2,341 matches
-
au văzut succesul enorm pe care l-au avut anul acesta de Buna Vestire, când au aruncat din camion în unele sate, pește gata împuțit. Și oamenii se înjurau, se băteau, se călcau în picioare, își rupeau hainele, își mutau fălcile, ca să apuce un pește din ăla. Și uite așa domnii mei, am ajuns la sfârșitul poveștii cu găinile lui Bill Crash, marele fermier zootehnist din Keralee, Oklahoma. Fiți atenți când trece camionul PD-L, poate prindeți și dumneavoastră vreo una
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vei fi mare?". Răspunsurile au fost dezarmante. Cu excepția câtorva, care se visau gunoieri ca alde Prigoană, toți voiau să se facă polițiști, ninja sau alți profesioniști în ale smardoielii. încă de la vârsta ceea fragedă visau la capete sparte, gâturi rupte, fălci mutate din loc, dinți scoși, pistoale și sânge. Deci și ei, luând exemplul celor deja ajunși „mari", tot către smardoială și putere s-au orientat. Nici măcar unul de leac, n-a zis că ar fi vrea să se facă, de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
te uită de exemplu, știri însoțite invariabil de pozele de rigoare care vor străbate mileniile: Geanina Varga, sexy cu mult bronz, "Folosesc o cremă care face minuni”, Irinel: "Monica mi-a spus că am burtă și că mi-au căzut fălcile" (din CanCan), Uite cu ce superstar s-a combinat «strâmba» lui Dodel!, Sora Danielei Crudu se excită în public. Vezi de ce! (Click). Nu lipsește nici mărturisiri a unor renumiți creatori din zilele noastre cum reușesc ei să-și realizeze operele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la un curs de epistemologie de-al lui. Ponta, în sacou vișiniu, studiindu-și manichiura cu mare concentrare, spunea că e posibil să existe și revelații mistice, dar că el unul nu fusese vizitat de niciuna. Capul lui rotund, cu fălci masive, sugera exact contrariul: nu, nu există niciun fel de tâmpenie mistică, există doar logica predicatelor! Când s-a terminat totul, m-am îndreptat spre toaletă. Pe același coridor se afla și decanatul, în fața căruia l-am zărit pe Ponta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atâtor hamburgheri îmblăniți frecând menta pe străzile micului Paris, vedeta franceză luase apărarea amorului liber. Să nu uităm, fosta regină a ecranului respinsese toată viața uzul cremelor și al revigoranților faciali, special pentru a obține figura unui buldog englezesc, cu fălcile atârnându-i mai jos de osul claviculei. Zuzarii au fost înregistrați la primărie ca bardoți și ajunseră animale sacre. Ba chiar Zuzei i se ridică o statuie din bronz în piața Cosmonauților, în locul celei reprezentând-o pe lupoaică alăptându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca două faruri. Uneori avea impresia că motanul era o cameră de luat vederi îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru. Dimineața, la trezire, Tubu îl privea fix, așezat în fotoliu. Când deschidea ochii, motanul căsca de-i trosneau fălcile, își arăta interiorul roz al gurii de șopârlă, apoi o zbughea să joace fotbal cu ghemotoacele de hârtie de pe mochetă. Era prea hazliu ca să fie adevărat, parcă juca rolul de pisică. L XXII A doua zi trebuia să plecăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda când Vodă Dragoș, descălecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
își lua bastonul și se băga în față peste tot. E adevărat că moldovenii, oricât de bisericoși, mai țipau ei din când în când: păi bine, părințele, frumos îți șade să te bagi în față! El însă zâmbea încălecându-și fălcile: la câte biserici, școli și poște le făcuse până la șaptezeci de ani, puteau și ei să rabde că se pune al zecelea la coadă, iar nu al patruzeci și șaselea, cum s-ar fi cuvenit. Îi arăta vânzătoarei amuzate marfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-un colț, lăsându-i să gângurească. După momentele de tandrețe, bunicul se întoarse spre noi și primul căruia îi adresă cuvântul am fost eu: ce faci, băi Ghiță, era să cazi pe front? Fața i se înroșise de mândrie, fălcile i se dislocaseră a rânjet. După cum mă priveau bolnavii din salon, era clar că se lăudase în fața lor cu isprava mea. C XXXV Odată sistemul de operare pornit, Cosmin se conectă la yahoo messenger. Caseta de la yahoo insider, care ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
