2,189 matches
-
judecat în procesul Partidului Național Țărănesc și condamnat la șase ani temniță grea. Rămâne însă nouă ani în închisorile de la Galați, Sighet și București, iar la eliberare i se stabilește domiciliu forțat în Bărăgan, până în 1962. Își reia activitatea de gazetar, cu cronici teatrale îndeosebi, și semnează traduceri din limbile greacă, franceză și italiană. Debutează editorial în 1939 cu Viața de glorie și de pasiune a marii cântărețe Darclée, o evocare romanțată, în care documentația riguroasă se dizolvă în pagini literare
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
pe lângă o informație notabilă, calități specifice operelor literare propriu-zise. De la o zi la alta (I, 1979) este o scriere cu caracter memorialistic, în care evocarea anilor copilăriei și ai tinereții se alătură meditației asupra vieții în general, asupra profesiunii de gazetar și de critic teatral în mod deosebit; o mărturie asupra omului C., făcută „în ceasul când ce va fi prezintă mai puțin interes decât ce a fost”. Amintirea faptului concret se împletește cu sprintene și acide considerații asupra oamenilor și
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
Mari, un articol despre profesorul Ion Petrovici, a cărui prezență în închisoarea de la Aiud „dă sensul tragic al epocii noastre”, Nicolae Iorga, Un singuratec, C. Stere, Parodia lui Dorian Gray. N.D. Cocea, Poezie și politică. Octavian Goga. Timbrul inconfundabil al gazetarului de la „Curentul” se regăsește mai ales în cronica literară, gen practicat vreme de câteva decenii. Verbul acid al lui Pamfil Șeicaru vizează acum, „la zece ani de când asupra țării s-a așezat stăpânirea haină a străinului”, concesiile făcute regimului comunist
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
și în orașul de provincie ori în sat. Imaginea ei se compune linear, cumva stereotip, fără vreo surpriză privitoare la o posibilă schimbare a manierei jurnaliere, specifică. Aici se agită de-a valma, surprinși în câte un instantaneu realistic, politicianul, gazetarul, funcționarul, învățătorul, studentul, șeful, slujbașul, soldatul, jandarmul, cârciumarul, primarul, notarul, moșierul, țăranul ș.a.m.d. De fapt, C. schițează rapid, de preferință dialogic, câte un „chip” și un comportament, tinzând să alcătuiască, din fragmente brute, inegale, un fel de mozaic
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
Precisă la nivelul detaliilor, observația rămâne ori nudă, seacă, plată ori ajunge să fie subminată de un criticism îngroșat, de vreme ce pornirea nediferențiat caustică, gratuit necruțătoare nu poate fi reprimată. C. pare să descindă mai degrabă din familia plebee a unor gazetari și prozatori de la sfârșitul secolului al XIX-lea, interesați de „faptul de viață”, decât din stirpea lui I. L. Caragiale. SCRIERI: Încurcă-lume, București, 1903; Deștept băiat!, București, 1904; Cutreierând, București, 1905; Departe de oraș, București, 1906; Chipuri și suflete, București, 1908
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
CERNA-RĂDULESCU, Al.[exandru] (10.I.1920, Stănești, j. Vâlcea - 21.VIII.1990, București), gazetar, poet și traducător. Este fiul Elvirei-Ecaterina (n. Rădulescu) și al lui Gheorghe Cerna, învățător. C.-R. era elev de liceu la Craiova (apoi la Râmnicu Vâlcea) când a debutat cu versuri la revista școlară „Ion Maiorescu” (1934), a participat la
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
între 10 septembrie 1883 și octombrie 1884. Nu s-au păstrat decât primele douăzeci și patru de numere și numărul 32 din 5 iunie 1884. Totuși, „L’Indépendance roumaine” din 14 octombrie 1884 anunța încă apariția gazetei craiovene, al cărei director era gazetarul liberal Panache Niculescu. Partea literară a fost, probabil, îngrijită de Traian Demetrescu, statornic colaborator cu versuri, cronici literare și cronici dramatice. Panache Niculescu, deși cam agramat, pare să fi fost un personaj interesant, prieten bun în tinerețe cu N. Filimon
CLOPOTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286303_a_287632]
-
GHICA, Pantazi (15.III.1831, București-17.VII.1882, București), gazetar, prozator și autor dramatic. Era unul dintre copiii Mariei (n. Câmpineanu) și ai marelui logofăt Dimitrie (Tache) Ghica. Învață, ca și fratele său mai mare, Ion Ghica, la Colegiul „Sf. Sava”, fiind apoi (1846) trimis la Paris. Boem, iubitor de
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
