5,557 matches
-
săi se domoli vădit. Ca pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, în Castelul Nagahama erau mulți vasali din Gifu, care-l părăsiseră pe Nobutaka, pentru a i se alătura lui Hideyoshi. În cele din urmă, situația deveni atât de extremă, încât, lângă Nobutaka, mai rămaseră doar douăzeci și șapte de oameni. Întrucât Nobutaka se bazase, în primul rând, pe clanul Shibata, distrugerea acestuia era pentru el totuna cu tăierea rădăcinilor unei plante. Îl părăsiseră toți oamenii săi, cu excepția celor foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hidrocloric, au noroc dacă mai rămân cu vreun dinte în gură; la fel ca și alcoolicii care și ei vomită de zor. în afara vieții destrăbălate, a spus Barry Grant, toți neglijează să meargă la dentist. îSpre deosebire de pacienții din extrema cealaltă, care merg la doctor, la dentist sau la spital mult prea des, folosind tot felul de pretexte.) Există multe motive pentru care oamenii suferind de diferite forme de dependență nu merg la dentist, a continuat să ne explice Barry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
America, dădea semne de îngrijorare. Era de părere că întreaga cursă era prea strânsă și, dacă Bush ieșea învingător, spunea el, puteam să ne luăm adio de la toate gogoșile despre „conservatorismul luminat“. Omul nu era conservator. Era un ideolog al extremei drepte și, în clipa în care avea să depună jurământul, urma să dea țara pe mâinile unor demenți. Cu doar o săptămână înainte de alegeri, Aurora și-a făcut în sfârșit apariția... doar pentru a dispărea iar, în treizeci de secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ea o să-mi mănânce zilele... Pe banca de ciment simt cum mi se întoarce un glonț dinspre coccis în burtă. La Mare trebuia să mă și constip. Scăpam de necaz în câteva zile, cu apa lor care mă aducea în extrema cealaltă. Păi cine te pune să bei apă? râde Tanger. M-ai văzut mata pe mine că beau apă? Știi vorba aia (o știu, dar el mi-o mai spune o dată) de mănânci pește oceanic și de bei apă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
reușesc să aflu „țara dorită“: Și dacă-ți spun, ce te-ajută, dragă? Doar știți că eu nu mă mai duc nici până-n Moldova!) Deci nu reușeam să mă înțeleg cu Portia, fiindcă aspirațiile noastre erau, vezi Doamne, la două extreme, a mizeriei și a curățeniei - interioare, firește, care nu transpar la vedere, unde eu, de exemplu, sunt un tip mai degrabă neglijent, care uită să se bărbierească, să-și schimbe cămașa, ciorapii... Reușisem să-mi aduc camera în starea prielnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dă Dumnezeu pentru c‑am făcut sex" Fiona fredona de una singură în timp ce arunca pliculețe de ceai în două căni. Nu fredona o melodie propriu-zisă, ci o amestecătură de note vesele și înalte, care se potriveau cu starea ei de extremă bună dispoziție. Cu toate că nu se simțea bine când se gândea ea la asta și nici prin cap nu i-ar fi trecut să-i spună și lui David, dar după părerea ei, week-end-urile fără Jake erau infinit mai puțin agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vaselor comunicante, De interne, domnule prim-ministru, de interne, Acesta este depozitul central. S-ar putea crede că după ce ai cedat de atâtea ori și În mod atât de rușinos cum făcuse guvernul În timpul sus-jos-ului tranzacțiilor cu maphia, mergând până la extrema de a consimți ca funcționari publici modești și cinstiți să Înceapă să lucreze cu normă Întreagă pentru organizația criminală, s-ar putea crede, spuneam, n-ar fi posibil să se ajungă Încă la un nivel moral și mai scăzut Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ajungeau să le Îndulcească cu o linguriță de compasiune și dragoste Înainte de a stinge lumina. Sigur că existau, așa cum prea bine știm, și acele familii lipsite de suflet care, lăsându-se duse de incurabila lor lipsă de umanitate, ajunseseră la extrema de a angaja serviciile maphiei pentru a se elibera de jalnicele rămășițe umane care agonizau la nesfârșit Între două cearceafuri Îmbibate de sudoare și pătate de excreții naturale, dar acestea merită dezaprobarea noastră, tot atât cât și cea care apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de acum Încolo Îi vor da pisicilor, din cauza chestiunii aceleia a lui lavoisier, când spunea că În natură nimic nu se crează și nimic nu se pierde, totul se transformă. Dacă nu s-a ajuns să se știe până la ce extreme ar fi putut ajunge extravaganțele de almanah ale agențiilor funerare reunite acolo a fost numai pentru că unul dintre reprezentanții lor, preocupat de timp, douăzeci și două și patruzeci și cinci de minute pe ceasul său, ridică mâna ca să propună să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mult firea lui ciudată și complexă, dar niciodată nu m-am arătat interesat de rezultatele pe care le obținea, de aura lui, de viața lui și probabil că aceasta era o mare noutate pentru el. În comportament, sărea de la o extremă la alta. Uneori, chiar și față de mine, era extrem de drăguț, iar alteori cumplit de malițios. Putea fi la fel de bine foarte manierat sau foarte necioplit, debordam de optimism sau cădea în butoiul cu melancolie de nu-l mai recunoștea nimeni. