37,965 matches
-
stăpînindu-și vocea, ca și cum nu ar fi existat octavă inventată pentru posibilitățile sale, îi dădea probabil sentimentul, pe care nu-l cunosc decît oamenii cu adevărat simpli, că n-are dreptul să se laude cu ceva care depășea chiar și posibilitățile extraordinare ale acestui instrument la purtător. Fiindcă nu era tenorul interpretărilor de succes, prin mari strădanii, ci depășea de la distanță condiția vocilor ambițioase, atinse din cînd în cînd de momente de grație, și transforma extraordinarul în performanță artistică obișnuită, lui Pavarotti
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
ceva care depășea chiar și posibilitățile extraordinare ale acestui instrument la purtător. Fiindcă nu era tenorul interpretărilor de succes, prin mari strădanii, ci depășea de la distanță condiția vocilor ambițioase, atinse din cînd în cînd de momente de grație, și transforma extraordinarul în performanță artistică obișnuită, lui Pavarotti i s-a întîmplat să fie fluierat în spectacole în care altor tenori li s-ar fi ținut pumnii să nu mai greșească. Ușurința cu care el atingea uluitorul făcea ca orice greșeală venită
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
în avion", "Doctorul Mititelu, medicul animalelor", a-pre-ciate opere ale lui Moș Nae (Batzaria) și, în ori-ginal, fabulele lui Vasile Militaru. Un volum de basme, intitulat " Hoțul de stele" mi-a rămas inabordabil. Universul copiilor, în culori albastru și roz, adăpostea extraordinarele aventuri ale lui Tudorică și Andrei, tot în benzi desenate, Dimineața copiilor avea benzi în roșu și negru - combinația mea preferată și astăzi. Pentru nevoile muzicale, în casă trona un patefon, de tipul cel mai nou, marca His masters voice
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
apropie de performanța lui. Într-o situație asemănătoare mi se pare că sunt poeții de azi, care par, toți, demodați în raport cu Nichita Stănescu. În zadar zâmbesc, ironic, optzeciștii, considerând că au ca atu inalienabil faptul că s-au născut după extraordinarul poet. S-au născut după, dar scriu ca și cum s-ar fi născut înaintea lui. Priviți de foarte sus, ei par absorbiți de o stranie activitate de pregătire a apariției unui poet ca Nichita Stănescu, practicând tot felul de jocuri textuale
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
stânga, ca și el, încă dinainte de 1945. Jurnalul relatează întâlniri cu Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi, fără a aduce contribuții importante în completarea portretelor. George Macovescu revine în diplomație în iulie 1959, printr-un fel de reparație poststalinistă, ca trimis extraordinar și plenipotențiar al RPR în SUA, până în octombrie 1961. Cariera sa se consolidează în Ministerul Afacerilor Externe, ca adjunct al ministrului (octombrie 1961-martie 1967), apoi prim adjunct (până în octombrie 1972), pentru ca ulterior să triumfe ca ministru al Afacerilor Externe (din
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
Îmi amintesc că au mai citit-o, la ora respectivă, Alexandru Paleologu și Mihai Șora. Filosoful Mihai Șora mi-a și spus, la restaurantul Uniunii Scriitorilor, unde-l întîlneam foarte des la prînz, că a rîs citind-o. Un compliment extraordinar. "Am rîs, am rîs", spunea Mihai Șora și mi-l imaginam pe distinsul filosof singur în apartamentul său ticsit de cărți citindu-mi piesa și rîzînd... Rîsul lui Șora mai răsună și acum pentru mine ca o judecată supremă de
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
pe care le-am scos mă reprezintă integral. Chiar și cele trei volume de poezie pe care le-am scos între 1980 și 1984 în România, înainte de plecarea mea în Franța. Este adevărat însă că am avut și niște complici extraordinari: Mircea Sântimbreanu, la Editura Albatros, și Mircea Ciobanu, la Editura Cartea Românească. Practic, acești oameni minunați nu mi-au cenzurat deloc poemele, iar atunci cînd era ceva "grav" cu adevărat mi-au cerut mai degrabă să scot poemul în întregime
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
buzunarul cuiva, după nu știu cîte săptămîni de așteptare. Fiindcă, vorba cuiva, nimic nu-i consolează mai mult pe cei care pierd decît să vadă că nimeni nu cîștigă. Un expert literar al hazardului de la ruletă, Dostoievski, a lăsat pagini extraordinare în micul său roman Jucătorul despre psihologia vicioșilor norocului. O psihologie pe care Feodor Mihailovici o cunoștea dinăuntru, ca perdant cu probleme financiare din această cauză. Fostul condamnat la moarte, grațiat în ultima clipă, probabil că a avut un șoc
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
