2,301 matches
-
le coc? Să-i pîresc cumva la Omoroaică? De să le ferfenițească vezicile, să le răsucească mădularele și să le toarne viermele dracului peste ei? - De dezhotărît, nu vă pot dezhotărî. Pîrîți-o... - Ori, poate, mai bine să-i încondeiez la Fermecătoare?!... Că Fermecătoarea noastră e o cucoană prea citită, ce pricepe că, până nu-și saltă cățelele coada, nu se ridică nici prăpăditul de dulău pe lăboanțele dinapoi!... Domnu Bleju nu e ușă de biserică, dar, de obicei, e un bărbat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Să-i pîresc cumva la Omoroaică? De să le ferfenițească vezicile, să le răsucească mădularele și să le toarne viermele dracului peste ei? - De dezhotărît, nu vă pot dezhotărî. Pîrîți-o... - Ori, poate, mai bine să-i încondeiez la Fermecătoare?!... Că Fermecătoarea noastră e o cucoană prea citită, ce pricepe că, până nu-și saltă cățelele coada, nu se ridică nici prăpăditul de dulău pe lăboanțele dinapoi!... Domnu Bleju nu e ușă de biserică, dar, de obicei, e un bărbat de catifea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e o cucoană prea citită, ce pricepe că, până nu-și saltă cățelele coada, nu se ridică nici prăpăditul de dulău pe lăboanțele dinapoi!... Domnu Bleju nu e ușă de biserică, dar, de obicei, e un bărbat de catifea. Doamna Fermecătoarea poate o cugeta mai bine să n-o fărâme și s-o betejească decât pe stricata aia de Tăsica. De-o strigă bețivii, prin crâșme, Îmbolnăvici. - Programați-vă o consultație la doamna Profesoară... - Sinistrate, mâine la ce oră băgăm rația
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nici de data aceasta nu a scos vreun cuvânt. Și-a aranjat o șuviță rebelă, apoi, proptindu-și bărbia În podul palmei, Începu să aștepte. Purta o rochie turcoaz, lungă, cu guler Înalt, ușor scrobit. Lola, ești de-a dreptul fermecătoare...!, i-am strigat cu același ton pe care-l foloseau navigatorii când descopereau un pământ nou. Mi-a surâs aproape imperceptibil, strivindu-și galeș pleoapele și ascunzând pentru o clipă ochii ei vrăjitori de peruzea. Astăzi, Lola Jo, am să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
clar că Începeam să o iubesc pe Lola. Mi-a trecut degetele ei fine prin păr și i-am simțit gheruțele adâncindu-mi-se În pielea capului. Deși mă durea, am ridicat pleoapele și am privit-o pătrunzător. Lola era fermecătoare! Purta o rochie neagră cu corset, care i se mula divin pe corpul zvelt, amețitor. Am băut ginul dintr-o Înghițitură, m-am ridicat și am prins-o cu hotărâre de mână. Na schițat nici un gest de Împotrivire. Lola, dragă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lunecând întunecos, Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate, Codrii de argint ce mișcă a lor ramuri luminate Și păduri de-aramă roșă răsunând armonios. Munți se-nnalță, văi coboară, râuri limpezesc sub soare, Purtând pe-albia lor albă insule fermecătoare, Ce par straturi uriașe cu copacii înfloriți - Acolo Dochia are un palat din stînce sure, A lui stîlpi-s munți de piatră, a lui streșin-o pădure, A cărei copaci se mișcă între nouri adânciți. {EminescuOpIV 124} {EminescuOpIV 125} Iar o vale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cerber ce cu sute de șerpi în creștet Ca ș-al furiilor, esalează ciumă Pe când spume fac și venin tustrele Limbile gurii. Chiar Ixion, Tytios chiar în silă Au zâmbit, deșartă rămas-au urna, A lui Danau fiici auzind cîntarea-ți Fermecătoare. {EminescuOpIV 401} Lyde-asculta crimele-acelor fiice, Căci pedeapsa lor e să umple vasul, Ce de-apururi fără de fund se scurge - Soarta-ndelungă Urmărește crimele mari în iad chiar; Căci păcat mai nelegiuit putea-s-ar Decât moarte soților lor cu aspru Fier
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să fii ca toată lumea - frumoasă între oameni, {EminescuOpIV 437} Să-ncete-acea simțire ce te-au făcut o zee, Să fii - încîntătoare - dar numai o femee, Ș-atunci să-mi zici; Privirea ce-atît ai adorat-o, "E încă tot senină, fermecătoare... Iat-o!? E încă tot!... Avea-vei în ochi-mi acel preț Ce azi ți-l dă sfiala pierdutei mele vieți? Voiu fi supus duioasei, nemaisimțitei munci, C-o oaste de imagini să te iubesc ș-atunci? Au nu știi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe doamna Hollinger și Roger Sansom, cu fetișul lor comun pentru pantofi. Poate Sansom avea vreo iubită spanioloaică iute la mînie și Însetată de răzbunare, care n-a vrut să accepte că lui i s-au aprins călcîiele după o fermecătoare vedetă de cinema. — Asta a fost acum patruzeci de