8,103 matches
-
, Nicolae (17.V.1945, Gorganu, j. Argeș), critic și istoric literar, editor. Este fiul Filoteei (n. Ogradă) și al lui Virgil Mecu, croitor. Frecventează școala elementară din localitatea natală (1952-1959) și Școala Pedagogică de Învățători din Câmpulung (1959-1965). Învățător stagiar (1965- 1966) la școli din comunele Cobia de Sus și Vișina, în județul Dâmbovița, devine în 1967 student la Facultatea de Limba și Literatura
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
scoate o revistă provocator intitulată ,,Pubis”, iar în 1924 debutează cu poezia Pubertate în ,,Revista învățătorilor și învățătoarelor” din Caracal. În același an, sub pseudonimul Dellombra, publică în ziarul craiovean ,,Democratul”. Familia se mută în București pentru ca tânărul să poată frecventa o facultate, dar, după moartea mamei, de durere, tatăl lui M. se spânzură. Rămas singur la șaptesprezece ani, viitorul poet își transcrie în versuri angoasele și schițează un insolit roman, Cocktail. Urmează Facultatea de Drept a Universității din București și
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
Rămas singur la șaptesprezece ani, viitorul poet își transcrie în versuri angoasele și schițează un insolit roman, Cocktail. Urmează Facultatea de Drept a Universității din București și, fără o susținută consecvență, apare în publicațiile vremii, cu surprinzătoare (întrucât nu a frecventat cercurile literare) texte programatic avangardiste. În ,,Limba română” din 1929 și 1930 (la care colaborau Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Mircea Vulcănescu), semnând Victor = Valeriu Martinescu și Delombra, va face comentarii asupra futurismului (F. T. Marinetti), înscriind între predecesorii mișcării, de
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
recomandarea lui A.I. Odobescu i se acordă o bursă pentru a se specializa, în străinătate, în științele geografice, în vederea înființării unei catedre de profil la Universitatea din București. În 1892 și 1893 studiază la Paris, iar între 1893 și 1896 frecventează universitățile din Berlin și Leipzig. Îmbolnăvindu-se, este silit să-și întrerupă studiile și se retrage doi ani la Soveja. Cu sănătatea restabilită, se întoarce la Leipzig, trecându-și în 1899 examenul de doctorat cu teza Über die kartographische Induction
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
În acești ani și-a sincronizat proiectele literare cu ideea de modernitate promovată de Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Vinea, Adrian Maniu. Debutează cu poezia La țară în 1934, la revista școlară a Societății „Mihai Eminescu” din orașul natal și frecventează, ca student, ședințele cenaclului Cadran. În timpul celui de-al doilea război mondial colaborează, de la Moscova, la emisiuni radiofonice, difuzând texte ale propagandei bolșevice antiromânești (M. era membru ilegalist al Uniunii Tineretului Comunist din România). Revenit acasă, lucrează un timp la
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
din Roman, absolvit în 1959, și între 1962 și 1967 Facultatea de Filologie a Universității din București, devenind apoi cercetătoare la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. Își ia doctoratul în filologie cu teza Receptarea poetică (1977). După terminarea facultății a frecventat cursuri de lingvistică matematică, semantică logică, semiotică, filosofie a limbajului și poetică. Colaborează la „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Revue roumaine de linguistique”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Studii și cercetări lingvistice” ș.a.
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
invenții fanteziste (un perpetuum mobile). Consolatoare e buna primire făcută la Paris romanului său Le Calvaire de feu, tipărit aici în 1906 și prezentat în „Mercure de France” și „Le Thyrse”. Încearcă să impună piesa Le Fou? pe scena franceză. Frecventează boema pariziană, cafenelele Vachette, Closerie des Lilas. Prezintă Institutului Franței un memoriu despre propagarea luminii în vid. Prin strădaniile discipolilor M. începe să fie recunoscut. Volumul Flori sacre (1912) este prezentat de E. Lovinescu în „Convorbiri literare”. Cenaclul macedonskian va
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
pariziană, cafenelele Vachette, Closerie des Lilas. Prezintă Institutului Franței un memoriu despre propagarea luminii în vid. Prin strădaniile discipolilor M. începe să fie recunoscut. Volumul Flori sacre (1912) este prezentat de E. Lovinescu în „Convorbiri literare”. Cenaclul macedonskian va fi frecventat de tânăra generație de scriitori impusă în preajma primului război mondial sau imediat după: Ștefan Petică, Ion Pillat, Gala Galaction, G. Bacovia, Adrian Maniu, Tudor Vianu, Ion Barbu ș.a. Salonul era dominat de tronul pe care oficia poetul, iar cititorii erau
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
