92,267 matches
-
Măduța - toți beneficiind de precizări biografice, chiar generoase (ca în articolul despre Radu Stanca). Mai remarcăm încercarea de a reciti autorii despre care a mai scris (și despre care găsește ceva nou de spus!), evitarea poeților prea experimentaliști și în general a optzeciștilor (cel puțin în această antologie), cu alte cuvinte selectarea (în special) a acelora cu care spiritul său "consună" sau pe care grila valorilor "clasice" îi pot apropia. Lecturile, substanțiale, aduc, nu o dată, surprize, de exemplu apropierea dintre viziunea
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
Eroul e Mel Gibson și Mel Gibson e eroul! Un erou care intră în acțiune cînd "războiul e aproape pierdut". Americanii luptaseră prost: "Țăranii ăștia sînt niște tîmpiți; aproape că ne iau onoarea de a-i fi învins", zice distinsul general britanic Cornwallis. Dar înfrîngerea avea să-i vină tocmai de la o armată de "sărăcani", fără cultura războiului. Eroul lui Mel Gibson - un fost războinic profesionist, care, în cunoștință de cauză, urăște războiul - e obligat de viață să intre în luptă
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
a-i numi pe cei mai faimoși, acuzați a fi colaborat cu ocupantul, cu germanii adică. Se știe că francezii i-au judecat pe cei mai mulți, pentru înaltă trădare. Brasillach, tînăr și promițător clasicist, a fost executat, în pofida unui apel adresat generalului de Gaulle, de către numeroși colegi ai săi care-l găseau vinovat de rasism și de idei șovine, dar nu-l voiau împușcat. Drieu de la Rochelle, redactor-șef la celebra NRF, s-a sinucis la vreme, scăpînd de coșmarul procesului public
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
s-au aflat imediat după primul război în boxa acuzaților pentru a fi scris la Bukarester Tageblatt sub ocupație. Apoi, în anii din urmă, colaborarea incriminată este aceea cu autoritățile comuniste. Sadoveanu, Călinescu și alții sînt găsiți colaboraționiști. Și, în general, cam toți intelectualii care n-au fost disidenți. Mă voi referi în continuare doar la prima accepție a cuvîntului. Despre cea de a doua, într-un articol viitor. Nu e deloc obligatoriu ca un cuvînt să păstreze sensul primar și
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
lui D. Popovici de pildă, el însuși un mare nedreptățit), cît și din aceea a adevăratului istoric, a prezenței unor manifestări teoretice de o remarcabilă deschidere spre modernitate și noutate metodologică într-o epocă opacă pentru asemenea căutări, satisfăcută în general de propria ei strălucire. Sarcina rejudecării acestui proces, încercată timid mai devreme, într-un moment mai degrabă ostil, de Titu Popescu (printr-un eseu monografic) și de noi înșine (printr-o ediție de "opere alese" oprită după al treilea volum
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
rangul de politică de stat. De acord, răspunde Tzvetan Todorov, unul din cei mai cunoscuți cercetători și eseiști din Franța în domeniul vieții sociale, autor al unei lucrări intitulate Abuzurile memoriei în care condamna de altfel "elucubrațiunile negaționiste" și în general ideologia extremei drepte de tipul Le Pen. De acord, numai că dezbaterea nu se duce asupra unicității și singularității genocidului evreiesc: trăsăturile lui sînt cu adevărat unice și singulare, ele neputînd fi întîlnite în altă parte. El împărtășește însă în
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
o frazeologie lozincardă și mincinoasă dar îndeajuns de criminal și el la comuniști; de asemenea, opoziția față de regimul parlamentar autentic și intoleranța viscerală față de liberalism sub toate formele sale, de la politică și viață socială, pînă la artă și cultură în general. În ce-i privește pe naziști, ei erau cinici, de o cruzime rece și "științifică" aproape nedeghizată, în timp ce comuniștii erau meșteri în arta escamotării, fariseismului, duplicității și minciunii oficiale (și neoficiale) ridicate la rang de mod de existență și metodă
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
ghicit cui? Bineînțeles, Ministerului de Interne și Ministerului Apărării! Adică acelorași tablagii cu osânza răsfrântă peste gulere, acelorași instituții de castă interesate doar de căpătuială și furtișaguri. După ce și-au făcut vile și case de odihnă ce rivalizează cu Peleșul, generalii și coloneii din subordinea lui Dudu Ionescu au, probabil, nevoie să le taie cineva iarba și să le mărească piscinele! Dacă în cazul unor societăți precum Conel sau Romgaz ar fi fost acceptabilă o reeșalonare a datoriilor (și nicidecum o
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