ani. Pe-atunci era o starletă supraevaluată, cu o voce stilată. Alice Hollinger asta care locuia În Estrella de Mar era mai degrabă genul mămos. — Și-n sfîrșit, mai e nepoata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aflase cîndva sub vraja lor. Probabil că lui Crawford Îi fusese și mai greu cu doctorița asta plină de toane și cu limbă ascuțită decît cu mașina lui de tenis. — Paula, nu ești cam aspră cu el? Pare un tip fermecător. — Sigur că pare. De fapt, chiar Îmi place de el. E ca un cățeluș, plin de idei aiurite pe care nu prea știe cum să le mestece. Vagabondul care joacă tenis, a făcut un curs de studii culturale prin corespondență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zic? Își lipi obrazul rece ca gheața de obrazul meu.) Frank era Îngrozitor de drăguț, dar am impresia că Paula are nevoie de cineva mai Înclinat spre... devianțe. Îmi zîmbi, cît se poate de conștientă de faptul că ea Însăși era fermecătoare, agreabilă și depravată pînă-n măduva oaselor. 12 Un joc de-a șoarecele și pisica În Estrella de Mar, devianța era o marfă aflată sub pază severă. Supravegheat de șoferul prundent și suspicios, care Își trecuse În agenda electronică numărul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a ei. Mă conducea prin coridoarele periferice ale unui labirint, ghidîndu-mă către ușă de cîte ori păream să șovăi. Acum aștepta liniștită În timp ce eu mă holbam la sînii ei, dezveliți intenționat de reverele joase ale hainei sale. — Paula, ești prea fermecătoare pentru gardienii ăia de pușcărie. (I-am tras reverele unul peste celălalt.) Sau așa-ți menții În formă pacienții vîrstnici? — SÎnii sînt pentru Frank. Voiam să-l mai Înveselesc puțin. Crezi c-o să funcționeze? — SÎnt convins c-o să funcționeze. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe ce să-mi pice paharul cu votcă și tonic de pe balustradă — Haide, Bobby, să-ți vedem fizicul! O autodubă a departamentului de știri de la o televiziune spaniolă ținea pasul cu caravana, astfel Încît cameramanul să-i poată filma pe fermecătorii ocupanți ai platformelor. În spatele lui stătea Bobby Crawford, sprijinindu-i brațul cînd convoiul de vehicule cotea În jurul pieței. Părul blond Îi era acoperit cu petale de trandafir, ca și cămașa neagră din batic, iar pe fața transpirată i se lipiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și melancolia. Nu-i deloc Întâmplător că același Bulwer Îl introduce pe Leul Benjamin Disraëli În salonul lui Lady Blessington ca să Îl prezinte unui alt mare Leu, francez de astă dată, contele d’Orsay. Stau față În față doi bărbați fermecători, eleganți și excentrici În același timp, adevărații puternici ai zilei. Dar despre ei, ca și despre alți dandy sau Lei celebri, mai pe larg În catalogul intitulat Hit Parade. Acolo Îi vom putea Întâlni, Înșiruiți după arbitrara ordine a alfabetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
până În vârful unghiilor și, În plus, vrea să ofere un op teoretic, nu o simplă Înșiruire de fapte. El vrea să intre prin cartea despre Brummell și despre dandysm În galeria marilor spirite franceze care au excelat În eseu, În fermecătorul amestec de erudiție, inteligență, spirit speculativ și talent. „Brummell nu face parte din istoria politică a Angliei” - i se adresează el aceluiași Daly. „E legat de ea, dar nu-i aparține. Locul său ar fi Într-o istorie mai Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o vom descrie pe scurt În Hit Parade. Iar despre Acton să spunem doar că Înrolarea În Royal Air Force face În ochii celor din grupul Bloomsbury la fel de multă impresie precum literatura sa, traducerile din chineză, colecția de antichități orientale sau fermecătoarea lui eleganță. Anii nebuni ș.a.m.d. tc "Anii nebuni ș.a.m.d. " În ce măsură (aparent) scurtul respiro al anilor ’20-’30 marchează o etapă distinctă În ceea ce cu greu s-ar numi o „istorie a dandysmului În secolul XX”? Răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
