2,684 matches
-
mult timp posibil pentru a permite marinei și armatei japoneze să se pregătească pentru un contraatac decisiv împotriva forțelor Aliate. Păstrarea controlului asupra Insulelor Amiralității era crucială pentru planurile defensive japoneze, întrucât ocuparea lor de Aliați ar fi plasat importanta fortificație japoneză de la Truk în raza bombardierelor grele. Neașteptându-se ca Aliații să acționeze atât de rapid, Cartierul General i-a lăsat lui Imamura timp până la jumătatea lui 1944 să-și termine pregătirile. În acest moment, cea mai mare unitate japoneză
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
un perimetru defensiv nou, mai larg. Batalionul 40 Construcții Navale debarcase și el, așteptându-se să lucreze la aerodromul Momote. Ei au primit, însă, ordine să își utilizeze echipamentul pentru a elibera câmpurile de focul inamic și de a construi fortificații, și au primit o secțiune de perimetru de apărat. S-au săpat șase tranșee cu un buldozer și zece oameni au fost plasați în fiecare din ele. Cei de tranșee săpate de ei cu excavatorul au format o linie secundară
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
primit o secțiune de perimetru de apărat. S-au săpat șase tranșee cu un buldozer și zece oameni au fost plasați în fiecare din ele. Cei de tranșee săpate de ei cu excavatorul au format o linie secundară de apărare. Fortificațiile din mal au fost transformate în posturi pentru mitralierele grele. Cele două deminatoare urmau să curețe intrarea în limanul Seeadler între insulele Hauwei și Ndrilo, dar focul venit din partea a cel puțin un tun japonez de de pe insula Hauwei l-
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Ilfov nr. 21 și, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituția a revenit la titulatura de "". În sălile sale, muzeul găzduiește o "Expoziție de Istorie Străveche", Colecția de arme albe și de arme de foc, Colecția de Machete (fortificații și tehnică militară), o bibliotecă cu carte și reviste pe teme militare. În curtea muzeului sunt expuse piese de artilerie și diverse tipuri de tehnică militară de infanterie și de aviație. La intrarea în curte se află Monumentul Eroilor Regimentului
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
de Amr Ibn Al-Aas este trimisă de califul Umar, sucesorul lui Mohamed, pentru a răspândi religia islamică în vest. Arabii sosesc din Palestina în Egipt în decembrie 639 și avansează rapid în Delta Nilului. Garnizoanele imperiale bizantine se retrag în fortificații unde se apară cu succes mai bine de un an. Dar arabii trimit întăriri, astfel încât ei capturează Alexandria în 641. Bizantinii adună o flotă și în 645 orașul le reaparține. Dar musulmanii au recucerit orașul în 646 în bătălia de la
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
germanii de pe Limes Germanicus, în timpul lui Traian care a fost guvernator al provinciei la scurt timp după ce a fost formată, circa 98/99 d.Hr.. La acel moment, întreaga frontieră era fortificată pentru prima dată. Copacii din cele mai vechi fortificații găsite în Germania Inferior sunt datați dendrocronologic la 99/100 d.Hr. La scurt timp după aceea Traian a fost ales de Nerva ca succesor al său, a fost adoptat public în contumacie de Nerva cu puțin timp înainte de moartea
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
vor lua prizonieri de război. Când trupele mexicane au plecat din San Antonio de Béxar, soldații texani înființaseră o garnizoană la fosta misiune Alamo, un fost avanpost religios spaniol transformat într-un fort improvizat. Descris de Santa Anna ca „o fortificație neregulată nedemnă de acest nume”, Alamo fusese proiectată să reziste unui atac al triburilor băștinașe și nu unei armate echipate cu artilerie. Complexul ocupa o suprafață de , având un perimetru de apărat de . O piațetă interioară se învecina spre est
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
unor divizii de infanterie, să aibă propriile subunități de Sherman. Unele divizii de infanterie aveau astfel mai multe tancuri decât aveau diviziile germane de blindate. În teatrul de operațiuni din Pacific Sherman a fost utilizat mai mult împotriva infanteriei și fortificațiilor japoneze; în rarele ciocniri cu tancurile ușoare japoneze, cu blindaj mult mai subțire și armament de calibru inferior, superioritatea Sherman a fost covârșitoare. Tancul a fost fabricat în număr mare (aproximativ 50.000 de bucăți), fiind depășit la acest capitol
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
complet pentru lupta tanc contra tanc sau pentru sprijinirea infanteriei, M4 putea să îndeplinească astfel de misiuni într-o măsură mai mare sau mai mică. În teatrul de operațiuni din Pacific, Sherman a fost folosit mai ales împotriva infanteriei și fortificațiilor japoneze; în rarele ciocniri cu blindatele japoneze, ușoare și cu blindaj și armament slab, Sherman s-a dovedit net superior. Doctrina oficială a timpului făcea ca Sherman să fie un fel de tanc de sprijin al infanteriei. Toate misiunile antitanc
