3,497 matches
-
decât numai cu o minte liniștită. Ulterior, după ce și-a revenit, s-a îndrăgostit de liniște și tăcere, făcând atâtea progrese, încât episcopul de Lincoln a declarat că el însuși nu ar fi predat atât de bine. De aceea, crescând faima valorii sale, a fost chemat în Lombardia de ministrul general și și-a câștigat chiar și stima Curiei Pontificale. În cele din urmă, Maica lui Dumnezeu, față de care avea o mare devoțiune, i-a apărut când era pe patul de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
iubit de toți ca un înger. Tocmai din cauza austerității vieții și a prudenței sale extraordinare, mai târziu a fost promovat la oficiul de predicator și a devenit confesorul lui Roger, episcop de Convetry. 75. La Lynn, s-a distins prin faima de sfințenie fratele Geoffrey de Salisbury. Era o persoană care prin austeritatea vieții sale s-a arătat a fi, dacă putem spune astfel, un al doilea Francisc, iar datorită virtuții, blândeții și simplității sale, un al doilea Anton. Când asculta
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în interiorul bisericii din cauza mulțimii mari de oameni. 118. Fratele Petru de Tewkersbury, ministru de Germania, a apărat cauza Ordinului, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, împotriva regelui, a legatului papal și a multor frați falși, realizând acest lucru cu atâta măiestrie, încât faima faptelor sale s-a răspândit în multe provincii, iar zelul său pentru adevăr s-a dovedit invincibil. Fratele Petru a meritat afecțiunea specială a episcopului de Lincoln și a primit de la el deseori, în secret, multe sfaturi de înțelepciune. De
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
clar în arta scrisului. Atunci când dicta, scrisorile sale erau redactate într-un stil elegant și erau pline de citate. A fost primul general care s-a angajat să viziteze provinciile... (p. 433-434). 42. Chiar și Vatatzes, împăratul grecilor, auzind de faima de sfințenie a fratelui Ioan din Parma, i-a cerut papei Inocențiu al IV-lea să îl trimită pe fratele Ioan, ministrul general, fiindcă spera ca prin intermediul său să-i readucă pe greci la unitatea cu Roma. Iar când a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Îngerilor], Sfântul Francisc l-a chemat pe fratele Masseu de Marignano și i-a spus: «Să mergem să vestim cuvântul lui Dumnezeu». «Să mergem», a răspuns, și s-au îndreptat spre ținutul Romei. Ajunși într-un oraș, episcopul locului, cunoscând faima sfințeniei sale și fiind înștiințat de sosirea sa, a organizat o procesiune pontificală și împreună cu clerul orașului i-a ieșit în întâmpinare. Dar Sfântul Francisc și-a dat seama și i-a spus însoțitorului: «Suntem descumpăniți. Nu vezi că aceștia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
doi, împreună cu Sfântul Atanasie și Sfântul Ioan Hrisostom, au devenit Marii Părinți Răsăriteni, asemănător celor patru Părinți latini, Ambrozie, Augustin, Grigorie și Ieronim. Sfântul Grigorie de Nyssa nu a fost un legiuitor monastic, precum Sfântul Vasile. Nu a atins niciodată faima ortodoxă care l-a condus pe Sfântul Grigorie de Nazianz la titulatura de Teologul, deși împăratul Teodosie, după cum am văzut, l-a numit comisar pentru dioceza civilă a Pontului, pentru a supraveghea implementarea decretelor de la Constantinopol. În mod evident, învățătura
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
zi la răsărit el le oferă rugăciuni și tămâie. Cu ocazia "aniversării" zeului (Augustus), Ovidiu îl comemora și cu jocuri, se înțelege modeste, după posibilitățile sale limitate. Și Flaccus trebuie să fi auzit de acest lucru, căci i se dusese faima și printre străini. Se înțelege că un asemenea cult imperial nu este cu totul dezinteresat la Sulmonez, dat fiind că își manifestă speranța ca "zgomotul unei asemenea milostenii să ajungă până la urechile lui Augustus, căruia nimic nu-i scapă din
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
El povestește că, în timp ce se plimba trist pe plaja din Tomis, i s-a părut că o aripă s-a zbătut în spatele lui. Nu a putut să zărească niciun corp, dar aceste cuvinte au lovit urechea Sulmonezului: "Iată, eu sunt Faima (Fama), care alunecând în zbor pe imensele căi ale aerului, vin să-ți anunț lucruri fericite: în timpul consulatului lui Pompeius, cel mai drag prieten al tău, anul ce vine va fi splendid și fericit". Consule Pompeio, quo non tibi carior
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