Bashevis Singer? Și, totuși, ce carieră internațională au făcut. Suflete moarte e romanul unei maxime specificități rusești. Dar și o capodoperă universală cum nu e nici un roman românesc. Problema e alta și anume atitudinea implicită față de tema locală, națională, în general, față de om, natură, divinitate. Deficitul de universalitate al literaturii noastre nu ține de tematică, ci de atitudine. N-am spațiu să argumentez. Geniala proză a lui Sadoveanu, unul din marii scriitori ai secolului, n-a fost decît prea tîrziu și
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
fiindcă diaristul trăiește din plin viața unei metropole dintr-o țară în război, cu spaimele și pasiunule sale împărțite între slujbe religioase și demonstrații în masă. Cu un ochi spre Orientul Mijlociu și altul spre America, A. Sasu scrie pendulând între generalii din Tolstoi și Fabrice del Dongo, într-o încercare disperată de regăsire a logicii unei existențe zguduite de absurdul unui război. Iar războiul acesta este, hélas!, primul conflict militar postmodern dintr-o istorie ce se apropie de sfârșit. Pentru un
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
hélas!, primul conflict militar postmodern dintr-o istorie ce se apropie de sfârșit. Pentru un literat, a scrie despre politica internațională, strategii diplomatice și înfruntări armate nu este în nici un caz cea mai comună dintre opțiuni; asemenea subiecte sunt în general apanajul istoricilor și cel mult al analiștilor politici. Și cu toate acestea jurnalul lui Aurel Sasu nu are de suferit prin inadecvare (cu excepția, poate, a șocului de adaptare al primelor zece pagini). Străbătută de reflecții de lectură în fiecare din
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
această concepție: căci ce poate fi mai adecvat în spațiul austriac decât mijlocirea biografică a unor varii probleme teoretice - care pot fi calificate (dintr-un început, sau numai dacă vrem) ca filosofice? Este aceasta modalitatea prin care ne apropiem în general și de alte domenii (literatură, muzică, pictură, arhitectură, urbanism), într-un mediu atât de convertit la nevroză. Inevitabil, în acest creuzet al numelor sonore diversitatea exagerează uneori prin consecvență. Rămâne destul de discutabil îndemnul adresat unui Marcus Aurelius, unui Cusanus, sau
Filosofia de vacanță by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16948_a_18273]
-
afectelor, prin nostalgia germinativă și prin enormele viziuni embrionare, pictorul manifestă simultan și un autoritarism falocrat, un simț enorm al posesiunii virile. Formele închise, construcțiile monumentale cu sens ascensional marcat, nucleele dure ale majorității compozițiilor, trimit invariabil către ordine, în general, și către ordine cerebrală și exercițiu volitiv, în particular. în jurul sau înlăuntrul acestui ax explicit (al unei masculinități asumate fără echivoc) a cărui formă este invariabil rectangulară sau ovulară - și care joacă în compoziție rolul unei forțe nucleare, al unui
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
la 11 martie 1829; dar și că tânărul autor-dirijor a redat lumii muzicale partitura, îngropată timp de un veac, într-o redactare proprie. În seria "Reîntoarcerilor la Bach" aceasta este prima - cu adevărat spectaculoasă. La Deutsche Oper Berlin mandatul de General intendent este încă al lui Götz Friedrich, unul dintre regizorii care au dat teatrului muzical multe din cele mai bune imagini actuale. A semnat acum și montarea scenică a Oratoriului, alături de Günther Uecker, autorul decorului chibzuit cu mult bun gust
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
vremea lui Iliescu, cadrelor din poliție, armată și servicii secrete. Așa se explică de ce rapoartele în cazul Bancorex sunt amânate pentru kalendele grecești, țap ispășitor rămânând Răzvan Temeșan, de parcă el singur ar fi dispus virarea de bani grei în conturile generalilor și înalților ofițeri din armată, poliție și S.R.I. Nu știu ce servicii aduc țării domnii cu pricina, dar dacă mă uit la infracționalitatea inimaginabilă din România, la condensatele de West sălbatic care au ajuns străzile țării, la murdăria morală insinuată pretutindeni, ajung
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
insinuată pretutindeni, ajung la concluzia că ei ar trebui să plătească din propria leafă dezastrul generalizat, și nu să fie cățărați pe piedestalele de neatins ale eternei impunități. Fericiți că li se dă pe la nas cu narcoticul paradelor militare, că generali burdihănoși, pe care abia-i mai cuprinde centironul, se îndoaie din șale în fața lor, domnul Constantinescu și echipa (cu o notă specială pentru Dorin Marian) au devenit garantul jafului la care nesătuii în uniforme se dedau cu dezinvoltură. Cea mai
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
numărul etajului, crezînd că liftul e defect și o ia în sus pe scări pînă la etajul al șaptelea, abea mai răsuflînd, și cînd sună la ușă, după multe întrebări, iar neamul deschide, îl ceartă că stă taman la șapte. Generalul Secetă. L-am văzut într-o zi cu ochii mei. E așa, slab, înalt, spîn, are o manta de culoarea pămîntului ars. Kiseleff? * Spre Văleni. În localitățile de munte, - o nevoie artistică vizibilă acoperind sărăcia. Cum sînt și cu cîtă
