KorAP: Find »[drukola/base=gazetar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...88 >

2,190 matches

Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487

eminescian, o scenografie fastuoasă proiectată la scara Timpului și a spațiilor vaste este servită de un patos verbal pe măsură"358. Monologul, declamația la rampă, travestiurile verbale contribuie la tensiunea dramatică a textelor, iar oscilația interogație-replică dinamizează spectacolul publicistic. Deseori, gazetarul relatează ședințele din parlament prin prisma unor acte dramatice performate în fața unor spectatori. Intervențiile regizorale presară ritmic textele, orientând atenția cititorului-spectator în direcția dorită. Resursă a efectelor ironice și comice, montajul regizoral amintește de reprezentațiile caragialești: "Locul prestidigitațiunii e, ca

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
semnificare care stă la baza publicisticii eminesciene, propunând în același timp o redimensionare a efectelor pe care le produc relațiile din interiorul modelului, la nivelul semnificațiilor pe care le înregistrează scrisul jurnalistului. În acest sens, studiul de caz vizând ipostazele gazetarului Eminescu (analistul politic, polemistul, artistul, istoricul, dascălul, specialistul) evidențiază impactul acestora asupra celorlalte coordonate ale semiozei și, implicit, asupra întregului ansamblu semnificativ al publicisticii eminesciene. Fără a epuiza cercetarea potențialului relațional al hexadei, am dorit să subliniem în aceste pagini

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
exprimare ale limbii, Eminescu impune în epocă un limbaj jurnalistic original, care se distinge prin profesionalism în abordarea problematicii și prin diversificarea și adecvarea mijloacelor de exprimare la conținuturile transmise. Jurnalistul se declară împotriva "vorbelor goale și sforăitoare", practicate de gazetarii generației pașoptiste, și a improvizațiilor în abordarea temelor de politică, justiție, cultură, armată, învățământ etc., pledând pentru un discurs documentat și argumentat. Astfel, încă de la publicarea primelor articole în 1870, se conturează personalitatea unui jurnalist cu o gândire politică bine

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
pe un proces de resemantizare a evenimentelor din sfera publică, limbajul politic eminescian contribuie la construirea socială a realității și la responsabilizarea opiniei publice cu privire la actele și deciziile din spațiul politic. Gramatica textelor publicistice este dirijată de intențiile informative ale gazetarului, de competențele lui discursive și de infrastructura critică, evaluativă a limbajului jurnalistic. Cercetarea sub raport sintactic a limbajului politic eminescian are în vedere două paliere de desfășurare a analizei: nivelul transfrastic, în care obiectul cercetării devine articolul, înțeles ca produs

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
Tratatul de la Paris, populațiunile Dobrogei, retrocedarea Basarabiei, care asigură continuitatea și progresia textului publicistic. La nivel morfologic, evidențiem unitatea sistemului pronominal (predomină formele de persoana I plural, semn al exprimării unei opinii generale, dar și al adeziunii cititorilor la afirmațiile gazetarului) și a sistemului verbal (sunt folosite cu precădere timpuri ale trecutului: croirăm, treceau cu vederea, ne-a înțelepțit, s-a întâmplat, a fost scris, urmam, îndeplineam, eram în stare, se dăduse, a redat, am declarat, a impus, indignase, a fost

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
în construcții sintagmatice inedite: mândrie baronească, aer diplomatic, postulanți flămânzi, exigențe aristocratice, diletantism politic, dispoziții cosmopolite, justiții amovibile ș.a. Construcțiile oximoronice (capacități nule, deosebite capacități problematice) evidențiază contrastul dintre esență și aparență, specific vieții politice, și reflectă atitudinea satirică a gazetarului. Prin asocierile semantice inedite pe care le presupun, construcțiile oximoronice potențează semnificațiile limbajului politic eminescian, exprimând acțiuni, atitudini, comportamente peiorative ale personajelor de pe scena politică. Vorbind despre semnele elocinței de amvon în publicistica eminesciană, Monica Spiridon semnalează "mulajul sintactic după