găsită și a început acțiunea de deshumare, dezgropare. S-a lucrat greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
erau umflați din lipsă de somn și injectați de prea mult privit ecranul sticlos al televizorului; riduri adânci începeau să-mi brăzdeze colțurile gurii, deși erau parțial ascunse de țepii crescuți în cele două zile în care nu mă bărbierisem; fălcile erau încă destul de ferme, dar peste trei, patru ani probabil că va apărea sub ele o bărbie dublă; părul, odinioară blond închis, era acum împestrițat cu fire cărunte și arăta jalnic, având mare nevoie să fie tuns și aranjat; avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
hârtie inscripționată cu marca unei cunoscute rețele de fast-food. L-am privit uluit, gândindu-mă: n-o să faca una ca asta, nu se poate să facă așa ceva, dar, iată că, mormăind vag niște scuze - „O să se răcească“ -, își desfăcu larg fălcile și, înfundând în ele o îmbucătură zdravănă din acel cheeseburger umed și călâu, începu să-l înfulece lacom, fiecare dumicat producând un zgomot ca de pește zvârcolindu-se ud sub palmele cuiva și o scursură neîntreruptă de maioneză îi țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doar n-o să-mi spui că te interesează cu adevărat treaba asta? — Încă nu mi-ai spus despre ce sumă e vorba. Când mi-a spus, m-am străduit să mă abțin să fac ochii mari și să-mi cadă falca, dar nu mi-a fost ușor. Am încercat să par calm și încrezător în cele câteva secunde cât a durat să-mi fac planuri: cum aș putea să-mi permit să mă mut din apartamentul din Earl’s Court, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de vânt în primele ore ale dimineții, cumpărând un ziar de la vânzătorul din colțul străzii, luându-l cu el într-o cafenea și dând nerăbdător paginile pentru a ajunge la una anume, în timp ce înfulecă un sandvici în fața tejghelei și apoi fălcile i se mișcă tot mai încet în timp ce citește, până când mototlește dezgustat ziarul, îl aruncă la coș și iese valvârtej din local, cu fața lividă de furie și frustrare. Am știut de îndată ce am găsit cuvântul - am știut că aceasta era scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din urmă, după ce citi încă o dată propoziția. Ce e de râs, că n-are vină? A fost din nou o cină desfășurată într-o tăcere apăsătoare. Aveam la masă mâncare de fasole, urmată de jeleu de ananas; zgomotul produs de fălcile noastre reunite părea mai puternic decât de obicei, fiind întrerupt doar de câte o încercare sporadică a lui Joan de a încropi o conversație și de câte un nou acces de râs al lui Graham, pe care părea să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mâna lui Macomber. În timp ce-și strângeau mâinile rânjindu-și, se auzi urletul sălbatic al băiatului și-l văzură ieșind din tufiș cu pași laterali, rapid ca un crab, și bivolul se repezi la ei, șiroind de sânge, cu fălcile Încleștate, cu botul Întins În față; ataca, privindu-i cu ochii lui mici, ca de porc, injectați. Wilson, care era În față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de bubuitul armei lui Wilson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vagă amețeală, ca și cum ar fi avut nevoie să se așeze undeva. Firul se rupsese lângă cârlig. Și-l imagină pe păstrăv undeva pe fundul apei, nemișcat pe pietriș, În adânc, departe de lumină, sub bușteni, cu un cârlig Înfipt În falcă. Știa că dinții păstrăvilor pot tăia suprafața cârligului. Cârligul o să se facă una cu falca. Ar fi putut paria că peștele-i furios acum. Orice animal de mărimea asta s-ar Înfuria. „Ăsta chiar c-a fost un păstrăv“, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cârlig. Și-l imagină pe păstrăv undeva pe fundul apei, nemișcat pe pietriș, În adânc, departe de lumină, sub bușteni, cu un cârlig Înfipt În falcă. Știa că dinții păstrăvilor pot tăia suprafața cârligului. Cârligul o să se facă una cu falca. Ar fi