4,010 matches
-
spun toate documentele din epocă, nu apucai niciodată să te plictisești, nici ziua, nici noaptea. Firile sensibile se temeau de pericole neștiute. Un bărbat se apăra cu bastonul de lumina electrică. O femeie a refuzat cu îndârjire să se lase fotografiată de fiul ei, deși a permis să fie pictată. Nevrozele se transformau în poezie, durerea și opiul mergeau mână-n mână. Tuberculoza, sifilisul, murdăria fie ucideau, fie lăsau răni în trup și-n suflet. Răul nu dispăruse din lume, iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deodată capul din hârtii. Intră Marwan, fotograful. Era un eveniment, fiindcă poze în Universul nu prea vedeai. Ilustrații erau zilnic, însă desenate. — Ce ne-ați adus? întrebă direct Procopiu și se sculă să strângă mâna fotografului. — Încă nimic, dar am fotografiat câteva scene de stradă cum n-ați mai văzut, pe onoarea mea. Azi am stat ore întregi în zăpadă, cu aparatul instalat, să pândesc. Iar ieri am ieșit pe fereastra de deasupra intrării Teatrului Național, cred că sunt măcar 15
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe loc dispare și lumina din carton. Aprinde tubul și își pune mâna, pesemne din întâmplare, între bucata de carton și tubul catodic, și-atunci pe carton apar niște oase delicate și cât se poate de proprii. Mâna lui ca fotografiată pe dinlăuntru! Ce cutremur o fi simțit în suflet, nu se poate închipui! Așa că domnul Röntgen a fost primul muritor din univers care s-a văzut pe dinlăuntru, fără să-și facă măcar o zgârietură. La asta, colegul Pavel, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fund. - S-o luăm de la început, zise el. De unde ai știut dumneata și de unde a știut tatăl dumitale că nu sunt... făcu o pauză înainte de a rosti formula aceea ciudată... că nu fac parte din epoca aceasta? - Tata v-a fotografiat. V-a fotografiat și lucrurile din buzunare. Așa a descoperit mai întâi care e problema. Vedeți, dumneavoastră, energiile, sensibile în sine devin purtătoare ale energiei cu care sunteți încărcat. Asta nu e-n regulă. De aceea n-au vrut armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
luăm de la început, zise el. De unde ai știut dumneata și de unde a știut tatăl dumitale că nu sunt... făcu o pauză înainte de a rosti formula aceea ciudată... că nu fac parte din epoca aceasta? - Tata v-a fotografiat. V-a fotografiat și lucrurile din buzunare. Așa a descoperit mai întâi care e problema. Vedeți, dumneavoastră, energiile, sensibile în sine devin purtătoare ale energiei cu care sunteți încărcat. Asta nu e-n regulă. De aceea n-au vrut armele automate să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
păream hotărâtă să mă topesc sub ochii lor, stând pe o piatră, la soare, dacă mobed-ul și ceilalți - femei și bărbați - nu vor vorbi cu mine în fața camerei de luat vederi, pentru un film, și nu vor accepta să-i fotografiez, să văd cimitirul și templul, turnurile tăcerii. E numai o secvență dintr-o poveste lungă și agitată, despre prietenie, credință, dragoste și moarte, iar timp de doi ani, cât am lucrat la acest roman, pot spune că am respirat înăuntrul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
stăruia o scânteie de râs. Glasul pâlpâi ca o flăcăruie în odaia goală: ― Sânt convinsă, draga mea, că nici de astă dată nu te-ai înșelat. Criminalul este fără îndoială băiatul acela cu obrazul pistruiat. Scoase plicul de sub aparatul de fotografiat, muie din nou tocul în călimară și caligrafie apăsat: "Domnului inspector Bernard Stanley ― Londra-Anglia". Pendula bătu de unsprezece ori. Clinchetul delicat broda o melodie pastelată cu peisaje vechi. ... Străzi pustii de provincie, grădini sleite sub soarele greu al amiezii, scaune
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din câte cunoști care nu se stropește pe picioare. Îmbrăcă trenciul căptușit cu o blană subțire apoi, cu mișcări iuți și îndemînatice, își înghesui buclele sub toca neagră. Motanul proptit pe labele din față se amuza jucîndu-se cu aparatul de fotografiat. ― Fii cuminte, Mirciulică! Înțeleg că te plictisești singur, dar, crede-mă, sânt o-bli-ga-tă să ies. Trebuie să pun scrisoarea la poștă. Și apoi, azi e parastasul bunilor noștri prieteni, domnul Popa, biata Valerica și profesorul Panaitescu. Nu poți pretinde că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un pește viu." Le avea de la prima nevastă. O căsătorie care durase exact patru luni. Și peisajul în peniță de la Capri, tot de la ea îi rămăsese. O femeie frumoasă și ciudată... Îi plăceau cerceii lungi, parfumurile grele, rochiile decoltate, se fotografia totdeauna cu umerii goi. Își închipuiau că sânt îndrăgostiți până peste cap unul de celălalt. Poate că fuseseră... Oricum, nu s-au detestat după aceea. Se întîlneau cu plăcere pe stradă, odată, cu totul întîmplător într-o cofetărie mică. