51,126 matches
-
lucrurile par să se așeze și altfel și să capete o dimensiune specială. O evoluție a personajului "îmblînzit" se remarcă în jocul Oanei Pellea, mai dinamic, cu mai multe momente nuanțate și, evident, reușite (jocul cu butoiul și beția, nunta, finalul). De multe ori pare că Oana Pellea să-și fi rezolvat singură situațiile (lucru pe care îl face și Râlea pe ici, pe colo) din instinct și talent actoricesc, iar asta să o fi ajutat mai mult decît indicațiile regizorale
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
ci unul autentic, așa cum apare el în viața de zi cu zi, neascuns, iar excentricitățile, atunci cînd apar, sînt rezultatul firesc al mediului artistic, cu scriitori și pictori, în care se desfășoară romanul. Nu există însă nimic de demostrat și finalul întărește această impresie. Aici rezidă poate "cea mai japoneză" trăsătură a acestei cărți, dacă trebuie să găsim așa ceva, senzația de nemotivat, petalele de cireș plutind pe o bucată de rîu. Ediția în care apare această carte este una de excepție
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
frumuseții romanelor selectate. Sorin Mărculescu realizează pentru prima dată în românește traducerea acestei cărți, după o prestigioasă ediție franceză. Fără să fi confruntat versiunile, tot ce se poate spune este că traducerea lui Sorin Mărculescu sună splendid, iar notele de la final sînt mai mult decît folositoare. La asta se adaugă și formatul prietenos al volumelor, coperțile atît de fine și de frumos colorate încît îți vine să le mîngîi și nu în ultimul rînd prețurile accesibile. Yasunari Kawabata, Frumusețe și întristare
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
ta sînt reduse la jumătate. Trecerea într-o nouă limbă are agresivitatea unei nașteri, e părăsirea paradisului, a uterului matern. Am încercat să scriu în limba germană și registrul meu intelectual și afectiv îmi părea neîndestulător ca un act fără final. Așadar porneam de la premisa că scriitorul este stăpîn în limba lui și prizonier într-o limbă adoptivă. Am cunoscut o scriitoare de origine germană din Banat care mi-a spus că de fapt ceea ce o obligă să plece în Germania
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
a acceptat după aceea. Încît, după proclamarea din martie 1881 a regatului României (la al cărui act suveranul invitase, prin P. P. Carp, cîțiva conservatori să intre în guvern, fiind refuzat), Maiorescu publică, în Timpul, imediat, un articol, în care, în final se întreba retoric: "O întrebare acum de dezlegat: care mai este deosebirea de principii între partidul numit liberal, astăzi la guvern, și partidul numit conservator, astăzi în opoziție?". Cea dintîi întrebare, revenind la Eminescu, este dacă, traducînd și publicînd articolul
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
deopotrivă duioșie pe care le-o provoacă această treptată și inexorabilă apropiere de clipa finală a despărțirii. Matiora este de fapt personajul central, iar la agonia ei sînt spectatori disperați și neputincioși toți locuitorii satului. Fiecare trăiește tensionata așteptare a finalului în felul său, unii au credința că o pot lua de la capăt altundeva și prin urmare evadează din acest spațiu îndoliat devenit sufocant, alții acceptă aproape senini să moară împreună cu el. Cele mai interesante sînt personajele care ezită să aleagă
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
roman sunt denaturate rezultând câteva secvențe în care eroul lui DiCaprio aflat în efort de compoziție se visează un fel de Rambo acționând ca un personaj din jocurile video, ce continuă să-l obsedeze și la care va reveni în final. După însă o suită de oribile atrocități, comise în numele restabilirii secretului insulei preafericiților! Crime de-a dreptul gratuite la care-l obligă dependența de grup instituită artificial prin șantaj sexual de către lidera cerebrală a comunității tinerilor întorși la natură. Tilda
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
cu România, "acord care, la rândul său, va debloca finanțările de la Banca Mondială, Uniunea Europeană și alte surse oficiale sau private de pe piața de capital, ceea ce va consolida relansarea economiei românești." Acord care a fost amânat în urma acestui scandal finaciar. În finalul discursului său, Isărescu s-a referit și la politicienii care au încercat să câștige capital din această criză: " Aceste fapte vor trebui să fie drastic sancționate prin lege la fel ca și declarațiile iresponsabile care au alimentat starea de suspiciune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
bogatul seu asortiment de greșale grosolane de gramatică, de prosodie, de logică, cu tóte pleoșnițele sale chiar din o altă poezie, pe lîngă D. Bodnărescu, un alt poet lăudat al nouei direcțiuni? (vezi fotocopia pag. 395, semnată: Grădișteanu, 1873). În finalul articolului, Grădișteanu promitea cititorilor Revistei contimporane "o nouă colecțiune de salturi haslii luate din Convorbiri", dar, la intervenția lui V. Alecsandri, colaborator la ambele publicații, Grădișteanu amînă pentru un moment publicarea. În 1910, G. Panu scria în Amintiri de la Junimea