plictis și prea puternic Încovoiate sub rigorile stricte ale convenienței. El era proba acestui adevăr pe care ar trebui să-l repetăm neîncetat oamenilor supuși regulii: dacă tai aripile fanteziei, ele vor crește Încă o data pe-atât1. Brummell avea această familiaritate fermecătoare și rară, care atinge totul și nu profanează nimic. El a trăit de la egal la egal cu toate mărimile zilei, ridicându-se cu dezinvoltură până la Înălțimea lor. Acolo unde cei mai abili s-ar fi pierdut, el s-a salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din femei Încolăcite, Brummell n-a avut niciodată asemenea prăzi și trofee ale triumfului. Vanitatea nu i se Îmbiba niciodată cu un sânge arzător. Sirenele, fiicele mării, cu vocea lor ispititoare, erau acoperite cu solzi de nepătruns, cu atât mai fermecătoare, ehei!, cu cât erau mai periculoase. Dar vanitatea lui nu pierdu nimic; dimpotrivă. Nu l-a lovit niciodată vreo altă pasiune care s-o contracareze și s-o echilibreze pe aceasta. A domnit singură, atât era de puternică 1. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cunoștea prea bine prestigiul copleșitor. Pentru el, efectul nu mai era o chestiune de timp. Fără doar și poate că, prin această strălucire a vieții, prin această dominare a opiniei generale, prin tinerețea care Îi sporea gloria, prin această Înfățișare fermecătoare și crudă pe care femeile o blestemă și o adoră deopotrivă, Brummell a stârnit și pasiuni contradictorii: amoruri profunde, dar și ură nimicitoare. Nimic Însă din toate acestea nu a răzbătut 1. Milogeala a Înăbușit strigătul inimii, dacă o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
strategic decât să-i vorbească despre Londra; și mai amabil. Căci, de fapt, Londra Îl atrăgea. Gloria i se născuse acolo; era Împământenită În acele saloane unde bogăția, plăcerea petrecerii și cel mai Înalt grad de civilizație produc acele afectări fermecătoare care au Înlocuit treptat comportamentul natural. Perla dandysmului rătăcită la Manchester, oraș manufacturier, Însemna ceva la fel de monstruos ca Rivarol, de pildă, la Hamburg! Și-a salvat astfel viitorul renumelui: a rămas la Londra. S-a instalat Într-o locuință pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
N-ar fi fost poate niciodată dacă nu s-ar fi aruncat În mijlocul jocului și al pariurilor. La drept vorbind, n-a fost nici mai mult, nici mai puțin decât un jucător ca toți ceilalți care se agitau În acest fermecător Pandemonium, unde se pierdeau sume imense cu acea indiferență perfectă, care, În asemenea ocazii, era pentru dandy ceea ce Însemna grația pentru gladiatorii căzuți În arenă. Numeroși au Încercat - exact cât el - gustul șansei, comună În toate sensurile; dar mulți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o inflamare ce seamănă diavolește de mult cu iubirea. Diavolește e cuvântul potrivit! Trebuie citit În Memoriile Marii Domnișoare despre aceste vicleșuguri ale respectului și tandreței, demne și nerăbdătoare. Prințesa, căreia Îi păsa de felul În care scrie, notează lucruri fermecătoare, așa cum nu fac decât scriitorii de geniu. E minunată această grație Învăluită și această pasiune ipocrit arătată, o pasiune care vrea să fie văzută, dar care nu dorește să se facă văzută. Picantă situație! Ea Îi cere sfaturi. El i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
spună acestei femei care coboară pentru el: „Coborâți, mai coborâți!”. Fericit scelerat! Căci acesta e exact contrariul și justificarea devizei sale: „Urcă până unde nu poate ajunge nimeni!”. Faptele acestei comedii romanești - roman pentru ea, comedie pentru el - sunt la fel de fermecătoare ca Însăși comedia. Găsim totul acolo. La curte, o curte aproape spaniolă după etichetă, ea Îndrăznește să se aplece spre el În clipa când se ridică. El se folosește de acest răgaz pentru a-i Înapoia hârtia, pe care prințesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că-și neglijează toaleta 1, ceea ce a sporit tristețea Domnișoarei; dar el Îi ceru să-și Îngrijească ținuta, În ciuda necazului care o făcuse să slăbească. Ea Îl iubea cu aceeași idolatrie fizică, fără de care nu există dragoste. (A se vedea fermecătoarea poveste a panglicii roșii de la cravata lui Lauzun, când s-au revăzut În Flandra - volumul VI din Memorii). Nici chiar după ruptura nefericită nu a ajuns la capătul nemaipomenitelor cruzimi pe care Lauzun le Înfigea, precum cuiele, În sufletul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deoarece au jubilat de nenumărate ori trăind toate Îndrăznelile permise de mersul cu trăsura; căci numai persoanele deprinse cu luxul caleștii știu să se Îmbrace atunci când merg pe jos. Așa se face că datorăm următoarele două formule uneia dintre aceste fermecătoare zeițe pariziene: XLVI Trăsura este un pașaport pentru toate Îndrăznelile unei femei. XLVII Pedestrașul are Întotdeauna de Înfruntat o prejudecată. Prin urmare, iată axioma care va trebui să reglementeze toaletele prozaicilor plimbăreți: XLVIII Tot ce urmărește obținerea unui efect este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]