2,694 matches
-
când imaginația nu merge pe un drum artistic sau științific, pe un drum creator, și se apropie mai mult de iluzie, ea există ca o necesitate. Ce înseamnă aceasta? Imaginația omului ar trebui susținută și încurajată prin orice mijloace. Dați frâu liber imaginației ar trebui să scrie pe toți pereții, în scoli sau pe stradă. Învățarea eliberării imaginației ar trebui predată copiilor de cei mai buni profesori posibili și ar trebui considerată la fel de importantă, dacă nu mai importantă, decât acumularea cunoștințelor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și păstrez plăcute amintiri despre institutor, care a informat corect autoritățile despre munca depusă de mine la făurirea Galeriei oamenilor de seamă, la îmbogățirea fondurilor documentare și la cercetarea trecutului cultural al zonei. Deasemeni, îi rămân recunoscător pentru ținerea în frâu a „colegilor” de la muzeu, care nu aveau odihnă în a folosi toate mijloacele (începând cu „aria calomniei”) pentru a mă zdrobi: le tulburasem lenea și cultul lui Bachus! Tehnica de-a adresa aceeași reclamație la 4-5 instituții o dată, și-au
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
însă ce te faci cu cei cu colivia și cu stolul? Înțeleptul Solon zicea despre viciu că trebuie ținut la locul său, nu poate fi eradicat, și, deci, n-ar fi nimic, dacă colivia este închisă și stolul ținut în frâu. Președintele nostru, rău sfătuit de consilierii săi (poate nici nu-i întreabă!), ca și cum s-ar reprezenta numai pe sine, lansează, în cadență, câte-un porumbel care flutură voios pe cerul Europei, fără teamă de gripă aviară. Câteodată, această păsărică a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
s-a apucat să dârdâie împotriva României. Și pentru că Ion Creangă a scris în limba moldovenească, la fel și Mihai Eminescu, îi spun domnului președinte Voronin în această limbă, poate își trage pe seamă: „Ține, dom’le telegarii minții în frâu, că limba „moldovenească” e năbădăioasă și să nu faci, Doamne ferește, vreo primejdie”. Ce va fi lipsind domnului Voronin acum când a amorțit chestia consulatelor românești pentru cei 10-12% cetățeni ai Republicii Moldova care se cred români, când și-a vândut vinul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de așa ceva. Amintiți-vă că „revoluția” română n-a fost făcută de români. Românii n-au făcut decât să iasă în stradă, să spargă, să dea foc, să se omoare între ei și nici prin cap nu le trecea că frâiele sunt în altă parte. Declarația președintelui Băsescu, târzie și cam lălâie pe ici, pe acolo, care vorbește de 4 milioane de români în Basarabia, este kerosen vărsat pe antiromânismul lui Voronin și a celor 40% rusofoni, fără o bază, cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
marile site-uri media care au parcurs pașii jurnalismului cetățenesc, permițându-le cititorilor lor să-și aducă fiecare contribuția În mod spontan - fără ca aceștia să aibă vreo pregătire În jurnalism“. Ceea ce a făcut BBC-ul a fost să țină În frâu puterea distribuției de date și să o canalizeze Într-un conținut editorial de folos. Bunăvoința BBC-ului de a-și deschide porțile În fața blogger-ilor arată atât puterea, cât și slăbiciunile blogging-ului și motivul pentru care nu este Încă limpede cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
coordonatoarea proiectului, Maureen Conway, vicepreședinte HP pe probleme de soluții de dezvoltare a pieței. „Este un lucru care sporește respectul de sine“. Odată ce acești fermieri sărmani, dintr-un sat rupt de lume, s-au simțit În largul lor, au dat frâu liber celor mai Înalte aspirații. „Unul dintre ei chiar a spus: «Aici În sat avem, de fapt, nevoie de un aeroport»“, Își amintește Conway. După ce ședințele de vizualizare a aspirațiilor s-au Încheiat, angajații HP au mai petrecut câtva timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
să-și poată valorifica Întregul potențial. Totuși, din nefericire, nu acești tineri progresiști sunt cei care definesc astăzi relația dintre comunitatea arabo-musulmană și lumea liberă. Această relație este din ce În ce mai mult dominată și definită de militanți și extremiști religioși, care dau frâu liber frustrărilor existente În această parte a lumii prin atacuril verbale violente la adresa tuturor. Chestiunea pe care mi-am propus să o explorez În această secțiune este următoarea: ce a produs această violentă delimitare islamistă și de ce a avut ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