avansat căpitan și decorat. G., care pregătea un dicționar general de drept, are și o bună înzestrare pentru barou. E numit procuror supleant la Tribunalul de Dâmbovița, iar în 1856 prezident. Avocatura și politica - ajunge deputat liberal - îl absorb și gazetarul face o mare risipă de elocință, preocupându-se, în nenumărate articole, de tot felul de aspecte. Cere solemn respectarea legilor și drepturilor, perorează contra absolutismului, injustiției, corupției, vorbește cu căldură despre unire, exaltă progresul social. Cariera sa juridică, între timp
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
noua orientare fiind considerată „singurul cort de adăpost în Sahara eminesciană”. Într-o secvență a cărții, eseistul încearcă o - minimală - elucidare teoretică, exersându-și spiritul disociativ în definirea „frumosului estetic”, demers însoțit de două „pilde”: T. Arghezi și Marcel Proust. Gazetarul A. practică simultan eseul, foiletonul, polemica, interviul și cronica. Ca și N. Davidescu, B. Fundoianu, I. Vinea și alții, semnalează nume mari ale poeziei moderne românești în chiar momentul apariției lor. Fără să fie un creator de opinie, el a
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
scindării eului, la dezarticularea fluxului cronologic, memorie involuntară etc. Pe de altă parte, într-o mezalianță pe care nu a putut să o curme nici mai târziu, aduce în text virtuți pamfletare înrudite cu arta argheziană, dar și habitudini de gazetar vivace, arțăgos. În romanul Femeia cu carnea albă câștigă teren fibra ludică a imaginației. Reintră în scenă domnul Aurel, personaj recurent, și el posibil alter ego al lui A. Inițial, în Moartea unei republici roșii, caporal fiind în armata română
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
tipuri de colaboraționiști. Uneori critica poate fi și acerbă (ca în cazul lui Constantin Stere, căruia sub pseudonime ca O femeie din popor și Dama voalată îi reproșase și în presa vremii „orbirea” și ambițiile de „european germanizat” și compromisul gazetarului de la „Lumina”). Reține mai ales franchețea acestor mărturii, lăsând să treacă, nu o dată, în prim-plan scene teribile sau exemplare: stareța de la Pasărea jelind raptul barbar comis de nemți asupra mănăstirii, într-un aprilie apocaliptic al anului 1917, când se
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
de camăta care a devastat toată Bucovina, că agenții fiscali colindă casă cu casă și fixează ei un adaos la toate angaralele birurilor, unul după numărul ferestrelor. Ați citit bine? Bir pe numărul ferestrelor, întrun sat românesc." Despre birul acesta gazetarul - scriitor de largă notorietate, făcea comentarii de esență, trimițându-ne la un Tudor Vladimirescu, la revoluționarii boiernași de la '48, la vremurile când atâția alții au dorit și au vrut prosperitatea satelor, visând la o înfățișare mai omenească a caselor față de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Expoziție și fiecăruia dintre voi care prin prezența voastră ați venit să faceți mai frumoasă această întrunire, ce este așa de frumoasă și așa de însemnată prin partea ei esențială. Și partea esențială sunteți voi, prea iubiții mei fii, voi gazetarii catolici din 45 de nații ale Europei și ale Americii, din 53 de ținuturi ale Asiei, Africei și ale Oceaniei, veniți să desfășurați steagurile voastre stindarde și arme ale adevărului aici unde, prin voința dumnezeiască, este veșnic vie și grăitoare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
21 de ani. Tot ce fusese extraordinar în România înainte de război începuse să se strice. Pe fiecare zi ce trecea îmi dădeam tot mai mult seama că lucrurile merg înspre rău și că locul meu nu mai era acolo”. Un gazetar român, care a refuzat să se mai întoarcă în țară, declara, sec, dar impresionant, că „pe 10 august [1984, n.n.], dintr-o dată mi-am zis: rămân în America. în toată perioada cât am muncit, gândul a zăcut acolo, în subconștient
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
legendară. Totuși, elita culturală americană e făcută mai ales din europeni, dacă ne gândim bine, statistic vorbind. Nu vreau să spun nimic disprețuitor față de mintea americană, care are virtuțile ei. Însă ce e important aici este că auzim opinia unui gazetar, a unui critic literar, a unui om de cultură care nu are tema rating-ului, nu are tema unui succes dezarticulat, de mase, care trebuie să-și facă treaba nu pentru o elită constipată, ci pentru mai mulți oameni decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
responsabilitatea Ambasadei Statelor Unite la București să vă furnizeze replica. Eu vă pot spune numai atât, nu interpretați în cheie politică, pentru că nu are deloc legătură. Carol Sebastian: Bun. Tot ca să nu uit, ați făcut niște numiri, recent, de intelectuali și gazetari cu alură intelectuală în Ministerul de Externe. Mihai-Răzvan Ungureanu: Îi înțepați, îi înțepați, nu credeți în substanța intelectuală a colegilor noștri. Carol Sebastian: Unii cred, alții nu cred. Bun, ce o să facă Marius Oprea la... înțeleg că nu este chiar
