31,702 matches
-
declarație politică: "Mașina noului ministru oprise la intrarea Palatului Victoria, camerele de luat vederi și microfoanele presei se apropiaseră și așteptau declarațiile, dar în mod bizar, sub lumina reflectoarelor aprinse deja și luminându-l prin geam, ministrul rămânea nemișcat, fără gestul reflex de a deschide ușa mașinii, ca și cum ar fi fost handicapat sau prizonier, sau ca și cum ușa ar fi fost blocată. încremenirea, asemenea unui stop-cadru, n-a durat însă decât un minut sau două, până în clipa în care aghiotantul i-a
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
i-a pus capăt deschizând ușa, eliberând ministrul și lămurind lucrurile. Ușa nu era blocată și cunoștința mea nu avusese nici un accident locomotor, ci pur și simplu demnitatea de ministru nu-i mai permitea să deschidă singur ușa mașinii, cu gestul reflex al oricărui muritor. Deprinderea demnitarilor de a aștepta impasibili să li se deschidă ușa - reprimându-și astfel nu numai reflexul fizic al mișcării, ci și reflexul democratic al egalității - este pentru mine semnul simbolic al dependenței lor de privilegii
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
actanți îndrăgostiți, care conturează prin cantitate și profunzime tensiunile maxime ale unei iubiri fatale, transformate tragic într-un instrument textualizant". "Binomul" de "actanți scripturali" Veronica-Eminescu e disecat cu răceală științifică, în ecuație fiind intruzionat și Caragiale: " În acest context peratologic, gestul marelui dramaturg e de o mare abjecție tocmai prin faptul că parodiază și transformă în derizoriu parametrii arhetipali ai inițierii trăirii erotice instituiți de cei doi protagoniști recunoscuți". * Centrul de greutate al sumarului e grupajul dedicat Avangardei (N. Țone ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
instrumente cu ajutorul cărora artistul caută comunicarea, o provoacă, dar, în același timp, o și subminează pe coordonatele ei previzibile. Pentru el limbajul picturii iese de sub regimul, dar și de sub controlul, imaginii constituite și, în consecință, materia cromatică, fragilitatea sau amploarea gestului, suprafața și configurația pînzei rămîn singurele elemente purtătoare de informație și de sens. Corneliu Vasilescu se autoplasează într-un univers nestructurat, într-o lume ingenuă care nu a găsit încă utilități clare pentru un stoc imens de materii prime și
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
energie și a concretului în idealitate. Fără a fi un artist de factură intelectuală, un conceptual așezat într-un orizont al ideilor premergător actului artistic, ci, dimpotrivă, un vitalist afectuos și, de multe ori, chiar pudic, prin logica interioară a gestului său el se se dezvăluie acum și ca un creator nonfigurativ de lumi ficționale, de scenarii care par justificate, în aceeași măsură, de pulsiuni umorale și de rațiuni esoterice. Chiar dacă această afirmație pare, la prima vedere, doar un joc intelectual
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
de pulsiuni umorale și de rațiuni esoterice. Chiar dacă această afirmație pare, la prima vedere, doar un joc intelectual și un simplu paradox de lectură, pictura lui Vasilescu are o miză mult mai mare decît aceea care ține strict de forța gestului, de spectacolul retinian și de încărcătura afectivă: în adîncurile sale fierbe, abia perceptibilă, o imensă retortă în care, prin complicate procese de distilare succesivă, lumea se transsubstanțiază și concretul se evaporă. Așa cum și în expoziția gîndită de Corneliu Vasilescu lucrările
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
o stradă cu tălmaciul meu și trăgeam, mergînd, din pipă, un obicei la care am renunțat de mult. Și cum, avînd un gust amar în gură, am scuipat, m-am făcut că scuip într-o parte, mai mult dintr-un gest reflex. Și cum, tocmai în momentul acela, o femeie în vîrstă, sărăcăcios îmbrăcată, ca o cumătră de la noi din Balta Albă și ținînd în mînă un carnet, s-a apropiat de mine vociferînd furioasă. La început, crezusem că e o
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
o mai lucidă consemnare, o mai amară apreciere a acestei liote de nechemați abuzivi ce alcătuiau "conducerea superioară?" Să vedem care e atitudinea lui Titus Popovici față de sine însuși. Am putea vorbi de o cochetărie stîngace, cînd prozatorul își atribuie gesturile unei opoziții practic nule, precum albul așternut pe alb. Astfel, la finele Congresului al XIV-lea, și-ar fi îngăduit să taie de pe listă, în taină, "banda celor patru": madam Ceaușescu, Bobu, Dincă, Dăscălescu, precum și cîteva "plevuști" ca Nicu Ceaușescu