credință cuprinde laolaltă religia, politica și economia, de ce alții trăiesc mult mai bine decât noi? Această Întrebare reprezintă o reală sursă de disonanță cognitivă pentru mulți tineri arabo-musulmani - acel gen de disonanță, care, dublat de lipsa respectului de sine, dă frâu liber mâniei și Îi face pe unii dintre ei să se alăture unor grupări violente și să se dezlănțuie Împotriva restului lumii. Același gen de disonanță Îi face pe mulți alții, oameni obișnuiți, să acorde un sprijin pasiv grupărilor radicale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
a masat la ultimul etaj, pentru ca ceilalți, rămași fără îndrumători și tentați de promisiuni, să cadă, făcând din aceia elemente de descompunere spirituală a legionarilor. Dar legionarii nu aveau neapărat nevoie să fie supravegheați, controlați, cenzurați, îndrumați sau ținuți în frâu de cineva, fiecare își știa datoria chiar dacă ar fi rămas singurul legionar pe toată fața pământului. Au fost și căderi; căci unul este eroismul de moment și altul eroismul de durată. La începutul lui Martie 1943 s-a instituit un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mînă liberă; ulterior, avea să se căiască din plin pentru aceasta. Viena spera că se va declanșa doar un conflict sîrbo-austro-ungar, ceea ce nu avea să se întîmple. Balcanii erau considerați drept o zonă vitală, astfel că Statul Major a preluat frîiele de la diplomați, iar după ce s-au tras primele focuri de armă, toate Puterile au fost atrase de conflagrație în mare parte împotriva voinței lor. Dar toată lumea conta pe un război scurt și glorios în stilul "șarvei brigăzii de cavalerie ușoară
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai rezonabil în privința lui Iorga. Atît el, cît și restul regimului de la București Aristide Blank, Take Ionescu, Constantin Argetoianu sau viitorul rege Carol al II-lea îl considerau pe Iorga drept un excelent cal de curse greu de ținut în frîu. Uneori, Iorga putea da o mînă de ajutor în cîștigarea anumitor (nu a tuturor!) curse importante, dar după terminarea cursei trebuia dus înapoi "la locul lui", în staul (la Academie). Iorga cădea cu nonșalanță în orice cursă pe care i-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
locul lui", în staul (la Academie). Iorga cădea cu nonșalanță în orice cursă pe care i-o întindeau Brătianu sau regimul politic de la București. În timpul neutralității României, lui Brătianu i-a fost încredințată dificila sarcină de a-l ține în frîu pe Iorga. Nu era o misiune ușoară 17. Dificultățile au apărut de la bun început. Iorga a scris un editorial incendiar, Nu alături de Austro-Ungaria!18 (în perioadele de criză, Iorga scria întotdeauna cîteva editoriale pe zi, retipărite în cotidianul de largă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
îl invita pe acesta la reședința ei. Iorga a fost invitat la Consiliul de Coroană care l-a trimis pe prințul Carol în exil. La sosirea lui Brătianu, Iorga s-a simțit copleșit de ură. El nu și-a pus frîu limbii atunci cînd i s-a adresat Regelui Ferdinand, exprimîndu-și dezaprobarea față de exilarea prințului Carol, după care i-a atacat pe Brătieni. Regele i-a spus că "ei sînt sfetnicii mei!" "și o țară-ntreagă nu reușește să înțeleagă de ce
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
vindece pe Goga de ambițiile lui dictatoriale". Iorga știa că Armand Călinescu, în calitate de ministru de Interne era reprezentantul personal al (deci omul) regelui. Iorga l-a avertizat pe Călinescu că "Goga, cu înclinația lui evidentă spre teatral, trebuia ținut în frîu". Iată de ce l-a numit Carol pe Călinescu în guvern și acest lucru era exact ceea ce făcea el. Goga susținea că primul act era scoaterea în afara legii a presei "evreiești". La scurt timp unul după altul, ziarelor "Adevărul", "Dimineața" și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
guvernul Goga-Cuza să reușească. Acesta urma să constituie o tranziție spre Dictatura Regală, dovedind că parlamentarismul nu avea nici o șansă și că nu exista altă alternativă pentru regim și pentru aliații României. Încercînd să se probeze aceasta, s-a dat frîu liber exceselor antisemite și corupției, care, prin atrocitățile lor au depășit chiar și Statul Legionar Național (dacă nu ținem seama de violența din timpul răscoalei legionare). Mommsen se referea la antisemitism ca la "mentalitatea gloatei". Goga-cuziștii nu aveau nimic să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mea. Apoi trecu pe lângă mine, împingându-mă, și se îndreptă spre ușă. Am urmat-o. — Când te mai văd? — Te rog, nu, ai să ne pricinuiești numai necazuri, și te rog nu-mi scrie! — Hartley, ce se întâmplă? Dă-ți frâu liber! Îngăduie-ți să mă iubești puțin, n-o să fie nici un rău în asta. Sau îți închipui că sunt un personaj atât de măreț? Nu sunt, să știi. Sunt doar cel mai vechi prieten al tău. — Să nu faci nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu societatea, fie