2,818 matches
-
de stăpânire și asupra geților din nordul Dunării, insă încercările lui Alexandru cel Mare (335 î.Hr. și 327 î.Hr.) și Lisimah (310 î.Hr.) de a-i supune au eșuat. Ulterior, geții din stanga Dunării au avut ciocniri cu bastarnii, un popor germanic care între 200 și 100 î.Hr. au ocupat poalele nord-estice ale Carpaților și malurile Nistrului. După lupte îndelungate, bastarnii au fost învinși de daci, locuitorii regiunilor muntoase, care mai apoi rămân stăpâni și pe câmpia răsăriteana până la Nistru. Din secolul
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
dacii vorbeau aceeași limbă cu geții. Dar, evident, Strabon nu cunoștea el însuși limbile respective. După el, singura diferență era strict geografică, geții fiind așezați pe cursul inferior al Dunării, spre Pont, iar dacii spre izvoarele Dunării, mai aproape de populațiile germanice. Poziționarea dacilor departe de Grecia și de cetățile din Pont i-au făcut pe scriitorii antici să nu-i cunoască suficient sau să-i ignore. Herodot consemnează date despre geografia teritoriului locuit de geți și daci. Izvoarele târzii, ca Îndreptarul
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
origine gotă), apoi prin ale istoricilor Cassiodor și Iordanes, confuzia a cunoscut o răspândire largă. Lucrarea lui Iordanes intitulată "Getica" era consacrată istoriei goților, dar include capitole din istoria geto-dacilor. Toate aceste confuzii, voite sau întâmplătoare, reduc credibilitatea unor „regate germanice” în spațiul dacoromân după 275 (d.Hr.). O altă lucrare importantă, în care se face confuzia geto-daci → goți, este a lui Heinrich Pantaleonis, cu titlul "Cartea eroilor națiunii germane", în care regii daci sunt prezentați ca fiind regi goți. În
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
deoarece se mută de o parte și de alta a Istrului, și datorită faptului că s-au amestecet cu tracii și misii. Triburile trace, din care făceau parte și geții, ocupau un spațiu vast, învecinându-se la nord cu triburile germanice, la nord-est cu cele slave, la vest cu triburile germanice și celtice, la est cu triburi cimeriene și scitice, iar la sud cu triburile ilirice și cu grecii. Este foarte posibil ca cele mai multe dintre informațiile vechi despre geți să se
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Istrului, și datorită faptului că s-au amestecet cu tracii și misii. Triburile trace, din care făceau parte și geții, ocupau un spațiu vast, învecinându-se la nord cu triburile germanice, la nord-est cu cele slave, la vest cu triburile germanice și celtice, la est cu triburi cimeriene și scitice, iar la sud cu triburile ilirice și cu grecii. Este foarte posibil ca cele mai multe dintre informațiile vechi despre geți să se fi pierdut de-a lungul timpului. Primele informații scrise despre
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
origine getica, anume Zalmodegikos și Rhemaxos. Scriitorul antic Trogus Pompeius ne relatează în "Istoria lui Filip" despre regele geto-dac Oroles care stăpânea prin părțile Moldovei, că își pedepsește supușii pentru faptul că nu au luptat cu succes împotriva bastarnilor (neam germanic). Strabon, contemporan al lui Agrippa, care a văzut hartă acestuia și i-a citit "Comentariile", îi menționează pe daci numindu-i geți. Vorbind despre suebi, Strabon spune că aceștia se învecinează cu geții, iar după Germania meridionala, care aparține suebilor
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
iar Wilhelm zece, a adus o sărăcie lucie pentru familie și i-a afectat pe frați pentru mulți ani. Au urmat cursurile Universității din Marburg unde istoricul și juristul Friedrich von Savigny le-a aprins interesul pentru filologie și studii germanice — un domeniu în care sunt considerați a fi pionieri — și în acelaș timp le-a dezvoltat o curiozitate pentru folclor, care a crescut într-o pasiune de o viață pentru culesul basmelor germane. La 20 decembrie 1812 Frații Grimm au
Frații Grimm () [Corola-website/Science/299313_a_300642]
-
i-a colonizat în provincie, sporind numărul brațelor de muncă de aici. Alte lupte cu dacii liberi se menționează în anul 218 și mai târziu, iar în cursul sec. III devin mai frecvente incursiunile lor în teritoriile romane, alăturîndu-li-se triburi germanice. Costobocii, carpii și alte seminții tracice septentrionale și-au continuat incursiunile în provinciile romane în cursul sec. II-III, iar carpo-dacii sînt menționați în alianță cu hunii. Nu se cunoaște concret soarta „dacilor liberi" după sec. IV este foarte probabil că
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
liberi erau triburile autohtone din nordul și estul spațiului lor etnic (Maramureș, Bucovina, Moldova de Nord și de Est (Basarabia), Galiția, Slovacia etc.). Spre sfîrșitul perioadei antice, dacii liberi și ceilalți traci în nord-est au fost absorbiți de triburile sarmatice, germanice, iar în evul mediu de slavi. Însă o parte dintre ei (de prin Crișana, Maramureș, Moldova) au rămas fideli Daciei carpatice, amestecați cu geto-daco-romanii lăsați în urmă de armata și oficialitatea romană în 271/272. Acest fapt ar contribui la
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
ul este o perioadă din arhitectura și arta europeană medievală începând cu anul 1140 și până în jurul anului 1500. Termenul a fost introdus în anul 1550 de Giorgio Văsari, care făcea aluzie peiorativa la tribul germanic al goților, ca prototip pentru o cultură inferioară, "barbara". Artă gotica este diferită de artă romanica prin tendința liniilor verticale, prin căutarea echilibrului în locul stabilității maselor. ul a fost succedat de Renaștere. Centrele orașelor din Transilvania sunt dominate cel mai
Gotic () [Corola-website/Science/298847_a_300176]
-
sami nu fac parte din grupa limbilor balto-finice - relația lor cu aceste limbi este mai îndepărtată. Ca toate limbile fino-ugrice, limbile balto-finice nu au nici o relație genetică cu limbile indo-europene, deși au fost influențate de diverse limbi baltice, slavice și germanice.
