2,317 matches
-
demonstrând că se poate vorbi despre orice, chiar și despre lucruri pe care nu le cunoști, dacă există bunăvoință. Or, bunăvoință există : moș Pișcoci lasă baltă treburile (care nu există) și vine la emisiune (ba are chiar inspirația comparației cu felinarele !), iar Mănescu, profesorul, nu poate refuza invitația lui Jderescu, întrucât a tot spus în dreapta și-n stânga cât de viteaz a fost el la revoluție (care n-a fost) după statuia din fața Primăriei... Jderescu are și el bunăvoința de a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tulumbe încrețite sau înnegurați horesc în dezordine („Peisaj de primăvară”, Trecător în margine de târg”), se adună-n buchete roșietice („Peisaj”, p. 100), ori se înșiruie în coloane de atac deasupra dealurilor tulburând liniștea așezării („Peisaj de iarnă”, „Ulița cu felinar”). Nepăsători gravitației, dau viață imaginii și stabilesc un punct de sprijin privirii furate de infinitatea spațiului celest. Pe fundal, depărtarea se odihnește pe coama dealurilor vineții, atinge turle albaștrii de biserici ori mângâie acoperișurile caselor și vârfurile îndrăznețe ale copacilor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pentru a primi licoarea bahica („Peisaj” - pp. 86, 157, 230, „Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare deschis către infinituri solare, în timp ce peisajul urban propune perspectiva aproapelui, uitătura împiedecându-se de trunchiul contorsionat al unui arbore, de un stâlp de felinar sau de-o căruță. Privite din intersecții, străduțele bătrânului burg sunt înguste, garnisite de-o parte și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
garnisite de-o parte și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din lemn („Stradă în provincie”). Pavajul pietonal, copacii singuratici, felinarele obosite („Peisaj cu felinar”) întregesc compoziția în care monotonia este înviorata de siluete umane incerte aflate „în trecere”, de căruțele ori trăsurile trase de cai („Peisaj din Huși” - pp. 196, 219, „Mahala din Huși”), de serpentinele renumite ale căii ferate
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din lemn („Stradă în provincie”). Pavajul pietonal, copacii singuratici, felinarele obosite („Peisaj cu felinar”) întregesc compoziția în care monotonia este înviorata de siluete umane incerte aflate „în trecere”, de căruțele ori trăsurile trase de cai („Peisaj din Huși” - pp. 196, 219, „Mahala din Huși”), de serpentinele renumite ale căii ferate care ofera călătorului, si
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
la nopțile de insomnie ale copilăriei, cînd auzeam cum viscolul urla pe sub streașină și scutura zdravăn ușa de la intrare, în fața căreia, cuibărit pe bucata de preș din lînă, dormea cîinele. Tata se ridica din pat, lua șuba între umeri, aprindea felinarul și ieșea să vadă vitele. Mă sculam și eu din pat, beam o cană de apă din căldarea pusă pe un scăunel sub icoane, ieșeam pe ceardac să fac pipi cîinele nici nu se mișca; dormea făcut covrig -, apoi alergam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
6. Am golit sertarele ambelor birouri, al tău și al tatei, am reușit să iau becul cel mare, cele două perne de pe divan, câteva cărți de care aveam absolută nevoie, câteva statuete; știi că seara, intrând în biroul luminat de felinarul cel mare [din stradă], despre care ți-am mai vorbit, mi s-a făcut pielea de găină; noroc că eram cu Lila; am avut impresia că biroul nostru, în lumina aceea strălucitoare și în același timp lunară, se afla în fundul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost la noi și mama voastră, de ne -a adus brânză și smântână. Ia stați voi pe scăunelele aestea că eu am să mă sui în pod să văd ce pot găsi bun pentru voi, dragii bunicului, și aprinse un felinar și-și luă o strachină curată, ieșind pe ușă. în acest timp Emilia o ajută pe bunică-sa să împartă laptele din oala cea mare. Umplu o oală cu o toartă și o puse pe sobă la prins iar restul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mobilizare, nu scoateți drapelul, nu puneți în aplicare planul de anunțare a rezerviștilor, nu instalați dispozitive de mobilizare!" Că ați văzut că aveam, prin curte, alea cu săgeți: A1, G2... S. B.: Da, da, indicatoarele. M. M.: Să nu pui felinarele în ele, să nu se vadă săgețile, indicativele de mobilizare. În rest, să introducem muniția în tancuri și celelalte, care au fost toate ordonate. S. B.: Tot ceea ce ținea de unitatea operativă. M. M.: Absolut tot. S-au sistat concediile
