4,972 matches
-
dorm acasă, am Încercat eu. Tata Îmi replică Încuviințînd anemic. Îmi veni greu să-i susțin privirea și m-am ridicat să strîng masa. Tata rămase așezat, cu privirea rătăcită și mîinile Împreunate sub bărbie. Tocmai mă pregăteam să spăl farfuriile, cînd am auzit pași pe scară. Pași fermi, grăbiți, care izbeau În pardoseală și conjurau semne funeste. Mi-am ridicat ochii și am Încrucișat o privire cu tata. Pașii se opriră pe palierul nostru. Tata se ridică, neliniștit. O secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
grav, considerînd subiectul Închis. — Ți-am pregătit ceva pentru cină. Dacă ai chef, Îți reîncălzesc și... — Nu mi-e foame, mulțumesc. Am ciugulit ceva pe-afară. Mă privi În ochi și Încuviință din nou. Se Întoarse și Începu să strîngă farfuriile pe care le așezase pe masă. Atunci, fără să-mi dau seama prea bine de ce, m-am apropiat de el și l-am Îmbrățișat. Am simțit cum tata, surprins, mă Îmbrățișa la rîndul lui. — Daniel, te simți bine? L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pământ Dați celor în suferință, că dați Domnului Sfânt! Din paharul, pus la masa necăjiților, plin cu vin, Vars-o lacrimă, simbolic, pentru cei ce nu mai vin! Iar, dacă la masa ta, din obișnuinț-ai pus, Un scaun și-o farfurie, ce s-au dovedit în plus, Cheamă un străin flămând,să-l bucuri pe cel plecat Că a stat cu voi la masă, când credea că e uitat. Și să dovedești că ești un adevărat creștin, Deschide poarta-nțepenită și bătrânului
Hristos se naşte. Slăviţi-L !. In: Bucuriile Credinţei by Maria Lascu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/536_a_758]
-
lângă ea! A luat-o pentru avere! spuneau unii din sat. Spiridușul vedea sufletele celor care vorbeau: erau pline de invidie, incapabili de noblețe, de dăruire. Se mută și el la casa cea nouă. Atâta lumină îl îmbăta acolo! Avea farfuria lui și întotdeauna era așezat în capul mesei, la loc de cinste. Cei doi s-au iubit, au muncit împreună, au avut doi prunci și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe.
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
zgomot, orice șoaptă. Limba Îi era aspră. Gâtlejul parcă dat cu glaspapir. Fața moale, boțită semăna cu o foaie de ziar, pe care cineva ar fi vrut s-o arunce inițial la coșul de gunoi, aflat sub chiuveta plină de farfurii murdare, dar s-ar fi răzgândit Între timp și a aruncat-o pe pat, În mâinile unui om aflat În agonie. Degetele lui Noimann strângeau cu nedumerire cocoloșul ușor jilav, dând peste tot felul de riduri și Încrețituri, tot frământându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care, la rându-le, Începeau să dospească, scoțând tot felul de sunete ciudate... Cocoloașele creșteau văzând cu ochii, pe fiecare dintre ele se vedea Întipărit, ca pe-o efigie, „profilul de Împărat roman” al medicului. Cocoloașele ajungeau la dimensiunea unei farfurii, a unui platou, a unei mingi de fotbal, Înălțându-se În aer, după care se spărgeau În bucăți, picând cu zgomot pe parchet. O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau Într-un vârtej În jurul capului lui Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
chiu, cu vai smuls dintr-un stog de fân și adus la spital pentru investigații. Braic, un lungan de treizeci de ani, cu creștetul pleșuv și ochi negri ca tăciunii, obișnuia să stea la masă și să soarbă supa din farfurie nu folosindu-se de lingură, ci de un pai de plastic, pe care-l ținea tot timpul la Îndemână, inclusiv atunci când cineva, prefăcându-se că aprinde o țigară, striga: foc. Oliver și Braic se Întâlniseră de câteva ori În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
luând mereu o altă Înfățișare. Bărbia Însă Îl trăda. Chiar dacă ar fi tăiat-o cu foarfeca, stomatologul tot l-ar fi recunoscut. Noimann era bucuros că reușise să scape de această obsesie a lui, care de obicei se sfârșea cu farfurii și scaune aruncate pe geam. Uneori și cu tăiatul venelor. În locul său apăru Însă un alt chip, posedând o bărbie neașteptat de lungă, ce se mișca Încoace și Încolo sub trabuc. Bărbia Îi aruncă pe pat un set de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