adorabilă Neaga! Ea era țărancă, dar așa se șlefuise, încât atunci când primeam musafiri își punea mănuși albe. Era adorabilă! Avea un haz, un humor! Iar foarte mult folclor de la ea am învățat. Știa atâtea basme, știa atâtea snoave, atâtea lucruri extraordinare! Și Neaga mă lua, întâi în brațe, apoi de mânuță, când am început să merg, și mergeam la biserică, la Precupeți, la noi. Precupeții Noi. Unde era întâi preot - și el mi se pare că m-a botezat - părintele Florea
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
Vacanțele, de când am intrat la școală, vacanțele de Crăciun și mai ales de Paște, nu le-aș fi făcut - și adesea vacanțele mari - nu le-aș fi făcut în nici un alt loc decât la Mărășești. Era o bucurie pentru mine extraordinară, extraordinară. Casa era vis-a-vis de biserică. Era o casă modestă, dar foarte frumoasă în curățenia ei și în curăția ei, înconjurată de mai multe curți. Era curtea cu flori de-a lungul fațadei de la stradă. În față, la geamlâc, era
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
de când am intrat la școală, vacanțele de Crăciun și mai ales de Paște, nu le-aș fi făcut - și adesea vacanțele mari - nu le-aș fi făcut în nici un alt loc decât la Mărășești. Era o bucurie pentru mine extraordinară, extraordinară. Casa era vis-a-vis de biserică. Era o casă modestă, dar foarte frumoasă în curățenia ei și în curăția ei, înconjurată de mai multe curți. Era curtea cu flori de-a lungul fațadei de la stradă. În față, la geamlâc, era cărarea
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
Cortinei de Fier, cu gesturile sublime ale unor oameni pentru care libertatea gândirii era bunul cel mai de preț, dar și cu (prea) multele și neașteptatele sale demisii morale. Mai mult decât atât, literatura autobiografică a Monicăi Lovinescu reprezintă o extraordinară istorie a ideilor politice și culturale care au marcat secolul XX, autoarea fiind o comentatoare, în timp real, a ideilor lui Jean-Paul Sartre, Raymond Aron, Jean-François Revel, Alain Besançon, François Furet, Jorge Luis Borges, Jean Luc Goddard, François Truffaut pe
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
de neorealismul italian cu umbrele sale, cu înghețările dramatice în ramă ale personajelor etc. Interesante sunt și cele cîteva gros-planuri, ca și o contrucție minuțioasă a personajului, cu fine accente felliniene în cazul Agustinei. Cu o "urîțenie" de o expresivitate extraordinară, dar fără ambiguitățile pe care le focalizează cu asiduitate Almodóvar în alte filme, Blanca Portillo face un rol extraordinar. Capul ei ras de penitent ca și angulația feței, profilul de călugăr iezuit ies imediat în evidență. Privirea ei are o
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
gros-planuri, ca și o contrucție minuțioasă a personajului, cu fine accente felliniene în cazul Agustinei. Cu o "urîțenie" de o expresivitate extraordinară, dar fără ambiguitățile pe care le focalizează cu asiduitate Almodóvar în alte filme, Blanca Portillo face un rol extraordinar. Capul ei ras de penitent ca și angulația feței, profilul de călugăr iezuit ies imediat în evidență. Privirea ei are o tulburătoare intensitate, rămîne luminescentă și după ce ea dispare din cadru, imagine chinuită, austeră și caldă fără sicitatea consacrării monahale
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
firesc prin figura transmisibilă a mamei moarte, revenite pentru revedere. Cui este adresat acest "întoarce-te"? Mamei, desigur, dar nu numai ei, ci și lucrurilor, ființelor și clipelor de care te-ai atașat, vieții în cele din urmă. O scenă extraordinară este cea a priveghiului care mi-a amintit de Alexis Zorba (Zorba grecul, 1964) al lui Cacoyannis, cu umbrele cocîrjate de ciocli ale babelor ca niște vulturi în jurul cadavrului, aici lipsind desigur nota crudă din tabloul realist. Regizorul realizează astfel
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
Marina Constantinescu Faptul că n-am aderat practic la curentul hippy, de exemplu, nu înseamnă că acesta nu a existat. În formele lui extraordinare, în stiluri ce au pus stăpînire pe muzică, pe modul de a vedea și de a trăi viața, pe limbaj, pe modă, pe un soi de libertate altfel tratată. Faptul că eu, de pildă, n-am plecat cu colegii mei
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
Villenuve des Avignon, Christine Dormoy pune în scenă un text de Valere Novarina. Autor straniu, inventator al unei limbi inspirate parcă de libertatea lui Rabelais, autor ce combină viziunea cosmică și materialitatea concretă a corpului, Novarina își găsește aici o extraordinară încarnare scenică. Pe spațiul de joc, plasat între spectatori, se agită personaje indistincte, neidentificabile, foarte obscure, ale căror cuvinte sunt acompaniate de o muzică la fel de stranie: dialog ce, permițînd trecerea de la cuvinte la sunete, ne antrenează într-o lume a
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
