2,756 matches
-
în lupta pentru a înfruntă atacul lui Hanno. Centrul cartaginez a fost nimicit după o lungă lupta. Hanno a scapt cu greu. 30 de corăbii au fost scufundate și alte 65 au fost capturate. Apoi, flotila consulului Vulso a învins flancul drept cartaginez, iar vasele lui Regulus, cu flotila a treia, a lansat un atac împotriva lui Hanno. Fără suportul restului flotei, cartaginezii au fost învinși decisiv. În urmă luptei, echipajele romane au debarcat în Sicilia pentru reparații și odihnă. Provele
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
în câmp deschis cu romanii. Armata romană condusă de Regulus a staționat la Tunis. Xanthipupus a așezat falanga de civili în cnetru, mercenarii infanteriști în dreapta și rândul de elefanți în față infanteriei, cu elită de călăreți cartaginezi împărțită în două flancuri. Romanii erau organizați într-o formație normală, cu infanteria legionară în centru și cu cavaleria în ambele flancuri. Cartaginezii au trimis elefanții ce au zdrobit forțele de infanterie română. Cavaleria romană a fost repede răpusă. Câțiva infanteriști români au putut
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
de civili în cnetru, mercenarii infanteriști în dreapta și rândul de elefanți în față infanteriei, cu elită de călăreți cartaginezi împărțită în două flancuri. Romanii erau organizați într-o formație normală, cu infanteria legionară în centru și cu cavaleria în ambele flancuri. Cartaginezii au trimis elefanții ce au zdrobit forțele de infanterie română. Cavaleria romană a fost repede răpusă. Câțiva infanteriști români au putut evita elefanții și au atacat falanga, dar au fost uciși. În final, cavaleria cartagineză a nimicit armata romană
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
avansat pentru a împrăștia trupele ușoare. Dar elefanții au fost expuși la o ploaie de sulițe, intrând într-o stare de panică și au intrat în rândurile cartagineze. Metellus și legiunile sale au staționat în afară orașului pentru a înfruntă flancul stâng cartaginez. Manevra a rupt linia cartagineză. Romanii nu au urmărit armata cartagineză aflată în fugă, ci doar au capturat restul elefanților ce au fost sacrificați în timpul festivalurilor de circ la Roma. Hasdrubal, fiind înfrânt, a fost chemat la Cartagina
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
de încercuire, făcând un drum pietruit de la est, prin mlaștina situată la sud de Cassius. Cassius credea că mlaștina era impenetrabilă. Și-a trimis o parte a armatei la sud în mlaștină pentru a construi un bastion încrucișat ca să obstrucționeze flancul drept al lui Antoniu și să îl împiedice să încercuiască dealul. La nord, armata lui Octavian îl provocă pe Brutus să se lupte. Armata lui Brutus s-a năpustit către cea a lui Octavian, fără să primească ordin de atac
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
Varro. Hannibal a reușit să captureze proviziile de grâne destinate armatei romane. Bătălia a început la 2 august 216 î.H. Știind că Hannibal avea o cavalerie superioară, romanii au ales un câmp de bătălie îngust, dorind să-și protejeze flancurile împotriva unui atac prin învăluire al cavaleriei inamice. Bătălia trebuia să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
prin învăluire al cavaleriei inamice. Bătălia trebuia să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
lor, ele nefiind folosite decât defensiv. Spre finalul războiului însă, lipsa cronică de tancuri din armata germană a făcut ca Hetzer să fie folosit ca substitut al tancurilor cu rezultate dezastruoase. Vânătorul de tancuri era copleșit atunci când era atacat din flanc sau trimis în ofensivă. Blindajul lateral subțire nu era proiectat să reziste decât la puștile antitanc și schijele artileriei. Tunul nu putea fi folosit eficient pe teren accidentat în cazul atacului din flanc, fiindcă avea câmp de tragere orizontal limitat
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
tancuri era copleșit atunci când era atacat din flanc sau trimis în ofensivă. Blindajul lateral subțire nu era proiectat să reziste decât la puștile antitanc și schijele artileriei. Tunul nu putea fi folosit eficient pe teren accidentat în cazul atacului din flanc, fiindcă avea câmp de tragere orizontal limitat: vehiculul trebuia rotit cu totul. Această manevră era deosebit de periculoasă pe teren accidentat din cauza șenilelor fragile, existând riscul real ca Hetzer să rămână imobilizat în mijlocul luptelor. Deși planul OKW era ca producția să
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