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Gândiți-vă și la motivul 2. Dar chiar dacă nevoia ta este intensă, arzătoare, reușești să nu le vorbești, astfel că îți recapeți controlul pe care l-ai pierdut sunându-i, înțelegeți ce vreau să zic. Deci e un soi de extremă. Sari de pe stâncă în gol când îi suni, dar când hotărăști să nu le vorbești, ci să închizi, practic descoperi că ai o parașută pe care, deschizând-o, o poți folosi să te salvezi. Nu e o metaforă din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
procese centenare de hibridări necontrolate. Am renunțat să stabilesc unde s-ar situa progresul, unde revolta, unde complotul - cum se exprimau camarazii lui Amparo - aduse de marele capital. Cum puteam să mai gândesc ca un european, când aflam că speranțele extremei stângi erau Întreținute și Înviorate de un episcop din nord-est, suspect de a fi simpatizat În tinerețe cu nazismul și care, cu o cutezătoare credință, ținea foarte sus făclia revoltei, punând pe gânduri Vaticanul Înfricoșat, ca și pe acei barracudas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zece ani de consultanță. Am să mă uit pe manuscrisele dumneavoastră cu un spirit de umilință. Sunt convins că până și În textul cel mai dezolant voi găsi o scânteie, dacă nu de adevăr, măcar de minciună bizară, iar adesea extremele se ating. O să mă plictisesc numai acolo unde apar lucruri banale, iar pentru plictiseala aceea o să mă despăgubiți dumneavoastră. În funcție de plictiseala pe care am s-o Încerc, mă voi limita la a vă trimite la sfârșit de an o notiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aici ceva mistic. Necartezian. Indicibil. Imun. Transcendent. Mai frumos, mai plin, mai electrizant și mai adânc, decât logica: Partea este egală cu Întregul, iar Întregul este Minte. Ce ne mai spune înțelepciunea hermetică a Kybalionului? În curgerea universală a rosturilor, extremele se ating, tensiunile se rezolvă, antinomiile se confundă, toate adevărurile sunt pe jumătate adevărate și toate paradoxurile pot fi împăcate. Coincidentia oppositorum. Era un gânditor, Philon Alexandrinul, mi se pare, care avea o zicere deșteaptă și care se pliază perfect
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
secole. Dar, intervalul biblic temporal comparativ? "Vremuri, vreme și încă o jumătate de vreme?" Dar, Talmudul, Mishna și Gemara, Moshe ben Maimon, Michel de Nostre-Dame și Sfântul Malacchia, Oracolul? Tovarășul lui Bernard de Clairvaux, patronul și mentorul matale! "In persecutione extrema Sacrae Romanae Ecclesia sedebit Petrus Romanus qui pascet oves in multis tribulationibus; quibus transactis, civitas septicollis diruetur; et Judex tremendus judicabit populum!" Dar, informația preventiv stocată? Semnele? Interpretarea semnelor? Ce e cu ele? pufăie Bursucul. Păi, să le luăm băbește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
domnu' Dan? E de belea! E chiar ca-n filmu' ăla panoramic... Mormântu' Împăratului-Bișon! Putem să ne zombim și noi! îi spune prudent Apostatul, Poetului. Băi, să fiți atenți la mine! le comandă Dănuț. Acu', or never! Ne răsfirăm, pe extreme, ca la fotbal, cu Bossul pe centru! Ideea este să atingă, măcar el, con brio, marginea faliei. Și s-o atingă repede, până să năboiască pe-afară, nămeteniile dinăuntru! adaugă Îngerul, surescitat la culme. Și să arunce Cupa Mielului, prin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și stat, respectiv administrațiile locale. „Ce e de făcut ?”, se întreabă și unii, și alții și dau vina unii pe alții. Din acest punct de vedere, cetățenii se împart, dihotomic, în ceea ce o studentă a mea numea „cuțofili” și, la extrema cealaltă, ceea ce am putea numi „javrofobi”. La noi, aceștia din urmă sînt mult mai numeroși și mai vocali : „plăcerea mea este să dau cu mașina peste javre. ahahhahaha așa aș da și peste criminali și zoofili, nu cred că ar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
