3,189 matches
-
tipice pentru evoluția faciesului urban bucureștean. Tăvălugul înnoitor va culca la pământ și în acest cartier alte trei lăcașuri de cult: biserica Olteni, datând de la sfârșitul secolului al XVII-lea, Sfânta Treime-Dudești și Sfântul Ștefan, monument de la 1768, păstrând frumoasa frescă originară care au fost deja trecute de Nicolae Ceaușescu pe lista indezirabililor. Tentaculele Centrului Civic se vor întinde și peste fostul pod Hasdeu, distrugând clădirea Ligii Culturale, așezământ intim legat de activitatea lui Nicolae Iorga, actual sediu al Teatrului Bulandra
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
printre stâlpii scorojiți ai bisericii și am privit spre colțul atât de bine cunoscut al Horei domnițelor. Dar nimic. Fetele zvelte prinse în dans au dispărut, pete mari albicioase, ca o cocleală, ori o pecingine, acoperă unghiul boltit. Priveam înmărmurit fresca bolnavă, muribundă, în dispariție, a apocalipsei. Culorile s-au stins, hora domnițelor a dispărut. Niciodată, nu o voi mai vedea niciodată, îmi spuneam în timp ce părăseam tulburat biserica uitată de cei care ar trebui să se îngrijească de păstrarea acestor monumente
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în care se află Delta Dunării, la colțul Căii Victoriei cu bulevardul Gheorghiu-Dej, au înălțat ziduri oarbe în jurul Bisericii Doamnei, Ctitorie a doamnei Maria, a lui Șerban Vodă Cantacuzino, încât aceasta să fie bine închisă, cu toate că are cea mai frumoasă frescă din București. Cobor pe Calea Victoriei și abia o pot dibui. Nici biserica Zlătari nu mai poate respira bine între blocuri. Mai fericită (căci fusese ferită pe vremuri, când s-au ridicat clădirile din jurul ei), micul juvaier arhitectonic, Stravopoleos, are, plin
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de la Biserica Oborul Vechi, la Colțea), mâhnirea pentru atâtea pierderi, pentru atâtea ruine, nu poate pune stăpânire pe mine. Ascunse, dosite, micile, bătrânele Biserici ale Bucureștiului continuă să trăiască. Este mai multă speranță în ele decât în zidurile administrației roșii. Frescele pot să pălească, icoanele să se înnegrească, crucile să se prăvale în zăpadă sau în noroi. Bisericile au apucat și alte vremuri de restriște și au triumfat asupra silniciilor istorice, un duh dătător de viață veșnică. Spre acest izvor de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ultima parte din poemul Adonis (alcătuit din patru secțiuni, scrise în endecasilabi), unde se evocă atmosferă hibernal-funebră, meditațiile privind virtutea artei de a învinge timpul (în poemul Tagi-Mahal) nu sunt lipsite de fior liric. Că prozator, F. e interesat de frescă de moravuri. Bun cunoscător al istoriei și al lumii turce, el urmărește în românul Vis și realitate (1927), pe fundalul ultimelor decenii ale Imperiului Otoman, destinul unui tânăr intelectual de extracție modestă, care ajunge lider al mișcării de modernizare a
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
structura hibridă, inegală, stilistica ezitantă, prinsă între „presiunea retorică a vremii” și „noua îndrumare realistă” (Tudor Vianu) țin de statutul de începător al autorului, dar și de incipiența unui gen, Ciocoii vechi și noi își îndreptățește cariera, prestigiul prin expresivitatea frescei sociale, prin surprinderea substanțială a unui mecanism caracterologic, transpus, metonimic, într-un personaj exemplar. De unde vine totuși rezistența romanului, atât de șubred la analiză? Din marea siguranță a desenului și a tonurilor fundamentale. Tabloul e lucrat repede, în fierbințeala intuiției
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