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Urmarea a fost că peste cîteva zile am fost chemat în toiul nopții la cabinetul secretarului general și am avut o lungă și revelatorie discuție la o sticlă de molan ruj". Îmbuibat, plictisit de atîtea avantaje, Titus Popovici își permite gesturi de insubordonare minoră pe fondul saturației cu "delicatese" de care a avut parte. Astfel, în anii în care pentru cei mai mulți scriitori români o plecare în străinătate reprezenta un vis neîmplinit, autorul filmului Puterea și adevărul își permitea a renunța la
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
rolul Nathan, comunică bine cu trupa, este cuprins de atmosfera piesei și de înțelepciunea filosofică a personajului pînă la un punct. Pînă acolo putem spune că este o prezență, că are o liniște misterioasă, că ochii vorbesc mai mult decît gesturile, că rostirea este impecabilă. În partea a doua a spectacolului își abandonează personajul și joacă, parcă, altceva. Am formulat toate aceste rezerve și pentru că simt că spectacolul este perfectibil, că actorii, bine aleși, pot mult mai mult, lucru dovedit, dar
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
sili limba să articuleze, pentru că ea este "organul adevărului". Chiar dacă ea ar produce un adevăr silit, torționarul râvnește să o facă să vorbească oricum. Unul din simulacrele preferate ale anchetatorilor din secolul XX era introducerea pistolului în gura victimei, acest gest urmând să producă dezlegarea limbii. Urletul este răspunsul la ceea ce pretinde să afle torționarul: confesiunea, trădarea, secretul aflat undeva în mintea și trupul supliciatului. Acesta este secretul, ca o piatră filosofală, pe care vrea să-l extragă schingiuitorul: dar el
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
să urle de durere: sonoritatea sa îndurerată ar stimula cruzimea supliciatorului, de aceea își mușcă buzele și limba, dar nu scoate o vorbă. Cu gura rănită (dinții smulși), supliciatul nu poate vorbi de durere; atunci când și limba îi este tăiată, gestul acesta echivalează cu o castrare. Logica torționarului este sălbatică: tăcerea obstinată a victimei va fi pedepsită printr-o castrare de cuvinte, oficiată de pedepsitorul autorizat. Uneori, victima este chinuită într-atât, încât își pierde vorbirea, din pricina șocului nervos și fizic
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
ironie, "simpaticul critic literar Alex" (ceea ce, tot fără ironie o afirm, mă înduioșează) încearcă să "repereze" onoarea Doinei Ruști, al cărei roman, Omulețul roșu, l-aș fi minimalizat pe nedrept în România literară. Mă bucur că Liviu Antonesei face acest gest de cavalerism, datorită căruia am numai de câștigat: domnișoara va fi, fără îndoială, fericită (așa cum îmi doream, în adâncul inimii, și eu), și nici reputația mea de critic exigent nu va avea de suferit. Apreciez spiritul de sacrificiu al lui
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
și aprind un rug din carne de om.// Numai atunci mi se întâmplă/ să înțeleg gândul/ îmbălsămat doar de demnitatea ta, frumusețe." (Elegie XX). Autorii de viziune și expresie barocă învelesc în faldurile poemelor pe care le compun lucruri și gesturi obișnuite, mărunte, din universul domestic și proximitatea familială. Emil Brumaru ajunge chiar să ridice casnicul la puterea metafizicului, făcând din coada unui motan sau a unui ibric treptele unei filozofii... La Mariana Marin, accentul e pus invers. Pe un ton
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
răsturnări de situații poți suporta într-o carte? De la jumătatea romanului încolo nici nu mai contează ce stă să se întâmple. Situațiile cam mecanice sunt, cum spuneam, lipsite de cel mai elementar haz, iar inserturile fantastice cu mersul prin aer (gest semnificând puritatea într-o lume debusolată) transformă romanul într-un urban fantasy de tot kitsch-ul. Un alt defect major al cărții, derivat din cel expus mai sus, îl constituie violența de situație și de limbaj, ambele vădit ostentative, deseori
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
Pregătirea complexă într-o facultate de artă nu mai este de mult o vorbă în vînt sau, dimpotrivă, o prețiozitate. Orizonturile se deschid, interferează, se populează prin lectură, cultură, tipuri de experiențe, prin imagini, prin spații, oameni, povești, culori, sunete, gesturi, modele. Sau cam așa ar trebui să fie. Problema este, de fapt, una singură. Flexibilitatea celor care îi învață pe ceilalți, a profesorilor, cu alte cuvinte. Curiozitatea și prospețimea studenților se întreține și prin seducția modelului, prin știința cu care
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
ce anume pot face cu el, încîntare care se citește și ea. Duete shakespeareiene este un spectacol autonom de dans, un discurs teatral nonverbal, susținut cu ajutorul altei arte, altor tehnici, altui tip de emoție. Muzica și mișcarea, tipologiile mișcării, memoria gestului, performanța multora este însoțită și de o estetică argumentată într-un scenariu rotund, la baza căruia stau relațiile, tensiunile și dramatismul cuplurilor celebre din piesele lui Shakespeare. Mecanismului decodării teatrale i s-a adăugat acum cel al gestualului. Este meritul
