2,594 matches
-
folosite de Gane. În primul rând, grafiile etimologizante au fost înlocuite cu cele fonetice, care reflectă pronunția reală, ca în cazurile earbă, ploae, voe, respuns, reu, zină, devenite iarbă, ploaie, voie, răspuns, rău, zână. Deoarece u final nu are valoare fonetică reală, el nu s-a păstrat, în exemple ca maiu, ochiu, războiu. Dar s-au conservat cu consecvență o serie de particularități ale graiului moldovenesc sau ale limbii române literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este cazul cu forme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în cazurile acuș-acuși, atunci-atuncea, care-cari, întâi-întăi, nimeni-nimene, până-pănă etc. Același este cazul cu dubletul toponimic Fălticeni (formă oficială)-Folticeni (formă populară și etimologică), ca și cel onomastic Nicolai-Neculai. Pentru că erau curente în limba epocii și probau un proces de adaptare fonetică și morfologică a neologismelor (mai ales de origine franceză), au fost păstrate în ediții forme precum biurou, cortej, eco, fantazie, impresiune, locoțiitor, ministeriu, novelă, orizon, hotel, statua ș.a. De asemenea s-au păstrat în text: forme arhaice, frecvente și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pulă, pizdă? Cu „io“? Io nu vorbesc așa! Chiar dacă mulți oameni despre care am scris cândva s-au simțit ofensați că în discursul lor introduceam acest „io“, cred că trebuie să plecăm de la premisa că limba română e o limbă fonetică. Și atunci, „io“, nu „eu“ este corect. Și academicianul, și grăjdarul pronunță la fel. Așa cred io. - A venit ăla de la ziar, ți-am mai zis. Vrei să-l rad? Zi, că-l rad! Dar io nu, mă, lasă-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
urmă, aceste deformări spun mai mult și într-un fel memorabil despre reflexul mentalitar care configurează complexele identitare românești decât apoftegmele sofisticate. Noua Republică, Fiesta și Boborul B în loc de V, B în loc de P, comerțul simbolic al excesului este reprezentat și fonetic la Caragiale. Exploziva ăoclusivaă bilabială B înlocuiește consoana din aceeași categorie P, mai puțin agresivă sau pe fricativa labiodentală sonoră V. În cazul oclusivelor, eliberarea bruscă a curentului de aer blocat este ceea ce produce explozia. Consoana vibrantă alveolară R are
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rrromânism și de Rrromânia cu trei rrr ; nu de popor, vai de capul lui ! Râd destul atâția de el ! Ci de poppor, ba câteodată și bobbor, când e rromânul „supărat” și răgușit de supărare”. Deformarea este deopotrivă morfo- logică și fonetică. În afara articulării, deformarea nu-și atinge nivelul maxim. Triplarea sau dublarea r- ului are înainte de toate un efect sonor, acest efect asigură regimul conotativ. Însă această multiplicare a consoanei, r, p, b sau înlocuirea lui p cu b care creează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lucrările Gramatica limbii ruse. Fonetica și morfologia (1949ă și în Curs de limba slavă veche (1963ă, premiat de Ministerul Învățământului. Cursul menționat este prima lucrare de acest gen apărută la noi în țară, care conține o prezentare completă a sistemului fonetic și gramatical al limbii slave vechi. Activitatea științifică a lui A. Zacordoneț, concretizată în circa 100 de titluri (studii, articole, recenzii, noteă, se referă la domeniul lingvisticii, cât și la cel al istoriei și criticii literare. Ca amploare însă, problemele
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
patru luni În loft-ul teatrului, inventând sau Învățând din experiențele altora exerciții care să ne ducă la o explorare viscerală a sunetelor. Le-am cerut actorilor să-și transcrie de mână replicile În caietele lor, pentru a le memoriza apoi fonetic, sunet cu sunet. Scriindu-și textul ei Înșiși, ca și actorii din tradiția uitată, ei intrau Într-o relație mai concretă cu literele, cu cuvintele. Unul dintre primele exerciții, care a stârnit mult entuziasm prin excentricitatea propunerii, a fost de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
forța vocii. Multe alte exerciții ne ajutau să explorăm toată gama de sunete, de la șoaptă până la țipăt, sau vorbirea pe inspirație, opusă vorbirii normale, pe expirație. Toate acestea aveau ca scop lărgirea expresivității vocale, pentru a putea face față structurilor fonetice complexe din latină și greacă. GB: Dar cum ai descoperit-o pe Medeea În Priscilla ? Îi cerusem lui Ellen Stewart să mă ajute s-o găsesc pe Medeea În Greenwich Village. Priscilla a apărut a doua zi - o femeie tânără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
