2,528 matches
-
după un timp, nu mai are altceva de făcut decît să grimaseze a agasare și neputință). Pe de altă parte, la ce te puteai aștepta, avînd în vedere cine sînt părinții lui Tracy ? Tatăl ei deși un modest vînzător de farse și fleacuri, purtător de papioane ridicole e Christopher Walken. Iar mama ei deși o umilă spălătoreasă obeză e John Travolta. Ideea de Travolta pe post de mamă, de sursă și matrice, de fons et origo a acestui fenomen cîntător și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întrebarea e cît de comice sînt toate acestea. Răspunsul e : nu foarte. Trăsnelile de sitcom ale diferiților angajați (unul vrea mereu să fie luat în brațe, altul sare tot timpul la bătaie) sînt destul de amuzante, ca și situațiile clasice de farsă (momentul în care marele șef o găsește pe nevastă-sa la el în birou, unde se aștepta să-și găsească amanta), dar, în cea mai mare parte a timpului, filmul e mai curînd excentric. Deci nu e nici foarte comic
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a-și băga actorii într-o stare în care nu se mai tem de penibil ; în rest, fiecare pare să fi fost de capul lui. Deci nu e vina lui Streep că încearcă să injecteze realism psihologic în situații de farsă care se cer jucate stilizat (personajul ei se trezește în fața a trei foști amanți, invitați la nuntă fără știrea sa), deși Streep ar fi trebuit să ia exemplu de la Marlon Brando, un realist la fel de fanatic ca ea, dar care a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
era totuna cu prostia. Aici, simpla decență umană personificată de șeful celor doi instructori de fitness (Richard Jenkins) este totuna cu prostia : acest prost e îndrăgostit în taină de proasta de instructoare și dragostea lui precipită dezastrul final. Mecanismul de farsă de aici nu e nici pe departe la fel de bun ca acela din Fargo. Acolo, un idiot de vînzător de mașini (William H. Macy) angaja doi infractori unul mic și nervos (Steve Buscemi), altul mare și tăcut (Peter Stormare) ca să-i
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întîmplare tocmai cu instructoarea de fitness și, fiind predispus la paranoia, are senzația că ea și colegul ei îl urmăresc pe el. Cu acest personaj, construcția devine flagrant laborioasă și începe să scîrțîie. Asta n-ar fi o problemă dacă farsa ar fi condusă într-un ritm alert, însă Coenii o conduc în stilul lor obișnuit, tacticos și clinic ca pe un experiment de laborator. Stilul ăsta mergea de minune în Fargo, unde cobaii erau credibili și unde (acțiunea petrecîndu-se în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fie reamintite. Dintr-un al treilea tip de utilizatori fac parte cei care încearcă să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă ontologic și estetic sub specia provincia- lismului, al bufoneriei și al farsei ca genuri minore ale comicului, al superficialității și zeflemelei, al relelor moravuri și deprinderi. În sensul cel mai nobil, Radu Stanca și Ion Negoițescu încearcă reabilitarea dramaturgului căutând în substanța comicului din piesele sale măreția tragicului, dar și categoriile universale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
enigmate cum spune Epistola Apostolului Pavel către Corinteni, atunci când încercăm să gândim raportul cu contemporaneitatea și cu identitatea profundă. La fel, Coriolan Drăgănescu în Tempora, din liderul revoluționar al mișcărilor studențești devine odiosul inspector de poliție, sau Mișu Poltronul din farsa tragică 1 Aprilie din lașul absolut devine cel care fără ezitare, dintr-o lovitură care are precizia unui calcul mate- matic, își elimină adversarul, iar în O noapte furtunoasă „6 d-a-ndoaselea” devine nouă, confuzie care îl poate costa scump pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cele mai „comice” momente, există forme de comic abisal. Însă tragicul este o proiecție în afara ope- rei și în afara epocii din care se extrage abil contemporanul. Tragicul, atât cât există, ține de destinul „caragialismului identității românești”, un tragic deformat în farsă, o „tra- gedie diminutivă” cum o numește Ioana Pârvulescu. Însă ceea ce oferă esențial opera lui Caragiale ține de ilustrarea a ceea ce Agamben numea obscuritatea unui secol, ceea ce-l face pe scriitor contemporan cu noi și cu cei care ne vor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
comediograf al epocii. Cealaltă comedie, O noapte furtunoasă, deși nu se ridică la nivelul Scrisorii pierdute, este totuși în măsură să releve talentul dramaturgului în genul care l-a impus publicului româ- nesc. Conu Leonida față cu Reacțiunea, subintitulată și „farsă într-un act” nu pretinde a fi mai mult decât atât, iar D’ale Carnavalului avea să fie piesa cea mai contestată, fiind în același timp, în ciuda aspectului „carnavalesc”, una dintre piesele care se lasă speculate tocmai pentru grotescul imens