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
clipă... și câte și mai câte... Ne-am prelungit plimbarea până către miezul nopții, pătrunși fiind de feeria oferită sufletelor noastre de imaginea golfului populat cu măsuțe cu fel de fel de fețe (și de masă și de oameni), cu felinare sau lumânări aprinse pe ele, cu lumina reclamelor împodobind domoala apă a golfului ca pe un brad de Crăciun; cu nelipsitul flașnetar, ce mai, cu întreaga viață de noapte a Greciei, adunată într-un port vechi dintr-o insulă veche
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
zgomotele pe care le-ai putea întâlni la noi într-o situație similară. Am ajuns în Piața Cataluniei, am ocolit El Corte Ingles - marele magazin - și am urcat pe o stradă paralelă cu La Rambla, pustie, cu magazinele închise și felinare frumoase, pe care, dacă ai puțină imaginație ți le poți închipui luminând seara, aceeași stradă populată și gălăgioasă. Ne-am rătăcit puțin, dar a te rătăci în Barcelona, mai ales în aceasta zonă, nu poate constitui decât o mare bucurie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
un farmec istoric și autocarele aduc tot timpul elevi și turiști str)ini, iar pe ziduri se afl) pl)ci de bronz. Moară are ceva comun cu Turnul de Ap) din Chicago. Cand vacă doamnei O’Leary a r)sturnat felinarul și Chicago a fost distrus, aproape nimic nu a sc)pat de fl)c)ri, cu excepția turnului din piatr) sem)nând cu turla unei biserici presbiteriene În stil gotic victorian, de pe Michigan Avenue, minuscul printre zgârie-norii din jur, o f
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
arctice de miez de iarnă invada Încăperile , Îngroșându-se până ce devenea de un negru opresiv. O fațetă de bronz, o suprafață de sticlă sau un mahon lustruit, ici și colo În beznă, reflectau rămășițele de lumină din stradă, unde globurile felinarelor Înalte din mijlocul lor Își răspândeau deja licărul lunar. Pe tavan se mișcau umbre transparente. În tăcerea aceea, zgomotul sec produs de căderea unei petale de crizantemă pe o masă acoperită cu marmură Îți făcea nervii să zvâcnească. Budoarul mamei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ar fi temut să nu mă trezească din transa mea poetică. Mă punea să zugrăvesc din memorie, cât mai detaliat posibil, obiecte pe care le văzusem cu siguranță de mii de ori fără a le vizualiza cum se cuvine: un felinar de pe stradă, o cutie poștală, modelul cu lalele de pe ușa cu vitralii de la intrare. Încerca să mă Învețe să descopăr coordonatele geometrice dintre crengile firave ale unui copac desfrunzit de pe bulevard, un sistem de compromisuri vizuale, ce necesita o mare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
smulge din lumea ei de oțel, blănuri și carne, pentru a pătrunde Într-un mediu unde nu există frecare, alunecând pe un drum fantomatic pe care parcă abia Îl atinge. Preț de o clipă, grație iluminării bruște produse de un felinar singuratic În locul unde se sfârșește piața gării, o umbră supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
formației care Încă se mai distra). Am mers mai mult de două verste, luna răspândea o lumină fantastică și fratele meu, complet amuțit, Începuse să cadă tot mereu de pe câinele pe care era cocoțat, când Dmitri a apărut cu un felinar și ne-a dus acasă. Zăpăciților, zăpăciților“, zbiera turbată Mademoiselle de pe verandă. Ne-am strecurat pe lângă ea fără să scoatem o vorbă. Fratele meu a izbucnit În plâns și s-a predat. Marele danez, al cărui nume era Turka, s-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deplasezi până la picioarele patului, târând după tine o parte din așternut, ca să desfaci precaut prinzătoarea transperantului de la geam, care putea fi lăsat să alunece doar până la jumătate, fiind oprit de marginea patului de sus. Fluturi de noapte palizi În jurul unui felinar singuratic, ca sateliții din jurul planetei Jupiter. Un ziar dezmembrat tresălta pe o bancă. Undeva, În tren, se auzeau glasuri Înăbușite și o tuse liniștitoare. Nu era nimic interesant În mod special pe porțiunea de peron din fața mea și totuși nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