caz de auz colorat. Poate că „auz“ nu este cuvântul foarte potrivit, de vreme ce senzația de culoare pare a fi produsă prin Însăși acțiunea mea orală de a alcătui o anumită literă În timp ce Îmi imaginez conturul ei. A lung din alfabetul fonetic englez (și la acest alfabet mă refer mai departe, cu excepția cazurilor când precizez că este un altul) Îmi evocă tenta lemnului ars de intemperii, În timp ce un a franțuzesc Îmi sugerează abanos lustruit. Acest grup negru mai include g tare (cauciuc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înconjura, În timp ce tu, eu și cu copilul nostru, acum de șase ani, Între noi, o străbăteam În drum spre portul unde, În spatele clădirilor din fața noastră, ne aștepta pachebotul Champlain pentru a ne duce la New York. Grădina era ceea ce francezii numesc fonetic skwarr și rușii skver, poate pentru că este situată de obicei În sau pe lângă piețetele publice din Anglia. Situată pe ultima graniță a trecutului și la marginea prezentului, ea rămâne În memoria mea ca un model geometric pe care l-aș
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pitoresc și neașteptate creații ale limbii vorbite. Cu românii din Suedia vorbesc altfel, dar cu cei din țară trebuie să captez „tonul” nou, pentru că între timp limba s-a mișcat mult, s-a schimbat subtil, ca un subtil corp fonetic și chiar fotonic spiritual. Facem planuri pentru a nu pierde timpul - a vedea cât mai multe lucruri din Stockholm și împrejurimi, a ne păstra prospețimea în comunicare și chiar în ochii cu care ne vom vedea zilnic. August Ce a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
iubesc. Această formulă devenită vociferată, preschimbată în glăsuire tremurândă este cu adevărat vârful, piscul trăirilor mele întru eros ce își revendică acum dreptul la expresie sonoră. Nu am programat erupția lor în cuvânt, nu le-am impus o dată pentru exteriorizarea fonetică. Dragostea mea a pășit de la sine în sunetul ce alunecă tandru spre ființa iubită. Aici rostirea te iubesc relevă din plin dragostea evocată fiind parte din aceasta. Și totuși, senzația ce mă întâmpină acum este că mărturisirea de-zăgăzuită din
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
toscanic al limbii române îl constituie dialectul muntean, dacă se poate spune astfel, întrucît poporul și limba română între Nistru, Tisa și Dunăre se înfățișează cu o unitate neîntîlnită nicăiri în Europa la alte popoare. Muntenia pune o anume sobrietate fonetică și sintactică, dar Moldova și Ardealul aduc fineța nuanțelor, arta emisiunii sonice, savoarea. Graiul moldovenilor e literar de la sine. Așa-zisa "literatură religioasă" de care s-a făcut prea mare caz nu e decât o producție de tălmăciri de Psaltiri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noi dă noi!... Să avem sate, căși, grădini ș-ogoare, Și de toate, ca ș-alții mai apoi. Zău, privind la lucruri așa rare, Ca și când treaz fiind, aș visa îmi pare... Zgomotele emise de defilarea romilor sunt un adevărat muzeu fonetic: Cei înarmați aveau buzdugane De aramă și niște lungi cuțite, Toți oameni înalți și groși în ciolane, Cu părul îmburzit, barbe șperlite, Haine avea lungi, scurte și învîrstate, Unii fără mâneci, alții rupte în spate. În loc de steag purtau ei o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Philippe și Roger) și un camerier (Go). Eroii mănâncă după subtile socoteli de pricepători în gastronomie și vinațuri, căutând să evite orice vulgaritate a gustului. Paginile sunt pline de dizertații asupra bunelor mâncări și băuturi. Deliciile acestei literaturi aparțin ordinii fonetice și cu greu un neinițiat ar gusta burlesca întîmplare a lui Constantin Zippa, crescător de cai pur-sînge, căruia iapa nu i-a făcut nici "harmasaraș", nici "iepușoară", ci catâr. În Neobositulu Kostakelu tot umorul constă în contrafacerea stilului niculcian pentru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
transcrierii dialogului) îi lipsesc. De asemeni romanul nu-i izbutește. Autorul înțelege să-l compună din aceleași stenograme. Gh. Brăescu a scris și foarte simpatice Amintiri în care reexaminează cu bonomie ștrengăriile copilăriei sale. I. I. MIRONESCU Sforțîndu-se a copia fonetic limbajul eroilor, I. I. Mironescu (1883-1939) surprinde prin relativa vulgaritate a prozei lui, fenomen rar la moldoveni. Scriitorul umflă după maniera Pătrășcanu peripețiile, transformîndu-le în bufonerii. Astfel Tulie Radu Teacă, baci din Brețcu, călătorind la Viena ca să-și vadă feciorii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
altă specie când se uită la un latinist, a cărui îndeletnicire sistematică și laborioasă era să cerceteze fiecare cuvânt românesc pentru a-l valida ori invalida, și, apoi, cuvintelor validate să le dea o formă conform cu o sumedenie de legi fonetice. Alecsandri s-a răzbunat, cum am văzut, în Ianus Galuscus. Citiți declarația de iubire a acestuia către o țărancă, în jargonul lui Laurian, sau care vrea să fie al lui Laurian. Antipatia lui pentru latiniști nu slăbește un moment. În