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și remodela pentru a da o expresie sistematică violenței. Avem în această povestire un studiu de caz tipic pentru economia estetică a naturalismului, dar care la o privire mai atentă relevă punerea în abis a unor dezechilibre majore. Inversiuni carnavalești Farsa 1 Aprilie este unul dintre momentele stranii la Caragiale, însă cu același efect teatral care le deschide scenei. Cel care rostește monologul rămâne anonim, însă înainte ca discursul să-l recomande, hainele și gesticulația o fac. Este vorba de un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ele au ponderea lor în precizarea per- sonajului. Discursul adresat se dorește înalt, însă căderile în trivial sunt numeroase. Carențele acestui discurs le las deoparte, comicul de limbaj este în măsură să dilueze caracterul dramatic al relatării centrate în jurul unei farse care se termină prost. Personajele farsei sunt introduse în scenă ex abrupto ca și cum audiența ar fi familiarizată cu ele. Despre ce este vorba ? Mitică împreună cu amanta lui Cleopatra, cu concursul prietenilor de pahar, își propun să-i facă o farsă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
per- sonajului. Discursul adresat se dorește înalt, însă căderile în trivial sunt numeroase. Carențele acestui discurs le las deoparte, comicul de limbaj este în măsură să dilueze caracterul dramatic al relatării centrate în jurul unei farse care se termină prost. Personajele farsei sunt introduse în scenă ex abrupto ca și cum audiența ar fi familiarizată cu ele. Despre ce este vorba ? Mitică împreună cu amanta lui Cleopatra, cu concursul prietenilor de pahar, își propun să-i facă o farsă de 1 aprilie colegului lor Mișu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
farse care se termină prost. Personajele farsei sunt introduse în scenă ex abrupto ca și cum audiența ar fi familiarizată cu ele. Despre ce este vorba ? Mitică împreună cu amanta lui Cleopatra, cu concursul prietenilor de pahar, își propun să-i facă o farsă de 1 aprilie colegului lor Mișu Poltronu. În societatea „amicilor” caragialeni qui pro quo-urile sunt avenite. Farsa speculează nu atât stupefacția don juanului improvizat, cât mai ales lașitatea acestuia probată cu o altă ocazie, iar evenimentul este relatat. O încăierare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
familiarizată cu ele. Despre ce este vorba ? Mitică împreună cu amanta lui Cleopatra, cu concursul prietenilor de pahar, își propun să-i facă o farsă de 1 aprilie colegului lor Mișu Poltronu. În societatea „amicilor” caragialeni qui pro quo-urile sunt avenite. Farsa speculează nu atât stupefacția don juanului improvizat, cât mai ales lașitatea acestuia probată cu o altă ocazie, iar evenimentul este relatat. O încăierare pe stradă, episod oportun ca locutorul să-și fasoneze profilul eroic și prestația virilă, revelează neașteptat lașitatea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să speculeze vulnerabilitatea demascată a lui Mișu pentru a juca rolul inamicului potențial, soțul încornorat, într-o afacere amoroasă. În acest eveniment se află datele care-i determină pe toți acești convivi la inițiativa lui Mitică să-i facă o farsă lui Mișu de 1 Aprilie. Mișu are un rendez vous cu soția unui „mitocan”, probabil negustor, iar amanta lui Mitică inițiază duetul amoros substituindu-se soției și îl invită în Cișmigiu noaptea, la movilă, unde Mișu trebuie să fredoneze o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
relata- rea evenimentului nu se observă niciun moment de ezitare în ceea ce-l privește pe Mișu. Iar acest locutor anonim din seria infinită a interșanjabililor amici comentează admi- rativ : „Auzi putere la Poltronul !”. Ce s-a întâmplat ? Simțim că miezul farsei se află în această inversiune stranie, cu totul neprevăzută, prin care lașitatea maximă se transformă în opusul ei, un curaj fără rest. Ascunde Mișu și o altă personalitate decât cea revelată de amicul său ? Cum este cu putință această inversiune
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