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
accentuată dimensiune narativă, care constă în prezentarea referențialului istoric, politic, social al epocii, și sugerând ierarhii ale problematicii sociale, limbajul publicistic eminescian prezintă și o componentă interpretativă, critică și evaluativă, de filtrare a referentului evenimențial prin grila de lectură a gazetarului. Publicistica presupune o serie de selecții la nivelul problematicii abordate, a mijloacelor de semnificare utilizate și a modalităților de reprezentare a referențialului politic (schematizare, selectare, determinare, modalizare etc.). În acest context, fenomenul de semie, specific limbajului politic eminescian, este guvernat

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
a ideologiei unei comunități, vocabularul reflectă preocupările, atitudinile și credințele jurnalistului, iar fenomenul lexicalizării, desemnând asocierea termen-concept, devine marcă a preocupărilor tematice. În acest sens, supralexicalizarea (existența mai multor cuvinte pentru același concept) indică poziția hegemonică a conceptului în cadrul preocupărilor gazetarului, iar sublexicalizarea (lipsa sau sărăcia paradigmei lexicale pentru un concept) traduce marginalitatea conceptului în cadrul problematicii abordate. Amintim în acest sens bogăția vocabularului denumind aspecte ale vieții sociale în publicistica eminesciană, în detrimentul termenilor care trimit la dimensiunea perceptivă. Rezultatele unei analize

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
capitolul VI al lucrării, în cadrul abordării contrastive a publicisticii secolului al XIX-lea. În ceea ce privește diferențele ideologice oglindite la nivelul vocabularului utilizat, valorificarea resurselor sinonimice devine la Eminescu mijloc de exprimare a atitudinilor și credințelor jurnalistului față de evenimentele prezentate. Astfel, preferința gazetarului pentru un cuvânt sau altul din seriile sinonimice conduce la indexarea manifestării discursive și la definirea caracteristicilor ideologice ale scrisului jurnalistic. În acest sens, remarcăm preferința jurnalistului pentru cuvinte precum: absolut (263 de ocurențe), act (268 de ocurențe), acțiune (124

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
la replicile și atitudinile actorilor politici, la opiniile colegilor jurnaliști etc. De la cronici la texte religioase, de la tratate de știință la articole din presa străină, toate constituie repere ale dimensiunii intertextuale a publicisticii eminesciene, venind în sprijinul demersului argumentativ al gazetarului. "Logica simțului comun actualizată de proverbe, disocieri noționale simple: ordine/ haos, legitim/ nelegitim, just/ injust nu reprezintă însă unica formă de codificare/ decodificare a realului; sunt solicitate și ramuri ale științei dotate cu legitimitate puternică (economia, sociologia) pentru a da

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
Ansamblul relațiilor intertextuale pe care le întreține publicistica eminesciană îmbogățește semnificatul articolelor, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale utilizate. Lectura textelor relevă un număr impresionant de cuvinte și expresii polisemantice care își modifică sensurile, în funcție de contextul discursiv și de intențiile gazetarului: avocat morișcă intelectuală; arhiplebe plebea ulițelor orașelor; bandă de esploatare, de scelerați; blagomanii citate din literatura democratică și stropite din când în când de lacrimi; breaslă organizație a patrioților de meserie; cabazuri lingvistice; cacografie ortografie; cabuzan lepădătura societății; caracter catonian

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
vocabularul eminescian o au expresiile în limbi străine: latină, franceză, germană, engleză, italiană, greacă ș.a. Din punct de vedere al ocurenței, pe primul loc se află expresiile latinești, care apar în momente cheie ale argumentației jurnalistice, pentru a ilustra afirmațiile gazetarului: ab antique, ad acta, ad absurdum, ad hoc, ad hominem, ad infinitum, ad interim, ad libitum, ad litteram, ad oculos, ad referendum, ad rem, ad valorem, anticipando, bellum omnium contra omnes, qui cito dat, brevi manu, casus belli, cogito ergo