și 100 pentru lupta montană. Comandantul suprem al armatei a fost regele Nikola I. Planurile austro-ungare de luptă împotriva Șerbiei prevedeau desfășurarea a trei armate. Cele trei armate trebuiau să invadeze Șerbia și Muntenegru și să învăluiască armata sârbă pe flancuri. În același timp, Înaltul Comandament german a cerut austro-ungarilor să-și concentreze principalele forțe în Galiția, împotriva armatelor ruse. Pentru a răspunde acesteri solicitări, austro-ungarii au început mutarea în grabă a Armatei a 2-a (~190.000 de soldați) în
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Dunărea și Sava. O a doua versiune a planului, care prevedea un atac pe direcția râului Drina era mai usor de pus în practică. În cazul punerii în aplicare a acestei a două versiuni, austriecii își puteau apară mai bine flancurile și diminuau riscurile epuizării atacului. Pe de altă parte, pe această direcție a atacului există un număr redus de drumuri și de localități montane, ceea ce era un avantaj pentru defensivă sârbă. După încheierea războaielor balcanice, forțele armate ale Șerbiei fuseseră
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
pe frontul balcanic au izbucnit pe 28 iulie 1914, imediat după remiterea declarației de război, cănd artileria și flotila Austriei de pe Dunăre au început bombardarea Belgradului. Ofensiva generală austriacă a început pe 12 august, după terminarea concentrărilor de trupe. Pe flancul nordic a intrat în acțiune Armata a 2-a (care nu fusese relocată încă pe frontul de răsărit, în Galiția). Pe 15 august, Armata a 2-a a atacat orașul Šabac. Forțele Armatelor a 5-a și a 6-a
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
7 septembrie o a doua ofensiva, concepută că o învăluire a liniilor sârbe prin zonă de sud-vest. În noaptea de 8 septembrie, austriecii au început traversarea râului Sava, dar au fost respinși de sârbi, în ciuda atacurilor repetate ale primilor. Pe flancul sudic, austriecii au reușit să ocupe malul drept al Drinei, dar sârbii au opus o rezistență acerbă. Austriecii au atacat fără succes pozițiile sârbilor pe 6 noiembrie, dar aceștia din urmă au fost nevoiți să se retragă din cauza crizei de
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
unităților Armatei a 2-a sârbe. Armata a 6-a austriacă a reușit să cucerească pe 24 noiembrie înălțimile strategice de pe muntele Malen. O zi mai tarziu, Armata austriacă a 6-a a traversat râul Leg, pregătindu-se să atace flancul stâng al Armatei I sârbe. În această situație, generalul Živojin Mišić a luat hotărârea să se retragă cu trupele de sub comanda sa spre Gorni-Milanovać. Mišić voia să-și regrupeze forțele și, cu ajutorul rezervelor, să declanșeze un contraatac. În ciuda opoziției comandantului
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
panțele platoului Mine. Austriecii au atacat unitățile sârbe care se retrăgeau din Belgrad, considerate prea slabe pentru a mai continua rezistență. Potiorek a luat decizia să distrugă Armata a 2-a sârbă, neluând în considerație primejdia de a-și expune flancul stâng atacului Armatei I sârbe, pe care o consideră sleita și incapabilă să întreprindă acțiuni ofensive. În acest timp însă, Antanta (Franța și Rusia) a trimis ajutoare în Șerbia pe Dunăre și prin Salonic. Franța a trimis arme și muniție
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
în acea vreme. Aliații și-au dat seama rapid de primejdia care plana asupra aliaților lor balcanici. Ei au luat însă decizia de a debarca trupe anglo-franceze la Salonic de-abia pe 1 octombrie 1915. Aceste trupe promiteau să apere flancul sudic al sârbilor. Rusia nu a putut trimite trupe în regiune, România refuzând dreptul de tranzit al trupelor țariste pe teritoriul său. Pe 5 octombrie, 150.000 soldați anglo-francezi au debarcat la Salonic cu permisiunea guvernului elen. Comandamentul germano-austriac a
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Centrale. Victoriile din campania anului 1915 le-au adus Puterilor Centrale mari avantaje. După ocuparea Șerbiei și Muntenegrului, Puterile Centrale au stabilit un front continuu de la Marea Baltica până la Marea Mediterana. De asemenea, Austro-Ungaria și Germania au realizat joncțiunea cu Imperiul Otoman. Flancul sudic austro-ungar nu s-a mai aflat sub presiunea forțelor Antantei, iar unitățile eliberate de pe front au putut fi trimise pe frontul de răsărit și pe cel italian. Forțele militare austro-germano-bulgare au fost capabile să respecte planurile de operații pe
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