său ? Cum este cu putință această inversiune ? Desigur, putem opina asupra resorturilor psihismului abi- sal, însă trebuie să acceptăm că nu avem suficiente date în text pentru a degaja semnificația de zona incertă a spe- culației. Mai observăm un lucru, farsa s-a deplasat dinspre cea preconizată și pusă în scenă de amici la cea pe care, cu abilitate, o pune în scenă autorul. Asemeni amicilor, am luat drept bună lașitatea lui Mișu, iar compor tamentul care o invalidează distruge chiar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Mișu o administrează pre- tinsului soț încornorat venit să răzbune onoarea sa de familist. Cele două ipostaze îl situează pe acest Mișu la antipozii pe care-i reprezintă lașitatea și curajul. Însă cei doi termeni nu sunt operaționali în această farsă care relevă grotescul și ludicul și nu consacrarea unor virtuți. Dacă ne întoarcem la momentul ales pentru o farsă el coincide cu o dată consacrată festiv farselor. 1 Aprilie, Fool’s Day în Anglia sau Poisson d’Avril în Franța nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe acest Mișu la antipozii pe care-i reprezintă lașitatea și curajul. Însă cei doi termeni nu sunt operaționali în această farsă care relevă grotescul și ludicul și nu consacrarea unor virtuți. Dacă ne întoarcem la momentul ales pentru o farsă el coincide cu o dată consacrată festiv farselor. 1 Aprilie, Fool’s Day în Anglia sau Poisson d’Avril în Franța nu este propriu-zis o sărbătoare de calendar, dar spiritul sărbătorii se află în această burla. Spiritul farsei și al deghizării
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-i reprezintă lașitatea și curajul. Însă cei doi termeni nu sunt operaționali în această farsă care relevă grotescul și ludicul și nu consacrarea unor virtuți. Dacă ne întoarcem la momentul ales pentru o farsă el coincide cu o dată consacrată festiv farselor. 1 Aprilie, Fool’s Day în Anglia sau Poisson d’Avril în Franța nu este propriu-zis o sărbătoare de calendar, dar spiritul sărbătorii se află în această burla. Spiritul farsei și al deghizării este spiritul carnavalului, al măștii, ca în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ales pentru o farsă el coincide cu o dată consacrată festiv farselor. 1 Aprilie, Fool’s Day în Anglia sau Poisson d’Avril în Franța nu este propriu-zis o sărbătoare de calendar, dar spiritul sărbătorii se află în această burla. Spiritul farsei și al deghizării este spiritul carnavalului, al măștii, ca în commedia dell’arte. Cleopatra, nume de scenă care invocă dramatismul iubi- rilor damnate - vezi istoria cu iz de melodramă a lui Antoniu și Cleopatra - o travestește pe muncitoarea de mahala
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
amic îi cântărește nurii cu o rezervă abia reținută. Mitică urmează să joace rolul soțului încornorat, venit să-și ia revanșa pe câmpul de luptă. Într-adevăr, scena pare decupată fidel din commedia dell’arte cu seria de încurcături, travestiuri, farse, ciomăgeli, brutalități etc. pe care o configurează canovaccio, scenariul. De altfel, rapor- tul ministerial stabilește calitatea de scandalagii a împri- cinaților, exonerându-i însă de consecințele tragice ale farsei pe care au organizat-o. Derizoriul se regăsește și în acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
decupată fidel din commedia dell’arte cu seria de încurcături, travestiuri, farse, ciomăgeli, brutalități etc. pe care o configurează canovaccio, scenariul. De altfel, rapor- tul ministerial stabilește calitatea de scandalagii a împri- cinaților, exonerându-i însă de consecințele tragice ale farsei pe care au organizat-o. Derizoriul se regăsește și în acest final care dizolvă responsabilitatea celor implicați. Dincolo de aceasta, porecla pe care Mitică i-o dă lui Mișu, aceea de „poltron” vine pe filieră franceză din italiană. Dicționarul etimologic consemnează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se manifestă în imaginea scoaterii din țâțâni a lumii, a distrugerii ei în vederea refondării ei din nou. Regimul lui „simț enorm și văz monstruos” este cel al sărbătorii orgiastice, către care data de 1 aprilie trimite prin aluzie la regimul farsei și al carnavalului unde diversele meta- morfoze sub semnul măștii au loc. Caragiale va dezvolta acest univers în piesa D’ale carnavalului. În plus, acest Mișu nu doar că nu manifestă teroarea, ci o generează prin reacția sa spontană și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simetric opus, chipul galben ca lămâia al lui Mișu din primul episod, dar și armonicele sentimentaloide ale marșului Margareta fluierat mai puțin talentat de către Mișu. Oroa- rea și comicul se întâlnesc în acest hybris care este motorul spectacolului pe care farsa îl deghizează abil. Fluierarea unui marș face aluzie la ariile de operetă debitate de o întreagă pleiadă de innamorati, dar și la caracterul aven- turos și militar al înfruntării. Sadismul farsei este deliberat, cruzimea constituie sarea și piperul ei, iar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]