în tren, fie în mașină, e brusc curmată. Am mers pe jos până la apartamentul meu (n-am vrut s-o las pe Rosina să mă conducă până acasă) și am făcut câteva cumpărături pe drum. Am dat frâu liber unei stări de dureroasă agitație. Harababura din camerele străine, care păstrau încă mirosul altor vieți, m-a întâmpinat cu ostilitate. Imediat, am început să caut febril fotografiile lui Hartley. Mi-era teamă că se pierduseră la mutare, dar le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acum era o probabilitate psihologică. Înghițise un afront umilitor pe care mândria lui, după o reflecție ulterioară, nu-l putuse tolera sau îndura. Fusese oare un act premeditat? Așteptase, ascuns lângă pod? Sau venise să iscodească, pentru a-și da frâu liber urii, și atunci i s-a ivit prilejul căruia nu-i putuse rezista? Oricum ar fi fost, probabil că avusese certitudinea faptei împlinite. Supraviețuirea mea se datora unui noroc ulterior, iar pentru el, nu putea fi decât un semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în mintea ei. Mă rog, ce e în mintea ei? Poate că o lega de tine doar un sentiment de vinovăție. Și acum că ai dezlegat-o de vinovăție, ți-e recunoscătoare, dar, pe de altă parte, și-a dat frâu liber resentimentelor pe care ți le purta, pentru că te găsea obositor și, după această eliberare, s-ar putea întoarce la o stare de totală indiferență. Ai puțină brânză? — James, tu nu înțelegi absolut nimic din toată povestea asta. {i eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și nu era o așteptare. În felul în care ne țineam tovărășie unul celuilalt exista un soi de intensă atemporalitate. Spaima ne despărțea, spaima ei, spaima mea, de eveniment: două diverse spaime acute, pe care trebuia să le ținem în frâu prin forța constantă a unei atenții reciproce, apăsându-ne, fiecare dintre noi, mâna pe inima celuilalt. Am obosit și am înăbușit zgomotul și am plâns și am continuat să așteptăm. Dumnezeule, lacrimile lui Clement, în ce cantități le văzusem înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
veci de această mâzgă, șleampătă, murdară, soioasă, bătrână. Cât sunt de crud și de nedrept! Nimic n-a fost din vina ei. Singura vină cu care ar putea fi măsurate lucrurile îmi aparține mie. Eu mi-am scăpat demonii din frâu și, mai ales, monstrul marin al geloziei. Și acum, eroica mea fidelitate, care spunea: „Orcum ar fi, pe ea o iubesc“, dăduse bir cu fugiții, totul se năruise în meschinărie și indiferență egocentrică; și totuși știu că o ponegresc deliberat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Struwwelpeter. - Die thematische Vielfalt und die Arten des Kinderverses. - Das Volksmarchen. Begriffserklarung. - Marcheninterpretation: Die Bremer Stadtmusikanten. - Marcheninterpretation: Hansel und Gretel. - Marcheninterpretation: Rotkappchen. - Marcheninterpretation: SchneeweiBchen und Rosenrot. - Marcheninterpretation: Schneewittchen. - Marcheninterpretation: Rumpelstielzchen. - Marcheninterpretation: Der blonde Eckbert von L. Tieck. - Marcheninterpretation: Aschenputtel. - Marcheninterpretation: Frâu Holle. - Beurteilungskriterien der Gute - Nacht - Geschichten. - Die Marchengestalten. - Die Rolle der Marchen în der Entwicklung des Kindes. - Literaturgeschichtliche Entwicklung der Kinderliteratur. - Die Bedeutung der Lyrik fur die Entwicklung der Personlichkeit des Kindes. - Vergleich anstellen zwischen dem Kunstmarchen und dem Volksmarchen
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
dialogului personajelor. Enunțuri organizate prin relații de coordonare copulativă: „Fiul Craiului, fărmăcat de vorbele babei, scoate atunci un ban și zice...” (I. Creangă) alternează cu enunțuri organizate pe baza gerunziului fără funcție sintactică: „Fiul Craiului îi și trage atunci cu frâul în cap, zicând:” (I. Creangă) În textele comentative, gerunziul maschează relații de coordonare și în afara trăsăturii semantice ‘simultaneitate’: „A plecat imediat în munți, revenind $și a revenit$$ după trei ani.” Această poziție sintactică a gerunziului poate fi întărită de conjuncții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pot actualiza numai câte unul. Se întrebuințează amândouă, când relația de coordonare implică mai mulți termeni; primii se coordonează prin parataxă iar între ultimii doi se folosește conjuncția și: „Și biata, zgârcindu-și picioarele de dinapoi, lungindu-și gâtul după frâu și înțepenindu-se pe picioarele întinse de dinainte, luneca de multe ori, de-a săniușul pe luciul foilor (...). Părintele Ghermănuță se oprea un minut, mă aștepta și iarăși o pleca la vale...” (C. Hogaș, 229) Uneori, însă, în legătură cu dezvoltarea planului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]