3,294 matches
-
a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in și care avea călimara la brîu. 4. Domnul i-a zis: "Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină și gem din pricina tuturor urîciunilor, care se săvîrșesc acolo." 5. Iar celorlalți le-a zis, în auzul meu: "Treceți după el în cetate, și loviți; ochiul vostru să fie fără milă, și să nu vă îndurați! 6. Ucideți, și nimiciți pe bătrîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
din teacă, pentru ca să lovească orice făptură, de la miază-zi pînă la miază-noapte. 5. Și orice făptură va ști că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă, și nu se va mai întoarce înapoi în ea. 6. Și tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiți, și cu amărăciunea în suflet, gemi sub privirile lor! 7. Și dacă te vor întreba: "Pentru ce gemi?" să răspunzi: Pentru că vine o veste..." Cînd va veni, toate inimile se vor înspăimînta, toate mîinile vor slăbi, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
la miază-noapte. 5. Și orice făptură va ști că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă, și nu se va mai întoarce înapoi în ea. 6. Și tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiți, și cu amărăciunea în suflet, gemi sub privirile lor! 7. Și dacă te vor întreba: "Pentru ce gemi?" să răspunzi: Pentru că vine o veste..." Cînd va veni, toate inimile se vor înspăimînta, toate mîinile vor slăbi, toate sufletele se vor mîhni, și toți genunchii se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
am scos sabia din teacă, și nu se va mai întoarce înapoi în ea. 6. Și tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiți, și cu amărăciunea în suflet, gemi sub privirile lor! 7. Și dacă te vor întreba: "Pentru ce gemi?" să răspunzi: Pentru că vine o veste..." Cînd va veni, toate inimile se vor înspăimînta, toate mîinile vor slăbi, toate sufletele se vor mîhni, și toți genunchii se vor topi ca apa!... Iată că vine, a sosit, zice Domnul Dumnezeu!" 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
23. Iar pe Egipteni îi voi împrăștia printre neamuri, și-i voi risipi în felurite țări. 24. În schimb, voi întări brațele împăratului Babilonului, și-i voi pune o sabie în mînă; iar brațele lui Faraon le voi frînge, ca să geamă înaintea lui cum gem cei răniți de moarte. 25. Dar voi întări brațele împăratului Babilonului, iar brațele lui Faraon vor cade. Și vor ști că Eu sunt Domnul, cînd voi pune sabia Mea în mîna împăratului Babilonului, și cînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
îi voi împrăștia printre neamuri, și-i voi risipi în felurite țări. 24. În schimb, voi întări brațele împăratului Babilonului, și-i voi pune o sabie în mînă; iar brațele lui Faraon le voi frînge, ca să geamă înaintea lui cum gem cei răniți de moarte. 25. Dar voi întări brațele împăratului Babilonului, iar brațele lui Faraon vor cade. Și vor ști că Eu sunt Domnul, cînd voi pune sabia Mea în mîna împăratului Babilonului, și cînd o va întoarce împotriva țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
se umple, așa de natural, materia de chipul invizibilului. Ce-i drept, am avut parte în aceste zile florentine de explozia teilor, împletită cu cea a unei flori literalmente dumnezeiești care este (ni s-a spus la San Miniato, unde gemea văzduhul de splendoarea ei) gelsomina, neam cu iasomia, și care te saltă numaidecât în narcoză, de-ți uiți părinții, casa, starea, firea, tot. În plus, când să intrăm la Santa Croce, aud un flatant „nu sunteți dvs. omul care aduce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
evadări pe verticală, supape cvasimistice, fantazare cât cuprinde. Pentru alții - cei care știu ce sume imense varsă-n industria culturii lumea luminată -, totul se traduce financiar, ca investiție strategică, (geo)politică, de inginerie psihosocială etc. N-are-a face! Fapt este că gem de lume galeriile, sălile de teatru, conferințe și muzică, ba chiar și unele librării. Că-ți vezi mai fiecare zi din agendă copleșită de trei, patru evenimente la care-i musai să fii prezent simultan. Și că peste tot, fără