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în vânt după senzații tari. Ești fascinant, o cred și astăzi, dar nu într-atît încît să mă determini să dorm cu un revolver proptit în spinare." Când se întorsese din străinătate se căsătorise a doua oară." Trebuie să mai am fotografia ei printr-un sertar", gândi Scarlat. Nu izbutea să și-o amintească altfel decât așa cum arăta pe bucata de carton. Îl scoteau din sărite aerele ei puritane, rochiile acelea cafenii lipsite de grație, părul adus după urechi și strâns bine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a rămas la amicul dumitale. Știu, știu, nu ești turnător! ― Înțelegeți? Cârnul zâmbi încîntat: Aici e toată șmecheria! Nu pot să vă dau adresa, ar fi prea de tot! De altfel, nu făceați nimic cu filmul. Tipa s-a distrat fotografiind niște tablouri și niște tipi aflați în muzeu. Dacă ar fi fotografiat numai grilajul și broasca ar fi dat de bănuit, dar așa n-a luat-o nimeni în seamă. Probabil mai fotografiau și alții. Eu nu i-am dat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zâmbi încîntat: Aici e toată șmecheria! Nu pot să vă dau adresa, ar fi prea de tot! De altfel, nu făceați nimic cu filmul. Tipa s-a distrat fotografiind niște tablouri și niște tipi aflați în muzeu. Dacă ar fi fotografiat numai grilajul și broasca ar fi dat de bănuit, dar așa n-a luat-o nimeni în seamă. Probabil mai fotografiau și alții. Eu nu i-am dat importanță, nici nu m-am uitat la el, pe mine mă interesau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nimic cu filmul. Tipa s-a distrat fotografiind niște tablouri și niște tipi aflați în muzeu. Dacă ar fi fotografiat numai grilajul și broasca ar fi dat de bănuit, dar așa n-a luat-o nimeni în seamă. Probabil mai fotografiau și alții. Eu nu i-am dat importanță, nici nu m-am uitat la el, pe mine mă interesau grilajul și broasca și nu ăia de se căscau la tablouri. ― Dacă Ionescu a developat filmul s-ar putea ca el
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zâmbi maiorul amuzat, și derulați-l încet... Destul! Imaginea nu vă spune nimic? Este filmul pe care i I-ați dat lui Raul Ionescu și, mă rog, pentru confecționarea cheii de la grilaj. Când v-ați întors acasă -evident, după ce ați fotografiat sălile muzeului, câteva tablouri și chiar pe câțiva dintre vizitatori ― aparatul fiind încărcat l-ați declanșat din neatenție, și pelicula a înregistrat o parte din odaia în care ne aflăm. Se văd limpede tabloul cu cale, scrinul și pendulul, și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că o vezi mai bine ? Și am preferat: "într-o dimineață de mai", pentru că "din luna mai" lungea mai mult cadența. S-A ARĂTAT APOI FOARTE PREOCUPAT DE ADJECTIVUL "SUPERBĂ". I SE PĂREA INEXPRESIV ȘI EL CĂUTA TERMENUL CARE AR FOTOGRAFIA DINTR-O DATĂ FASTUOASA IAPĂ PE CARE O IMAGINA. "GRASĂ" NU MERGEA, ERA CONCRET, DAR PUȚIN PEIORATIV. "STRĂLUCITOARE" ÎL ISPITISE O CLIPĂ, DAR RITMUL NU SE POTRIVEA. ÎNTR-O SEARĂ A ANUNȚAT TRIUMFĂTOR CĂ GĂSISE CUVÂNTUL: "O NEAGRĂ IAPĂ ALEZANĂ''. NEGRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care a sunat o veche cunoștință a sa din lumea academică, Jeremy Neather, una chiar cu mai puțini bani și mult mai puține scrupule decât Ernest. Henry îi sugeră să acționeze în maniera obișnuită. Neather va vedea obiectele, le va fotografia, apoi va scrie un articol într-una din revistele, poate Minerva sau The Burlington Magazine, specializate în prezentarea noilor descoperiri. Odată ce se scria despre ele într-o publicație respectabilă, vor avea un parcurs rapid până la legitimitate; aura din jurul lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dând la iveală o frumoasă pereche de cercei din aur, fiecare fiind format dintr-o singură foiță. Extragerea lor din brățările fermecate și reasamblarea lor au necesitat mișcări delicate, dar nu au fost foarte dificile. Din fericire, cerceii au fost fotografiați de mai multe ori și a găsit o fotografie color clară într-o carte de specialitate. „Fotografie reprodusă cu amabila permisiune a Muzeului Național de Antichități, Bagdad“, scria în legendă. —Doamne, Henry. Ăștia sunt... ăștia sunt... —Vechi de patru mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ne aflăm în încăperea pe care exploratorul britanic Charles Warren a numit-o Staulul Măgarului. Asta probabil din cauză că această cameră a fost folosită odată în acest scop - sau poate doar arată așa. Se auzi râsul politicos al celor care nu fotografiau cu camera de la telefonul mobil. Maggie începu să cerceteze pereții, nerăbdătoare să vadă dacă exista vreun fel de deschizătură, un loc unde Shimon Guttman ar fi putut să-și ascundă prețioasa descoperire. — Asta ne dă șansa de a spune câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