câțiva centimetri nu fuseseră parcurși. Ce era de făcut? Masa Înainta, iar patul tot dădea Îndărăt. Noimann Încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau. Întredeschizându-și pleoapele, medicul văzu că o sticlă de pe masă dispăruse și că, În locul farfuriei cu resturi, se afla acum o pălărie de pai cu boruri largi, plină cu bucăți de prescură stropite din belșug cu ulei și vin. Acum masa Înainta spre el cu pași hotărâți. Picioarele ei erau Încălțate cu adidași Nike, destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Florilor. Încetul cu Încetul, furculițele Îl Împingeau Înapoi spre semafor. Cifrele le săreau În ajutor. Nu se știe de ce, dar cel mai buclucaș se dovedea a fi șeptarul. Nouarii se Încolăceau peste șesari, Împerechindu-se pe lângă stâlpi. Cuțitele mieunau și farfuriile Începeau să latre. Toată această harababură Îl determina să se retragă, Încet, cu pași de melc, Înapoi la Corso. Cuțitele, Împerechindu-se cu cifrele și meniurile de pe nota de plată, Își arătau adevăratul lor nărav, asaltându-l din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
urce scărița. Medicul clătină din cap, repetând fraza spusă mai devreme: „Trebuie să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el. Mesenii zdrăngăniră din pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare. Vărsară câte trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
circumscris sieși, cu rază zero și suprafața infinită, sau poate invers, ci ca pe un pătrat sau poate ca pe un dreptunghi...” „Adică?!” exclamă nedumerit acesta. „Adică”, Își mângâie surâzând bărbia inginerul Edward, „l-ai vedea nu ca pe o farfurie sau ca pe o scrumieră sau o ceașcă de cafea cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu-i așa? Picoloul făcu din cap că da!), ci ca pe o masă sau o față de masă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încotro ai plecat? Umed ca un limax, mă târâsc pe străzi În căutarea ta... Lilith, Lilith...” Degete subțiri de damă Înfulecă ficat. Mânuiesc cu multă Îndemânare cuțitele și furculițele de pe masă. Taie ficatul cu gingășie. Bucăți-bucățele. Îl Împing la marginea farfuriei. Ce clinchet plăcut. Ți se face foame și mai ales sete. Buzele sunt crăpate. Firicele de sânge se preling din gingii. „Lilith, Lilith, te hrănești cu celulele mele pline de sevă, Lilith. Ficatul meu e ferfeniță. Limba e Încărcată. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în continuă shimbare, unele dintre ele chiar colorate. Să mergem mai departe, copii. În sala unde intraseră era o masă uriașă în jurul căreia erau așezate multe femei care pictau în diverse culori și modele acele obiecte de sticlă: vaze, căni, farfurii, bibelouri. Viviana privea fascinată, era ca la ora de desen când lucra cu acuarele și pensule. Tare mult i-ar fi plăcut să poată picta și ea măcar un singur obiect. Vino mai aproape, o îndemnă o muncitoare. Îți place
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
câteva luni și apoi dispar, dar toată lumea e de acord că Bungalow 8 are potențial să reziste. Cred că ieșirile mele la Black Door nu contribuie la Îmbunătățirea vieții mele sociale, am spus eu și am dat la o parte farfuria. Vă supărați dacă mă retrag mai devreme În seara asta? Penelope voia să ajung acolo Înaintea hoardelor de prieteni ai lui Avery sau a rudelor ei. Fugi, Bette, fugi! Nu te opri decât ca să-ți refaci rujul și apoi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
p.m.). Penelope m-a urmat până la boxa mea și s-a instalat pe scaunul care teoretic era pentru invitați și clienți, deși eu nu avusesem parte până acum de așa ceva. Deci am fixat data, spuse ea pe nerăsuflate, scormonind În farfuria aromată pe care o ținea În echilibru În poală. —A, da? Când? —De săptămâna viitoare fix Într-un an. Pe 10 august, la Martha’s Vineyard, ceea ce mi se pare potrivit, din moment ce acolo a Început totul. Suntem logodiți de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