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
momentul plantării drapelului înlocuitor pe culmea muntelui. În pofida pierderii Muntelui Suribachi din extremitatea sudică a insulei, japonezii încă dețineau poziții puternice în partea de nord. Relieful stâncos era foarte favorabil apărării, și mai mult decât pe Muntele Suribachi. Pe lângă aceasta, fortificațiile construite de Kuribayashi erau mai impresionante în capătul de sud al insulei. Sub comanda lui Kuribayashi mai rămăseseră echivalentul a opt batalioane de infanterie, un regiment de tancuri, două de artilerie, și trei batalioane de mortiere grele. El mai avea
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
guvern militar puternic care să apere integritatea statului. Un nou guvern, condus de generalul Jan Syrový, a fost numit pe 23 septembrie și a fost emis un decret de mobilizare generală. Armata Cehoslovacă, modernă și posedând un excelent sistem de fortificații la frontieră, era pregătită de luptă. Uniunea Sovietică a anunțat că dorește să intervină în favoarea Cehoslovaciei. Totuși, Beneš a refuzat să intre în război fără sprijinul puterilor vestice. Pe 28 septembrie, Chamberlain l-a invitat pe Hitler la o conferință
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
din urmă a avut drept consecință semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov în 1939. Cehoslovacii au fost foarte dezamăgiți de Acordul de la München. Regiunea Sudetă ocupată de Germania, Ceho-Slovacia (așa cum a fost redenumit statul) a pierdut frontiera ușor de apărat cu Germania și fortificațiile acesteia. Fără acestea, independența a devenit mai mult nominală decât reală. De fapt, Edvard Beneš, președintele Cehoslovaciei, a cerut armatei să imprime ordinele de marș și presei să aștepte o declarație de război. Cehoslovacia a pierdut 70% din rezervele de
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
Jones i s-a cerut, sub amenințarea armei, să arate unde sunt îngropate armele. S-au dovedit a fi trei tunuri mari, cu proiectile de 11 kg, mult prea grele pentru a fi folosite la apărare, dar foarte eficiente împotriva fortificațiilor, cu rază de acțiune suficient de mare pentru a bombarda Bostonul din alte zone de pe uscat din apropiere. Grenadierii au spart pivotul acestor trei tunuri pentru a nu putea fi montate. Ei au ars și unele care pentru tunuri găsite
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
sub focul inamicului. Acum, însă, ei se aflau pe teren înalt și erau protejați de tunurile grele de pe HMS "Somerset". Gage a trimis rapid noi companii din două noi regimente— 10 și 64—să ocupe înălțimile Charlestownului și să construiască fortificații. Deși au fost începute, fortificațiile nu au fost terminate și au fost ulterior un punct de început pentru infranstructura milițiilor construite după două luni în iunie înainte de bătălia Bunker Hill. Generalul Heath a studiat pozițiile armatei britanice și au hotărât
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
ei se aflau pe teren înalt și erau protejați de tunurile grele de pe HMS "Somerset". Gage a trimis rapid noi companii din două noi regimente— 10 și 64—să ocupe înălțimile Charlestownului și să construiască fortificații. Deși au fost începute, fortificațiile nu au fost terminate și au fost ulterior un punct de început pentru infranstructura milițiilor construite după două luni în iunie înainte de bătălia Bunker Hill. Generalul Heath a studiat pozițiile armatei britanice și au hotărât retragerea miliției la Cambridge. Dimineața
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Un tun de asalt este un autotun utilizat pentru sprijinirea infateriei prin foc direct asupra trupelor și fortificațiilor inamice. Unitatea de foc a vehiculului constă într-un tun normal sau un obuzier. Primele tunuri de asalt protejate complet de blindaj erau construite prin fixarea piesei de artilerie într-o suprastructura de tip cazemata montată pe un sașiu de
Tun de asalt () [Corola-website/Science/320534_a_321863]
-
sașiul camioanelor sau pe sașiul țancurilor depășite, prin îndepărtarea turelei. Mai tarziu, atât germanii cât și sovieticii au proiectat tunuri de asalt blindate complet, construite special pentru sprijinul infanteriei. Armata Roșie a folosit inițial tancul greu KV-2 pentru a distruge fortificațiile inamice, o variantă a țancului Kliment Voroșilov care avea un obuzier de 152 mm montat într-o turela supradimensionata. Această soluție nu s-a dovedit a fi de succes, fiind înlocuită cu o serie de tunuri de asalt mai performante