Limbi balto-finice () [Corola-website/Science/298859_a_300188]
-
își atingeau scopul reclamat. Lumea musulmană era mai unită sub lideri eficienți precum Saladin, iar facțiunile creștine erau măcinate de lupte interne. Templierii s-au aflat uneori în conflict cu celelalte două mari ordine creștine, cavalerii ospitalieri și cavalerii teutoni (germanici), iar deceniile de lupte pentru domeniile feudale au slăbit pozițiile creștine. După mai multe înfrângeri dezastruoase, incluzând bătălia decisivă de la Hattin, Ierusalimul a fost pierdut în fața lui Saladin în 1187. Cruciații au ocupat din nou orașul în abia în 1229
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
luptă clar, adică un adversar acceptabil și pentru restul societății. Această situație a mărit tensiunile cu o parte a nobilimii europene, în contextul în care templierii se arătau interesați în fondarea unui propriu stat monastic (călugăresc), după cum făcuseră cavalerii teutoni (germanici) în Prusia după 1226. În 1305, noul papă, Clement al V-lea, aflat în Franța, a trimis scrisori Marelui Maestru templier Jacques de Molay și celui ospitalier Fulk de Villaret pentru a discuta posibilitatea fuziunii celor două ordine. Niciunul nu
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
cartierul Stellingen prima moschee din Germania de după al Doilea Război Mondial. Hamburg este și locul de naștere al mișcării „Jesus Freaks”. Pâna în secolul al XIX-lea limba curentă în Hamburg a fost germana de jos ("Niederdeutsch"), una din limbile germanice. La mijlocul secolului al XX-lea germana standard ("Hochdeutsch"), încă din secolul XVI din ce în ce mai folosită în varianta scrisă, i-a luat practic complet locul. Dialectul "Hamburger Platt" este în continuare înțeles și vorbit de mulți hamburghezi și, ca și alte dialecte
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
transportul pe apă, considerat în antichitate mai puțin incomod. Începând din secolul al V-lea, așezarea portuară a fost cunoscută sub numele de "Lausanne". Înflorirea sa a fost determinată și de faptul că oferea adăpost populației chinuite de invaziile popoarelor germanice, fiind înconjurată dinspre uscat de o serie de dealuri. În secolul al VI-lea, a fost mutat la Lausanne sediul episcopiei, care se aflase anterior în orașul Avenches, mai puțin ferit. Catedrala în stil gotic timpuriu din secolul al XII
Lausanne () [Corola-website/Science/297730_a_299059]
-
universitară cetățenilor ei. Islanda ocupă locuri de frunte la stabilitate economică, politică și socială și la egalitate. În 2013, la Indicele Dezvoltării Umane, ocupa locul 13 în lume. Cultura islandeză este bazată pe moștenirea scandinavă. Majoritatea islandezilor sunt urmașii coloniștilor germanici și celtici. Limba islandeză, o limbă germanică de nord, a evoluat din nordica veche și este strâns înrudită cu feroeza și cu dialectele norvegiene vestice. Moștenirea culturală a țării cuprinde bucătăria tradițională, literatura și saga medievale. Islanda are cea mai
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
frunte la stabilitate economică, politică și socială și la egalitate. În 2013, la Indicele Dezvoltării Umane, ocupa locul 13 în lume. Cultura islandeză este bazată pe moștenirea scandinavă. Majoritatea islandezilor sunt urmașii coloniștilor germanici și celtici. Limba islandeză, o limbă germanică de nord, a evoluat din nordica veche și este strâns înrudită cu feroeza și cu dialectele norvegiene vestice. Moștenirea culturală a țării cuprinde bucătăria tradițională, literatura și saga medievale. Islanda are cea mai mică populație dintre toate țările membre NATO
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
de mai sus reprezintă numărul administrativ de membri ai organizațiilor religioase, ceea ce nu reflectă, în mod necesar, credințele populației Islandei. Conform unui studiu publicat în 2001, 23% din locuitori sunt atei sau agnostici. Cultura islandeză își are rădăcinile în tradițiile germanice nordice. Literatura islandeză este una bine cunoscută, în special operele literare denumite saga și , scrise în Evul Mediu. Secolele de izolare au contribuit la izolarea culturii nordice de influențe externe; un exemplu evident este conservarea limbii islandeze, care rămâne cea