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
tehnici și mijloace de producție componistică, aflate în permanentă combustie și într-o istovitoare reproducție. Uneori fantezii ale realității sonore, alteori realități ale fanteziilor componistice, cu toate au ars aidoma cunoștințelor dispuse și dirijate în vederea unor acțiuni fundamental perisabile, unor gesturi perimate încă înainte de a fi înfăptuite. Așa au fost, bunăoară, procedeul gradualului, tractusului, reponului, antifoniei și a celorlalte tehnologii gregoriene, procedeul trochosului, centonizării, precum și întregul cortegiu de principii componistice solidare muzicii bazantine, organumul ori conductusul Ars Antiqa-ei, izoritmia și izoperiodicitatea
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
prietenie rămase/ de la cutremur", poetul ajunge a crede, printr-un fel de ironie a percepției fabuloase, "că între polul nord și polul sud/ lifturi-pirat ne fură respirația" (Erezia a doua). Banalul spațiu cotidian se umple așadar cu datele lumii, prin gestul scriptic încărcat de magice energii transfiguratoare. Sublimă răzbunare a "mediocrității" ce și-o resimte în încadrarea sa conformist-socială, scriptorul își echivalează eul cu grandoarea anamorfozelor ce le provoacă pentru a se recunoaște în oglinda lor: "iarăși pui indigoul/ iarăși te
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
am văzut, pe cel al reabilitării obiectelor și ființelor desconsiderate, vlăguite, învinse. Poetul se străduiește a alcătui un epos al anodinului, a înscena un senzațional al banalității moralmente reciclate, introduse într-o "metafizică a cotidianului" (N. Manolescu). Se articulează astfel gesturile unui protocol în care factorii prozaici, obiectele ponosite, truismele existenței celei de toate zilele se oferă unei tulburătoare conotații. O lumină de dincolo pătrunde în încăperile știute, își așterne enigma peste viețuirea noastră aridă, fertilizînd-o întru poezie. "Nesfîrșit", "absurd", "nimic
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
un personaj negativ până la stereotipie. Am încercat cumva să-l scot din acel clișeu, prin mici trucuri. A.O: Cum? Sunt atâtea personaje schematice în ziua de azi... A.V: De acord. Eu am încercat în primul rând să caut gesturile. Din start, ele sunt clișee și le prinzi repede. Mă las la prima mână, intru în clișeu, ca apoi să pot ieși și să pot căuta în altă parte, la mine, pentru că ce am eu n-au alții. Felul în
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
gradul doi. Cu toate acestea, manele cu Ruxandra și pot, ultimul poem din carte, sunt, probabil, cele mai bune și cu siguranță textele care-l reprezintă cel mai bine pe Radu Andriescu. Cinematografică prin decuparea meticuloasă a cadrelor ambientale, a gesturilor, a mișcărilor exterioare și a imaginilor, descriptivă până la banal, poezia lui Radu Andriescu este, deseori, mult prea statică. Discretele referințe livrești fiind, în câteva poeme, singurele punți de comunicare dintre versurile împietrite în contemplare. Mai mult, secvențe biografice total insignifiante
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
Tatăl pierdut ca o umbră în "boala" care, la mijlocul anilor '80, "copsese" ca un abces gigant, tatăl capabil deodată de o ură fără leac, pe care toată viața, în vremuri normale, o crezuse inutilă și meschină, tatăl regăsit, cu un gest, cu o părere, în felul de-a fi al fiului. De fapt, o "arheologie" a trăsăturilor care, nu-i așa, "s-au așezat în mine făr' să știu", "trăiește" din piste fel de fel, ce păreau adevărate, și apoi se
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
Roma nu evoluează cum trebuie, că nici lui Caesar nu-i plac multe, dar că n-are ce face, deoarece trebuie să acorde anumite satisfacții celor care l-au ajutat să repurteze victoria. Omenesc, prea omenesc ar spune Nietzsche. Dar, gesturile în favoarea partizanilor trebuie azi, în România, reduse la minimum. La fel și orgoliile personale. După căderea lui Nero la Roma a devenit principe un reprezentant al aristocrației senatoriale, Galba. Bătrân, el a crezut că se va impune dacă va adopta
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
însă, căci Lyggia nu se mai putea bucura deplin de această schimbare. "Ce lumină bună ar fi avut Gellu aici, să scrie", mi-a spus ea, după ce mi-a oferit o cafea și și-a aprins o țigară, cu un gest ștrengăresc, de elev care fumează deși n-are voie. Era extraordinar de activă în noua locuință, unde, din nou, prietenii fideli pe care nu știa cum să-i răsfețe mai bine (și reciproc) o ajutau să pună în ordine arhiva
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]