3,734 matches
-
de la vânzări o să le fie oferite dansuri în poală din partea casei- asta o să condimenteze atmosfera! La ușă o să se dea ca premii desuuri comestibile! Fabulos! — Doamne-Dumnezeule! a zbierat Lulu. Ești un adevărat geniu, Vivian! Cum reușești? Iar petrecerea asta e genială! Genială! Depășește imaginația! Fata asta o peria mai bine decât ar fi reușit un aspirator Hoover. — știu, Lulu. De asta sunt cu două capete deasupra tuturor celorlalți publiciști din industria asta, s-a lăudat Vivian. Toți sunt, ca... niște morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vânzări o să le fie oferite dansuri în poală din partea casei- asta o să condimenteze atmosfera! La ușă o să se dea ca premii desuuri comestibile! Fabulos! — Doamne-Dumnezeule! a zbierat Lulu. Ești un adevărat geniu, Vivian! Cum reușești? Iar petrecerea asta e genială! Genială! Depășește imaginația! Fata asta o peria mai bine decât ar fi reușit un aspirator Hoover. — știu, Lulu. De asta sunt cu două capete deasupra tuturor celorlalți publiciști din industria asta, s-a lăudat Vivian. Toți sunt, ca... niște morți vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Lulu venind sfioasă lângă mine. Îmbrăcată într-o rochie scurtă și strâmtă din piele neagră și având pe cap un coif asortat de distribuitor de ziare, Lulu arăta ca o Britney Spears vlăguită. — Nu crezi că petrecerea asta e absolut genială? Lulu nu făcea niciodată conversație. știam că încerca să mă facă să înghit un hap. — E ceva, am murmurat eu. Dacă prin genială Lulu voia să spună că era totalmente și cumplit de nepotrivită și că, probabil, se constituia într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
distribuitor de ziare, Lulu arăta ca o Britney Spears vlăguită. — Nu crezi că petrecerea asta e absolut genială? Lulu nu făcea niciodată conversație. știam că încerca să mă facă să înghit un hap. — E ceva, am murmurat eu. Dacă prin genială Lulu voia să spună că era totalmente și cumplit de nepotrivită și că, probabil, se constituia într-un motiv suficient pentru mai multe procese, atunci da, petrecerea era absolut genială. Dacă prin genială ea voia să spună că petrecerea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înghit un hap. — E ceva, am murmurat eu. Dacă prin genială Lulu voia să spună că era totalmente și cumplit de nepotrivită și că, probabil, se constituia într-un motiv suficient pentru mai multe procese, atunci da, petrecerea era absolut genială. Dacă prin genială ea voia să spună că petrecerea era înnebunitor de nesăbuită - să dai o petrecere unde nenumăraților reprezentanți de vânzări și de moguli media li se ofereau drept cadou jucării sexuale - atunci da, petrecerea era absolut genială. — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
E ceva, am murmurat eu. Dacă prin genială Lulu voia să spună că era totalmente și cumplit de nepotrivită și că, probabil, se constituia într-un motiv suficient pentru mai multe procese, atunci da, petrecerea era absolut genială. Dacă prin genială ea voia să spună că petrecerea era înnebunitor de nesăbuită - să dai o petrecere unde nenumăraților reprezentanți de vânzări și de moguli media li se ofereau drept cadou jucării sexuale - atunci da, petrecerea era absolut genială. — Mi-ai văzut tatuajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
absolut genială. Dacă prin genială ea voia să spună că petrecerea era înnebunitor de nesăbuită - să dai o petrecere unde nenumăraților reprezentanți de vânzări și de moguli media li se ofereau drept cadou jucării sexuale - atunci da, petrecerea era absolut genială. — Mi-ai văzut tatuajul? m-a întrebat Lulu. și-a ridicat bicepsul scheletic în dreptul ochilor mei. Pielea era acoperită de un tatuaj temporar care zicea Îmi Iubesc șefa. — L-am văzut pe un site al fanilor lui Springsteen 1 Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să plece. El e președintele nostru, cum știți... V-ar fi putut spune mai multe... Deci croitorul de lux Orest Popescu nu este la pupitrul de comandă, umblă pe la stăpâni. Tovarășul general în rezervă Orest Popescu! Croitor de vocație, croitor genial, așa spun cunoscătorii... care și-a pierdut acolo, pe front, glasul și atâtea alte calități, dar a învățat supraviețuirea cu orice preț, cu orice preț. Și după aia, la vatră, a tot avansat, prin grația tovarășilor pe care îi servea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
