5,981 matches
-
MIHĂIEȘ, Mircea (1.I.1954, Sântana, j. Arad), critic literar, prozator și eseist. Este fiul Floarei și al lui Mihai Mihăieș, funcționari. După ce urmează cursurile gimnaziale și liceale la Arad, intră la Facultatea de Filologie, secția engleză-franceză, a Universității din Timișoara, pe care o va absolvi în 1980. Un an predă în comuna Vârciorog, județul Bihor, iar în 1981 devine redactor la revista „Orizont”, unde debutase în 1978. Colaborează la „Familia”, „Amfiteatru”, „Dialog”, „Opinia studențească
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
însă nu era utilizat în opere filosofice (apărea în Satirele Menippee ale lui Varro și în Satyriconul lui Petroniu); totuși, în vremuri mai apropiate, îl folosise Marțian Capella pentru a da formă literară propriei filosofii, expuse în opera intitulată Nupțiile Filologiei și ale lui Mercur: această scriere este prozimetrul cel mai recent în raport cu cel al lui Boethius. Însă Boethius mai are un scop și anume acela de a propune o nouă formă de poezie, o poezie cu caracter didactic care, continuând
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
altele, semnalăm contribuțiile semnate de G. Cracco, L. Cracco Ruggini, M. Forlin Patrucco, S. Boesch Gajano, A. de Vogüé, Y.-M. Duval, J. Fontaine și L. Holtz); N. Scivoletto, I limiti dell’ars grammatica in Gregorio Magno, Giornale Ital. di filologia, 17 (1964), 210-238; L. Holtz, Le contexte grammatical du défi à la grammaire: Grégoire et Cassiodore, în Grégoire le Grand, cit., pp. 531-540; V. Recchia articolul Gregorio Magno în Dizionario degli Scrittori Greci e Latini II, Marzorati, Milano 1987; V.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
GHIȚĂ, Florea (28.IV.1931, Tătărăștii de Jos, j. Teleorman), istoric literar. Este fiul Radei și al lui Petre Ghiță, țărani. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității din București (1953), unde și-a luat și doctoratul în filologie în 1972 cu o teză despre Gib I. Mihăescu. După absolvire, devine cadru didactic la aceeași Universitate, fiind în paralele și activist al Comitetului Central PCR. Este
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
GHIȚĂ, Florea (28.IV.1931, Tătărăștii de Jos, j. Teleorman), istoric literar. Este fiul Radei și al lui Petre Ghiță, țărani. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității din București (1953), unde și-a luat și doctoratul în filologie în 1972 cu o teză despre Gib I. Mihăescu. După absolvire, devine cadru didactic la aceeași Universitate, fiind în paralele și activist al Comitetului Central PCR. Este profesor, după 1990, la Universitatea „Spiru Haret” din București. Monografia Gib I. Mihăescu
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
, Felicia (12.II.1942, Timișoara), stilisticiană și eseistă. Este fiica Aureliei și a lui Virgil Giurgiu. Urmează liceul în orașul natal, apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara, secția română-germană. După absolvire, își inaugurează cariera didactică la Catedra de limba română a aceleiași facultăți, unde ajunge conferențiar. Colaborează la „Revista de istorie și teorie literară”, „Familia”, „Limbă și literatură”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a.
GIURGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287287_a_288616]
-
la Catedra profesorului Mario Roques. Revenit în țară, este numit profesor la Liceul „N. Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Participă ca voluntar în războiul din 1916-1918, funcționează, scurt timp după aceea, ca profesor suplinitor la Galați (1918), apoi este profesor de filologie romanică (1919-1947) la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde, în 1929 și 1930, a fost și decan, iar în 1931 și 1932, prodecan. În 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Dacoromania”, „Revista filologică
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
iar în 1931 și 1932, prodecan. În 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Dacoromania”, „Revista filologică” (Cernăuți), „Transilvania”, „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul Arhivei de Folclor” (Cluj), „Graiul nostru”, „Grai și suflet”, „Revista pentru istorie”, „Arheologie și filologie, fonetică și diactologie”, „Cercetări lingvistice” ș.a. Discipol al lui Ovid Densusianu (pe care avea să îl evoce într-un patetic necrolog), G. se dedică încă din studenție, cu stăruință și deosebită chemare, evidențierii straturilor celor mai vechi ale limbii române
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
îl evoce într-un patetic necrolog), G. se dedică încă din studenție, cu stăruință și deosebită chemare, evidențierii straturilor celor mai vechi ale limbii române, prilej pentru a face ample incursiuni în istorie, istoria culturii, folcloristică, literatură română veche, romanistică, filologie comparată. Luminarea etimologiei unor toponime sau expresii, a unor structuri sau forme de limbă antrenează în cercetările sale ample reconstituiri de datini, obiceiuri și fapte de viață, pe fundalul cărora proiectează elementele analizate, spre a le surprinde adevărata semnificație. Nu
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
formularea punctuală a unor ipoteze asupra originii și vechimii diverselor balade istorice. Independent însă de aceste abordări accidentale ale domeniului etnologiei, G. rămâne important prin culegerea din 1913. SCRIERI: Cuvinte și lucruri, Cluj, 1922; Note și fapte de folclor și filologie, Cluj, 1928; Uralte Schichten und Entwicklungsstufen in der Struktur der dako-rumänischen Sprache, Sibiu, 1944. Culegeri: De la românii din Serbia, București 1913 (în colaborare cu G. Vâlsan); Din literatura populară de astăzi a Basarabiei, București, [1919]. Repere bibliografice: Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 129-130
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
, Bogdan (5.VII.1958, București), poet, traducător și publicist. Este fiul Adrianei (n. Ghiu), biochimistă, și al lui Nicolae Groza, avocat. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, secția română-franceză (1978-1982). În 1992 susține la Paris o teză de doctorat sub îndrumarea lui Jacques Derrida. Până în 1989 a fost, cu intermitențe, profesor, preferând însă condiția de liber profesionist. După 1989 lucrează ca redactor la
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
Mariei Eliza (n. Papacostea), licențiata în litere, si a lui Constantin Ghițescu, medic chirurg. Între 1937 și 1949 a urmat la București Școală Evanghelica de Fete, liceele „Carmen Sylva” și „Gh. Lazăr”, apoi, între 1949 și 1957, cursurile Facultății de Filologie, secția limba și literatura franceză. În timpul studenției este arestată și închisă, din 1952 până în 1955, pentru relații cu Franța. Deși obține diplomă de licență, nu se poate angaja nicăieri până în 1959, când este primită că muncitor calificat la Institutul pentru
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
, Mircea (14.VIII.1945, Cuca, j. Argeș), prozator și teatrolog. Este fiul Constanței (n. Ionescu) și al lui Titu Ghițulescu, învățător. A absolvit Liceul „N. Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea (1956-1963) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1969), fiind, pe rând, profesor de limba română la Întorsura Buzăului (1969-1970), la liceul din Iara, județul Cluj (1970-1972), instructor la Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al județului Cluj (1972-1978), director al Teatrului de
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
și sunt răsplătite cu premiul revistei „Tânărul scriitor”. Între 1952 și 1954 urmează cursurile Școlii de Literatură „M. Eminescu” din București, avându-i colegi pe Nicolae Labiș, Lucian Raicu, Gheorghe Tomozei ș.a. După desființarea școlii se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o va absolvi în 1970. Lucrează în redacțiile revistelor „Albina” și „Drumul belșugului” (1954-1957). Din 1963 este corector, apoi redactor la revista „Luceafărul”. Funcționar, din 1992, în Ministerul Culturii, între 1994 și 1996 a
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
, Vistian (15.IX.1935, Roșia de Secaș, j. Alba), istoric literar. Este fiul Mariei (n. Bicher) și al lui Dumitru Goia, țărani. A absolvit Facultatea de Filologie, secția română-istorie, a Universității din Cluj. Va fi cadru didactic, parcurgând toate treptele didactice până la aceea de profesor titular al cursurilor de metodica limbii și literaturii române, la Facultatea de Litere, și de literatură pentru copii la Facultatea de Psihologie
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
GOGA, Mircea (23.IV.1948, Bistrița), poet și traducător. Este fiul Emiliei (n. Ilie-Covaciu) și al ziaristului și scriitorului Ioan Goga (nepot al poetului Octavian Goga). A urmat Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română - limba și literatura franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde funcționează apoi în calitate de cadru didactic. Își ia doctoratul în filologie (1981) cu o teză pe care o va publica în 1989, cu titlul Lexicul și