să spargă frontul bulgarilor printr-un atac de-a lungul râului Cerna. De asemenea, planul aliat prevedea și atacuri pe direcțiile orașului Bitola, de-a lungul văii râului Vardar și un atac asupra pozițiilor fortificate bulgare din jurul lacului Dojran. Pe flancul drept urma să intre în acțiune diviziile elene, care aveau ca principal obiectiv oprirea transferului efectivelor bulgare ale Armatei a 2-a spre sectoarele de front în care se desfășura atacul principal. Unitățile sârbe și elene urmau să aibă rolul
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
zimți numeroși pe marginea posterioară. Înotătoarea anală nu ajunge până la baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este adânc excavată; lobul ei inferior, puțin mai scurt ca cel posterior. Corpul fără pete sau este acoperit cu pete mici, închise; spatele este verde-măsliniu, flancurile sunt mai deschise, mai gălbui sau ușor aurii, iar abdomenul alb-gălbui. Înotătoarea caudală și dorsală au marginile închise, celelalte înotătoare au marginile roșcate; pe membrana dintre radiile înotătoarelor sunt mici puncte sau pete negre. Mustățile sunt gălbui, cu o axă
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
apă. Unul dintre sfătuitorii lui Washington, Joseph Reed, a arătat, însă, că în amonte există niște vaduri pe unde britanicii ar putea traversa apa, și că pe acolo ei s-ar afla într-o poziție ce ar pune în pericol flancul drept al lui Washington. Washington nu s-ar fi putut retrage peste râul Delaware întrucât toate bărcile sale se aflau la câțiva kilometri în amonte. Washington le-a spus ofițerilor că vrea să deplaseze armata și că poziția lor actuală
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
slavonă. Pe o gravură din cartea cronicului polon Martin Bielski, este înfățișată poziția de atac a cavaleriei moldovenești în lupta împotriva forțelor armate polone în bătălia de la Obertyn din 22 august 1531. Deasupra corpului de cavalerie din centru, precum și în flancul stâng, fâlfâie două steaguri moldovenești de formă triunghiulară. Pe pânza steagurilor, lângă hampă, este stema Moldvei: capul de bour, cu soarele sau roza la dextra și semiluna la senestra. După o relatare contemporană, delegația marilor boieri moldoveni prezenți la încoronarea
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
și mai grei. Penajul de iarnă este mai deschis decât al cufundarului polar, cu mai puțin gri pe partea posterioară a gâtului, iar ochiul de obicei este înconjurat de un alb curat; spatele este stropit cu puncte mici albe iar flancurile corpului sunt de culoare închisă. Cuibărește în nordul Europei (în general la 50°N) pe bălți și lacuri mici. Deseori zboară pe distanțe mari spre lacuri mai întinse sau pe mare pentru a pescui. Iernează deobicei pe mare. Când înoata
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
italiană”. În perioada august 1942 - februarie 1943, ARMIR a luat parte la bătălia de la Stalingrad. Italienii au suferit pierderi de aproximativ 20.000 de morți și 64.000 de prizonieri după ce Armata Roșie a reușit să încercuiască forțele Axei, străpungând flancurile slab apărate de unitățile italiene, maghiare și române. Resturile armatei italiene au fost retrase de pe frontul de răsărit în vara anului 1943. Numeroși dintre prizonierii italieni din Uniunea Sovietică au pierit în captivitate datorită condițiilor grele din lagărele de detenție
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
și în ciuda vitejiei dovedite, atacatorii au fost respinși cu mari pierderi. Ar fi urmat, probabil, un al doilea asalt al parapeților dacă, în acel moment, lui Shrewsbury nu-i parvenea vestea sosirii trupelor ducelui de Bretania, în ajutorul asediaților. Cu flancul drept amenințat, contele a dat semnalul retragerii. O retragere care se va transforma în fugă și în cursul căreia calul lui Talbot a fost ucis de o ghiulea de tun. Prăbușit la pământ, contele a încercat să fugă, dar un
Bătălia de la Castillon () [Corola-website/Science/316644_a_317973]
-
și multe frumuseți naturale, din care cauza a fost supranumita în spaniolă "isla bonita" (insula frumoasă) sau și "isla verde" (insula verde). Cercetări recente efectuate de Universitatea Tehnică din Delft (Olanda) consideră drept improbabilă o alunecare masivă în Oceanul Atlantic a flancului vestic al lanțului vulcanic Cumbre Vieja de pe insulă La Palmă, ca urmare a unei mari erupții. O astfel de alunecare ar putea declanșa un tsunami catastrofal pentru coastele africane și americane. La erupția vulcanică din anul 1949 flancul vestic a
La Palma () [Corola-website/Science/316734_a_318063]