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
punctul de vedere al logicii scenice, al veridicității personajelor sau integrării lor în contextul dramatic. Componenta muzicală, la care nu e mai puțin atentă, este tratată global și apreciată cu un auz neiertător. Citind textele organizate cronologic observi și evoluția gazetarului talentat care învață prin experiență să-și perfecționeze mijloacele scriitoricești rafinându-și exprimarea și câștigând în autoritate și siguranță. Ea își afirmă curajos și direct punctele de vedere, adesea foarte personale, sau, dimpotrivă, cu vehemență refuzurile. Mi s-a întâmplat
O recoltă bogată by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12544_a_13869]
-
amintirile lui I. Peltz, scrise după anii �60, sunt încercările lui de a politiza, cu orice preț, de a-și însuși limbajul de lemn spre a fi pe placul puterii, ca și alții din generația lui. Pentru el, care, ca gazetar era versat în politică, P. P. Carp este, fără nici o rezervă "cel mai reacționar dintre reacționarii de pe vremuri." Vorbește și Peltz de partidele și guvernele "burghezo-moșierești" despre țara care era condusă de "regi și lacheii lor", despre fabricanți care "exploatau
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
Ioan Lăcustă Între cele multe care încă sunt de recuperat pentru ca sufletul Basarabiei să se simtă, astăzi, acasă în România, se află și gazetăria și gazetarii de odinioară, îndeosebi din anii interbelici. Nicăieri în altă parte ca în efemera pagină a ziarului nu se păstrează spiritul vremilor duse, freamătul oamenilor de atunci, cu zbuciumul, prăbușirile sau înălțările lor. Uneori pilduitoare și pentru ziua de față. Iată
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
1940, de afirmare a neștirbitei credințe, speranță în veci rănită, că va veni și momentul așteptat al reîntoarcerii Basarabiei la }ara Românească. În acele tragice zile din urmă cu 65 de ani, părintele }epordei, ca de altfel și mulți alți gazetari ai Basarabiei veniți din lumea altarelor, inclusiv părintele nonagenar acum Sergiu. C. Roșca, s-au rugat și au întărit sufletește populația pornită în bejenie, fiindu-le alături nu numai ca păstori și duhovnici, ci și ca mărturisitori ai grozăviei momentelor
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
prieteni, Gladwell s-a adîncit cîteva luni în scrierea unei cărți ciudate, una greu de categorisit, o carte pe care, iată, publicul român o are la îndemînă. Cum spuneam, Malcolm Gladwell nu e filozof, nici scriitor. E mai degrabă un gazetar scriind lucrări de non-ficțiune, iar cartea de față, Punctul critic. Cum lucruri mici pot provoca schimbări de proporții, este un exemplu de cum anume poți suprinde realitatea descriind-o fără nici o idee preconcepută și fără a-i adăuga acele ingrediente teoretice
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
Noua revistă română", să fie remarcat de unul din marii ziariști ai momentului, N. D. Cocea, și invitat să colaboreze la gazetele lui ,Rampa" și ,Facla". Va fi începutul unei colaborări, al unei prietenii și al unei solidarități de durată. Gazetarul Eugen Vinea, cum semna de-a lungul anului său de debut 1913, va porni cu însemnări de critică literară, prelungite cam în același ton și cu aceleași opțiuni moderniste (în direcția simbolismului) în anii 1915-1917, dar va vira categoric spre
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
o curiozitate a extremismului liric, deși îi remarca ,firul clar al unei inteligențe artistice ce se străvede", iar în compendiul din 1937 îl reținea pe prozator destul de vag și de sumar. Pentru a nu disocia în sine însuși scriitorul de gazetar (operațiune nu doar psihologic tristă, ci fizic dureroasă), Ion Vinea a mobilizat resursele sale artistice în pagina de publicistică, mai ales în înverșunările pamfletarului, rivalizând cu Arghezi. Ion Vinea a meditat la întrebarea pusă într-o anchetă dintr-un ziar
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
a gândit răspunsul ca o problemă de simultaneitate, rezolvată în banalitatea că ,cineva face act de mare scriitor producând foarte bună gazetărie. Un articol de ziar devine fapt literar, mulțumită stilului, ideilor incluse și originalității expunerii". Dar, dacă deosebirea dintre gazetar și scriitor presupune o distanță, o separare a genurilor, atunci - e de părere Ion Vinea - ,problema se reduce la o chestiune de vitalitate: Poți fi orice și totdeodată și scriitor, dacă după o zi de muncă silnică mai păstrezi energia
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]