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
este, ca de obicei, în formă, scriind despre poezie. în plus, neinfluențat de ierarhia literară existentă, o propulsează decis - și justificat - pe Nora Iuga printre "vocile de seamă ale lirismului românesc actual". Nicolae Țone are meritul de a promova, în general, cartea de poezie elegantă, cea de acum fiind numai unul dintre exemplele posibile. Ministerul Culturii trebuie felicitat pentru clarviziunea cu care finanțează publicarea literaturii de bună calitate. Iar Nora Iuga... Despre Nora Iuga ar fi mai multe de spus. S-
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
eroina a existat în realitate, ea fiind "ființa cea mai uluitoare" pe care a dat-o vreodată Botoșaniul, cel puțin după știința autoarei (asta cînd se știe bine că la Botoșani s-au născut cîțiva poeți "și chiar un vestit general roman mort pe cîmpul de bătălie", cum aflăm tot din Introducere). Prin ce e uluitoare Catinca, frumoasa de la mahala, care din brațele unui bărbat într-ale altuia ajunge în cele din urmă să fie consoarta celui, singurului, pe care îl
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
conexă libertății negative), între autoritatea rațională și autoritatea inhibitoare, ca și între cea exterioară și cea interioară, ori între cea fățișă și cea anonimă. Există de asemeni o diferență netă între distructivitatea ca reacție și distructivitatea nemotivată, între distructivitate în general și tendințele sado-masochiste, între revoluționar și rebel etc. Frica de libertate apare atunci când eul se dovedește prea slab - sau prea slăbit - pentru a-și mai asuma răspunderea propriilor alegeri, renunțând ca atare la puterea de decizie. Fromm vede în această
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
libere de pe umerii tuturor și delegarea conștiinței prin mecanismele terorii. România a devenit o țară a înlocuitorilor - democrația devenise democrație populară, inventatorii, inovatori, iar scriitorii, agitatori. Armata română ducea război în munți contra cetățenilor români, îmbrăcată în uniforme de împrumut, generalii erau de fapt politruci iar ofițerii, căprari, poliția și jandarmeria în locul ordinii publice profesau teroarea publică, iar proprietatea devenise o glumă, în schimb totul era proprietatea tuturor, iar de uzufructul ei se bucurau numiții, porecliți aleși. Nu are rost să
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
fie totuși mare; apar de aceea în scris tot mai multe construcții familiar-orale cu adverbul de aproximare mai - "mai ieri", "mai zilele trecute", "mai deunăzi" -"Mai ieri, pe vremea Ciuruitului" ("Luceafărul" = Luc. 14, 2000, 2); "Mai zilele trecute, de pildă, generalul B. căuta un contact" ("Academia Cațavencu", 23, 2000, 3) - și chiar se actualizează exprimări mai vechi sau populare, cum ar fi "mai an": "niscai lorzi invitați acasă la "Omenia", mai an" ("Evenimentul zilei" = EZ 2327, 2000, 10). (Fenomenul de multiplicare
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
întotdeauna neplăcut să aud sau să citesc că sunt detestat, că cineva are o atitudine foarte violentă sau foarte brutală față de mine. Nu-mi plac lucrurile de felul acesta. Eu nu am vorbit de rău niciodată pe nimeni și, în general, cred că este complet lipsit de sens să polemizezi. Nimeni nu învață nimic niciodată dintr-o polemică, unei cărți nu i se poate răspunde decât printr-o altă carte, nu poți desființa pe nimeni, decât pe cei care se desființează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
suplini talentul, care rămîne prima condiție pentru a fi scriitor, iar înțelegerea greșită a performanței și succesului riscă să deregleze criteriile de evaluare. Mihail Gălățanu are altă părere: "Succesul reprezintă o receptare promptă și amplă. Marjele de eroare sunt, în general, nesemnificative atunci cînd există bun-simț. Numai conjuncturalismul cras gafează." Ierarhiile sînt inerente - spune el - iar demitizările nu atacă, în genere, ierarhia, ci imaginea, viziunea asupra unui scriitor. Ovidiu Ghidirmic n-are nici el, în principiu, nimic împotriva demitizărilor, care nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
crezut puternic. Această mentalizare a forței constituie cea mai bună trecere la teoria recunoașterii sau a acceptării, care acordă prioritate celui de al doilea pol al puterii: acordul, aprobarea, adeziunea condușilor. O putere neascultată nu mai este putere, iar un general fără armată este o contradicție in terminis, ca apa uscată. Concluzia ar fi că poporul îl face pe suveran, este suveranul suveranilor. O serie întreagă de aforisme, maxime, "principii" transferă asupra polului colectiv al puterii, asupra masei, atributele rezervate anterior
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]