nuvelele prezintă o tramă epică similară; miezul conflictului se dezvăluie relativ târziu, reordonând retroactiv materia narativă, alcătuită din momente disparate, ca în tehnica colajului. Nuvela ce dă și titlul volumului, Frumos e numai adevărul, este, la dimensiuni reduse, o adevărată frescă socială: pretextul nunții așază în prim-plan o societate balcanică pestriță, care se cufundă în lâncezirea trupului și a minții, abandonându-se în voluptate și senzualitate. Plasat în decorul unei margini de pădure, tabloul trimite sugestiv la bacanalele romane. Notele
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
ideea, la modă atunci, a iminentei Apocalipse. Deși datează din aceeași perioadă, Calul lui Moș Eftimie (1950) și Memoriile agentului electoral Teică Pasăre (1950) nu ies din schema pedagogiei explicit comuniste. Romanul Zorii robilor transformă în proză cu pretenții de frescă imperativul comuniunii dintre muncitori și țărani, aflându-și pretextul epic în răscoala din 1907. În Bărăgan (I-II, 1954-1959) este ilustrat șablonul activistului care coboară de la centru într-o zonă de periferie marcată de nereguli și dezordine, minată de sabotaje
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
Centrul acestei lumi imaginare este orașul N., oraș din câmpia dunăreană. Cleopatra trăiește cu bătrânul Lăscăruș, Eustațiu - soțul încornorat - consultă cărțile de astrologie pentru a vedea dacă pierde sau nu procesul cu țăranii din Dobrunu. Nu-i ocolit, în această frescă a societății românești, momentul răscoalei. D. este, aici, aproape de viziunea lui Rebreanu. Eustațiu Cozianu este omorât, iar senzuala, desfrânata Cleopatra își duce mai departe destinul ei. Dar până atunci apare, agresiv, Bonifaciu, al doilea frate al Davidei, un personaj memorabil
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Posedații”, „Ființa românească”, 1966, 4; I. Negoițescu, Victimele realismului socialist. Petru Dumitriu, „Agora”, 1989, 2; Nicolae Manolescu, Marile familii, RL, 1990, 3; Dosar Petru Dumitriu, APF, 1990, 1; Geo Șerban, După 30 de ani, VR, 1990, 3; Anton Cosma, O frescă retro, F, 1990, 5; Cristian Moraru, Cronicarul și vremurile, CNP, 1990, 43-47; Al. Piru, Un roman epocal. Petru Dumitriu, „Cronică de familie”, CC, 1991, 3-5; Ierunca, Românește, 226-228; Eugen Simion, Petru Dumitriu, L, 1992, 1, 2; Eugen Simion, Prozele lui
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
secolului al XIX-lea. Cu mijloacele tradiționale ale romanului realist, se dezvoltă o acțiune în mai multe planuri, uneori lipsită totuși de dinamism, în măsura în care scriitorul e ispitit de redarea amănunțită a dialogurilor construite pe idei sociale. „Nedeia din Poiana Miresei - frescă a vieții și regiunii minierești de la începutul veacului trecut, frescă a luptelor anului 1848 în acele părți de țară - rămâne un roman de o trainică factură epică” (Valeriu Râpeanu). SCRIERI: Robii, București, 1934; Nedeia din Poiana Miresei, I-III, București
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
se dezvoltă o acțiune în mai multe planuri, uneori lipsită totuși de dinamism, în măsura în care scriitorul e ispitit de redarea amănunțită a dialogurilor construite pe idei sociale. „Nedeia din Poiana Miresei - frescă a vieții și regiunii minierești de la începutul veacului trecut, frescă a luptelor anului 1848 în acele părți de țară - rămâne un roman de o trainică factură epică” (Valeriu Râpeanu). SCRIERI: Robii, București, 1934; Nedeia din Poiana Miresei, I-III, București, 1955-1964; ed. 2, I-II, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1968
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
prăbușirilor (1931). Oricât de justificate ar fi aspirațiile unei soții neglijate (de un soț cu preocupări superioare, de larg interes social), autorul o silește să plătească cu viața infidelitatea conjugală - Neastâmpăr (1934; Premiul Societății Scriitorilor Români). Intenționând să dea o frescă a mahalalei bucureștene, ca lume năclăită în propria meschinărie și amoralitate, D. nu realizează în Porți fără număr (I-II, 1946-1947) decât o aglutinare de descrieri și dialoguri terne, alcătuind o vedere fărâmițată, lipsită de semnificație estetică. Intrigile amoroase nu
