54,757 matches
-
aparente și esențe, mezalianțe între contingent și absolut (în gradul în care cel din urmă rămîne precum un reziduu indestructibil al spiritului ce se dezafectează cu o întunecată veselie). Anorganicul absoarbe cu poftă ființele ori dobîndește el însuși statut de ființă: "pietre-ndelung polisate, cunoscătoare, tăcute/ fără lumină în ochi, fără sex/ translucide răclite/ în care-s închiși bărbați adormiți/ vietasi/ nepromiși nașterii, morții/ sau valuri uriașe de lavă răcindu-se, modelate de vînt/ în răsucire luînd chip femeesc" (Infern cu
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
propus să nu le ratăm. Civismul nostru de dupa '89 s-a dovedit la fel de ilustru - dar lipsește cu tot atâta strălucire. Nu în Evul Mediu, ci în primăvara lui 1990 oameni în toată firea vedeau în Piață Universității un pericol pentru "ființă națională", iar în minerii lui Cozma un salvator al patriei. Nu pe vremea Inchiziției, ci în anii '90, înalții prelați români uită de îndatoririle lor firești și se transformă într-un fel de inspectori impudici ai activității sexuale, ai patriotismului
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
au întreprins acțiuni de unire politică cu românii din afara Moldovei sau a Țarii Românești, niciodată nu s-au gîndit la o națiune română cuprinsă între frontierele istorice ale statului daco-roman distrus. Și, de asemenea, ca așa-numita lupta pentru păstrarea ființei naționale nu a fost purtată de mase, al căror interes primordial constă în a-și apăra drepturile legale și proprietățile pe cale de dispariție. Tot timpul, sprijinul pe care țăranii îl acordau diverselor bătălii împotriva inamicului străin pornea din speranța reparării
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
sau chiar esențială pentru înțelegerea sentimentului occidental al iubirii. Deși, La Rochefoucauld credea, ce-i drept, cinic, că nimeni nu s-ar îndrăgosti vreodată dacă nu ar ști că există iubire. Deci, daca nu ar urma un anumit univers preexistent ființei lui, cel al dragostei. Că între iubirea din cărți și cea dintre oameni e uneori o adevarată prăpastie e de-a dreptul banal sau vulgar să susținem. Și totuși îmi caut portițe de scăpare plauzibile și totodată intuitive prin care
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
cîmpia largă, bogată în roade de la miazăzi. Un personaj care simte permanent nevoia să trădeze, punîndu-si la grele încercări fidelitatea socotita că o povară insuportabila deseori. Remușcările lui în mijlocul unei spaime veșnice (că a trădat sau e pe cale sa trădeze ființe sau lucruri atît de însemnate pentru viața sa; să le trădeze, totuși, cu plan sau cu bună știință. Ceva indelebil în caracterul sau mereu clătinat, de a trădă... * Aici, anume, citatul din Henri Michaux: "Adevăr al visului. Nimeni nu vede
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
douăzeci, incapabil, cu toată măreția lui de cuceritor al planetei și, în ultima vreme, și al cosmosului să-și găsească liniștea sufletească, măcar așa cum și-o găsea pe vremuri un țăran, integrat armonios în colectivitatea lui săteasca. În era telecomunicațiilor, ființa omenească nu mai reușește să comunice aproape deloc cu semenii săi: "Dacă vreau să fiu singur mă opresc, scot cretă neagră din buzunar și trag un cerc în jurul meu. În interiorul cercului sunt la adăpost. Cand sunt în cerc, nimeni nu
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
un mister permeabil la alte sonde, lansate de la alte etaje ale percepției, o stranietate care - dacă nu e împinsă, cu aroganță și suficientă căutătorului de certitudini, în rame agresive - poate deveni, treptat, amicală. Pentru că visul, pe lîngă ceea ce spune despre ființă noastră adîncă, mi se pare a fi și un constructor. El construiește, din materiale umile adesea, lumile în care ne petrecem noaptea și unde, cu sau fără voie, ne trăim adormiți o bună parte din viață." * Omul de stiință Constantin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
a măsurat cu pași de hexametru cheiul/ și-a tot așteptat sub copertina cafenelei din apropiere, zadarnic,/ condus de îngerul sau a ajuns la Catedrala lui Dimitrie/ ostașul și mucenicul" (Izvorul din Salonic). Un izvor din acea catedrală, "trăgîndu-si pesemne ființă din temeliile sacre", se luptă cu sîngele sau, aidoma îngerului cu Iacob: S-a întors în grabă la ceilalți și tăcea ascultînd/ murmurul cristalin luptîndu-se cu sîngele sau sărac,/ cu mareele nopții egeice" (ibidem). Astfel cultură se implică în fiziologie
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
