15,944 matches
-
camaradul. Dar, cînd muscalii s-au apucat să dea foc satului, au ieșit amîndoi din ascunzătoare și s-au predat. Rușii i-au Înghesuit În niște vagoane de marfă, Împingîndu-i spre răsărit. I-au tot tîrÎt așa din gară În gară, pînă cînd, deodată, pe o tablă, Într-o haltă, Gheorghe a putut citi cuvîntul „Europa“. La un minut de mers hodorogit, pe dinaintea ferestrei vagonului s-a scurs o altă tablă cu inscripția „Asia“. „Am gîndit atunci, mărturisea el, am gîndit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe geam și sorbeam cu nesaț valuri-valuri de aer dulce. Era dulce, așa cum numai aerul vacanței poate fi. Era dulce, cu miros de frunziș, de ploaie pe-nserat, de asfințit... miros și gust de libertate. În sfârșit, am ajuns. Cam pustie gara... mi-am spus. Ei, n-are importanță: e seară, e ploaia rece de munte, lumea nu se plimbă la ora asta. Oricât ar fi de îngrijită gara, acum sunt alte distracții nu mai aștepți trenul să vezi cine vine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de asfințit... miros și gust de libertate. În sfârșit, am ajuns. Cam pustie gara... mi-am spus. Ei, n-are importanță: e seară, e ploaia rece de munte, lumea nu se plimbă la ora asta. Oricât ar fi de îngrijită gara, acum sunt alte distracții nu mai aștepți trenul să vezi cine vine sau nu... Ia te uită: au reparat ceasul gării : mare, strălucitor, cu limbile negre "Paul Garnier", scris cu litere negre-aurii ceasul nu mai mergea de vreo patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
e seară, e ploaia rece de munte, lumea nu se plimbă la ora asta. Oricât ar fi de îngrijită gara, acum sunt alte distracții nu mai aștepți trenul să vezi cine vine sau nu... Ia te uită: au reparat ceasul gării : mare, strălucitor, cu limbile negre "Paul Garnier", scris cu litere negre-aurii ceasul nu mai mergea de vreo patruzeci de ani, ba, în ultimul timp, acoperiseră cadranul cu vopsea galben-pământie, ca de lut, de parcă ar fi "înmormântat" timpul, nu timpurile... Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ultimul timp, acoperiseră cadranul cu vopsea galben-pământie, ca de lut, de parcă ar fi "înmormântat" timpul, nu timpurile... Ei, dar se mai schimbă lumea e la modă acum să scoți la iveală lucruri vechi: uite și o trăsură (taximetriștii, nelipsiți din gări, s-or fi dus și ei să se odihnească iar într-un orășel așa de mic ori ești așteptat, ori treaba ta cum ajungi la destinație). Cum deja căzuse noaptea, am urcat în trăsură, și ea tot strălucitoare, făcută parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era albastră se spune "ca cerul", dar era un albastru nemaivăzut, care unduia de la o petală la alta, așa cum, pe cer, văzusem unduind culorile curcubeului. Numai că Albastrul e singura culoare pe care n-o are curcubeul. "Du-te la gară, du-te repede, fiindcă dacă începe ploaia, ai pierdut nu mai poți alege !" îmi spuse și plecă mai departe. Ce aveam de pierdut oare ?! În vacanță nu poți pierde nimic decât, cel mult , timpul dar pentru asta sunt vacanțele mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ai pierdut nu mai poți alege !" îmi spuse și plecă mai departe. Ce aveam de pierdut oare ?! În vacanță nu poți pierde nimic decât, cel mult , timpul dar pentru asta sunt vacanțele mi-am spus. Și am pornit agale, spre gară. Pe măsură ce înaintam, drumul devenea tot mai neîncăpător: o mulțime de oameni veneau înspre mine, parcă fără să mă vadă, uitându-se unii la alții, râzând, arătând cu degetul spre vecinii lor... Nu înțelegeam nimic. Pe cer se îngrămădeau nori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu degetul spre vecinii lor... Nu înțelegeam nimic. Pe cer se îngrămădeau nori de ploaie. Am iuțit pasul. Și ce să vezi ?! Lângă perete, chiar sub ceasul mare pe care scria cu litere negre-aurii : Paul Garnier, chiar acolo, sub ceasul gării, l-am văzut. Mulțimea se rărise, am așteptat până când și ultimii doi i-au dat florile și au plecat ținându-se de mână, uitându-se uimiți unul la altul, și m-am apropiat. Se așezase pe o piatră și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai văzuse atâta iubire, bucurie și viață... ca în ochii stinși în moarte ai Martei. * "M-am săturat de despărțiri", își spuse încă o dată, înghițindu-și lacrimile. Cu greu. "Mda!... asta ar mai lipsi. Să plâng pe un peron de gară...