într-o oarecare măsură demonstrată de faptul că Augustus a murit, într-adevăr, în timpul consulatului lui Sextus Pompeius. S-ar putea naște bănuiala că întreaga epistolă ar fi fost scrisă de-abia după moartea lui Augustus însuși. Prin urmare, după ce Faima i-a adus celui din Pont un zvon îmbucurător (mai mult, un asemenea zvon îmbucurător: ... laeto Pontum rumore replevit: v. 20), a zburat spre alte națiuni (pentru a răspândi peste tot aceeași veste fericită). Această stare de euforie a poetului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Capaneu a devenit mai cunoscut fiindcă a fost lovit de fulger; Amfiaraus când caii săi au fost înghițiți de pământ; dacă ar fi greșit mai puțin, Ulise ar fi fost mai puțin cunoscut; rana lui Filoctet i-a adus mare faimă. Dacă există puțin loc pentru cei mici în mijlocul atâtor nume renumite, ruinarea noastră ne-a făcut celebri și pe noi" (v. 49-56). Exposuit mea me populo fortuna videndum, Et plus notitiae, quam fuit ante, dedit. Notior est factus Capaneus a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de neliniște (Vox... auxilio trepidis quae solet esse reis v. 117-118). Din nou apare comparația-praeteritio atât de puțin măgulitoare pentru Augustus chiar și în formularea sa negativă: "Nu trebuie să-l implori pe Termodonte (sau Terodamante, un rege de tristă faimă din Sciția, care avea pe post de gărzi lei hrăniți cu carne umană); nici pe crudul Atreus (care, din răzbunare împotriva fratelui Tieste, i-a ucis pe fiii acestuia Tantalus și Plistene, și a pregătit un prânz festiv cu carnea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
63-64). Așadar Roma să fie locul de exil hărăzit de destin pentru el! Și chiar dacă ar fi citit și apreciat la Roma, tot nu i-ar păsa de nimic. Concluzionează: "Voi, pentru care eu am încetat să mai exist, atunci când faima mi-a fost îngropată, păstrați liniștea la moartea mea!". Dorim să pledăm o dată pentru totdeauna în favoarea lui Paulus Fabius Maximus și nu a lui Cotta Maximus, ca destinatar al acestei scrisori (și al celorlalte în discuție), deoarece pe Cotta Maximus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nenorocirii lui Ovidiu și implicit de "cauza" care a determinat-o și, în consecință, de pericolul de a implica și alte persoane în actul de acuzare a imperiului. Maximus este neliniștit și se întreabă dacă este adevărată vestea pe care "faima rea a vinii sale i-o adusese": Cum tibi quaerenti, num verus nuntius esset, Attulerat culpae quem mala fama meae, Inter confessum dubie dubieque negantem Haerebam, pavidas dante timore notas, Exemploque nivis, quam mollit acquaticus auster, Gutta per attonitas ibat
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
panonilor (16 ianuarie 13) aducea buna dispoziție în familia imperială 393. Este vorba de Epist. ex Ponto, III, III. În aceasta Ovidiu povestește un vis al său care nu coincide deloc nici ca atmosferă, nici ca stare sufletească cu descrierea Faimei pe care i-o făcuse lui Sextus Pompeius în scrisoarea Ex Ponto, IV, IV. În vis i-a apărut Cupidon, căruia Ovidiu i-a reproșat că a fost ingrat, pentru că l-a plătit cu exilul pentru lecțiile pe care Sulmonezul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
455 care consideră versul 6 "ein Topos der Grabpoesie"; dar, după noi, nu aceasta este problema. Problema este să aflăm de ce acest vers devenise "ein Topos der Grabpoesie". Da, forma sa "epigrafică" era foarte adecvată pentru o inscripție funerară. Dar faima de care s-a bucurat acest vers trebuie atribută, fără îndoială, încărcăturii afective pe care acesta o includea prin referirea la situația politico-spirituală și pe care data respectivă o trezea în mintea contemporanilor. Deși repetat în nenumărate rânduri, devenind până la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lua, mă aflu totuși în compania plăcută a sufletului meu; Cezar nu a putut și să aibă nici un drept asupra lui. (Caesar in hoc potuit iuris habere nihil: v. 48). Chiar dacă trebuie să-mi pună capăt vieții o spadă crudă, faima mea va supraviețui morții mele; atâta timp cât Roma, fiica lui Marte, va contempla învingătoare de pe muntele său întreaga urbe supusă, eu voi fi citit"461. Faima poetului, dincolo de voința lui Augustus, este asigurată fiind strâns legată de destinul nemuritor al Romei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
iuris habere nihil: v. 48). Chiar dacă trebuie să-mi pună capăt vieții o spadă crudă, faima mea va supraviețui morții mele; atâta timp cât Roma, fiica lui Marte, va contempla învingătoare de pe muntele său întreaga urbe supusă, eu voi fi citit"461. Faima poetului, dincolo de voința lui Augustus, este asigurată fiind strâns legată de destinul nemuritor al Romei. Sfidarea lui Augustus și a susținătorilor săi era deja implicită în încheierea Metamorfozelor, opera pe care o finaliza Ovidiu în momentul în care a fost