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la concursul „Reporteri de liceu“, cu foști bursieri, oameni din media, surprize muzical-editoriale ș.a.m.d. Să mai spun că, dacă nu se grăbește, o editură nu-și mai găsește loc pentru manifestări publice la Cărturești până dincolo de Crăciun? Că gem sălile de teatru de așteptările copleșitoare ale unui public incredibil? Că la premiera unui film românesc dai cu tunul pentru o invitație? Că în coregrafie apar trupe-surpriză și premiere surprinzătoare, sau că Mihai Măniuțiu, noul director al Teatrului Național din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
iar Tania i-a potrivit și geanta mea sub cap. Au urmat luuuungile, deși puține, minute de așteptare: adevărat happening. Trei bodigarzi de la metrou au răsărit cavalerește lângă noi. Prezență tăcută, vigilentă, rasurantă. Presupun că vegheau să nu-i sustra gem victimei ceva din geantă. Iar acum intrăm în suprarealism. Din dreapta, aud o voce suavă: „Nu sunteți dumneavoastră domnul cu cartea de la TV?“ Ei, iaca, numai la asta nu mă așteptam atunci și acolo, îndreptându-mă de spinare, cu palma stângă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
asemeni îngerilor și păstorilor, care au vestit tuturor că “Astăzi S-a născut Hristos!” Și acum, dragii mei, vă urez: Sărbători fericite! Cu dragoste, Bunica Povestiri de Crăciun Noaptea de Crăciun Din cer cad torente de zăpadă, acoperind totul. Pădurea geme sub loviturile Crivățului, care parcă vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
galeș și parcă olecuță mustrător: „Te rog să nu-mi mai aduci aminte!” Cum eu nu sunt dintre cei ce dau buzna în sufletul omului, am renunțat să mai dialoghez și l-am mângâiat pe cățel pe cap. El a gemut înfundat, iar eu am priceput că nu de plăcerea mângâierii a scheunat el, ci de greutatea tristeții provocate de dispariția prematură a iepurașului. Așa cum am mai spus, lucrurile nu au de fiecare dată o curgere lină și netulburată. Ele capătă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
pe fiică-sa Sefora. 22. Ea a născut un fiu căruia el i-a pus numele Gherșom; "căci", a zis el, "locuiesc ca străin într-o țară străină." 23. După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit pînă la Dumnezeu. 24. Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
și-ar vinde și mamele dacă ar găsi clienți; unii chiar își leagă ștreangul singurei la gât și-atât, când se prăbușește rangul se sufocă de urât. Lumea deapănă pe gheme reci blesteme pentru toți, că nu au văzut cum geme un popor condus de hoți.” (2013) Martirizatul Savel se luminează și mai mult când vede că în disecția politicianismului actual, foarte regretatul Academician Florin Constantiniu, nu este singur. În România profundă, atâtea conștiințe pertinente sunt atente la jaful năvalnic neobolșevic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
whisky și-l Începea pe al patrulea. N-a vrut să-și ia rămas-bun nici de la Cinthia. Juan Lucas era singurul care nu plîngea În timp ce coborau spre ușa de acces la pista de decolare; cînd ajunseră aici, Vilma Începu să geamă de-a binelea și se vedea ca gemetele ei nu-i plăceau deloc jucătorului de golf, Îi era de ajuns că fusese nevoit să suporte copiii. Cinthia s-a ținut tare: i-a Îmbrățișat și i-a sărutat pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se compară cu tradiția. Sus, În dormitorul lui, Îngenunchiat lîngă pat, Julius se ruga de zor, Înconjurat de toată servitorimea din palat. Vilma ținea lîngă el un lighean, pentru orice eventualitate. Carlos plîngea ascunzîndu-și fața În palmele lui uriașe, Nilda gemea Înăbușit, Julius Îi privea Înțelegînd, tremurînd ca varga și simțind că se Înăbușă. Apoi a urmat primirea la aeroport. De acolo s-au dus direct la cimitir. Porunca stăpînilor a fost să nu vină nimeni, fiindcă nu voiau să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capul de pereți, Își blestema soarta și pe Palomino, ea nu cochetase niciodată cu nimeni!, s-o ierte!, nu voise decît să-și facă și ea cîteva poze! Julito!, Julito! Julito!, Doamne Dumnezeule!, ce se va alege de mine! Nilda gemea și ea, speriată de propriile ei cuvinte; majordomii n-au mai rezistat nici ei mult timp și s-au pornit pe plîns, Carlos stătea pe gînduri: să cheme sau nu poliția, n-avea destul curaj. Și