KorAP: Find »[drukola/base=furios & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...141 >

3,503 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

că mai are puțin și-l omoară, chiar acolo, în fața mea. — Îmi cer scuze, Samantha ! Înainte să deschid gura să zic ceva, l-a tras pe Eddie afară din cameră și a trântit ușa, dincolo de care a izbucnit o ceartă furioasă, în surdină. Mă uit în jur, încercând să-mi vin în fire. Oamenii ăștia sunt convinși că eu vreau să le fiu menajeră. Menajeră, auzi ! E absolut ridicol. Trebuie să le bag mințile-n cap. Să le explic că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Domnul Geigger a comandat ouă Benedict. Dar ideea e că... — Să crezi tu că mănânci ouă Benedict ! se rățoiește Trish la Eddie. Sunt pline de colesterol ! — Mănânc ce vreau ! protestează Eddie. Doctorul i-a prescris un regim strict. Trish trage furioasă din țigară. Și deja a mâncat un castron cu cereale de dimineață ! — Mi-era foame ! se apără Eddie. Și tu ai mâncat o brioșă cu ciocolată ! Trish cască ochii, de parcă ar fi lovit-o cu leuca. Pe obraji îi apar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
troacă de porci. Și mai apoi să faci față cu brio perdafului de douăzeci de minute pe care ți-l trage în bucătărie soția acestuia, când află ce-ai făcut. — Domnule Geiger pune la cale o afacere extrem de importantă ! Pufăie furioasă din țigară, și părul proaspăt vopsit îi tresaltă pe umeri. Iar întâlnirea aia era crucială ! — Îmi pare foarte rău, doamnă, spun cu privirea în pământ. — Știu că nu ai cum să înțelegi aceste lucruri, Samantha. Mă fixează. Dar e în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sună telefonul. Ridic receptorul, întrebându-mă brusc oare câți oameni au sunat la numărul ăsta în ultimele câteva săptămâni. Robotul e plin de mesaje, dar, după ce le ascult pe primele trei, toate de la mama și fiecare dintre ele și mai furios decât cel anterior, renunț. — Alo ? — Samantha, aud un glas sobru, de om de afaceri. Sunt John Ketterman. — A. Fără să vreau, mă trece un fior nervos. Bună ziua. — Aș vrea să te rog să fii pe recepție azi. S-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mare prostie ce faci ! — Ba nu e ! — Nu te pot lăsa să-ți distrugi cariera din... dorința de răzbunare ! strigă. Mă răsucesc spre el indignată, și aproape cad pe scări. — Nu o fac din dorința de răzbunare ! — Știu că ești furioasă pe noi toți ! Guy m-a ajuns din urmă, răsuflând din greu. Sunt sigur că te simți foarte bine să ne refuzi, să spui că lucrezi ca menajeră... — Dar chiar lucrez ca menajeră ! îi răspund. Și nu vă refuz fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
noi toți ! Guy m-a ajuns din urmă, răsuflând din greu. Sunt sigur că te simți foarte bine să ne refuzi, să spui că lucrezi ca menajeră... — Dar chiar lucrez ca menajeră ! îi răspund. Și nu vă refuz fiindcă sunt furioasă. Vă refuz fiindcă nu-mi doresc această slujbă. — Samantha, ți-ai dorit statutul de partner mai mult decât orice altceva pe lume ! Guy mă prinde de braț. Știu foarte bine ! Și ai muncit toți anii ăștia pentru el. Nu poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
într-o emisiune radio pe care Melissa a insistat să o ascultăm m-au descris ca pe o „idioată antifeministă”, o „Martha Stewart în devenire” și o „parazită care și-a făcut studiile cu banii contribuabililor”. Am fost atât de furioasă că am fost la un pas să sun și eu. Însă m-am mulțumit să închid radioul și să inpir adânc de trei ori. N-o să-i las să mă enerveze. Am alte lucruri la care să mă gândesc. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ta de naștere a fost acum două luni. — Știu. Oftez. Uite ce e mamă, m-am hotărât. Alarma cuptorului începe brusc să piuie și iau mănușa. Trebuie să închid acum. — Samantha, n-am terminat de aveam de spus ! se rățoiește furioasă. N-am încheiat conversația. — Ba da, OK ? Am terminat-o ! Închid telefonul, îl trântesc pe masă și expir, fără să-mi pot reprima un mic tremur. Mersi mult, Guy, zic imediat. Mai ai și alte surprize la fel de plăcute ? — Samantha... întinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cap. Samantha, tu părăsești acest loc. Și te întorci la Londra, înapoi la realitate, înapoi la muncă. Crede-mă, n-ai să reușești în veci să menții flacăra unui flirt de vacanță. — Nu a fost un flirt de vacanță ! țip furioasă, tocmai când se deschide ușa. Hilary se uită de la Guy la mine cu ochi ageri și suspicioși. S-a întâmplat ceva ? — Nimic, zic, întorcându-i spatele lui Guy. Absolut nimic. — Bine ! Bate cu degetul în ceasul de la mână. Fiindcă aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