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
1 miliard de dolari, și procesul a continuat până în 2000. Cu toate astea, devenită pivot al unui discurs populist, aceeași temă a mobilizat electoratul în 2000 în favoarea lui Vadim Tudor, în timp ce guvernarea PSD din 2000-2004 și-a dobândit o tristă faimă din instituționalizarea corupției la vârf. Imediat după alegeri, noua guvernare, Iliescu-Năstase, a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a anula rezultatele proceselor din anii anteriori: parchetul a reluat practica nefericită a recursurilor în anulare, iar președintele Iliescu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se prezintă pe sine ca o cetate a vieții și a luxului, de o grandoare avându-și originea, pe de o parte, în dorința nobilă de slavă și putere, pe de alta, în cupiditatea josnică a locuitorilor săi. Eroismul și faima venețienilor își dezvăluie, astfel, mobilul meschin (setea de câștig), care aruncă asupra legendarei cetăți blamul moral, ceea ce-l determină pe narator să-și tempereze entuziasmul estetic, mai ales că strălucirea de odinioară (din tabloul celebrului pictor) contrastează violent cu aspectul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Prin tăcere îți las câmpul deschis închipuirii"). Manevra dă roade iar Lulù, zărindu-și alesul, se năpustește asupră-i și-l cheamă la dans, cu intenția clară de a gusta, pe lângă plăcerea conversației, voluptatea apropierii trupești. Aflând că tânărul cu faimă de Don Juan nu știe să danseze, femeia nu dezertează, ci se mulțumește să rămână alături de el, refuzând invitațiile celorlalți admiratori cu "bucuria imensă a unei jertfe" jertfa pe care ezitase inițial să și-o asume. 4.2.3. Tragedie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și Osiris, ca daimoni buni ce se aflau, au fost preschimbați în zei”, lui Seth (Typhon) rezervîndu-i-se numele răului și plasament în apele mlăștinoase. Religia capătă un caracter din ce în ce mai elaborat, iar mitul începe să se literaturizeze. Dar să reținem că faima lui Osiris crește: are mai multe nume, în maniera lui deus absconditus, mai mulți ochi spre cuprinderea totului, mai multe orașe (-morminte) ridicate la rangul de incinte sacre, dublete ale piramidelor. Iată motivele pentru care egiptenii au fost considerați „cei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
hotelului „Traian”, să cântăm pentru radiodifuziune. Hei, atunci mândria noastră n-a fost mică. Am cântat noi, s-a auzit în toată Moldova cântece pe patru voci, patriotice și populare, dar noi, eu și Țuți nu ne gândeam atât la faima școlii ci la faptul că eram aproape de dulcineele noastre, acele copile cu părul șaten și cu cravate decolorate, din pânză proastă. Și când am coborât scările din coșmelia aceea de pod cu aerul încins, ne țineam de mână, dar distant
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu prietenie, s-a apropiat de noi cu sticle și cu mâncare. Întrebați, le-am spus cine suntem și de unde am venit încât, până seara târziu, băieți și fete cântam acolo, mâncând, bând și dansând. Când am ajuns la debarcader, faima noastră ajunsese până aici, încât ne-au iertat de întârziere și nu ne-au luat bani pentru barcă decât pentru două ore. Petrecerea noastră de la Herestrău a fost o mare deconectare, o lăsare în urmă a vieții dure cazone, și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să-ți spun că atât eu, cât și mama suntem niște oameni cu picioarele pe pământ. Doar că mama a avut o patimă, averea. A adunat și a lipit una lângă alta moșie lângă moșie, până când i s-a dus faima în lume. Fetele le-a măritat cu alte moșii și noi ne-am însurat tot așa. Iar când a fost de i-a spus sultanul tatei că-l pune domn la București, mama c-o fi, c-o păți, nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să rămână dincolo de porțile bătăturii mele. Visele beizadelei Gheorghe sunt o urzeală a măriei sale doamna Maria. Ea le-a scornit și a plătit slugi să le poarte pe la cafenea, prin Slobozie, prin târg. Vrea să-i strice liniștea și buna faimă lui naș Dinu, unchilor Mihai și Iordache. Scorneală de femeie nu prea deșteaptă, că oricine se poate întreba cât a stat vărul Gheorghiță cu maica mare Ilinca? Cum de mai bine de cinci ani maica mare fusese fie pe la locuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]