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Pe urmele lui Ingarden. Wellek și Warren reduc cele cinci straturi ale operei la trei. Primul dintre ele, (stratul sonor este relativ ușor de delimitat, referindu-se, mai ales în poezie, la secvența sunetelor, în sens fonologie, nu în sens fonetic de pronunțare particulară a unui recitator anume. Într-un capitol special, fenomenele sunt urmărite în structuri ritmice, în diverse figuri de sunet, tipare metrice etc. sunt prezentate și câteva metode de studiu, pe baza unor exemple concrete. (Al doilea stat
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
pe ei și au făcut o tăbliță de plumb și au așezat-o lîngă ei, scriind pe ea numele fiilor luminii”. Iar în lumea romană au circulat așa-numitele defixiones, tăblițe de plumb cu scop magic avînd înscrise cuvinte apropiate fonetic de cele de la Sinaia! Tot voi spuneți fără să dovediți, că ,,tăblițele ar fi copie a demenței lui Densușianu... pe acest lucru trebuie să se canalizeze cercetarea”!!!. Un alt argument la fel de tembel este cuvîntul apa scris pe tăblițe și știut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ar fi copie a demenței lui Densușianu... pe acest lucru trebuie să se canalizeze cercetarea”!!!. Un alt argument la fel de tembel este cuvîntul apa scris pe tăblițe și știut de voi ,,că vine de la latinul aqua”. Acest cuvînt îl găsiți identic fonetic și semantic în eme-gi și este cuvînt românesc vechi scris de 7500 de ani, dar în acele vremuri nu trăiau atîțea nebuni pe meleagurile mioritice. Tovarăși, ați rămas cei mai tari în minciuni și plăsmuiri iar demența voastră nu are
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
existat de-a lungul timpului o legătură strînsă între cei din nordul și sudul Dunării. Cum acești pelasgi erau navigatori iscusiți lăudați chiar de către scriitori antici greci, iar țara era încon- jurată de ape, cei din nord i-au reținut fonetic și semantic așa pentru că vorbeau aceeași limbă sau o limbă foarte apropiată. Dar acest cuvînt există și în latină sub forma pelagus ce semnifică întindere mare de ape, mare, largul mării. Cele două limbi păstrînd termenul pelag sau pelagus în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de Ucigă-l Toaca și tot cîrdul de industriași ai holocaustului, precum și alte frății la fel de ticăloase iar forma obiectului de cult aduce mult cu un ciot al ,,legămîntului” lui Avraam făcut cu tartorul lor. Cuvîntul arimaspi trebuie analizat semantic și fonetic prin structura vechii limbi arimine astfel: arimi: neamul arimin + as: laudă, glorie, înțelept + bi: a fi darnic, a vorbi, a cerceta; și care înseamnă arimii cu vorbire divină sau înțeleaptă, la fel cum zice despre Anacarsis, Diogenes Laertios trăitor pe la mijlocul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
istorice și numeroase izvoare antice scrise, nu după revelații ivrite care toate sînt conspirații îndrăcite. După ce am stabilit unde își aveau sălașurile Gomer și Magog să vedem și celelalte ramuri ale lui Iafet. Madai este părintele neamului frigienilor fiind apropiat fonetic de Midai, cel mai cunoscut rege al lor ce a trăit în secolul Vlll î.e.n. ei fiind cunoscuți bine de iudei. Iavan vine de la vanai fiind o scriere stîlcită a acestui nume, populație ce-și avea centrul de putere în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
IVLRA: 200). 3.2.1.4. Sfera de utilizare Asupra originii și răspândirii teritoriale a termenului discutat, dicționarele exprimă un punct de vedere unitar: este de origine turcă și este răspândit în toate limbile balcanice și învecinate; regional, prezintă variante fonetice, în general nerecomandate în utilizarea standard.38 Hai(de) este utilizat prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul fonico-acustic oral)39. Dintre lucrările mai vechi, TDRG notează formațiunea hai(de) ca familiară. Textele dialectale înregistrează
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
673 și GALR II: 30−31. 29 "Caracterul de "enunțuri esențial exclamative" al interjecțiilor este în general marcat în plan suprasegmental"(GALR II: 969) 30 În opinia Rodicăi Zafiu (2005) "Particula hai − rostită fără pauză, formând o unitate de grup fonetic cu verbul care îi urmează − a devenit în româna actuală vorbită o marcă distinctivă a conjunctivului cu valoare de imperativ, tot așa cum anumite interjecții de adresare au devenit o marcă a vocativului pe care îl însoțesc". În opinia noastră, conjunctivul
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]