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
au fost descoperite rămășițe de cranii, ceramică și vârfuri de săgeți de silex care au permis determinarea faptului că zona a fost locuită de mai bine de 11.000 de ani. Vânătorii preistorici au fost urmați de triburi celtice și germanice că francii și saxonii. Au fost găsite monede române și de asemenea există dovezi arheologice că zona a fost jefuită în urmă incursiunile vikingilor. Prima atestare documentara a numelui Doetinchem este într-un document din anul 838, care menționează o
Doetinchem () [Corola-website/Science/297736_a_299065]
-
este soț al zeiței Frigg. Împreună cu frații săi, Vili și Ve a construit Universul din cadavrul uriașului primordial Ymir. Locuia în Asgard, împreună cu toți ceilalti zei, cărora le era conducător. La germani era identificat cu Wodan sau Wotan. În limbile germanice "Wodan" derivă de la cuvântul "wut" ("furie"). Odin a căpătat înțelepciunea supremă, prin sacrificiul la care s-a supus. El s-a spânzurat timp de nouă nopți în arborele Yggdrasil, iar în tot acest timp el nu a mâncat, nu a
Odin () [Corola-website/Science/297857_a_299186]
-
de artefacte, între care lururi și Carul Soarelui. În epoca preromană a fierului (500 î.e.n. - 1 e.n.), grupurile de băștinași au început să migreze spre sud, deși primii dani au sosit în țară între epoca preromană a fierului și cea germanică, în epoca romană a fierului (1-400 e.n.). Provinciile romane au întreținut rute comerciale și relații cu triburile băștinașe din Danemarca, lucru evidențiat de monedele romane găsite în Danemarca. Dovezi ale unei puternice influențe culturale celtice datează din această perioadă atât
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
atât în țară cât și în restul Europei nord-vestice, fapt reflectat de vasul Gundestrup. Istoricii cred că înainte de sosirea strămoșilor danezilor, care au sosit dinspre insulele daneze din est (Zealand) și din Scania și vorbeau o formă timpurie de limbă germanică nordică, mare parte din Iutlanda și cele mai apropiate insule erau locuite de iuți. Ei au fost ulterior chemați în Marea Britanie ca mercenari pentru regele breton Vortigern și au primit teritoriile sud-estice în zona unde astăzi se află Kent și
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
realizat rapid că războiul avea să fie mai îndelungat și mai brutal decât își închipuiseră sunt plante iubitoare de umezeală de aceea le întâlnim în locurile unde este răcoare și lumină dar nu foarte puternică hr probabil din cauza invaziei triburilor germanice ale bastranilor înainte de începerea fiecărui mandat parlamentar trebuie să aibă loc alegeri generale deși unele măsuri pot fi încadrate ca măsuri de stânga și un partid de dreapta le poate adopta și invers protagoniștii povestirii sunt trădați de un partener
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
perturbat în timpul folosirii îndelungate a calculatorului același fapt poate avea semnificații diferite pentru receptori diferiți în procesul de interpretare intervenind factori subiectivi care orientează înțelegerea mesajului același principiu a fost aplicat în unele limbi romanice ca și la slavi și germanici nutriția este fitofagă hrana de bază fiind frunzele dodgson cade din mașină dar supraviețuiește în cazul armelor cu risc mic permisul se eliberează pe baza datelor furnizate de aplicant chiar și în ultimii ani ai vieții a continuat să aibă
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Death, primul dintre cele două lieduri op. 6o (1909), după Noaptea regilor de Shakespeare. Ca muzician național, Sibelius poate fi apropiat de Janacek sau de Bartók pentru că el a face parte dintre cei care, pentru a se elibera de influența germanică, au recurs la "antidotul debussist". Relațiile lui cu Finlanda nu au fost niciodată de ordin folcloric, pentru că la el nu apar citate de teme populare și nici măcar - în pofida culorilor de multe ori foarte subtil modale și nontonale ale muzicii sale
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]