accentul aspru din Vestul Mijlociu care lovea în timpanele mele delicate ca zgomotul unei batoze (un zgomot inimaginabil de neplăcut) îmi cerură să le pozez pentru o fotografie. Încântat de atenția lor amabilă, am acceptat. Minute întregi m-au tot fotografiat, deoarece ca să le fac pe plac am luat diverse poziții artistice. Stând în fața căruciorului de parcă ar fi fost o corabie de pirați, într-una dintre pozele mele deosebit de reușite, mi-am agitat hangerul ținând cu cealaltă mână prora crenvurștiului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
început să se rostogolească de sub mine, dar domnii din grup au fost destul de gentili să-l oprească și să mă ajute să cobor. În cele din urmă acest grup afabil și-a luat rămas-bun. În timp ce mergeau în fața mea pe stradă, fotografiind ca nebunii tot ce vedeau, am auzit-o pe una dintre doamne spunând cu milă: „Ce trist mi s-a părut! Ar fi trebuit să-i dăm ceva“. Din păcate nici unul dintre ceilalți (care erau fără îndoială conservatori de dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Va vorbi cu vecinii să semneze o petiție. * Agentul de stradă Mancuso privi din nou la ziar. Apoi îl strânse la piept și blițul fulgeră. Își adusese propriul său aparat fotografic la secție și îl rugase pe sergent să-l fotografieze în mai multe posturi oficiale: la biroul sergentului, pe scările de la intrarea în secție, lângă o mașină a poliției, cu o colegă, agent de circulație, însărcinată cu respectarea vitezei în zonele cu școli. Când nu mai rămăsese decât un clișeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din curtea secției, cu tolba plină de bilețele negre pentru amendarea celor ce depășeau viteza. Au și ei dreptu’ să fie mândri de tăticu’ lor. Îmi pare bine că ți-am putut fi de folos. Când mai dorești să te fotografiezi, fă-mi doar un semn. Sergentul aruncă la coșul de gunoi ultimul bec al blițului și își puse apăsat mâna pe umărul vânjos al agentului de stradă Mancuso. — Ai reușit de unu singur să dai pe față organizația cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai mult decât în urmă cu câteva zile mă gândeam că nu-i nimic de capu’ tău. Ce zici de asta? Ce părere ai, Mancuso? Agentul Mancuso își drese glasul în mod foarte violent. — Pot să-mi iau aparatu’ de fotografiat înapoi? întrebă el, cam incoerent, după ce își curățise laringele. * Santa Battaglia, ținând ziarul sus, în dreptul fotografiei mamei ei, spuse: — Ei, cum îți place asta, fetițo? Cum îți place felu’ în care s-a descurcat nepotu’ tău, Angelo? Îți place, drăguțo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
2015 Până în 2015, SUA vor deține mai mult de zece milioane de camere de televiziune cu circuit închis, mai mult de jumătate fiind operate de agenții guvernamentale, restul de securitatea privată și corporații. Cetățeanul obișnuit al orașului New York va fi fotografiat de 500 de ori pe zi. Toate televizioarele vor fi interactive bidirecțional. Acestea ne vor urmări exact cum le urmărim și noi. Sistemele biometrice vor fi folosite pentru a capta scanările faciale, ale irisului, ale amprentelor, vocii sau respirației, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
supraveghează și ne ascultă convorbirile prin intermediul unei rețele globale de comunicații denumită Echellon, care încalcă legile democrației în zece societăți democratice, inclusiv cea a SUA. Sateliți atent pozitionați ne supraveghează fiecare mișcare la fiecare trei minute, având capacitatea de a fotografia orice chip uman, orice plăcuță de permis, fiecare dormitor, pe fiecare dintre copiii noștri. Guverne care ne-au pătruns în intimitate înregistrând pe bandă conversațiile cetățenilor. Fiecare e-mail este scanat electronic, analizat și stocat în intenția oficialităților guvernamentale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]