28,109 matches
-
lagărelor"). Este vorba de Alexandr Soljenițîn, care scrie, obosit de spectacolul istoric al măștilor amăgitoare ale crimei: "(...) inchizitorii își motivau acțiunile prin creștinism, cuceritorii - prin glorificarea patriei, colonizatorii - prin civilizație, naziștii - prin rasă, iacobinii și bolșevicii - prin egalitate, fraternitate și fericirea generațiilor viitoare"ix. Toți aceștia au proclamat "sfînta" datorie de a lupta pînă la nimicirea deplină a dușmanilor, spre împlinirea visului acaparator. Permanentizarea stării de beligeranță. Poziția de luptă perpetuă îi definea pe fasciști: "Materializare evidentă a luptei de clasă
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
Dauer . Fanii au putut asculta 23 dintre hiturile formației, timp de mai bine de două ore și jumătate: scenariul și regia show-ului - Cornel Ilie . Spectacolul a fost marcat de câteva momente speciale: un mesaj al actorului Radu Beligan despre fericire și secvență plină de efecte aparte în care spectatorii au participat la stabilirea unui record : cel mai mare număr de spectatori care au stat nemișcați preț de 30 de secunde. Costurile acestei producții au depășit 100.000 de euro, iar
Concerte by Gabi MATEI () [Corola-journal/Journalistic/83962_a_85287]
-
Conservator studiați, ca materie principală, pianul. Firesc, după încheierea studiilor, urma să deveniți solist. Ce s-a întâmplat pe parcurs, de v-ați consacrat dirijoratului? Paul Popescu : Eram înscris și la secția de dirijat, la clasa lui Constantin Silvestri. Din fericire pentru mine, am ajuns, în scurt timp, la concluzia că, pe lângă atracția netă pe care mi-o inspira dirijorul-profesor, și posibilitățile mele de exprimare se arătau mai mari pe calea baghetei. Aveam senzația, pe care de altfel o resimt și
Atunci, cândva, cu dirijorul Paul Popescu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84015_a_85340]
-
întrevedea un viitor sumbru, spre bucuria acelora care, la radio, în presă sau pe micul ecran nu contenesc a vorbi despre “dinozauri”, “muzică prăfuită”, “artiști depășiți”, intoxicându-ne cu toți afonii și toate siliconatele, sub gene- ricul de ... “vedete”. Din fericire, oameni pasionați și oficialități responsabile au edificat două manifestări de mare forță la Brăila (Festivalul internațional “George Grigoriu”) și Medgidia (Festivalul internațional “Dan Spătaru”), care oricum dominau peisajul genului chiar și când festivalurile amintite anterior nu dispăruseră. Dacă la Brăila
Un triumf by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/84014_a_85339]
-
apărut în România în vremea comunismului, într-un sincronism cu lumea liberă. De la bun început cenzura a afectat dezvoltarea acesteia, sfârșind - în ultimii ani ’80 - prin a o marginaliza și prin a-i construi o imagine publică/oficială falsă. Din fericire sistemul nu a fost perfect și mulți dintre activiștii culturali au găsit breșe pentru a-i lăsa pe muzicieni liberi să se exprime. Cluburi de tineret, concerte, emisiuni de radio și de televiziune trăiau febra unei muzici noi, un fenomen
D?ale chitarelor electrice by Doru IONESCU () [Corola-journal/Journalistic/84033_a_85358]
-
despre credința în bunătate. Un film de atmosferă, avînd, de la un fir de conversație la altul, curgerea amalgamată a visului. Din nou, despre copilărie, cu Coca Bloos, și despre amintirea... ca un miros. Mirosul, atîta vreme amînat, al victoriei, al fericirii. Dintre chapeau-urile de care Silvia Kerim își însoțește discuțiile cu, cel mai adesea, prieteni vechi, probabil că cel care-l prefațează (sic!) pe Ion Caramitru e cel mai emoționant. Reface drumul de la spectator la prietenă și, de bună seamă, înapoi
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
ochii albaștri ai bunicii care a visat-o artistă, e un alt episod din "rezistență". Rezistența unei cît de firave încrederi în frumusețea lumii, în șansă, în lucrurile care, nefolosind la nimic, sînt tot ce are viața mai de preț. Fericirea, succesul, mulțumirea ceremonioasă a unui anonim sînt fiicele acestei rezistențe. Fără amintiri urîte trece, prin galeria Silviei Kerim, Dina Cocea. Crescută în familia lui Constantin Mille, a lui N.D. Cocea, a Alisei Cocea, toți, enfants terribles, scriind sau scriindu-li
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
îmi experimentez propria experiență. Eu încă aștept. Eu exist, nu exist, exist... nu mai știu. Eu am vândut 4 ani; am primit în schimb 3 kg de cunoștințe, 5 km de amintiri, 1 coulomb de tristețe și 2 ore de fericire. Eu iubesc și trăiesc în gândul geamului albastru pestrițat de frunze. Eu am păscut câte puțin din tot ce mi-a fost dat. Eu pășesc acum mai departe, în viață. Eu mă despart de voi. Eu... 4 ani la Colegiu
B by ANA-MARIA NECHIFOR () [Corola-journal/Journalistic/84099_a_85424]
-