autor își descoperea astfel perfecta împlinire teatrală. Vocea spectacolului și vocea textului se confundă aici. Și, uimiți, noi le ascultam. Dincolo de zidurile fortificate, într-o veche sală de liceu, Jean Pierre Vincent pune în scenă Tăcerea comuniștilor, reluînd astfel proiectul extraordinar realizat la Torino anul trecut de către Luca Ronconi. E vorba de un schimb de scrisori între vechi comuniști care-și amintesc programele și proiectele cărora li s-au consacrat, crizele și rătăcirile acestui partid comunist unic în Europa, Partidul Comunist
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
societatea americană. Evreu, celebrul avocat e un homosexual neasumat, care progresiv va fi distrus de boala ce contaminează întreaga comunitate gay pe care o frecventează. Scris, în anii ^90 ca un apel contra homofobiei, textul lui Kushner devine aici un extraordinar apel la dragoste cu tot ceea ce implică ea ca tranziție a tabuurilor și ca obligație de fidelitate a sentimentelor. Warlikowski, cu o artă de un rafinament extrem, își conduce actorii spre teritorii necunoscute unde mărturia de sine și schița personajului
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
mare a unui proiect intitulat “PASUL CEL MARE”. Acest proiect “Pasul cel mare. De la liceu la universitate”, vă va aduce un plus de informație, de noutate și de experiențe unice, el fiind realizat și coordonat de o echipă de oameni extraordinari, plini de resurse și entuziasm. La drept vorbind, va vom introduce într-un cu tot alt universe decât acela pe care lați cunoscut până acum, un univers plin de dinamism și de oportunități. Participând alături de noi la întâlniri de consiliere
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
alt nivel al existenței mele...Pentru a reuși la facultate este nevoie de muncă, ambiție, dorință.. și mai cu seamă de setea de cunoaștere.Prin urmare nu trebuie uitat că “pentru a atinge perfecțiunea nu este necesar să facem lucruri extraordinare, ci să facem extraordinar de bine orice lucru mic.” Consilier educațional LUPAIESCU LĂCRĂMIOARA VIORICA, studentă la Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice, în cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași Cui îi este frică de alegerile proaste? Postat pe site în
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
pun în evidență relațiile amicale avute cu înalte autorități și am omis acele răvașe mai banale (de "bucătărie"). Între o autoritate locală și guvern există o consultare permanentă, care se materializează prin tomuri întregi de corespondență. Corespondența mea ca ambasador extraordinar și plenipotențiar în Cuba nu este făcută publică din cauza restricțiilor diplomatice. Pentru a satisface o anumită curiozitate, am prins câte o notă, neesențială din punct de vedere al confidențialității. Cea mai flatantă scrisoare (eu am orgolii mari, nu?), primită în timpul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
vieții. Tinerețea și bătrânețea le apreciază în funcție de copilăria sufletului, iar nu de vârsta biologică, considerând că „cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește niciodată”. Distinge demnitatea de aroganță, laudă caracterul ca pe o floare rară și avertizează asupra puterii extraordinare a viciului. Dizolvă multiplele aspecte ale minciunii, valorizează onestitatea și prețuiește cumpătarea, știind că „urmările unei fapte nechibzuite nu se pot înlătura cu regrete”. Despre prudență spune că „înseamnă mai curând înțelepciune decât teamă”, apreciază critica bine intenționată, pe care
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
intoxica intelectualitatea, producînd numeroase victime, inclusiv din rîndul personalităților celor mai prestigioazse. Printre ele, José Régio, una dintre marile figuri ale culturii portugheze contemporane. "Acest poet de o mare puritate a avut neșansa de a fi poet religios; acest romancier extraordinar, inițiator al prozei portugheze cu adevărat moderne, a avut neșansa de a fi criticat public așa-numita <>; acest dramaturg de frapantă originalitate și-a ales subiectele pieselor din Biblie și din istoria Portugaliei - altă erezie scump plătită. în fine, ca
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
ale personalității acestuia: "A fost el - așa cum le-a apărut studenților săi - doar un om liniștit și cumva timid, cu o mare voință de a înțelege și cu disciplina și talentul de a-și urma această dorință la o scară extraordinară? Sau a fost un fel de megaloman ciudat, împins de propriul ego să încerce să monopolizeze și să-și impună punctul de vedere în toate aspectele cunoașterii din domeniul său?" Portretul ce poate fi închegat în urma lecturării diverselor mărturii este
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]