4,001 matches
-
de dimineață. În imensa lor majoritate, sunt oameni de la țară, vârstnici, o categorie de pelerini pe cale de dispariție, nu doar biologică. Stau și mă uit la ei, îmi sunt atât de dragi, la un moment dat, mă gândesc să-i fotografiez, dar fulgerul electronic ar fi fost un sacrilegiu în acel loc. Chiar și o fotografie reușită nu ar fi fost decât o palidă replică a atmosferei care domnește aici. În ansamblu însă, sunt vizibil mai puțini pelerini în biserică decât
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
numărul unu, bărbat, 70-75 de ani, îmbrăcat hibrid, cu pălărie de paie, vestă de vânătoare, cămașă cu dungi și adidași albi în picioare. Poartă cu el două aparate foto, unul mic, compact, și altul profesional, marca Nikon, ținut în bandulieră. Fotografiază pelerini, mai ales pe cei care sunt angajați în rugăciune, familii cu copii, călugări. Nu stătea prea mult timp într-un loc. Fotograful numărul doi : se recomandă simplu „Artistul”, are o figură studiată de hipster punk, cu o pălăriuță cochetă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
finalul discuției noastre, îmi furnizează diferite sfaturi practice cu privire la procesiunea cu racla Sfântului. „Mereu în față, mereu în fruntea cortegiului, dacă vrei să vezi ceva”, spune Artistul. Mai târziu, l-am remarcat pe străzi, în punctele-cheie unde se oprea racla, fotografiind în rafale ritualul trecerii pe sub raclă și mulțimea pelerină. 24 iunie 2013, ora 12.15. Procesiunea cu racla Sfântului Ioan cel Nou a pornit pe străzile orașului Suceava. Lângă mine, pe marginea unei borduri mai înalte, se găsește o femeie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
secundă de „peste măsură” a existenței. La rândul meu, încep să fiu prins în acest joc, intru în acțiunea generală, nu-mi mai aparțin. Aici nu se poate participa pasiv, cu carnetul de note în mâini sau cu aparatul de fotografiat în jurul gâtului, în căutarea distanței optime, pentru că nu mai există distanță, ci doar descoperirea divinului și sacrului, în egală măsură. Niciodată nu am înțeles mai bine ca acum că de fapt religiozitatea și religia nu trebuie niciodată confundate. O bătrână
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să-și decline în mai multe rânduri identitatea ortodoxă : „Eu sunt creștin ortodox și am pornit la drum știind că Maica Domnului nu este nici ortodoxă, nici catolică, ci este Mama noastră cerească a tuturor”. Iar un grup de pelerini fotografiat pe peronul gării din Câmpulung are ca legendă : „Pelerini dorneni, însoțiți de preot ortodox (s.m.) în gară, la plecarea spre Mešugorje”. Regăsim în mărturiile lui A. Hasneș- Ciurdariu trăsă turile tipice oricărui loc de pelerinaj : dificultatea parcursului, oboseala, emoția asociată
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
hotare. A doua zi, la 11 februarie 1980, am fost chemați cu toții la sediul Securității din Timișoara, unde am fost reținuți din nou ore în șir, pentru a da declarații, după care ni s-au luat amprente și am fost fotografiați. După toate acestea am fost lăsați liberi, iar eu am fost invitată împreună cu soțul și părinții la șeful serviciului de pașapoarte din Timișoara, unde ne-am prezentat pe data de 21 februarie 1980. Ni s-a spus că cererile noastre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cel de Apus, iar nu scrie. Dacă unchiul Ion a fost și la Odessa ori Orel, iar nu ne informează. De ce? în schimb, el a făcut să se tipărească un disc cu melodiile Cenaclului Flacăra, pe a cărui copertă este fotografiat aproape înfășurat în tricolor. Aproape ca Ceaușescu. Cine a mai avut o asemenea cutezanță? Cartea lui Cacoveanu Viorel, de la Cluj, și cea de caricaturi a lui Mihai Stănescu sunt retrase de pe piață pentru că spun unele adevăruri. Acest disc, care vorbește
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
piață pentru că spun unele adevăruri. Acest disc, care vorbește despre grandomania lui Păunescu, se vinde. Pe Ceaușescu îl deranjează că Țopescu este de părere că Balaci și alții pot să joace în străinătate, dar nu-l deranjează că Păunescu se fotografiază ca Avram Iancu ori ca proaspătul erou național, Ceaușescu. Neputând însă a avea sceptrul, Păunescu se mulțumește cu tricolorul pe care a refuzat să-l servească chiar și în timp de pace. Îi mai lipsește eșarfa. Va găsi poate un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu lipsește. Dacă te afli în vreun loc mai dosit și ai uitat să îți iei hârtie igienică cu tine, n-avea grijă! în programul de radio, Buletinul filatelic sau, și mai rău, într-o revistă proprie, unde se tot fotografiază, se autoslăvește cu chitarozii lui, cântând din zdrâng în fața reflectoarelor, tot de el ! Petrache Lupu din Maglavit a fost un dulce copil. În cenaclul său nasc fecioarele și băieții se despoaie, uitându-și prezervativele printre scaune, bătrânii se vindecă de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