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
al ziaristului și scriitorului Ioan Goga (nepot al poetului Octavian Goga). A urmat Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română - limba și literatura franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde funcționează apoi în calitate de cadru didactic. Își ia doctoratul în filologie (1981) cu o teză pe care o va publica în 1989, cu titlul Lexicul și structura stilului în poezia lui Octavian Goga. Debutează în 1969 la revista „Echinox”, iar în volum în 1977, cu placheta Alb pelerin. Colaborează la „Echinox
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
GOANȚĂ, Ștefan (11.III.1933, Nuntași, j. Constanța), prozator și dramaturg. Este fiul Elenei și al lui Dumitru Goanță, învățători. Urmează, între 1951 și 1960, studii de filologie la București, pe care le întrerupe pentru a se angaja ca muncitor necalificat pe șantier, bibliotecar, muncitor zootehnist, actor ocazional, în Sibiu, Ploiești, Suceava. Din 1955 este profesor la Școala Generală din Cizer (județul Sălaj). Între 1965 și 1968 urmează
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
, Gheorghe (9.XII.1957, Carei), critic și istoric literar. Este fiul Olgăi (n. Filip), funcționară, și al lui Gheorghe Glodeanu, mecanic de locomotivă. A urmat cursurile liceale în orașul natal (1972-1976) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-franceză (1977-1981). A funcționat ca profesor în învățământul liceal, la Satu Mare (1981-1990), apoi ca inspector de specialitate în județul Satu Mare (1991-1992), iar din 1992 este cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității de
GLODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
funcționat ca profesor în învățământul liceal, la Satu Mare (1981-1990), apoi ca inspector de specialitate în județul Satu Mare (1991-1992), iar din 1992 este cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității de Nord din Baia Mare. A obținut titlul de doctor în filologie al Universității „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca în 1996, cu teza Poetica romanului românesc interbelic. A debutat în „Tribuna” cu un eseu despre romanul Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade (1981). Colaborează cu cronici literare, articole, studii și eseuri critice la
GLODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
, Petru Mihai (28.I.1942, Timișoara - 6.I.2005, București), critic și istoric literar. Este fiul Margaretei (n. Fodor) și al lui Mihai Gorcea, tâmplar. Absolvent al Liceului „Sf. Sava” (1959) și al Facultății de Filologie a Universității din București (1964), și-a luat doctoratul în filologie în 1973, cu teza Problematica genurilor în proza secolului 20. Între 1975 și 1978 a fost lector de limba română în Finlanda, la universitățile din Turku și Helsinki. A
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
6.I.2005, București), critic și istoric literar. Este fiul Margaretei (n. Fodor) și al lui Mihai Gorcea, tâmplar. Absolvent al Liceului „Sf. Sava” (1959) și al Facultății de Filologie a Universității din București (1964), și-a luat doctoratul în filologie în 1973, cu teza Problematica genurilor în proza secolului 20. Între 1975 și 1978 a fost lector de limba română în Finlanda, la universitățile din Turku și Helsinki. A debutat în 1963, la „Gazeta literară”. Colaborează sporadic la „Argeș”, „Contemporanul
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
, Sanda (2.III.1940, București), eseista. Este fiica Ștefaniei Cristescu-Golopenția, etnolog, si a lui Anton Golopenția, sociolog. După terminarea Liceului „Gheorghe Lazăr” (1953-1956), vă absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București (1961), devenind bibliotecara și documentarista la Institutul de Folclor (1962-1963), apoi documentarista (1963), cercetător științific (din 1969), cercetător științific principal (1971) la Institutul de Cercetări Fonetice și Dialectale al Academiei Române, lector asociat la Facultatea de Limbă
GOLOPENŢIA-ERETESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
și documentarista la Institutul de Folclor (1962-1963), apoi documentarista (1963), cercetător științific (din 1969), cercetător științific principal (1971) la Institutul de Cercetări Fonetice și Dialectale al Academiei Române, lector asociat la Facultatea de Limbă și Literatura Română (1967-1972). Este doctor în filologie la Universitatea din București, cu teza Semantica transformatională a limbii române (1968). În 1980 emigrează împreună cu soțul său, scriitorul Constantin Eretescu, în SUA și se stabilește în Providence (Rhode Island), unde este asistent (1982-1987), profesor asociat (din 1987) și profesor
GOLOPENŢIA-ERETESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
pref. Marin Bucur, București, 1975; Scrieri alese, îngr. Mihai Moraru, pref. Al. Rosetti, București, 1990. Traduceri: Homer, Iliada (cântul I), în N. Bănescu, Viața și scrierile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910, 287-301. Repere bibliografice: Lazăr Șăineanu, Istoria filologiei române, ed. 2, București, 1895, 104-116; N. Bănescu, Viața și scrierile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910; Georges Bengesco, Une famille de boyards lettrés roumains aux dix-neuvième siècle: Les Golesco, Paris, [1922], 53-102; Călinescu, Ist. lit. (1941), 83-85
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]