(parcă dacă plângi așa, pur și simplu, la tine acasă și din același motiv, nu-i la fel). Dar chiar nu e la fel ! Tristețea iese din sunetele obișnuite ale gării, din luminile care se văd în vagoane, din glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ar mai lipsi. Să plâng pe un peron de gară...(parcă dacă plângi așa, pur și simplu, la tine acasă și din același motiv, nu-i la fel). Dar chiar nu e la fel ! Tristețea iese din sunetele obișnuite ale gării, din luminile care se văd în vagoane, din glasul megafoanelor, impersonal și metalic, tristețea se atârnă pe semnalele luminoase de la capătul liniei... sunt toți acolo, își caută locul, apoi apar la fereastră și-ți surâd, ca și cum e lucrul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și să ne revedem sănătoși... ― Mergi În pace, Petrică - a răspuns profesorul. În seara aceea, Gruia nu-și găsea locul. ― Mami, cât e ceasul? ― Abia e ora șapte și trenul sosește la ora opt. Ai tot timpul. Când ajungi În gară, caută o birjă. Arvunește-o, că dragii noștri n-o să aștepte tramvaiul. Știi cum merg hârburile astea. Ca niște oi rătăcite... ― Am să caut un birjar de Doamne-ajută, că o dată vin mama Maranda și tata Toader să-și vadă nepotul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noștri n-o să aștepte tramvaiul. Știi cum merg hârburile astea. Ca niște oi rătăcite... ― Am să caut un birjar de Doamne-ajută, că o dată vin mama Maranda și tata Toader să-și vadă nepotul... Eu am s-o pornesc apostolește către gară, să mai iau o gură de aer, că numai acolo, În spital... Tu să-l trezești pe somnorosul de Tudor și să-i spui că Îndată vor sosi bunicii de departe. De acolo unde pădurea lui Anastasie Bașotă abia Îl
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Da’ parcî am hotărât sî viniț sî vă mulțămim așa cum știm noi, mâca-ț’-aș. ― Am să-i amintesc domnului profesor de această rugăminte și om vedea ce putem face... ― Da’ undi mergi matali așa la vremi di sarî? ― Merg la gară. Îmi aștept părinții... ― A fi vinind la botez, cî dacî nu mă Înșăl eu, scumpa matali doamnî ț’-o dăruit... un ficior! SÎ vă trăiascî șî sî sămini cu matali, bunule. ― Mulțumesc pentru urare, Însă... ― Știu eu ci ti frământî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Atunci: baftă ! ai sî ti afli În fața la oamini mari șî ai sî treci cu ghini di ei... - au fost ultimele cuvinte pe care le-a mai auzit Gruia, În timp ce se pierdea În mulțimea străzii... S-a oprit În piața gării, să găsească un birjar. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci un puhoi de călători sosiți cu un alt tren să ia toate birjele... Alarmat, Gruia s-a uitat la ceas. Până la sosirea trenului mai erau vreo douăzeci de minute. Timp
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În Sărărie mergem, stimate domn, dar... ― ??? ― Un aconto... ― Cât ar trebui? ― Vreo zece lei... Gruia i-a oferit banii ceruți și a alergat pe peron. Chiar În acea clipă s-a auzit fluier și oftat de locomotivă. Trenul intra În gară... A alergat spre mijlocul șirului de vagoane, ca să poată În toamna asta ― SÎ trăiești, bunule! ȘÎ mi s-o mai aratat cî cuprinde mai bine coborârea călătorilor... Ochii Îi alergau În toate părțile, dar printre cei ce se Înghesuiau să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cî cuprinde mai bine coborârea călătorilor... Ochii Îi alergau În toate părțile, dar printre cei ce se Înghesuiau să coboare nu a descoperit pe nimeni care să semene cu ai lui... Când coloana celor ce se Îndreptau spre ieșirea din gară se subția văzând cu ochii, și-a pierdut nădejdea că ai lui au venit... ― Gruiaaa! Aici sântem! - s-a auzit glasul lui tata Toader. A Întors privirea spre locul de unde venea zvonul. La geamul unui vagon, se ițea capul cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