de radio și televiziune etc.) cu sensul "specializat", în opoziția de nișă/generalist. Termenul actualizează adesea un topos al cantității ("puțin, deci nesemnificativ") sau unul al calității ("puțin, deci bun"). Nișa poate fi văzută ca o soluție de evitat - "din fericire, nu a rămas doar o nișă" (Jurnalul Național, 24.08.2006) - dar și ca una dezirabilă - "de elită" (mașini de nișă, reviste culturale de nișă etc.). Sintagma a ajuns să fie folosită și în afara domeniului comercial: "Voluntariatul - o activitate de
"De nișă"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8404_a_9729]
-
arămită de soare un fel de iederă albă, înduioșătoare, pe care o urmăream - visam să - cu limba în fiecare seară, după ce îi voi fi desfăcut, îngenuncheat, șnururile de pe picioarele obosite și prăfuite." (pag. 21) Știind acestea, felul necruțător - deși, din fericire, histrionic - în care-și va trata propriile volume, nu va mai apărea atât de șocant. Asupra debutului, Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, verdictul cade tranșant: "un titlu prea lung și stupid, care ar fi trebuit, ca și
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
Ponty rafinează ideea constatând că plăcerile pot fi diferențiate în funcție de caracterul lor necesar sau superfluu, intensitatea fiind provizoriu catalitică pentru celelalte componente ale conștiinței (Phénoménologie de la perception, Paris, Galimard, 1945). Ascultând muzică putem fi traversați de agreabil, plăcere, desfătare și fericire. Agreabilul sugerează mai mult o nuanță și mai puțin o postură în formă determinată. Plăcerea „este o stare de scurtă durată și care nu permite o prețuire obiectivă, la nivel subiectiv însă, putând fi apreciată doar imperfect și în urma unui
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
sau a cărei posedare statornică, cel puțin, este urmărită de către conștiință” (V. P. Janet: Les débuts de l’intetelligence, Paris, Flammarion, 1935). Ideea prelungirii în timp a plăcerii ar putea conduce la confundarea termenului de desfătare cu cel de fericire. Potrivit lui Kant „fericirea este o stare rezultată din satisfacerea diferitelor înclinații, și nu doar dintr-o perspectivă totalizatoare, a extinderii acelei satisfaceri asupra tuturor înclinațiilor, ci și dintr-una a plenitudinii intensității cu care acestea sunt satisfăcute” (I. Kant: Critica
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
posedare statornică, cel puțin, este urmărită de către conștiință” (V. P. Janet: Les débuts de l’intetelligence, Paris, Flammarion, 1935). Ideea prelungirii în timp a plăcerii ar putea conduce la confundarea termenului de desfătare cu cel de fericire. Potrivit lui Kant „fericirea este o stare rezultată din satisfacerea diferitelor înclinații, și nu doar dintr-o perspectivă totalizatoare, a extinderii acelei satisfaceri asupra tuturor înclinațiilor, ci și dintr-una a plenitudinii intensității cu care acestea sunt satisfăcute” (I. Kant: Critica rațiunii practice, București
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
și nu doar dintr-o perspectivă totalizatoare, a extinderii acelei satisfaceri asupra tuturor înclinațiilor, ci și dintr-una a plenitudinii intensității cu care acestea sunt satisfăcute” (I. Kant: Critica rațiunii practice, București, Ed. Enciclopedică, 1981). Dar, agreabilul, plăcerea, desfătarea și fericirea nu reprezintă doar simple trepte pe care un meloman le poate urca la îndemnul unui opus muzical. Ele sunt etape ale cultivării gustului pentru muzica de calitate. Etape ale participării senzitive, cu excepția stadiului celui mai înalt, fericirea, care are
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
desfătarea și fericirea nu reprezintă doar simple trepte pe care un meloman le poate urca la îndemnul unui opus muzical. Ele sunt etape ale cultivării gustului pentru muzica de calitate. Etape ale participării senzitive, cu excepția stadiului celui mai înalt, fericirea, care are o dublă expunere: una senzorială și alta rațională. Fericirea e o dezvoltare absolută și nu relativă a plăcerii, înțelegând prin relativ virtutea în acțiunea cu privire la trebuințele necesare vieții, iar prin absolut pe aceea care se aplică
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
meloman le poate urca la îndemnul unui opus muzical. Ele sunt etape ale cultivării gustului pentru muzica de calitate. Etape ale participării senzitive, cu excepția stadiului celui mai înalt, fericirea, care are o dublă expunere: una senzorială și alta rațională. Fericirea e o dezvoltare absolută și nu relativă a plăcerii, înțelegând prin relativ virtutea în acțiunea cu privire la trebuințele necesare vieții, iar prin absolut pe aceea care se aplică numai frumosului și binelui. Deosebirea dintre plăcerea și fericirea de a
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