doamna era În Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căci, de Îndată ce și-a văzut portretul, Vilma izbucni pentru a nu știu cita oară În plîns amintindu-și că acum fața ei era numai zgîrieturi. Și că avea un ochi pe jumătate Închis și corpul Îi ardea tot. Frumoasa metisă gemea fără Întrerupere, stînd Într-un picior și cu veșmintele rupte care-i dezgoleau corpul acoperit de zgîrieturi. Nilda Îi ținea isonul vărsînd șiroaie de lacrimi; de ce plîngea mai tare, de aceea simțea durerile, fiindcă buza de sus Îi era despicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o situație asemănătoare, dacă se rănise și el vreodată așa de tare izbindu-se de un zid. Desigur că pe măsură ce se Înfierbinta Îl durea mai puțin, dar zidul era zid și rămăsese neclintit, În timp ce pe el Îl duseseră la spălător gemînd de furie și cu nasul roșu de sînge. Încercă să intre În pielea Supra Șoricelului și Într-adevăr tipul nu făcea altceva decît să se Întîlnească tot timpul cu ziduri, dar niciodată nu se făcea țăndări; micuțul animal justițiar Învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se ducă la plajă cu ele, sau mai știu cu ce. Și ceva În genul ăsta s-ar fi Întîmplat, desigur, dacă nu se grăbeau, fiindcă fata lui Lester, Încă adormita și cu zîmbetul pe buze, tocmai se Întinsese leneș gemînd ușurel, ceea ce a fost de ajuns pentru ca străinul să se mulțumească și cu un simplu spălat pe ochi la chiuvetă cu apă călduță. Dar și așa Întrecuseră măsura, era de ajuns cheful de azi-noapte, care se prelungise pînă În zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
loc un cuvânt. Eu. Cuvântul șuieră, atât de lent că ea n-o să-l audă niciodată. Eu n-am vrut. Dar în contact cu aerul, cuvintele se transformă în zburătoare. După două săptămâni, Mark se ridică în capul oaselor și gemu. Karin era la căpătâiul lui, la un metru de fața lui. El se aplecă de mijloc, iar ea țipă. Ochii lui se rotiră și o găsiră. Țipătul ei se transformă în râs, apoi în suspin, în timp ce ochii lui pâlpâiau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Câinele începe să scoată scheunatul ăsta derutat. Barbara se îndreaptă spre falsa Karin, adresându-i-se cu „scumpo“ și spunând: Nu-i nimic. Nu contează. Ai făcut o chestie bună. Putem să mai încercăm o dată, mai încolo. Care mai încolo? geme Mark. Ce să încercați? Ce dracu’ se întâmplă aici? Câinele ăsta e nebun. E turbat sau de-astea. Să-i facă cineva felul fiarei până nu mă mușcă. Mark! Uită-te la ea! E Blackie. Câinele agentei scoate un lătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
interesează, unde e vinovăția? Se aplecă spre el și culese o fărâmă rătăcită de rizoto din barba lui. Suntem doar noi doi, Bărbate. Marele public nu trebuie neapărat să știe că tu nu știi ce-i în capul tău. El gemu și scoase e-mailul împăturit din buzunarul pantalonilor lui încă boțiți. Atinse ușor documentul supărător cu unghiile de la mâna dreaptă. Îi oferi textul imprimat, de parcă hârtia l-ar fi exonerat. —Capgras din accident. Îți dai seama? Ea se mulțumi să zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în fața dezamăgirii. Weber îi atinse umărul. — Vrei să mai încerci unul? Uite unul cu forme... —Fă-le tu, dom’ psihiatru. Ești om educat. Sunt sigur că poți să le dai de cap și singur. Clătină din cap, deschise gura și gemu. Atrasă de zgomot, o femeie apăru în cadrul ușii. Purta o fustă plisată roșie și o bluză de mătase crem. Weber avu senzația că o mai întâlnise, dar în alt context - la aeroport, la centrul de închiriat mașini sau la recepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încăpea nici o bizarerie a dorinței. În afară de bizareria impenetrabilă căreia i se abandonase. Țara mirării perpetue. Creierul despuiat. Enigma fundamentală, pe punctul de a fi rezolvată. Stătea în bubuieli de muzică tehno, așteptând-o pe Karin Schluter. Deasupra capului său, cineva gemea de tehno-durere, implorând eutanasierea. Un restaurant de zi, un șir lung de puști cu jeanși retro, decolorați, și Weber rigid printre ei, după ce renunțase la haină și vestă în favoarea unor pantaloni kaki și a unei veste tricotate. Karin își înăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]