putut paria că peștele-i furios acum. Orice animal de mărimea asta s-ar Înfuria. „Ăsta chiar c-a fost un păstrăv“, se gândi. „Cârligul Îi intrase bine. Se prinsese tare de el, tare ca piatra. Și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ndreptă spre pește, dus ușor de apă. Ridicând undița deasupra capului, conduse păstrăvul În minciog și-l ridică. Păstrăvul atârna greu În plasă, cu spatele modelat obișnuit și părțile argintii. Îi scoase cârligul. Îl apucă de branhiile mari și de falca de jos, și-l lăsă să alunece În sacul lung pe care și-l atârnase de umeri. Îl deschise larg și-l ținu Împotriva curentului și sacul se umplu cu apă. Îl ridică, cu fundul atârnând Încă În râu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de pe cal, afundându-se în zăpadă până la pulpe. Ascultă. Un strigăt îndepărtat, înăbușit imediat, sfâșie preț de o clipă liniștea care acum se lăsase din nou peste peisajul scăldat în lumină. Un alt strigăt. Din nou liniște. Valerius își încleștă fălcile, cuprins de teamă. Făcu câțiva pași, uitându-se în jur. După alți câțiva pași, privi tulburat peisajul din fața sa. O râpă mărginită de copaci, pe ai cărei pereți se zăreau petice de zăpadă, iar în fundul ei - un torent cu malurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tăvile pe care Listarius i le punea dinainte. Prepelițe, potârnichi, iepuri umpluți, pești cu capere, bobi copți, cu sos de coriandru și mărar, mazăre cu slănină și alte mâncăruri delicioase pe care numai Listarius știa să le pregătească dispăreau între fălcile neobosite ale împăratului. Îl invitase la cină pe Allius Cerpicus, comandantul escortei sale personale. Erau doar ei doi, Listarius, care tot venea și se ducea înapoi la bucătărie, și sclavul surdo-mut care știa totul despre vinuri și despre obiceiurile tainice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
grotescul tîmpiților care caută melci pentru-un senator, un termen curios, senator, cu totul nepotrivit pentru aceste plaiuri cu fluiere, spre deosebire de personajul purtător de funcție, infectat și Înconjurat de prostie, o prostie primitivă și abisală, de datul din coate și fălci, de neaoșul și irevocabilul servilism, personaj ce poartă cu demnitate un tricou pe spatele căruia scrie Mercedes. Tot așa cum pe cozorocul șepcii de baseball a unui moș bîlbîit, ireversibil cretin, fost turnător, peticit abominabil și vecin cu mine, scrie Logitech
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că mă sufoc. Proiectate la dimensiunile marelui ecran, unele mici detalii ale anatomiei umane fac să ți se taie respirația.” (Domnița Munteanu, Jurnalul de București) Mă Întreb ce a sufocat-o pe Domnița, că din Douglas nu se văd decît fălcile, care, proiectate la dimensiunile marelui ecran, Într-adevăr te fac să intri la apă. Dar altceva din el, chiar mic, nu se vede nici cu lupa, din fericire. Zic din fericire, deoarece cum știe orice operator, organul masculin iritat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al lunatecilor, unde lumea va mînca plăcintele ei cu brînză, În vreme ce Matilde visează că este iepure (ea fiind În realitate fiica regizorului și a protagonistei). CÎt despre final, e atît de limpede că mamiferul ăsta micuț cu incisivi expresivi pe falca superioară și coadă scurtă va fi În cele din urmă sacrificat, adică vezi povestea cu vîrsta inocenței, omenirea adultă sălbăticită și așa mai departe, animalul fiind omorît În mod atroce inițial În paginile Muzeului Negru, mai tîrziu În tembeloida deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Însă un pic mai isteric. O altă producție vîntoasă a fost Tombstone, cu actori de tip Kurt Russell și Val Kilmer. Aici distribuția a fost făcută după un criteriu mai puțin sever decît În Titanic, și cînd zic criteriu, zic fălci. Filmoid cu deosebire jalnic, ca să nu spun imposibil, cu mandibule În gros-plan, În planul doi, În planul trei, pe acoperiș, maxilare parcă dăltuite-n plumb, plumb, Bacovia blond, guri care se mișcă permanent probabil din pricina replicilor, mai bine nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]