parcă oamenii sînt mai relaxați. Vreau acasă și nu pot să plec. ...poate doriți o bere rece, domnule primar. Da, sigur că da, răspund mecanic. Din nou mîngîi acele locuri, dar de această dată cu privirea neutră a aparatului de fotografiat. Peisaje, case ca niște cuiburi de vulturi, cocoțate acolo unde doar pasărea are acces. Înciudat oarecum că lîngă casă este și o mașină. Un elicopter mi-ar fi părut ceva firesc, dar o mașină? ...se încălzește berea... Da, sigur că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu știu ce-mi creează o stare sau, mai bine zis, o dorință nebună de a vedea cum a fost pe acolo trecutul. O stranie predispoziție de a înghiți orice, mai puternică decît la japonezul pe care l-am surprins fotografiind o sandală veche căzută lîngă un coș de gunoi. El o fi avînd motivele lui, eu le am pe ale mele. Am fost surprins să aud după slujbă o mică cuvîntare într-o molcomă moldovenească. Avem oaspeți din Iași... domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cel mai mult. După întîlnirea oficială cu guvernatorul din Gizeh, ne-am îndreptat spre Piramide, spre Sfinx. Soarele dogorea și încingea începutul pietros al marelui deșert, lumina generos, aproape orbitor, peisaje de apocalips, cu beduini, piramide, cămile... Puținii turiști se fotografiază lîngă cămile, pe cămile, lîngă Piramida lui Keops, în împrejurimile deșertice. Au pălăriuțe, sînt bine dispuși. Un vis lung, obsedant, se împlinea. Toți se salută între ei, sînt prietenoși, dornici de schimbat o vorbă. Moși, băbuțe radiază de bucurie, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este numită "poarta fără întoarcere". Pe aici erau scoși și îmbarcați pentru Brazilia, America și chiar Europa. Un drum cu un singur sens și la capătul căruia era moartea. Privesc oceanul din această sinistră ușă. Primarul mă invită să ne fotografiem. Îmi strînge mîna. Istoria ne revoltă, dar viața merge înainte. Știi, primarule, că și poporul meu a suferit la fel? Și la noi hoardele tătărăști, turcești și chiar creștine ne luau fetele și băieții în sclavie? În Europa? Nu cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
serbeze ziua. Ca de obicei, era transpirat tot tricoul său cel galben cu cuvîntul "sex" cu tot, și soarele îl cocea în creștetul capului. Era învățat și călit. Atunci a trecut turista aceea cu pălărie de paie și aparatul de fotografiat. Îmi permiteți să vă fac o fotografie? spuse ea rîzînd prietenos. Sigur, vă rog. Dar turista mai vrea o poză, de-a cuprinsa. Îl strînge lîngă ea și cu aceeași mînă îl mîngîie peste tricoul galben și asudat. Mă cheamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și mă simțeam bine. Lucrase și la o fabrică de hârtie. Pleca dimineața într-un funicular ruginit și rămânea cu zilele prin coclaurile alea din Bolboci. Pe-acolo, când plouă, fulgerele îți trec foarte aproape de urechi. Gheorghe Tatomir ăsta era fotografiat probabil la horă. Sau la clacă. Sau, poate, atunci când fusese imortalizat, Gheorghe Tatomir venea de la biserică. Duminică. Altceva nu știam despre el. Puteam presupune. N-avea vârstă. Nu putem aproxima. Avea o mustață deasă. Vorbind pe sub ea, ai impresia că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și cu niscai detergent, și îmi spune asta vinovată, ca și cum simte că m-ar jigni. Io, tenebrosul. Câteodată mi se pare artificială rău. Îmi plac tipele mai copilăroase. Toți, când mă văd cu ea, spun: cine mă, proasta aia? A fotografiat la munte albastrul de Bucșoiu. Dar în poză nu se mai vede nimic. Cu prietenul ei era, cu Vali. A fotografiat doar cerul, că i-a și întrebat pozarul dacă vrea să-i scoată fotografia, nici el nu mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