zic, atinsă la punctul sensibil. O să ne continuăm relația. — Și cum anume o să faceți asta ? Simt un interes reînăscut fremătând în mulțimea de ziariști. — O să facem noi cumva, OK ? Brusc, din senin, simt că-mi dau lacrimile. — Samantha, spune Hilary furioasă. Te rog întoarce-te la declarație ! O împinge pe Trish din fața microfonului. — Nu mă atinge ! zbiară Trish ca arsă. Te dau în judecată. Samantha Sweeting e avocata mea, dacă vrei să știi. — Zi, Samantha ! Ce părere are Nathaniel despre plecarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
la telefon, nici la SMS-uri. Pare că efectiv nu mai vrea să mă cunoască. Cum e posibil să se fi sfârșit totul ? Cum e posibil să fi plecat pur și simplu așa ? Ochii mi se încețoșază iar și clipesc furioasă, pentru a scăpa de lacrimi. Nu pot să plâng. Sunt partener acum. Iar partenerii nu plâng. Mă uit pe fereastră, încercând să-mi păstrez cumpătul. Trenul pare să meargă mai încet, ceea ce e destul de straniu. — Stimați pasageri... Se aude o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nu mă așteptam. — La revedere. Deschid ușa trenului și ies, dar Guy mă înșfacă violent. — Samantha, îți spun pentru ultima oară, termină cu prostiile ! Te cunosc foarte bine. Ești și vei rămâne avocat. — Ba nu mă cunoști deloc, Guy ! izbucnesc furioasă. Nu mă mai defini tu ! Nu sunt avocat ! Sunt o persoană. Îmi smulg brațul dintr-al lui și trântesc ușa, tremurând din toate încheieturile. O clipă mai târziu, aceasta se deschide din nou și Dominic și cameramanul se năpustesc în urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

lasă un nou moment de tăcere și mă uit În jur, căutînd să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătînd spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se prefacă șocat sau furios. Sau cumva. Nu-i nimic, spune absent și Începe să-și Îndese mîncarea În gură. Nu Înțeleg. Ce s-a Întîmplat ? Unde s-a dus toată veselia ? Parcă e brusc alt om. *** CÎnd ne terminăm puiul, tarhon cu cartofi prăjiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
E vreo problemă ? — Traficul, domniță. Ridică vag din umeri. Ce poți să faci ? Dacă vrei, poți să găsești și tu, așa cum fac taximetriștii adevărați, nu știu ce rută care te ajută să eviți blocajele de circulație, Îmi vine să urlu la el furioasă. În loc de asta, mă mărginesc Însă să spun politicoasă: — Deci... cam În cît timp credeți că ajungem ? — Cine poate ști ? Mă las să cad Înapoi pe banchetă, cu stomacul strîns de frustrare. Trebuia să fi mers undeva În Clerkenwell. Sau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
evident, momentul a fost total compromis. Bravo. Minunat. Jack Încearcă să mă sărute, iar eu Încep să urlu ca descreierata. Hai că mă descurc de milioane În seara asta. De ce trebuia să fiu În halul ăsta de lamentabilă ? mă gîndesc furioasă. De ce m-am apucat să țip ? Trebuia doar să strîng din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atît de absorbită de moment, Încît nici măcar să nu observ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Am... Amuțesc, și obrajii mi se colorează vizibil. Am fost... chiar la o Întîlnire la care el... — Și l-ai servit cu o ceașcă de ceai ? Artemis Îi Întîlnește privirea lui Nick, cu o ușoară grimasă. Mă uit la ea furioasă, și sîngele Îmi pulsează În urechi, dorindu-mi ca, o dată În viață, să am o replică usturătoare și superinteligentă, cu care s-o pun pe Artemis la punct. — Destul, Artemis. spune Paul. Emma, tu rămîi aici. Am Încheiat discuția. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-mi iau geanta și să plec. Acum. Intru În departamentul de marketing pustiu, În care telefoanele sună Într-o veselie. Obiceiul Îmi e prea Înrădăcinat ca să le pot ignora. — Alo ? zic, ridicînd un telefon la Întîmplare. — Așa deci ! aud glasul furios al Jemimei. Împrumută pantofi de firmă de la colega ei de apartament, pe care-i dă drept ai ei. Oare la ce pantofi se referea, mă Întreb ? Ai lui Lissy ? — Uite ce e, Jemima, vrei să... Îmi pare rău... trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Deci despre tine era vorba ? Tu ești tipa care citește cincisprezece horoscoape pe zi și care minte despre... Se oprește imediat cînd Îmi remarcă expresia. Scuze. Scuze. Cred că trebuie să te simți absolut Îngrozitor. — Da. Așa mă simt. Rănită. Furioasă. Și extrem de jenată. Și mă Îndoiesc de tot și de toate, adaug În gînd. SÎnt atît de confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În cîteva minute, Întregul meu univers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
biroul meu. Secretara aia nouă de la administrativ. Ai văzut-o ? E o adevărată apariție, nu crezi ? Îmi face cu ochiul, iar eu Îl privesc alb, neînțelegînd. — Are o tunsoare super, gen arici, adaugă. Și niște dungarezi pe cinste. — Termină ! strig furioasă, cu fața În flăcări. Nu sînt... Nu sînt... Lasați-mă dracului În pace toți ! Cu mîna tremurînd de mînie, șterg rapid toate emailurile lui Jack. Nu merită nimic. Nici o șansă. Nimic. Mă ridic În picioare și ies din cameră, respirînd greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
o secundă singuri... Nu plec nicăieri ! zic mînioasă. După cum vezi, beau o cafea cu părinții mei. — Te rog. Se așază la masa de alături. Vreau să-ți explic. Să-mi cer scuze. Nu ai ce să-mi explici. Mă uit furioasă spre mama și tata. Faceți-vă că nu e aici. Vedeți-vă de ale voastre liniștiți. Se lasă tăcerea. Mama și cu tata schimbă Între ei priviri de control și o văd pe mama că spune ceva pe mutește. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
privire lui Jack. Nu te uita la el ! murmur. Și... tată ? nu mă las, ridicînd vocea. Cum te-mpaci cu golful ? — Și eu... tot bine, spune tata bățos. — Unde jucați ? Întreabă Jack politicos. — Te-a Întrebat cineva ceva ? țip, Întorcîndu-mă furioasă pe scaun. Urmează cîteva clipe de tăcere. — Vai ! spune mama brusc, cu o voce de actriță de mîna a paișpea. Ia uite ce tîrziu s-a făcut! Am Întîrziat la... la... expoziția de sculptură. Poftim ? — Îmi pare foarte bine că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mișto... — Emma, Îmi pare rău... — Le-ai spus ce greutate am ! Ridic glasul pînă devine un țipăt. Și nici măcar nu le-ai spus adevărul ! — Emma, Îmi pare sincer rău... Nu mă-ncălzește cu nimic că-ți pare rău ! Mă răsucesc furioasă și-l privesc drept În ochi. Mi-ai distrus viața ! — Ți-am distrus viața ? Mă privește mirat. Vrei să-mi spui că viața ta e acum distrusă ? Că e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
rachetă. Crezi că secretele mele sînt mai puțin importante decît ale tale ? Crezi că faptul că mi le-ai strigat În gura mare pe un post de televiziune e mai puțin jignitor, dacă-mi spui asta ? Tremur din tot corpul, furioasă și dezamăgită. Bănuiesc că asta are de-a face cu faptul că tu ești un om megaimportant, iar eu... cum ai zis că sînt, Jack ? Lacrimile Îmi Încețoșează privirea. „O fată-care-n-are-nimic-special.“ O fată obișnuită, care-n-are-nimic-special! Jack se crispează și văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
la mine absent, după care se Îndepărtează, dispărînd În mulțime. Am rămas singură În colț. Fuck. După ceea ce mie mi se pare că este o eternitate, mă Întorc, cît de jemanfișistă pot. Jack e În același loc, așteptînd. Îl privesc furioasă, cu fiori cumpliți de jenă În tot corpul. Dacă rîde de mine... Dar nu rîde. — Emma... Se apropie pînă ajunge la un metru de mine și mă privește extrem de sincer. M-am tot gîndit la ce mi-ai zis. Trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ce căutam În Scoția. Vorbele lui mă lovesc drept În moalele capului, lucru pe care mă străduiesc din greu să-l ascund. — Nu mă interesează absolut deloc ce căutai În Scoția ! reușesc să Îngaim. Îmi smulg brațul din Încleștarea lui furioasă și pornesc În fugă spre mulțime, croindu-mi loc cu greu prin marea de avocați care vorbesc la mobile. — Emma, vreau neapărat să-ți spun. Jack m-a ajuns din urmă. Chiar vreau să-ți spun. Ei bine, poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]