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
apropie, catapeteasma bisericii în curând are să se dărâme, cerul să se despice și pământul să ne înghită. Iată ce ne zice el, în stilul său apocaliptic..."392. Metoda de lucru a colegilor de breaslă este criticată constant de Eminescu: "La gazetarii români, mai ales la cei liberali, lucrul e și mai simplu: își pune mai întâi degetul în gură și vede câte "cuvinte" îi vin in minte. La chemarea aceasta se deschide dicționarul nepaginat al capului, compus din prea puține file

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
dispar sau apar sporadic în articolele din Timpul. De asemenea, numărul dubletelor lexicale, sensibil redus față de cel prezent în presa epocii, oglindește lipsa unor norme lingvistice unitare în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și încercările gazetarului de a identifica mijloacele de expresie cele mai potrivite pentru conținuturile transmise: adecvat/ adecvat, adesa/ adesea, adiutant/ adjutant, administrațiune/ administrație, citațiune/ citație, doftor/ doctor, financie/ finanțe, onorariu/ onorariu, opoziție/ opozițiune ș.a. Un loc aparte în publicistica eminesciană îl ocupă idiotismele

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
cazul textelor care cuprind simple note informative, dimensiunea interpretativă este conferită de selecția pe care jurnalistul o operează în materia referențialului politic și de valorificarea unor informații particulare. Impactul publicisticii eminesciene în epocă derivă din erudiția și competențele discursive ale gazetarului, din refuzul ancorării ideologice și din respectul față de publicul cititor. Reprezentarea problematicii politicii interne și internaționale primează în cadrul scrisului jurnalistic, dar "relația fatică" cu cititorii impune selecția atentă a mijloacelor de exprimare. Chiar dacă "presiunea mediatizării vieții politice implică în primul

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
anumit context și asumată într-un mod anume. Prin urmare, semantica limbajului politic eminescian este modelată de maniera în care jurnalistul valorifică resursele codului în situația de comunicare circumscrisă de publicistica poetului. O analiză a lexicului politic eminescian reflectă atitudinea gazetarului față de resursele limbii și de mijloacele de îmbogățire a acesteia în pragul epocii moderne. Bogăția vocabularului publicistic este evidențiată de tratarea lexicometrică a corpusului jurnalistic, care a evidențiat un număr de 92894 de forme lexicale, dintre acestea 4933 fiind comune

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
407. Raportat la limbajul presei din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, numărul grafiilor și al formelor gramaticale oscilante este sensibil redus în publicistica eminesciană, fapt ce reflectă o mai bună stăpânire a mijloacelor limbii de către gazetar. Prin punerea în circulație a unui număr însemnat de termeni neologici și prin glosările frecvente în corpul articolelor, Eminescu educă cititorul în spiritul normativității și al îmbogățirii limbii române, într-o perioadă în care nesiguranța și lipsa unor norme general

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
unor soluții eficiente la problemele politice ale țării. "Jurnalistica eminesciană dispune totdeauna de o scenă, plasată între două vaste orizonturi simbolice, Paradisul și Infernul, afirmă Monica Spiridon. Mai precis, trecutul istoric și, respectiv, prezentul decăzut din vechea demnitate. Între ele, gazetarul face ritual naveta"410. În acest joc al punerii în scenă cu rol demonstrativ, prezentul devine, în contrast cu trecutul, o lume pe dos în care prea puține lucruri sunt așa cum ar trebui să fie. Detenta temporală are la bază convingerea jurnalistului

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
de fapte de eroism care dobândesc valoare exemplară pentru generația contemporană. Transfigurarea utopică a trecutului, trecerea sub tăcere a aspectelor negative, se înscrie în trama mitului vârstei de aur, bogat ilustrat de scrisul eminescian. Dezamăgit de actele clasei politice românești, gazetarul se întoarce spre trecut ca spre un spațiu compensatoriu și nu ezită să-și exprime admirația față de personalități precum Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Matei Basarab ș.a. Atitudinea encomiastică față de trecut îi va atrage jurnalistului acuza de reacționar. Eminescu