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
de curată delațiune. De o ghilotină are parte Perpessicius, tratat ca denigrator al Enigmei Otiliei, când îl refuzase, ca personaj verosimil, pe Stănică Rațiu. Inimiciția avea să-l coste scump pe eminescolog, peste ani, la mâna directorului Institutului. Aici, remarcabil final de pamflet: "Dimpotrivă, unii așa-ziși critici, când li se vorbește de un lucru de mâncare oval, alb pe dinafară și galben înăuntru, se gândesc la o gulie scobită și umplută cu morcov. Dintre acești critici este dl. Perpessicius, care
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
despre imaginarul insular deviind neapărat către problematica limitelor și a originii, a matricei, a situării noastre față de ea (Virgil Ciomoș - Înspațiere și insularitate. Figuri analogice ale individuației). "Mesajul" unui asemenea demers (de conștientizare a figurilor imaginarului) ne este descifrat în finalul Cuvîntului înainte: "trăim într-o lume în care s-au destrămat solidaritățile tradiționale. O lume în care totul se perindă într-o rețea tot mai uniformă și mai constrîngătoare. Salvarea identității, a identităților multiple, presupune imaginarea de insule. Nu ruperea
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
că nu există un punct terminus al efortului de înțelegere și cunoaștere a lumii pur și simplu pentru că oricînd putem recontextualiza și astfel inova vechi concepte, oricînd putem afla o nouă descriere a unui fenomen. Cunoașterea e un proiect cu final imposibil pentru că ea este înainte de orice, fiind ancorată în limbaj, reciclabilă. Odată ce acceptăm drept dogmă înțelepciunea gadameriană, speră Rorty, ne vom lecui și de competitivitatea care parazitează de la sfîrșitul secolului 19 gîndirea occidentală, și nu ne vom mai întreba de la
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
eroină de basm: vrăjitoarea cea bună și, respectiv, cea rea. Aceeași ambiguitate dragă regizorului face ca Ichabod să nu deslușească în mod corect înțelesul semnului magic desenat de Katrina, pornind-o astfel pe o cale greșită. La fel, abia în finalul filmului descoperim că faptele sângeroase ale Călărețului nu erau deloc întâmplătoare, ci coordonate de la distanță de puterile negative ale vrăjitoarei, care intrase în posesia capului său cel mult-căutat. Tot conform basmului tradițional, finalul filmului face dreptate, pedepsind exemplar pe cei
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
o cale greșită. La fel, abia în finalul filmului descoperim că faptele sângeroase ale Călărețului nu erau deloc întâmplătoare, ci coordonate de la distanță de puterile negative ale vrăjitoarei, care intrase în posesia capului său cel mult-căutat. Tot conform basmului tradițional, finalul filmului face dreptate, pedepsind exemplar pe cei răi (care dispar misterios între rădăcinile copacului morții) și proiectând în eternitate personajele pozitive și îndrăgostite, sub cerul new-yorkez din care curge zăpada noului secol. Dincolo de fantezia absolut debordantă, care te face să
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
a negat că ar fi afirmat acest lucru, dar că oricum formularea corectă ar fi "Secolul XXI va fi spiritual sau...". Personal, cineastul polonez speră ca viitorul să rezerve omenirii bucuria unor revelații excepționale, ținînd de misterul existenței însăși. La finalul neașteptat al minunatului său film În plin galop (Polonia, 1995), acest răspuns aveam să-l primesc și într-o altă formulare, întărind cuceritoarea pledoarie pentru cunoaștere și măsură a compromisului inevitabil. Un film dominat de Maja Komorowska, înger păzitor al
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
culoare.(...) Într-adevăr sînt aici cadențe extrem de precise, o materialitate colorată și lucioasă. În fine, după toate acestea, o infernală durere de măsea.(...) Durerea nu mă părăsește decît către ora 7 seara, cînd adorm citind Ariosto, canto quarantesimoterzo. Ariosto, în finalurile cînturilor (Quel che seguì dirò nell'altro Canto), e tot atît de agasant ca și mine în Didactică cu veșnicile trimiteri la capitolele anterioare sau viitoare, i-am spus lui Ț.". Spre a înfățișa sordidul atmosferei de care e, la
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
pricepe." A șocat sau a intrigat, uneori, prin afirmațiile sale, dacă ar fi doar să ne amintim de controversa cu Miorița, pe care, de altfel, o cunoștea profund, căci o tălmăcise impecabil în franceză. Susținea, cu ardoare, că are un final deschis și deci nu știm dacă într-adevăr ciobănelul a fost ucis. Cât optimism! Ce bine ne-ar prinde să ne molipsim de la dom'Profesor...