citești chestiile alea, nu-i așa?“, m-a Întrebat, cu fața boțită de parcă ar fi Încercat să Înțeleagă. „Da“, am spus eu simplu, fără ca vocea să-mi trădeze jena pe care o simțeam. Mama a scăpat furculița, care clincăni pe farfurie. „Ba nu.“ Parcă ar fi sperat că poate schimba adevărul, dacă vorbește cu suficientă forță. „Nu se poate.“ „O, ba da“, am ciripit eu, Într-o Încercare doar pe jumătate convinsă de a detensiona atmosfera. „Ca și alți cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Elisa m-a Întrebat dacă nu voiam o cafea, nici n-am știut cum să accept mai repede. Am fumat amândouă câte o țigară când ne Întorceam și m-a lovit o dorință bruscă și copleșitoare de a Împărți o farfurie de falafel pe o bancă de lângă UBS cu Penelope. Elisa Îmi oferea un fel de comentariu de fundal despre politica de birou, despre cine conducea Într-adevăr afacerea (ea) și cine și-ar fi dorit s-o conducă (restul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
minunat. Și eu, și tata ne-am bucurat să-l Întâlnim aseară. Mda, pare drăguț. Aveam de gând s-o fac să depună eforturi mari pentru chestia asta și să savurez fiecare secundă. —Vine la noi la petrecere? Puse o farfurie de lut lângă o tavă cu tot felul de măsline și se dădu Înapoi ca să-și admire munca Înainte să-și concentreze atenția asupra mea. — Nu cred. Știu că și-ar dori, dar amândoi suntem aici doar pentru weekend și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nervoase arătau că luase, probabil, prea multe droguri ca să-i treacă măcar prin cap să doarmă, așa că probabil venise jos ca să-i treacă. Hei, sigur, stai jos, am spus, Încercând să par nonșalantă. Chelnerul Îi aduse o cană și o farfurie. Ochii ei sticloși le fixară o clipă, ca și cum nu ar mai fi văzut niciodată nici una, nici alta, dar Își reveni și-și turnă niște cafea. Apoi mă privi bănuitoare. —Te-ai trezit devreme. Unde-i Philip? Întrebă ea, terminând toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o sută optzeci de grade și Încerci să te lupți pentru fiecare clipă de singurătate. Dar ai destul timp Înainte să se Întâmple asta, dragă. Deci spune-mi, cum a fost? Mi-am fărâmițat ouăle și le-am plimbat prin farfurie, după care am dat drumul furculiței de tot. — De fapt, nu ne-am văzut de la Întoarcere, am spus, dându-mi seama ce groaznic suna. Asta nu pentru că lucrurile nu merg bine, am adăugat rapid. E foarte ocupat, vorbește cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întâlnire cu compania de producție cu care lucrăm și sunt mulțumită de cum merge partea asta, interveni Elisa. Planurile lor pentru amplasarea barului, barmani, lumini, decorațiunile și cateringul par să respecte instrucțiunile noastre și preferințele clientului. Kelly Își Împinse salata pe farfurie și apoi se răzgândi, alegând În schimb o gură de chardonnay. —Bine, e În regulă, murmură ea. Dar să ne Întoarcem o clipă la problema asta cu presa. Bette, ai luat legătura cu toții editorii foto, ca să-i anunți că vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
știu unde. Vrei să vii? Am flecărit așa până când a venit mâncarea și am reușit să-mi târăsc fundul meu din ce În ce mai mare de pe canapea până la mica masă de bucătărie pentru ora de haleală. În timp ce puneam bucățile de pui picant pe farfuria de orez, mă gândeam că o să-mi fie dor de Penelope. Îmi distrăgea atenția de la ale mele și, ceea ce era mai important, totul revenise În sfârșit la normal Între noi. Am privit-o cum gesticula cu furculița ca să scoată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dracului dacă nu! Ca un câine turbat! Doi ospătari se apropiară, dar rămaseră țintuiți locului, tremurând. Țărănoii de la masa de alături aveau niște fețe tare speriate. O bătrânică căscase gura atât de tare, că falca de jos îi ajungea până la farfuria de supă. Buzz le făcu semn ospătarilor să plece, se strecură lângă Cohen și îl prinse cu brațul pe după umerii lui nervoși. — Mickey, nu poți s-o faci și o știi foarte bine. Le-ai spus oamenilor tăi că cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ieși din baie și ajunse într-o bucătărioară, așteptându-se să vadă un alt potop stacojiu. Însă găsi totul ordonat perfect: o perie de curățat, detergent de vase Ajax și un săpun - toate aliniate pe un raft, deasupra chiuvetei imaculate; farfurii curate într-un stativ de plastic; un calendar din 1949 țintuit de perete, cu paginile primelor unsprezece luni smulse și nici o însemnare pe cea din decembrie. Un telefon pe peretele lateral și un frigider obosit lângă chiuvetă. Nici un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]