om sta și noi di vorbî pi așazati... ― Acum, hai să pornim spre... ― Spre Toadiri cel mititel - a completat cercetașul, cu ochii lucind de bucurie. ― Mi-ai luat vorba din gură. Eu voiam să spun să mergem spre ieșirea din gară. ― Apâi așă sânteț’ voi târgovețî’. Vă Închedicaț’ di vorbi ca baba În poalili cămeșî. ― Încă n-am devenit târgoveț, tată Toadere. Până atunci mai este oleacă de cale... Au pornit. Când au ieșit În piața gării, Gruia a privit spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mergem spre ieșirea din gară. ― Apâi așă sânteț’ voi târgovețî’. Vă Închedicaț’ di vorbi ca baba În poalili cămeșî. ― Încă n-am devenit târgoveț, tată Toadere. Până atunci mai este oleacă de cale... Au pornit. Când au ieșit În piața gării, Gruia a privit spre locul unde Îl lăsase pe birjar să-i aștepte. Țipenie! „Să știi că pezevenghiul a luat banii și m-a lăsat cu buza umflată”. ― Aici suntem, boierule! - l-a atenționat birjarul, care se găsea chiar lângă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu dacă merită să vă otrăviți sufletul acum, Înaintea Întâlnirii cu oamenii dragi? ― Cred că ai dreptate. Să lăsăm aceasta pentru altă dată... ― Domnule profesor, dacă mi-ați Îngădui, v-aș spune ce surpriză am avut aseară, când mergeam la gară. ― M-ai făcut curios. ― Piranda, nevasta bulibașei operat de noi, era În oraș după târguieli pentru Însurătoarea feciorului lor. A spus că ne așteaptă la șatră, așa cum am promis... ― Gândește-te că dacă ai făcut doar un pas către șatră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un pod foarte important pentru noi. Trebuie să-l punem „sub control”. Aici, lângă mine, se află oamenii care știu ce e de făcut și au asupra lor tot ce le trebuie. Șoseaua ce trece peste pod duce spre o gară, care se află la cinci kilometri, și e sub stăpânirea inamicului. Acolo au și un depozit. Probabil cu materiale de război și alimente. Aproape de gară, există un sat, unde se află sediul colhozului... Nu este exclus să fie și un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au asupra lor tot ce le trebuie. Șoseaua ce trece peste pod duce spre o gară, care se află la cinci kilometri, și e sub stăpânirea inamicului. Acolo au și un depozit. Probabil cu materiale de război și alimente. Aproape de gară, există un sat, unde se află sediul colhozului... Nu este exclus să fie și un centru de comandă al inamicului. Ce aveți voi de făcut? Să ajungeți la pod, unde acești trei oameni vor face ce trebuie. Apoi, veți căuta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unde se află sediul colhozului... Nu este exclus să fie și un centru de comandă al inamicului. Ce aveți voi de făcut? Să ajungeți la pod, unde acești trei oameni vor face ce trebuie. Apoi, veți căuta să ajungeți la gară, să dibuiți depozitele despre care am vorbit și să vedeți ce este de făcut. Dacă vor dispărea, va fi o reușită deosebită! Drumul spre țintă Îl veți descoase voi prin hățișul luncii și apoi pe terenul aproape gol... Trebuie să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toader. Atunci mi-am spus și eu părerea: „Eu cred că ar fi bine să mergem drept Înainte și, după spusa colonelului, trebuie să Întâlnim șoseaua și podul. După ce băieții de la divizie fac ce trebuie cu podul, o tăiem spre gară...” „Măi Petrică, ți-o ieșit un sfânt din gură. Amu eu am s-o iau Înainte, cu buruiană aista de Păpădie, și tu, cătinel, te ții de noi la vreo zece pași. Ceilalți trei băieți nu-și schimbă locul” - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe lângă șosea, pentru că „pi șușă” - cum Îi spune fratele meu Toader, era pericol. Și oamenii de la divizie au avut dreptate: „Numai un bob zăbavă, să vedem cum stau lucrurile cu podul. Până atunci, odihniți-vă. Pe urmă, vom pleca spre gară și... - a ordonat Toader”... Nu și-a terminat omul vorba, că, din stânga noastră, s-au auzit glasuri. „Înapoi și adăpostirea!” - a șoptit Toader. Am executat ordinul, fiindcă nu era timp de gândit. Din stânga noastră, veneau doi „celoveci” care mărșăluiau ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și celălalt rus. Păpădie și cu Undiță au tăbărât cu Întrebările pe ei. Așa ne-am dat seama că ceea ce am presupus noi era adevărat. Voiau să aibă podul În mâna lor... Cu greu ne-au spus cum ajungem la gară și că În apropiere există un depozit. Și asta numai de frica țevii automatelor proptite În ceafa lor... „Care dintre voi e mai mare În grad?” „Eu” - a răspuns tocmai cel cu pantalonii În vine. „Unde-i comandamentul vostru?” Individul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]