alta rațională. Fericirea e o dezvoltare absolută și nu relativă a plăcerii, înțelegând prin relativ virtutea în acțiunea cu privire la trebuințele necesare vieții, iar prin absolut pe aceea care se aplică numai frumosului și binelui. Deosebirea dintre plăcerea și fericirea de a asculta o muzică favorită constă și în aceea că plăcerea nu o poți cenzura, cel puțin pe moment, în timp ce asupra fericirii, oricare ar fi și oriunde ar duce, trebuie să rămâi întotdeauna stăpân. Vechii greci (cu precădere, stoicii
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
vieții, iar prin absolut pe aceea care se aplică numai frumosului și binelui. Deosebirea dintre plăcerea și fericirea de a asculta o muzică favorită constă și în aceea că plăcerea nu o poți cenzura, cel puțin pe moment, în timp ce asupra fericirii, oricare ar fi și oriunde ar duce, trebuie să rămâi întotdeauna stăpân. Vechii greci (cu precădere, stoicii) credeau că plăcerea este o exaltare irațională, care rezultă din ceea ce pare a fi demn de alegere. O muzică bună e suficientă pentru
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
să-l lași să se coacă pentru a-i dubla valoarea. Interesantă este opinia lui F.J. Lacroix: „Plăcerea există întotdeauna în timp. Orice bucurie este bucurie a unui ritm, ia naștere adică dintr-o anumită legătură între timp și eternitate. Fericirea aparține eternității”. (Le sens du dialogue, Paris, La Baconniére, 1955). Într-un fel fericirea este cea mai mare plăcere de care suntem în stare. E ca un vânat pe care nu- l nimerești decât dacă îl ochești de la mare
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
lui F.J. Lacroix: „Plăcerea există întotdeauna în timp. Orice bucurie este bucurie a unui ritm, ia naștere adică dintr-o anumită legătură între timp și eternitate. Fericirea aparține eternității”. (Le sens du dialogue, Paris, La Baconniére, 1955). Într-un fel fericirea este cea mai mare plăcere de care suntem în stare. E ca un vânat pe care nu- l nimerești decât dacă îl ochești de la mare distanță. Iar parcursul acestei distanțe include obligatoriu și simțământul plăcerii. O plăcere care nu
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
1945, într-o familie în care moștenirea protestantă a întregii Finlande însemna disciplină, autocontrol, trudă, calm și generozitate. Și totodată, într-o zonă (regiunea Rauttalampi, centrul Finlandei) în care poezia peisajului plin de lacuri magice, granit și păduri, condamnă la fericire. Pekka Jalkanen a studiat și a profesat nu doar compoziția, ci și muzicologia. Are doctoratul în jazz, a predat folclor și istoria muzicii ușoare în Tampere și Helsinki, dar a scris enorm, variat, egal avangardist și neoclasic, oricum modern și
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
condiția să facem tot ce putem pentru a ne dezvolta aceste talente. Trebuie să muncim, fetițe și băieți. Așadar, cu-noaș--te-te pe tine însuți. Învață să-ți înțelegi talentele și după aceea muncește ca să le și dezvolți. Asta este calea spre fericire." Își țuguie buzele și face cu ochiul. O figură bună. Rabbit o încearcă și el, îți țuguie buzele și pe urmă face din ochi, o figură care-ți solidarizează publicul, îl atrage de partea ta, împotriva unui inamic din spate
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
și îl apăra de tachinările noastre de copii. Deseori îi anunța Zarifopol câte un concert important la Leipzig - atunci tata pornea cu primul tren ca să ajungă să-l asculte. Când auzea muzica pe gustul lui, se schimba la față și fericirea se arăta în ochii lui, în care sclipeau adesea lacrămile. Acestea sînt amintirile care le am păstrat despre preocupările muzicale ale tatălui meu și cred că sînt prin ele înșile grăitoare pentru conturarea laturei muzicale în personalitatea lui I.L. Caragiale
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
seara concertului mă trezii cu două piane Bechstein, unul pe scenă, iar altul suind pe scări în ultimul moment, chiar în clipa când regele suia scara de la loja regală. Pianul carefu suit în grabă pe scări, se prăbuși, însă din fericire n-a avut mari avarii, iar publicul nu află nimic despre această “catastrofă pianistică”. Pianul de pe scenă, tot un Bechstein, îl alesesem eu și mă fixai asupra-i cu toate că nu era deprimă calitate, însă tot era mai acceptabil decât celelalte
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
spre Brașov. Aci furăm primiți de Tiberiu Brediceanu, cunoscutul folclorist și compozitor român. Și aci succesul fu mare. De aci plecarăm spre Cluj. N-am să uit frigul îngrozitor îndurat în sălile de concert în acea iarnă grozavă. Însă din fericire, de la primele acorduri mă încălzeam și uitam de sala înghețată. La fel și publicul, mai ales deplângeam pe doamne, care veneau în mare toaletă de seară. Și aici, în frunte cu episcopul român Ivan, publicul mă ovaționă îndelung. Tot din
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]