omul să fie pe măsura ei. Să devină orice, orice. Fără limitare de rasă, sex, credință sau alte prostii. A înțeles că victima poate deveni călău, dacă nu chiar dorește asta și că jocul ăsta e nelimitat. Dacă prostul dumitale genial era artist, înțelegea asta. Și dacă înțelegea asta, altul era jocul, să știi. Să vezi atunci dilema poporului ales...“ Spusese sau nu spusese Tolea aceste cuvinte? Întrerupsese discursul vecinului Gafton sau îl întrerupea doar acum, în gând, rememorându-și scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de zel, răsturnări de situație. Atunci să vezi ce sublimă bestie este semenul nostru umanist, grăbit să-și salveze pielea. Poate ar fi câștigat pariul, cine știe, dacă era artist. Nu, nu înțelesese marea șansă, marele experiment. Nu era artist, genialul Adolf, nu era. Nu se compară cu preotul din Georgia, să știi. Nu se compară, Mateiaș, crede-mă, nu se compară. Ăla, da, artist! A știut să folosească până și trucurile celuilalt, a știut să utilizeze orice îl slujea, naționalism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
i se adresa, ci vorbea așa, în general. Avea nevoie, s-ar zice, de un medium. Așa că privea, din când în când, în ochii verzi negri lucioși ai vrăjitoarei Gina. „Buun, deci vă interesează tiranii. Adică, copiii întârziați mintal, iraționali, geniali, cu logica lor paradoxală, de solitari. Buun. Ambasadorul englez avea doar câteva secunde pentru replică. A întrebat: sunteți dispuși la tratative cu polonezii, la schimb de populație? Ce răspunde vizionarul? Printr-o întrebare, desigur. Ar fi gata Marea Britanie să dăruiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cumva clipa-miracol, eliberarea. Dacă apucăm adevărul, ai să vezi ce se întâmplă cu turbații, când își recapătă glasul. Ceva implacabil, unic! Sau doar o bâlbâială morbidă, poate? O bâlbâială bolnavă nu ne-ar înspăimânta mai puțin, te asigur. A găsit, genialul, soluția! A găsit subterfugiul, scumpul de el, potaia! Un potențial uriaș, care ar putea recrea lumea! Gândește-te, gândește-te la el și la noi toți. Și la ei, la bieții amputați, care ne reprezintă atât de bine. Ne parvin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu rostim întotdeauna adevărul, sufletele noastre vor fi oprite la porțile paradisului și azvârlite dedesubt, între fălcile iadului... Așa că am continuat să mergem săptămână de săptămână și, la cam o lună după aceea, reverendului Bob i-a venit următoarea idee genială. Cultura seculară distruge America, a declarat el, și singura modalitate de a repara răul e să respingem tot ce ne oferă. Atunci a început să emită așa-numitele Edicte de Duminică. Mai întâi, toată lumea trebuia să arunce televizoarele. Apoi aparatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să mă distrez? Măcar o dată? Mă hotărăsc subit să-l sun pe Adam Kirrane imediat ce ajung acasă. Poate o să-mi frângă inima, dar sunt dispusă să-mi asum riscul. Tot e mai bine decât să mor de plictiseală. — A fost genial, spune Tim în timp ce stăm la rând să ieșim din multiplex. Absolut deosebit. Dau doar din cap aprobator, pentru că, așa cum am spus mai devreme, Tim o ia personal dacă nu îți plac filmele pe care le alege. — Vrei să mergem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
viața Însăși. Entuziasmul din glasul lui Connor e ca sarea pe rană. Deci, ia să mai recapitulez eu un pic și să văd cât de spectaculos m-am dat În stambă. Așa care va să zică. Sunt În avion, așezată lângă marele și genialul Jack Harper, o adevărată sursă de Înțelepciune În toate domeniile afacerilor și marketingului, ca să nu mai vorbesc din domeniul marilor mistere ale vieții Înseși. Și eu ce fac ? Îi pun Întrebări pline de miez ? Inițiez o conversație scăpărând de inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
