ci pur și simplu cu eliminarea adversarului „bunului Dumnezeu” gnostic. Exegeza gnosticilor utilizează, după cum se știe, provocarea și paradoxul. Ea reabilitează principalele personaje negative ale Bibliei, plecând de la principiul axiomatic că versiunea oficială reprezintă, de fapt, o scriere ideologică inspirată de acel Demiurg Rău, creator al lumii sublunare, vrăjmașul Dumnezeului adevărat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
niște bare de metal pe care apa nu putea să le strice și pe niște pietre foarte tari.” (Conl. 8,21) Așa a salvat el memoria malefică a omenirii. În paginile care urmează, îmi propun să fac o relectură a exegezei lui Casian în interiorul tradiției patristice, urcând și până la câteva texte din literatura iudaică apocrifă. Pentru aceasta, voi urma schema pe care tocmai am pus-o în evidență (Conl. 8,21). De asemenea, adaug că mărturiile luate în considerație vor fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ezoterică paralelă celei transmise în mod deschis de bunicul său154. Philon și Flavius Josephus 3. Primul care încearcă să demitizeze radical fragmentul, dându-i un sens alegoric, este Philon din Alexandria. De altfel, Ioan Casian va relua pe cont propriu exegeza lui Philon, cunoscută fie direct de la sursă, fie indirect, prin mijlocirea lucrărilor lui Origen, Didim, Ioan Gură de Aur, o influență din partea lui Ambrozie și a lui Augustin nefiind cu totul exclusă (dar foarte puțin probabilă). Philon respinge, încă din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
absolut firesc să ne raportăm la ei atunci când luăm în discuție Biblia creștină. Traducătorii români par să pună între paranteze lunga și fertila tradiție patristică, respingând implicit Septuaginta ca text de sine stătător. LXX este Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi, spre deosebire de Părinții alexandrini, creatorii și propagatorii metodei de interpretare numită „alegorică”. Părinții n-au resimțit nevoia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai ales al disciplinelor teologice”. 4. Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieții spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul și moralismul edulcorat, caracteristic epocii și reancorând-o în dogmă, căci „Părinții îngemănează, într-un mod viu, teologia, exegeza și spiritualitatea”. 5. În fine, întreprinderea „Sources chrétiennes” ar acoperi o lacună în peisajul intelectual francez. Printre cei dintâi Părinți traduși în colecție se găsesc Grigore de Nyssa, Clement Alexandrinul, Atenagora, Nicolae Cabasila, Origen și Maxim Mărturisitorul. Același an 1942
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]