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
în espresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul noțiunii "român""418. c) Liberal/ conservator. Eminescu consacră un număr însemnat de articole vieții politice interne, în mod deosebit politicii conservatoare și liberale. Indiferent de culoarea politică, guvernele devin obiectul criticii virulente a gazetarului, atunci când actele lor aduc atingere integrității și dezvoltării naționale. În acest sens, jurnalistul reproșează guvernului liberal ușurința cu care tratează raporturile cu celelalte state și pierderile teritoriale pe care România le suferă în urma Congresului de la Berlin. Luptele politice interne au

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
cititor (interpret, politician, critic literar, istoric ș.a.), pe de altă parte. Abordarea pragmatică are în vedere intențiile interpretului, relația acestuia cu mesajul, efectele pe care le produce limbajul jurnalistic asupra receptorilor și specificul relației pe care o instituie articolul între gazetar și cititor. În ceea ce privește interpretarea textelor publicistice, analiza pragmatică vizează definirea atitudinilor implicate, a ecourilor ideologice înregistrate la nivelul grupului și al indivizilor 425, deoarece natura limbajului mediatic impune luarea în calcul atât a emițătorului, cât și a receptorului. Competența pragmatică

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
manifestării discursive, determină selecția mijloacelor de exprimare și organizarea individuală a limbajului jurnalistic. În cazul publicisticii, conținutul informațional al mesajului este dublat de o accentuată componentă pragmatică care urmărește persuadarea publicului cititor, câștigarea adeziunii acestuia față de opiniile, afirmațiile și judecățile gazetarului. Prin urmare, putem spune că producerea/ receptarea mesajelor jurnalistice eminesciene angajează trei instanțe coparticipante: jurnalistul, cititorul și corpusul publicistic și că semnificațiile limbajului politic eminescian nu constituie un dat, ci sunt rezultatul condițiilor pe care le impune "arhiva enunțării sale

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
publicistic și că semnificațiile limbajului politic eminescian nu constituie un dat, ci sunt rezultatul condițiilor pe care le impune "arhiva enunțării sale"426. Astfel, în fenomenul de co-producere a semnificației intervin: intențiile jurnalistului, strategiile convenționalizate, care fac posibilă recunoașterea intenției gazetarului de către cititor, contextul social specific, identitatea participanților, relațiile de status, cadrul larg socio-cultural (credințele și valorile, doxa, elementele de interdiscurs etc.). Un concept cheie în abordarea pragmatică a limbajului politic eminescian este contextul comunicativ care înglobează, într-o accepție amplă

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
statutul, legitimitatea și competențele participanților la actul de comunicare, dar și numărul acestora. Instanța receptorului dobândește în cazul articolelor semnate de Eminescu mai multe ipostazieri: a) din punct de vedere al competenței comunicative și al rolului social, identificăm specialiști (politicieni, gazetari, critici, analiști politici) și nespecialiști (marea masă a publicului cititor); b) din punct de vedere al momentului receptării, distingem între receptori contemporani lui Eminescu și receptori aparținând generațiilor posterioare momentului Eminescu; c) prin raportare la gradul de obiectivitate al receptării

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
eminescian. Exemplul istoric reprezintă unul dintre mecanismele argumentative predilecte ale jurnalistului. Vorbind despre această tehnică argumentativă, Monica Spiridon sublinia: "La Eminescu, imaginea pilduitoare a istoriei este confecționată din date seci și prozaice (economice, demografice sau topografice)"432. Incursiunile istorice oferă gazetarului prilejul unor analize contrastive prezent-trecut și configurează coordonatele desfășurării argumentației. Ilustrativ în acest sens este studiul "Basarabia", în care Eminescu demonstrează apartenența românească a ținutului Basarabiei, printr-o incursiune în trecutul istoric al acestei provincii, ajungând la concluzia că "acel

by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]