le presimt, cam unde ți-e mijlocul sacru" (bidem). Asimilarea datelor "străine" e deplină, cuprinsă în metabolismul unui suflet care-și obține cu ajutorul lor mulaje delicat-solemne. Năzuința poetului e cea a aproximării unei unități cît mai bogate a componentelor propriei ființe, comunicînd cu universul. Artificiile cărturărești devin parafe ale autentificării. Adrian Popescu e un pătimaș călător. Aidoma unui A.O. Barnabooth mai frust (pornit din Nordul românesc, bucovinean-transilvan, se simte "hirsut, păduros, silvan"), străbate cu nesaț meleagurile europene, nu pentru a
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
absolutului: "Mierle și buxusus-ul abhorat de Montale/ și ginestrele mele le simt în spate,/ în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă pe uscat.// În fine ajuns la cafeneaua literară a lui Temis/ ascult vocile transmițînd vibrațiile sinelui:/ cîte ființe șunt în tine, copila, femeia, înțeleaptă/ nestatornica și fidelă, Poezie cu nume de stol?// Mie care dintre acestea îmi este menit?/ Numele uleios, senzual, sau cel de reci ape montane?/ Împărtindu-te generoasă te pierzi cîștigînd/ altă tinerețe, un strat de
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
de culoare. Poezia Densiei Comănescu arată, și azi, ca frunzișul copacilor după o ploaie de vară. Din acest punct de vedere - dar numai din acest punct de vedere - ea seamănă cu poezia lui Mircea Dinescu. Poeta se comportă ca o ființă liberă, lipsită de complexe. Ea nu-și compune o morgă de "scriitoare" înainte de a începe să scrie și, în general, nu-și asumă nici un fel de obligație față de cititor. Povestește într-un limbaj fantezist tot ce simte, ce vede și
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
Babadag al lui Iliescu, ori chiar, Doamne ferește, una din ieșirile antioccidentale ale lui Ceaușescu! Incredibil, de sute de ori incredibil! Așadar, pentru dl Emil Constantinescu Occidentul rămâne același model odios, aceeași sursă de prostire a populației române, acelasi pericol pentru ființă națională de care vorbeau antecesorii săi într-ale președinției! În acest context, în care structurile rămase intacte ale comunismului domină justiția, armata și forțele polițienești, se explică de ce dl Constantinescu începe să fie ascultat: pentru că reziduurile comuniste îl percep tot
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
libertatea prin excelență a făpturii vii, ubicuitatea e imposibilă: nici macar utopiile științifico-fantastice nu o închipuie, căci, oricît de repede am trece de la un loc la altul, nu putem fi în același timp în mai multe locuri. Mobilitatea această constitutivă a ființei umane, deci, e de la bun început "viciata", pentru că e imperfecta. Ca să apelez chiar la exemplul lui Jankélévitch: cînd mă aflu la Londra, Parisul nu există pentru mine, și invers. Mai mult decît atît: nici o intuiție imediată, cu atît mai puțin
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
singur celelalte scrieri ale lui Schopenhauer, discutăm mereu cu Eminescu, care nici atunci nici mai tarziu nu admitea vederile marelui filosof german decât în ceea ce privește principiile generale, că lumea cea adevărată nu e cum o vedem noi, că sufletul e o ființă neatârnătoare de trup și, ca fundamentul moralei e simțământul de compătimire, tot adevăruri vechi și de-a pururea nouă." * Intervine, deci, în istoria personală a lui Slavici un maestru spiritual: e maestrul spiritual al lui Eminescu și, într-un fel
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
om trebuie să năzuiască spre sfințenie sau genialitate, a rămâne doar la situația de "talentat" e o rușine. "Cele trei primejdii care îl amenințau pe Schopenhauer ne amenință pe toți. fiecare poartă în sine o unicitate productivă, ca sâmbure al ființei sale; și dacă devine conștient de această unicitate, o aură stranie, acea a omului neobișnuit, apare în juriul sau. Pentru cei mai multi lucrul acesta este insuportabil: Pentru că ei sunt leneși,...și fiindcă acea unicitate atârnă de un lanț de osteneli și
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
primăvară. Casă artistului, în stil românesc, cu pereții acoperiți de tapiserii și obiecte țărănești "din spațiul romanic" - întins între România și Portugalia - cu o vatra ce amintește de lumea lui Creangă, este primitoare, caldă, familiară. Amintirile ne împresoară ca niște ființe vii, puterea de evocare a maestrului este impresionantă și...dialogul se înfiripa firesc. - Domnule Camilian Demetrescu, după o bogată și susținută activitate, desfășurată în cadrul exilului politic - articole în presa diasporei, participări la diferite acțiuni și congrese - sînteți astăzi, din 1983
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
mereu înainte... poetul nu stăpînește cuvîntul, ci este stăpînit de el". Din fericire, inevitabilă platitudine a adaptării e redusă prin comportarea specifică a verbului artist. Să vedem aci o purificare sau pur și simplu o recompensă ce și-o acorda ființă celui inițial frustrat, a autorului care, impunîndu-si o ținută antiboemă, o "igienă" mondenă pedanta, dar și o strategie a afirmării conjuncturale, nu renunță la drogul verbal (singurul pe care l-a preluat din cele utilziate de către patronalul Baudelaire)? Întrebarea rămîne