artificială rău. Îmi plac tipele mai copilăroase. Toți, când mă văd cu ea, spun: cine mă, proasta aia? A fotografiat la munte albastrul de Bucșoiu. Dar în poză nu se mai vede nimic. Cu prietenul ei era, cu Vali. A fotografiat doar cerul, că i-a și întrebat pozarul dacă vrea să-i scoată fotografia, nici el nu mai văzuse așa ceva. Albastrul acela era ceva necunoscut. Era cu Vali. Discută cu mine despre el cu o dezinvoltură jenantă. Parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ascunzi. Ai impresia că toți au știință de acel ceva, că te șicanează cu el, că te au la mână. Încerci să-i întrebi cât e ceasul și ei se simt lezați și te înjură de mamă. Încercam odată să fotografiez babe pe stradă. Nu mă poci, spuneau! Asta e arta, poceală. Omul se teme ca o reacție a sa să fie imortalizată. Nu neagă că a făcut așa ceva, dar de ce să se știe de ea, ca să îl aibă alții la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de-ai casei", pianistul știa deja ce ne place, barmanul asijderea și de pe perete Papa ne surâdea cu un zâmbet cald și prietenos. Din când în când năvăleau grupuri pestrițe de turiști, cu camere de luat vederi sau aparate de fotografiat concentrate pe "patronul casei", dorind să surprindă sau să fie surprinși într-un loc pe unde a trecut "El"! În aprilie 1939, întors din Europa cuprinsă de război, avea să-și schimbe "locația", mutându-se pentru următorii 21 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
poate ști toată lumea, este că daca voi câștiga, câștig cinstit, dacă pierd, pierd cinstit"! La concursul respectiv, printre fotografi și "chibiți" putea fi văzut un tânăr "barbudo" ținând în mână romanul "Roșu și Negru" și la gât un aparat de fotografiat "Contax", despre care avea să declare unui coleg de breaslă american: "astă e mai revoluționar decât mine. Cu el am lucrat în Mexic pentru a-mi câștiga existența"! "Persoana" era nimeni alta decât Che Guevara! Dragostea pentru mare, pentru pes-cari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
față de religie), s-a putut construi în timpul lui Ceaușescu. Ca mai toate lăcașurile de cult catolice, impresionează prin modernism, dimensiuni și, de ce nu, prin bun gust și bogăție. Văzându-mă înarmat cu aparate, un bătrânel mi-a sugerat să fotografiez mănăstirea de maici și o capelă din cimitir. I-am mulțumit, dar aveam alte planuri. Mă zorea vremea închisă, însă în Șcheia, oamenii cărora le cerusem câteva lămuriri s-au arătat tare binevoitori. Subliniez asta fiindcă uneori, fiind văzut cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Oare nu cumva ar fi trebuit să țin cont de piedicile de dimineță? Se pare că da, fiindcă muzeul era în renovare, închis până-n octombrie... Nu-mi venea să cred, doar nu voiam să vizitez castelul ci doar să-l fotografiez. Am trecut de panglica galbenă ce interzicea accesul, măcar să fotografiez ce s-o putea, prin ferestruica deschisă din poartă. Doar aleea îngrijită s-a arătat obiectivului aparatului meu. Inutil m-am învârtit în jurul curții cu ziduri înalte, care nu permiteau
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
piedicile de dimineță? Se pare că da, fiindcă muzeul era în renovare, închis până-n octombrie... Nu-mi venea să cred, doar nu voiam să vizitez castelul ci doar să-l fotografiez. Am trecut de panglica galbenă ce interzicea accesul, măcar să fotografiez ce s-o putea, prin ferestruica deschisă din poartă. Doar aleea îngrijită s-a arătat obiectivului aparatului meu. Inutil m-am învârtit în jurul curții cu ziduri înalte, care nu permiteau nici măcar privirii să ajungă la castel. Cineva mi-a sugerat
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
portiță am pornit-o spre castelul care se zărea printre schele, materiale de construcție și... câini. Înaintam, încercând să-i ignor. Unul mai agresiv se apropiase lătrând periculos. Din fericire, venea paznicul, căruia-i făcusem niște semne cu aparatul de fotografiat. Ajunsesem suficient de aproape de castel și-i vedeam zidurile proaspăt văruite într-un galben potolit. Doar pentru câteva fotografii am venit de la Roman (bicicleta o plasasem strategic între mine și câini), dacă se poate. Speram să-l impresionez cu performanța
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
petrecute pângărind memoria domnitorului, ziarele vremii ar fi scris despre asta, numind localitatea noastră nu Ruginoasa ci Rușinoasa!.”. Acum, nu mai sunt sigur că într-adevăr, însuși paznicul spusese asta... După ce m-am revigorat mâncând ceva, dezamăgit oarecum (fiindcă nu fotografiasem castelul deși-l văzusem), întorcerea spre casă a fost mai ușoară, pedalând mai mult la vale, fără să mă fi prins ploaia. Că după aceea am răcit, fiind obligat să iau câteva pilule de paracetamol, este o altă poveste. Încheiam
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]