împărtășească sentimente de genul următor : „Mă bucur pentru fiecare cîine individual, dar cîinii per total și pe termen lung nu e o soluție să îi hrănești, trebuie să îi duci undeva”. Iar acest „undeva” este treaba statului. În sfîrșit, la extrema cealaltă, cuțofilii invocă „iubirea pentru animale și gîndul că merită aceeași atenție ca și un om” și consideră că „și cîinii sînt suflete” și că „numai Dumnezeu are dreptul să ia viața unei ființe”. Nici unii, nici alții nu știu însă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
serios... Aceasta nu înseamnă însă că derizoriul ar fi doar derîdere, frivolitate și superficialitate. El are propria sa consistență și înțelepciune implicită, are greutatea unei vieți cu toate ale sale, dar nici prea prea și nici foarte-foarte. El evită excesele, extremele, Eros și Thanatos se anulează reciproc în calitatea lor de referințe esențiale, se aplatizează într-o mediocritate jovială. (în filmul lui Nuri Bilge Ceylan, de pildă, Eros ia chipul fetei unui primar de cătun, care apare înconjurată de o lumină
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apare înconjurată de o lumină diafană în miez de noapte, ca un fel de bunăvestire. Ce folos însă, căci, după cum remarcă unul dintre personaje, ea este destinată să rămînă acolo, în bordeiul pierdut de lume, departe de orice privire. La extrema cealaltă, cumplita moarte a necunoscutului este anulată și ea de gestul medicului legist de a nu-i recunoaște dramatismul, Thanatos pierzîndu-și astfel la rîndul său statura cutremurătoare.) Derizoriul este, de fapt, opus esențialului și eludează întreaga normativitate derivată din cultul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
forma parcelelor înguste și alungite, a condus la renașterea unui peisaj agrar caracteristic Europei secolului al XIX lea”. O hartă dedicată „traiectoriilor decolectivizării” plasează în spațiu „bastioanele agriculturii țărănești” (Maramureș, Suceava, Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin, Hunedoara, Gorj și Vîlcea), avînd la cealaltă extremă „bastioanele agriculturii de stat” din Dobrogea, Călărași, Buzău, Brăila și Timiș. O altă hartă, în care ponderea populației active în agricultură la nivel de comună este prezentată în nuanțe de la galben spre verde, arată precum o pădure în plină vară
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în care exprimă și traduce principalele sale probleme. Dacă e să-i credem pe antropologi, societățile „primitive” de care s-au ocupat folosesc rudenia ca lingua franca, mai totul se leagă și se explică prin relațiile complicate de rudenie. La extrema cealaltă, societățile moderne par a fi acordat economicului acest rol de idiom comprehensiv : totul este resursă, redistribuire, capital etc. În cazul societății țărănești din țara noastră însă, gospodăria a fost, s-ar zice, principala referință în care se înnoadă cele mai multe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sorcovă ofilită pe care mi-a fost dat să o văd vreodată. Însoțind, probabil, marele ou tradițional, cîteva gherete oribile de lemn vînd obiecte la fel de „tradiționale”. Puțin mai încolo, o statuie poleită își desfășoară aripile simbolice sclipind în soare. În extrema cealaltă, Casa de cultură a sindicatelor este înfășurată pe toată suprafața imensă a fațadei sale cu un cearșaf publicitar care acoperă, pe o latură cel puțin, totala părăsire și paragină a instituției. Doar discoteca și barul de pe altă latură par
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în agricultură (de aproximativ șapte ori mai mare decît media europeană), dar cu cele mai mici exploatații agricole din Europa. Dacă mergem un pas mai departe, descoperim ceea ce un raport CRPE recent numește „cele două agriculturi ale României” : la o extremă, aproximativ 1,9 milioane de gospodării exploatează sub două treimi din suprafața agricolă utilizată, fragmentată în loturi medii de 2,3 ha, care nu permit decît o agricultură de subzistență ; la extrema cealaltă, sub 20.000 de exploatații dețin peste
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
numește „cele două agriculturi ale României” : la o extremă, aproximativ 1,9 milioane de gospodării exploatează sub două treimi din suprafața agricolă utilizată, fragmentată în loturi medii de 2,3 ha, care nu permit decît o agricultură de subzistență ; la extrema cealaltă, sub 20.000 de exploatații dețin peste o treime din suprafața agricolă utilizată și posedă în medie 270,4 ha. Între subzistență lucie și noii latifundiari, acolo unde ar trebui să fie clasa de mijloc a agriculturii, acest mic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]