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
consecventă și austeritate. A refuzat îndărătnic posturile și rangurile, s-a angajat să nu participe la tîrgul plasării de miniștri, directori, șefi de cabinet, s-a retras în mijlocul Alianței Civice, o asociație cu o structură aparte, avînd țelul de a ființă că o instanță de control deasupra intereselor partizane. Pe stindardul ei asociația a arborat emblemă cinstei, a modestiei și a transparenței. De la cele dinții teste ale confruntării postdecembriste, Ana Blandiana a strălucit prin perspicacitate în dibuirea jocului politic. Convocată în
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
realului, un răgaz de concentrare, un spațiu al solitudinii, propice unor meticuloase distilări ale embrionului inițial, tentative triate în tihna, în atelierul de lucrul. Cît timp va trăi sub presiunea celor două chemări - politică și literatura - asumate integral, din toată ființă, vă tînji după un echilibru, care îi alunecă mereu că o himera. I se va părea mereu că sacrifică un talger pentru celălalt, indecisa între priorități. Cînd se intersectează planurile ele nu ating de multe ori o concordie. Mă feresc
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
involuntar: Dacă aș fi într-o lume cu adevarat reală mai marele Academiei Române, aș organiza un simpozion internațional pentru celebrarea hermeneutica a primilor zece ani care au trecut de la ieșirea acestui poem (Parcul, n.n.) în lumina tiparului." Insuportabila gravitate a ființei POEZIA Angelei Marinescu se poate caracteriza și negativ: este o poezie cu desăvârșire lipsită de umor și spirit ludic. De aceea, seamănă cu o casă îndoliata, în care s-au camuflat oglinzile și s-au ascuns în sertare toate celelalte
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
Nicolae Manolescu nu este chiar decentă, ci o înălțime spirituală care transfigurează indecentă, ferind-o de orice cădere în proza vieții. De fapt, poezia Angelei Marinescu este fundamental indecentă, un streap-tease metafizic, o dezbrăcare în văzul lumii de ceea ce opacizează ființă: "Cu părul râs mă plimbam prin sat/ în timpul în care poezia nu mai avea nici o putere./ Nimeni Nu Mai Avea Nici O Putere./ Din câteva case mărunte ieșeau aburi de fum./ vitele, în grajduri, nu-și mișcau decât trupul./ era timpul
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
Alpi, si vestită Doina a vacilor, care pentru elvețieni are un accent secret de nostalgie a patriei, atît de puternic, încît Bonaparte îl interzisese ostașilor lui mercenari". Și în chip de concluzie, aceasta idilica soluție de asanare a moravurilor, a ființei în genere, prin lectură: "Nici o zi nu poate trece pentru lucrătorul elvețian fără două-trei ore de lectură. Asta face într-un an o mie de ore citite, adică patruzeci de zile pe an. Nobilă deprindere stîrpește patimile de grea suferință
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
pe an. Nobilă deprindere stîrpește patimile de grea suferință ale muncitorimii, din care cîrciuma și risipă salariului săptămînal nu sînt cele mai puțin dramatice pentru echilibrul familiei; cartea și cititul ajuta pe nesimțite la deslușirea din întuneric a vieții, a ființei, a legăturilor reale dintre oameni și interese. Viața, care nici nu e măcar o fericire, necum o fericire brutală, cîștigă demnitate și onoare; bucuria de a trăi, atîta cît îi este dată omului trecător și provizoriu, devine o aproximație înțeleasă
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
o rigoare (matematică? sau muzicală?) îndărătul narațiunii, și că această rigoare face posibilă complexitatea de sens. O rigoare de rocă dură. Ca pîinea doritei întrupări. A citi Pîinea de tăcere doar ca pe un denunț (tragic) al unei însingurări a ființei (specific helvete, în chip straniu helvete, cum le place straniilor helveți însingurați să scrie) mi se pare excesiv de restrictiv. A o citi în afara gestului sinucigaș care i-a urmat - mi se pare imposibil. A spune eu însămi că Adrien Pasquali
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
șmecheresc, O. Nimigean afirmă că volumul lui Dan Lungu i se ănfătisează drept un "exercițiu de sadism". Nimic mai departe de adevăr. an realitate, ca Vasili Suksin sau Valentin Rasputin, Dan Lungu simte o strângere de inimă asistând la ănfrăngerea ființei omenești și "salută" orice ăncercare a acesteia de a se ridică de la pământ și de a-și redobândi demnitatea mitică. Demn de remarcat este talentul prozatorului de a sesiza eternă dramă a existenței chiar și an manifestările cele mai banale
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]