viața ei pe un cal. Altă dată, când am apărut la o cotitură a șoselei, cele două surioare ale mele, roase de curiozitate, era să cadă de pe „torpedoul“ roșu al familiei, cotind brusc spre pod. În serile ploioase Întunecate, Încărcam felinarul bicicletei cu bucăți magice de carbură de calciu, le aprindeam cu chibritul, ferindu-mă de rafalele de vânt, și după ce Închideam astfel În sticlă flacăra albă, pedalam cu prudență În Întuneric. Cercul de lumină răspândit de felinar scotea la iveală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ploioase Întunecate, Încărcam felinarul bicicletei cu bucăți magice de carbură de calciu, le aprindeam cu chibritul, ferindu-mă de rafalele de vânt, și după ce Închideam astfel În sticlă flacăra albă, pedalam cu prudență În Întuneric. Cercul de lumină răspândit de felinar scotea la iveală porțiunea netedă a drumului dintre rețeaua lui centrală de băltoace și lungile porțiuni de iarbă de pe margine. Clătinându-se ca o stafie, raza aceea palidă mătura la cotitură un mal argilos, când coboram spre râu. Dincolo de pod
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile luminii mele În urcuș, Tamara aștepta, cocoțată pe parapetul lat, rezemată de o coloană. Stingeam felinarul și Înaintam bâjbâind spre ea. Întotdeauna dorești să vorbești mai elocvent despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți lângă casă Înăbușă monologul Mnemosinei cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fălcii. Când nu mai erau muzee și cinematografe care să ne găzduiască și abia se lăsase noaptea, nu ne mai rămânea decât să explorăm pustietatea celui mai mohorât și mai enigmatic oraș din lume. Umezeala glacială de pe genele noastre metamorfoza felinarele solitare de pe stradă În vietăți marine cu țepi prismatici. În timp ce traversam piețele vaste, diverse fantome arhitectonice se Înălțau brusc, tăcute, În fața noastră. Ne treceau fiori reci, În general provocați nu de Înălțime, ci de adâncime - aveam senzația că ni se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nărăviți în rele. Și când ai prea mult aur în aripi, te trage pământul... Eu am nevoie de zburători! Tăcere... O rupe Țamblac: La noi, la greci, tot așa, era unul, un mare învățat ce umbla ziua 'namiaza mare cu felinarul aprins și căuta, căuta, cerceta oamenii. Ce cauți, nebune, cu felinarul aprins?! l-au întrebat oamenii. Nu vezi, soarele-i sus!?" "Caut un om", a răspuns el... Într-adevăr, nu-i ușor să-l găsești. Și mai greșești; te doare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te trage pământul... Eu am nevoie de zburători! Tăcere... O rupe Țamblac: La noi, la greci, tot așa, era unul, un mare învățat ce umbla ziua 'namiaza mare cu felinarul aprins și căuta, căuta, cerceta oamenii. Ce cauți, nebune, cu felinarul aprins?! l-au întrebat oamenii. Nu vezi, soarele-i sus!?" "Caut un om", a răspuns el... Într-adevăr, nu-i ușor să-l găsești. Și mai greșești; te doare când ai crezut în el și afli că te-ai înșelat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe boier Cupcici dârdâie mărunt-mărunt, se crucește de apărătură și se trage acana, nu care cumva Doamne ferește! să calce pe vreun mormânt și să stârnească vreun mort mai țâfnos. Îți faci cruce cu limba, îl liniștește boier Alexa așezând un felinar pe brațul unei cruci. Strigoii-s fum. Eu m-aș spăimânta mai abitir de om om în carne și oase... Luna, strecurată printre nouri destrămați, cerne o lumină oarbă, stranie peste crucile de piatră roase de vreme și mucegai, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
duhuri necurate? Să jurăm ce-avem de jurat și să ne cărăbănim pe la cășile noastre, propune Cupcici luat cu frig. Alexa și Negrilă se așează pe un braț frânt dintr-o cruce de piatră. Negrilă aprinde o lumânare de la flacăra felinarului, pentru "îmblânzirea morților". Da' Isaia cela nu mai vine, bre?! Vine el, vine. S-a dus să-l momească și pe boier Stanciu Marele. Și... și dacă bătrânu' ne dă în gât lui Vodă? grăiește Negrilă crispat. Aoleooo! Pușche pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]