Tun de asalt () [Corola-website/Science/320534_a_321863]
-
u.k. nr. 8, iar în mai 1907 a fost ridicat la rangul de Feldmarschalleutnant (general de divizie). Un an mai târziu a fost decorat cu Crucea de Cavaler a Ordinului Leopold (1908). Din aprilie 1910 a fost inspector al fortificațiilor din Tirolul de Sud. Între iunie 1911 Kövess a devenit comandant al Corpului al 12 -lea al Armatei Comune, staționat la Sibiu, unde el mai servise în cavalerie în tinerețe, post în care a rămas până în 1914. La 1 noiembrie
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
regimente dar, spre deosebire de tacticile de atacuri rapide utilizate de obicei de forțele comuniste, acestea erau atacuri susținute și violente. La începutul lui octombrie, APV a indensificat incursiunile unităților de dimensiunea batalioanelor și focul de artilerie îndreptate către Con Thien, o fortificație pe un deal din centrul liniei defensive a pușcașilor marini aflat la sud de zona demilitarizată din nordul provinciei Quang Tri. Tirurile de mortier, obuzele de artilerie și rachetele de 122 mm cădeau la întâmplare, dar neîncetat asupra bazei. Bombardamentele
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
guvernământul colonial neo zeelandez în războiul împotriva populației Măori din regiunea Taranaki. "Victoria" a fot folosită ulterior pentru misiuni de patrulare și suport logistic dar un mare număr din personalul de la bordul său a fost implicat activ în acțiuni împotriva fortificațiilor maori. Un marinar a murit în urma rănii provocate de declanșarea accidentală a unei arme în timpul debarcării. Catre sfârșitul anului 1863, guvernul Noii Zeelande a solicitat trupe care să ajute la invazia provinciei Waikato. Promițând voluntarilor permisiunea de a coloniza pământurile
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Saladin. Ca urmare a victoriei armatei musulmane condusă de Saladin asupra cruciaților în bătălia de la Hattin, cetatea Belvoir a fost asediată. Asediul a durat un an și jumate până când apărătorii cruciați s-au predat în data de 5 ianuare 1189. Fortificația de la Belvoir au fost desființată între anii 1217-1218 de către conducătorii musulmani care se temeau de recucerirea cetății de către cruciați. În anul 1240 Belvoir a fost cedată cruciaților în urma unei înțelegeri, însă cu toate acestea lipsa de fonduri nu le-a
Fortăreața Belvoir (Israel) () [Corola-website/Science/320720_a_322049]
-
desființată între anii 1217-1218 de către conducătorii musulmani care se temeau de recucerirea cetății de către cruciați. În anul 1240 Belvoir a fost cedată cruciaților în urma unei înțelegeri, însă cu toate acestea lipsa de fonduri nu le-a permis acestora a reface fortificațiile, cetatea revenind apoi sub control musulman. În ebraică cetatea este cunoscută ca "Kohav Hayarden", însemnând "„Steaua Iordanului”", care păstreaza numele "Kohav" - un sat evreiesc care a existat în apropiere în timpul perioadelor romane și bizantine. În timpul perioadei de musulmane locul a
Fortăreața Belvoir (Israel) () [Corola-website/Science/320720_a_322049]
-
și „nicio speranță pentru ei”. Delegația otomană s-a reîntors în capitală cu o scrisoare din partea lui Calthorpe, destinată exclusiv marelui vizir Rauf Bey și sultanului, în care primitea că doar trupele franceze și britanice vor fi folosite pentru ocuparea fortificațiilor Strâmtorilor. Otomanilor li se permitea să păstreze în regiune un număr redus de militari, ca simbol al suveranității. Ambasadorul britanic la Constantinopol (1920 - 1924), Horace Rumbold, a afirmat că sultanul Mehmed al VI-lea nu a acceptat sau înțeles punctul
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
Westminster. Ocupanții normanzi au construit noi fortărețe în oraș pentru a domina populația locală. De departe cel mai important dintre acestea a fost Turnul Londrei (the Tower of London) care a fost amplasat în marginea de est a orașului unde fortificațiile inițiale din lemn au fost rapid înlocuite de primul castel de piatră din Anglia. Forturile mai mici ale Castelului Baynard și ale Castelului Montfichet au fost deasemenea construite de-a lungul apei. Prin charta semnată în 1067, William a recunoscut
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
parlamentului. Inițial regele a avut un avantaj din punct de vedere militar și a câștigat bătălia de la Brentford. Londra a organizat o nouă armată și Carol I a ezitat și s-a retras. În același timp, un sistem extins de fortificații a fost construit pentru a proteja Londra de alte atacuri ale regaliștilor. Acestea au inclus un val din pământ îmbunătățit cu bastioane și redute. Valul de pământ era dincolo de zidurile orașului și înconjura întreaga zonă urbană, inclusiv Westminster și Southwark
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]