utilizarea limbii literare; deși scrie în plin secol al cincilea, într-o epocă în care tradiția lingvistică și culturală se degrada tot mai tare, morfologia lui este corectă încă, iar o anume prețiozitate retorică, fruct al școlilor pe care le frecventase la Cartagina, e încă destul de prezentă. Bibliografie. Ediții: PL 51; SChr 101-102, 1964 (R. Braun); CChr.Lat 60, 1976 (R. Braun); CTP 82, 1989 (A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosperus Prosperus și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de performanțe retorice notabile, cunoaște bine și literatura păgână, mai ales aceea care descrie Marea Moartă și caracteristicile sale extraordinare, efect al ploii de foc trimise de Dumnezeu. S-a spus despre aceste poeme că ar proveni din cercurile culturale frecventate de Ciprian din Galia (p. ???). Bibliografie. Ediții: Carmen ad Favium Felicem de resurrectione mortuorum..., recensuit J.H. Waszink, Florilegium Patristicum I, Bonnae, 1937; pentru Carmen adversus Marcionitas cf. ediția Karla Pohlmann, Vandenhoeck & Ruprecht, Götingen, 1991; cele două poeme anonime De Sodoma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a murit după Arsenie (deci după 449) este de departe călugărul cel mai prezent în culegerile de apoftegme (circa 250, un sfert din seria alfabetică); s-a spus că această culegere de apoftegme ar fi fost realizată întâi în cercurile frecventate de el. Totuși, prezența masivă în colecție a unor monahi proveniți din Palestina sau veniți acolo din Egipt ne-ar putea determina să situăm în Palestina nașterea culegerilor, ceea ce, evident, nu exclude posibilitatea ca discipoli ai lui Pimen, eventual emigrați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
versiune siriană. Opera provine fără îndoială din același mediu monofizit căruia îi aparține și Ioan și este un adevărat panegiric. Autorul vorbește despre sine afirmând că s-a mutat din Antiohia la Maiuma și că a făcut parte din cercurile frecventate de eroul său. Bibliografie. Ediție, trad., introd.: F. Nau în PO 8/1, Paris 1911. T. Orlandi, Un frammento delle Pleroforie in copto, în „Studi e Ricerche sull’Oriente Cristiano” 2 (1979), 3-12. Studii: E. Schwartz, Johannes Rufus, ein monophysitischer
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dacă ar fi fost într-adevăr elev al acestuia la Atena. Totodată, trebuie să fi fost de origine siriană, pentru că hirotonisirea episcopală descrisă de el e apropiată de liturghia siriană. Cunoaștem numele mai multor intelectuali de origine siriană care au frecventat școala filosofică de la Atena la sfârșitul secolului al V-lea; autorul corpusului dionisian trebuie să fi aparținut acestui cerc. Cu toate acestea, nici una din numeroasele tentative de identificare efectuate până acum nu pare să fi rezistat criticilor. Așa cum am spus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
21, 19722 (J. Bidez - F. Winckelmann). 2. Socrate Avem foarte puține informații despre acest istoric. Așa cum spune el însuși, s-a născut și a crescut la Constantinopol și aici și-a petrecut și ultimii ani ai vieții sale. În tinerețe, frecventase școala gramaticilor Helladius și Ammonius care în jurul anului 390 se mutaseră de la Alexandria la Constantinopol. Probabil că Socrate nu a plecat niciodată din Constantinopol pentru a se informa mai bine în privința evenimentelor povestite. Nu vorbește deloc despre meseria sa. În
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Antiohia care i-a fost profesor. Își face studiile în jurul anului 485, la Alexandria, unde se dedică studiilor de literatură și retorică și participă la dezbaterea unor probleme teologice. În 487 și-a început studiile juridice și a început să frecventeze faimoasa școală de drept din Berit; apoi, în 492, s-a mutat la Constantinopol unde a fost „retor”, adică orator, și „scolastic”, adică avocat. La Constantinopol, el și-a câștigat un oarecare renume, a avut anumite sarcini publice și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pseudonim al lui Tudor Georgescu; 3.II.1926, Ulmeni, j. Călărași - 10.I.1992, București), poet și traducător. Este fiul Dobrei (n. Cicu) și al lui Marin Georgescu, impiegat la căile ferate. Își petrece copilăria în cartierul bucureștean Pleșoianu-Grivița, unde frecventează școala primară și Liceul „Marele Voievod Mihai”, apoi urmează Facultatea de Drept a Universității din București, pe care o va absolvi în 1949. În paralel cu cursurile juridice (între profesori, Istrate Micescu, de pildă), le frecventează pe cele de la Litere
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
cartierul bucureștean Pleșoianu-Grivița, unde frecventează școala primară și Liceul „Marele Voievod Mihai”, apoi urmează Facultatea de Drept a Universității din București, pe care o va absolvi în 1949. În paralel cu cursurile juridice (între profesori, Istrate Micescu, de pildă), le frecventează pe cele de la Litere, ținute de Tudor Vianu și G. Călinescu, pe cele de la Medicină (lecțiile de fiziologie ale profesorului Proca), Filosofie (Mircea Florian), Matematică (Dan Barbilian). Înclinația pentru literatură se manifestă de timpuriu și, elev în ultima clasă primară