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
primele două decenii ale secolului al XX-lea. D. a fost și un harnic romancier. Tinerețea Casandrei (1913), Păcatul rabinului (1920), Orașul bucuriei (1920), Domnul colonel (1920), Domnul deputat (1921), Vieți zdrobite (1926), Monahul Damian (1928) încearcă să realizeze o frescă de tip realist a societății. Mediile sunt diverse și variate, de la politicieni și industriași, la funcționari neînsemnați și femei decăzute. Observațiile sunt ale unui cunoscător avizat, deși înlănțuirea lor ia adesea turnură partizană. Scriitorul nu este însă un pamfletar. Construcțiile
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
și Petru Șoltuz sau Savel Bornar. Părăsind Bucureștiul pentru a se retrage în satul natal, din 1963 până în 1967 a fost profesor de limba română în Nicorești. De la romanul Pe frontul Mărășești învie morții... (1934; reeditat în mai multe rânduri) - frescă încrâncenată a războiului pentru întregire și satiră a anilor postbelici, indiferenți față de cei ce s-au jertfit atunci (indiferență pe care eroul cărții, Mircea Boteanu, voluntar pe front, apoi doctor în filosofie și cercetător al lui Bergson, o înregistrează cu
DRAGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286840_a_288169]
-
Fulga, pare-se inspirat după un roman al lui Alphonse Karr, se încropește o poveste de dragoste, cu personaje fantomatice, convenționale, frizând ridicolul prin patetismul lor, pe când în Vlăsia sau Ciocoii noi autorul încearcă, pe urmele lui N. Filimon, o frescă satirică în care țara este imaginată ca o „vlăsie” aflată la discreția profitorilor politici. Deoarece procedeele de compoziție se amestecă, iar personajele mai interesante sunt abandonate pe rând, epicul se dispersează și romanul cedează manierei foiletonistice, urmărind încurcăturile unui aprins
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
cu gagul anglo-saxon, nu cu neorealismul italian și nu cu acele plaje de spațiu infrareal hiperbolizat proprii literaturii minuitiste. Marie Redonnet nu descrie aproape deloc, ci acumulează sacade diegetice care fiecare ar putea fi punctul de pornire al unei vaste fresce psihologice. După 1986, Marie Redonnet scrie În fine romane, scurte, omnisciente, unde realismul clasic este subvertit cu totul altfel decît se Întîmplă În cazul minuitiștilor. Personajele participă la o cavalcadă narativă care curge cu repeziciune către un deznodămînt tragic adesea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
confruntat cu iminența morții pretimpurii - și activistul de partid Jerca. Romanului i s-a reproșat finalul, neplauzibil, construit după o formulă „șablonardă” (Ov. S. Crohmălniceanu), cu tentă politizat „polițistă”. Romanul Noaptea așteptărilor (1966) vădește ambiția de a trasa o amplă frescă socială. Având în centrul său o familie ardeleană ai cărei membri, de vârste și condiții diferite, asigură plauzibil joncțiunea dintre diferitele medii detaliat prezentate (săteni, târgoveți nevoiași sau înstăriți, industriași și comercianți, militari, profesori ș.a.), narațiunea cuprinde evenimente situate între
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
și pictor de talent, s-a retras, octogenar, într-o localitate din Țările de Jos, unde își redactează amintirile. Cartea ilustrează însușirile tradiționale ale genului: epicul predomină asupra reflexivității (care totuși nu e absentă, fiind convingător reprezentată). Propensiunea scriitorului către frescă se evidențiază din nou, cu mai multă vigoare și mai mult succes decât în Noaptea așteptărilor. Deși foarte dens, cu multe personaje, situații, întâmplări, priveliști, descripții bine „documentate”, considerații morale, romanul este lipsit de un conflict central propriu-zis. Scena acțiunii