birou, Artemis vorbea cu maică-sa la telefon, dar acum și-a pus ochelarii cu ramă de baga și bate concentrată la computer, oprindu-se din când În când să admire ce a scris, cu un zâmbet gen „Doamne, ce genială sunt !“. Nick citea paginile de sport de la Telegraph, dar acum Îl văd studiind niște documente pline de grafice, extrem de Încruntat. — Emma ? spune Artemis cu o voce fals-mieroasă. Mi-ai găsit cumva broșura de care te-am rugat ? Nu că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a dreptul ridicolă. N-o să pot să stau aici În stradă toată ziua. Trebuie să ajung la biroul meu. Hai, pune-ți mintea la contribuție. Trebuie să existe o soluție. Trebuie să... Da ! Mi-a venit o idee cu adevărat genială. Care n-are cum să nu meargă. Trei minute mai târziu mă apropii iar de ușile de la Panther, complet absorbită de un articol din The Times. Nu văd absolut nimic În jurul meu. Și nimeni nu-mi poate vedea fața. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o descoperire epocală. Urc scările plutind și descui ușa de la apartament. — Lissy ! strig. Lissy, m-am Îndrăgostit ! Nu primesc nici un răspuns și simt o undă de dezamăgire. Voiam să vorbesc și eu cu cineva, să-i povestesc despre noua și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămân nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
singura care face asta. Toată lumea aruncă numele lui Jack Harper În discuție, toată ziua bună ziua. După plecarea lui, fiecare dintre ei se dă drept cel mai bun prieten al lui Jack, care e de părere că ideea lor e absolut genială. În afară de mine. Eu stau cu capul plecat și nu-i menționez numele, nici măcar În treacăt. În primul rând, fiindcă știu că, dacă aș face asta, aș deveni instantaneu roșie ca o pătlăgică sau, cine știe, aș Începe să zâmbesc tâmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o să mă omoare bunicul dacă aude. E din cauză că... nu le scot dinții falși. Urmează o pauză de stupoare. Apoi Paul Își dă capul pe spate și Începe să se zguduie de râs. — Dinții falși, zice, ștergându-se la ochi. Ești genială, Emma. Auzi, dinții falși ! Pufnește iar În râs și eu mă uit la el, simțind că mi se ridică tot sângele În cap. Am un sentiment extrem de ciudat. Ca și cum ceva ar crește În mine cu o viteză amețitoare, ca și cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că o să vină el să te ia de la studio, mâine la douășpe. Și că a trebuit să‑și bage Mercedesul în service, așa că o să plecați cu MGF‑ul. — Serios? zic. E super! — Știu, spune Suze, radiind de încântare. Nu e genial. A, și a mai zis să nu‑ți iei prea multe bagaje, că nu încap în portbagaj. Mă uit la ea, și îmi cam dispare zâmbetul. — Ce‑ai zis? — Să nu‑ți iei prea multe bagaje, repetă Suze. Știi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Categoric, zic veselă. Mă duc la valijoara mea și mă joc cu încuietoarea ei, fără s‑o deschid. Sau... spun, de parcă tocmai atunci mi‑a venit ideea - ce‑ar fi să mergem să bem ceva și să despachetăm mai târziu! Genial. Coborâm și ne facem criță, iar mâine dimineață o să mă fac că sunt adormită și o să statu în pat până îmi vine bagajul. Slavă Cerului. O clipă am crezut că... — Foarte bună idee, spune Luke. Mă schimb și mergem. Caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am așezat, și, când am cerut un suc de portocale, mi‑au adus un pahar uriaș, garnisit cu coajă de portocală rasă, la gheață. Cât despre clătitele alea clasa întâi care mi‑au mers drept la inimă... zău, clătite dimineața. Genial, nu? — Deci...ânțeleg că te duci la sală? zice Luke, împăturindu‑și Daily Telegraph‑ul. În fiecare zi citește toată presa, și americană și britanică. Ceea ce e foarte bine, fiindcă pot să‑mi citesc și eu horoscopul din Daily World
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
orice casă... — Zici asta ca să‑mi faci mie plăcere, spune ea cu lacrimi în ochi. — Ba nu! insist, simțind că‑mi dau lacrimile și mie. Suze, tuturor le plac ramele tale. Am văzut oameni în magazine spunând cât sunt de geniale. Minți. — Ba nu! Zilele trecute era o femeie la Gifts and Goodies care te ridica în slăvi și toată lumea din magazin era de acord cu ea. — Serios? zice Suze cu voce mică. — Da! Ești atât de talentată și ai atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Însă mereu revenea pe linia de plutire, nu? — Categoric! spune Tarquin. De fiecare dată. — Dar ce făcea? zic, ridicând ochii cu o sclipire de interes. — De obicei vindea câte un Rembrandt, zice Tarquin. Sau un Stubbs. Ceva de genul ăsta. Genial. Ce‑o fi cu milionarii ăștia, zău? Chiar cu Suze, pe care o ador. Pur și simplu nu le pică fisa. Nu pricep cum e când nu ai nici un sfanț. Am înțeles, zic, sforțându‑mă să zâmbesc. Păi, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]