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
-l traducerile din poeți latini, francezi sau germani. În revista „Fapta” a lui Mircea Damian, e titularul cronicii plastice, iar în „Sportul” - al celei sportive, îndeosebi de rugbi, joc pe care îl practică și în domeniul căruia ajunge și antrenor. Frecventează cenaclul Sburătorul după moartea lui E. Lovinescu și, potrivit propriei mărturisiri, colaborează cu versuri „la mai toate revistele literare”. Nici acum, nici mai târziu nu se poate spune că profesează propriu-zis o îndeletnicire stabilă, și anii în care a fost
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
epocii, dorința de evaziune dintr-un mediu constrângător, aspirația spre durabilitate, luciditatea trăirii, așteptarea și speranța, ca în Ultimul peisaj al Orașului Cenușiu (1946), Primăvară în Valea Jiului (1949), Întâmplări din Marea Răscoală (1953), Balade (1956) și Ultimul peisaj (1974). Mai frecventă în preocupările din anii ’70, dramaturgia, spre care își îndreaptă interesul încă din 1955 cu Tudor din Vladimiri, va stărui, în Zodia Taurului (1972), Teatru (1975), Istorii dramatice (1977), Pathetica ’77 (1977), îndeosebi pe momente și personalități istorice, pe care
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
, Constantin (8.XI.1902, Năeni, j. Buzău - 3.XII.1976, București), poet. Viața și traiectoria literară ale lui G. încep într-un sat pe care îl va părăsi după terminarea școlii primare, pentru a frecventa cursurile Liceului „B. P. Hasdeu” din Buzău. Drumul său continuă către capitală, unde, credea el, își va găsi consacrarea. Distanța dintre familia modestă de țărani din care provenea și mediul literar și jurnalistic din care ar fi vrut să facă
GORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287314_a_288643]
-
Reviste catolice”; organizează ambulanțe „pentru victimele răscoalei din 1907” (Suzanne-Marie Durand). În timpul războiului balcanic din 1912-1913, lucrează într-un lazaret de campanie, îngrijiindu-i pe soldații bolnavi de holeră. După războiul din 1914-1918, pleacă în Franța, unde Démètre fusese numit ambasador. Frecventează cercurile intelectuale de aici, împrietenindu-se cu Jacques Maritain și cu alte personalități ale vieții culturale, conferențiază pe diverse subiecte de religie, artă și politică. Colaborează la numeroase publicații cu articole în care se împotrivește atât „imperialismului materialist”, cât și
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
de gramatică românească. Prin 1830 urma cursurile de limbă franceză ale lui J. A. Vaillant. La Colegiul „Sf. Sava” (1831-1834) se apropie de Nicolae Bălcescu. Plecat la Paris, își susține, cu slabe rezultate, bacalaureatul în litere la Sorbona (1836), apoi frecventează Școala Centrală de Arte și Manufacturi. În august 1838 își ia bacalaureatul în științe matematice la Facultatea de Științe a Universității din Paris. Vreme de doi ani, din toamna lui 1838, e un student sârguincios al Școlii de Mine, absolvită
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
, Vasile (7.VIII.1953, Sighetu Marmației), prozator, poet și eseist. Este fiul Elenei (n. Caraman) și al lui Gavril Gogea, mecanic auto. Frecventează școala generală la Făgăraș (1960-1968), timp de doi ani este elev al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, apoi al Liceului „Radu Negru” din Făgăraș, pe care îl va absolvi în 1972. Student al Facultății de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
Cluj (1974-1979), participă la cenaclurile literare „Echinox” și „Napoca universitară”. Înainte și după licență practică diverse meserii, iar după ce se stabilește în Brașov, este dispecer de producție la Nivea, referent literar la Teatrul Dramatic, redactor la revista „Astra”, instructor cultural-sportiv. Frecventează Cercul literar 19 din Brașov (alături de Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Al. Țion, Ovidiu Moceanu, Paul Grigore ș.a.). Martor al revoltei anticomuniste a muncitorilor brașoveni de la 15 noiembrie 1987, le vorbește ziariștilor francezi Michel Labro și Alexandra Lavastine despre mișcare. Reportajul
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
student la Facultatea de Drept a Universității din București. Cunoscător din familie al limbilor franceză și germană, învață și limba cehă în urma unui concurs organizat de o fabrică din Zlin (Cehoslovacia), care dorea să deschidă o întreprindere chimică în România. Frecventează astfel, vreme de șase luni, un curs intensiv de limba cehă și apoi studiază chimia industrială la școala „T. G. Masaryk” din Zlin. În timpul petrecut în Cehoslovacia a citit romanul lui Jaroslav Hasek, Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]