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
ș.a.). Incursiunile în lumea satului dintr-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat sau chiar din prezentul marcat de modernizare nu sunt extinse cantitativ, dar oferă pasaje dintre cele mai realizate literar. Scriitoarea nu a urmărit însă să traseze o „frescă”: romanele ei sunt mai degrabă intimiste (chiar dacă atent și pertinent inserate în tabloul social și în istoria contemporană), fiind focalizate asupra câte unui destin sau, mai des, asupra unui grup de destine împletite sau intersectate. În cartea de debut, conflictul
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
incluse aici Bunicul, Artre cu litere de platină, satiră, în manieră ionesciană, a gândirii dogmatice și a cultului personalității, distinsă cu Premiul revistei „Amfiteatru”, și Panta rei, scenariu de pantomimă. Publicată în revista „Teatrul”, piesa Schimbarea la față este o frescă expresionistă, cu ecouri brechtiene, a revoluției proletare într-o țară din America Latină, iar Mârâiala, reprezentată în 1981 și publicată în 1982, o viziune polemică asupra conformismului și lașității din contemporaneitatea imediată, ambele încadrându-se în formula, originală pe teren românesc
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
etalează în pagini descriptive remarcabile imaginea unui oraș de altădată (în filigran se descifrează Timișoara), scene de gen (talciocul, evenimente de familie cu ecou comunitar etc.), portrete și momente de rememorare implicând impactul cu istoria. Zilele (1972) continuă tendința spre fresca socială, prefigurată în Crepuscul, anexând în formula romanului de familie problematica faptului de actualitate, a banalului cotidian. Tot pe structura unor „biografii” configurate în interesante proiecții epice, se bazează C. în romanele cu temă istorică: Nemuritorul albastru (1976), Vămile nopții
CIOBANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
sale, care par mai mult mirați decât îndurerați de moartea năpraznică a copiilor lor. C. nu avea simțul tragicului și nici contextul și tonalitatea narațiunii nu-l favorizau. Romanul, al cărui epic e mai degrabă static, se constituie ca o frescă (parțială) a societății românești din ajunul celui de-al doilea război mondial. Punctul forte îl formează descrierile de medii, de străzi, clădiri, mobilier (de exemplu, salonul lui Saferian), învederând un vrednic urmaș al lui Balzac, și mai ales portretul, gen
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
român își poartă satul în suflet și răzbește prin greutățile ce îi stau în cale cu gândul întoarcerii acasă. Un alt roman, Boierul, început în anul 1947, dar apărut postum, în 1957, are în vedere, pe lângă destinul personajului central, o frescă socială a satului; de aici, și dimensiunile ample ale scrierii. Perspectiva cuprinde și lumea orașului, cu oameni ai legii corupți, cu lupte politice în care dispar orice scrupule, iar drepturile celor umili sunt desconsiderate. O categorie aparte o formează scrierile
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
pe problematica iubirii, dar și pe opțiunile etice fundamentale, prozatoarea își modifică formula narativă; dacă în Aniversarea (1980) destinul personajelor e reconstituit printr-o succesiune de monologuri interioare, rechizitorii sau justificări, în Din aproape în aproape (1989), cronică de familie, frescă a anilor ’40-’50 și totodată roman de moravuri, primează epicul debordant, cu accente senzaționale. G.-C. semnează și un volum de publicistică, Reverberații (1971), în colaborare cu Alexandru Guțan, precum și romanele pentru copii Alte culori, alte anotimpuri (1973) și
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]