D. I. S., Maestrul de cinema by Irina-Margareta Nistor () [Corola-journal/Journalistic/17113_a_18438]
-
ca roman premonitoriu. . Ca să întărească nota e des invocată titulatura de "Cronică infamă", acel tratat despre blestem, despre o atmosferă irespirabilă, impură, condamnată la nedreptate. Ultimele pagini, bântuite de focul purificator, dar și de inevitabila tragi-comedie a duplicității nu au final. Serii de asasinate dau senzația că vine, în sfârșit, modelarea constructivă a cetățenilor. Nu este așa. Autorul simte că e în dilemă; ca să nu își renege spusele lasă loc pentru diverse soluții. E dovada că nu are vocația cosmetizării. Radicalitatea
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
diferența între ansamblul de idei și reflectarea lor în particular pentru că are iluzia unui ritual grăbit al scrisului mărturie: jurnal într-o carte. Necesitatea de a ține un jurnal e cu atît mai stringentă cu cît această iluzie acoperă în final spațiul vast al referinței critice pe care, dezinvolt, poetul scriitor o ignoră: "De un perete al halei, un om cu mintea ușoară, surîs tîmp. În jur cîteva pînze. Grosolan înrămate. Un Crist scheletic și slut, compoziție fără noimă. Atît de
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
să cred), cuvîntul e pus în legătură cu engleza, reprezentînd de fapt engl. fresh: "Pompierii spălau, de zor, barba și sabia domnitorului Al. I. Cuza, de stratul gros de găinaț. Deosebit de anevoioasă, datorită durității sedimentelor, acțiunea a durat ore în șir. În final, Al. I. Cuza, făuritorul Unirii, arăta fresh" (EZ 176, 1993, 1).
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
istorice, reperate ori într-un trecut îndepărtat, ori, mai frecvent, în cel comunist. Nu mai trebuie insistat asupra utilității și oportunității demersului său. Ele sunt evidente și solid garantate. Cele 140 de pagini ale autoarei se completează de altfel la final cu câteva statistici și hărți demografice, menite să contureze o idee sintetică si plastică asupra evoluției fenomenului în custodie. în ceea ce privește relația actuală a rromilor cu majoritatea românească, percepția autoarei mi se pare însă discutabilă. Emmanuelle Pons pare îndatorată unor clișee
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
l-a constituit exilul. Începînd din 1948, cînd "a devenit limpede că americanii ne-au abandonat", autorul Blocadei a încercat în repetate rînduri a părăsi temnița care devenise România comunizată. Una din aceste tentative alcătuiește subiectul nuvelei d-sale cu final tragic, Fugă în paradis, scrise în 1958. Evadarea izbutește abia în 1978, cînd scriitorul pleacă cu soția, așezîndu-se mai întîi în Franța, unde însă "era foarte greu de trăit", apoi la München, unde li s-a asigurat locuință, un ajutor
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
de poetă se relevă a fi unul curat spiritual, de bucuroasă jertfire a concretului natural, de perfecționare întru duh, de atingere a grației divine. Tereza de Avila e pe aproape, cu opera sa intitulată Camino de perfeccion. Să remarcăm, în final, că în campania pe care Irina Mavrodin o poartă împotriva golului dezumanizant, d-sa manifestă o stranie reticență, o sfială, ca și cum ar fi fascinată de abisul pe care se silește a-l anihila. O cvasipermanentă inhibiție se vădește în discursul
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
mult slujitor fidel decît oaspete. El întinde poteci practicabile pentru ca prietenii duși ai poetului să-l poată vizita sau pregătește imagini mai puțin drastice în care moartea apare ca o "mănușă parfumată". Stilul galant revine și în dansul macabru din finalul plachetei, în care eroul acestor poeme se închipuie "îmbrățișat de asexuata, de nevîrstnica femeie în crepdeșin negru", dansînd cu ea, "cel mai frumos tango" (În clipa aceea). Exercițiul visului se prelungește pînă în starea de trezie, spectacolul preferat fiind nu
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
de bunăvoință arătat de unii stipendiaților în materie de compromisuri rușinoase"; �judecățile severe și adesea sarcastice constituie muzica de fond peste care se suprapun ici-colo încuviințările"; �un gen de reflexie ocrotită de imagine; simultan, o imagine care alarmează un gînd"; �finaluri ce trimit cînd nu la metafizic, totuși într-un limb bogat în sensuri grave"; Ofelică apariție, poeta se vede pe sine "cu părul împodobit cu melci/ ars și amar de sare/ cu gustul valurilor veșnic răcorindu-mi buzele însîngerate""; �o
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]