12,993 matches
-
conflict și puși pe harță. Bărbați și femei beți cui, încoronați cu zăpadă proaspătă, începuseră un dans sălbatic în jurul lui Cupidon și Eros. Se dansa până la istovire. Geniul înghețului trebuia să inaugureze o grotă împodobită la intrare cu păsări de gheață și cu toate plantele care trebuiau să apară în primăvară. Dar toți parcă uitaseră scenariul și acum strigau în neștire, glumind, aruncându-și chiar unul altuia cuvinte pline de nerușinare din cauza băuturii și a confuziei în care se aflau. Alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
măști grotești pe față, găsiseră un bun prilej să atace politicienii, făcând aluzie la scandaluri recente, la nedreptăți flagrante, imitând felul lor de a vorbi când promiteau ce nu vor realiza niciodată. Se aplauda frenetic, ca în fața unui tribunal al gheții care promitea dreptate pe aripile aerului. Toată lumea parcă uitase de ce se afla acolo. Oleg pierduse controlul asupra bunei desfășurări a spectacolului. Un imens tumult creștea, amenințând să absoarbă orchestra și tot ce se găsea pe gheață într-un unic haos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în fața unui tribunal al gheții care promitea dreptate pe aripile aerului. Toată lumea parcă uitase de ce se afla acolo. Oleg pierduse controlul asupra bunei desfășurări a spectacolului. Un imens tumult creștea, amenințând să absoarbă orchestra și tot ce se găsea pe gheață într-un unic haos general. La prânz și-au făcut apariția în sunete de tobe și chimvale Diavolul și Moartea, urmați de o mulțime destul de trează care venea din cealaltă parte a orașului. Toți purtau măști proaspăt pictate ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Carnavalul amenința să degenereze într-un haos îngrozitor. Nimeni nu mai recunoștea pe nimeni. Cuvintele grosolane erau binevenite - fiecăruia îi era rezervată o insultă la care nu se gândise niciodată. Sticle de kirsch goale zburau în aer ca baloanele de gheață. Se dansa cu facle în mâini și se băteau crunt gheața de sub picioare. Din feeria lui Purcell nu se mai auzeau decât câteva cuvinte: Marea iubire va topi gheața. Focul trosnea în facle, luminând mâinile roșii ale dansatorilor beți. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
recunoștea pe nimeni. Cuvintele grosolane erau binevenite - fiecăruia îi era rezervată o insultă la care nu se gândise niciodată. Sticle de kirsch goale zburau în aer ca baloanele de gheață. Se dansa cu facle în mâini și se băteau crunt gheața de sub picioare. Din feeria lui Purcell nu se mai auzeau decât câteva cuvinte: Marea iubire va topi gheața. Focul trosnea în facle, luminând mâinile roșii ale dansatorilor beți. Mă simțeam încălzită de dans, dar îngrijorată de mulțimea pestriță care năvălea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
niciodată. Sticle de kirsch goale zburau în aer ca baloanele de gheață. Se dansa cu facle în mâini și se băteau crunt gheața de sub picioare. Din feeria lui Purcell nu se mai auzeau decât câteva cuvinte: Marea iubire va topi gheața. Focul trosnea în facle, luminând mâinile roșii ale dansatorilor beți. Mă simțeam încălzită de dans, dar îngrijorată de mulțimea pestriță care năvălea din toate părțile pe locul unde se aflau Oleg și orchestra care încerca să impună mulțimii puțină ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mișcător cu mii de fețe. Pe neanunțate apăru un alt car, colindând cu acel car al echinoxurilor. Carul nou reprezenta cele patru anotimpuri corespunzătoare vârstelor omului. Izbitura celor două care se resimți sub picioarele noastre ca un cutremur al corpului gheții. Se striga din toți plămânii: - Fugiți, gheața nu mai ține! Apa țâșnise pe undeva cu furie și oamenii fugeau în toate direcțiile. Într-o clipă totul devenise de nerecunoscut. Se striga zadarnic la orchestra care cânta neobișnuit de tare, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
apăru un alt car, colindând cu acel car al echinoxurilor. Carul nou reprezenta cele patru anotimpuri corespunzătoare vârstelor omului. Izbitura celor două care se resimți sub picioarele noastre ca un cutremur al corpului gheții. Se striga din toți plămânii: - Fugiți, gheața nu mai ține! Apa țâșnise pe undeva cu furie și oamenii fugeau în toate direcțiile. Într-o clipă totul devenise de nerecunoscut. Se striga zadarnic la orchestra care cânta neobișnuit de tare, ca să acopere vacarmul și să impună atenție. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și oamenii fugeau în toate direcțiile. Într-o clipă totul devenise de nerecunoscut. Se striga zadarnic la orchestra care cânta neobișnuit de tare, ca să acopere vacarmul și să impună atenție. Cine ar fi putut să-și închipuie că oamenii pe gheață deveneau mult mai sălbatici decât pe blândul pământ? - Fugiți! se auzeau îndemnuri de fugă, mai ales pentru orchestra care nu se clintise din loc. Blanca era adâncită în aria Emmelinei, iar Oleg părea lipit de pian, fără mască, doar caftanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Îmi pierdusem respirația. Nu știu cum, dar până la urmă am ajuns la piatra lui Schiller ca la un colac de salvare. Atârnam cu brațele de stâncă împreună cu alții, vineți de frig ca niște struguri mov. Am văzut din depărtare cum bucata de gheață pe care se aflau orchestra și pianul s-a înclinat, apoi s-a răsturnat, scufundându-se ca un vapor împreună cu toți cei care se aflau acolo. Mikael căzuse în marele vârtej și ieșea din când la suprafață, arătându-și dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fără să-ți dai seama. Am închis ochii ca să știu dacă mai am ochi, apoi, când i-am deschis din nou, am văzut că mă desprinsesem de stâncă; un bărbat mă scosese la suprafață. Am luptat amândoi cu bucățile de gheață care aveau propria lor mișcare și violență. După un timp, bărbatul a dispărut și m-am văzut împreună cu alte fețe necunoscute, încercând să ajungem la mal. Stelele parcă străluceau în apă căzute din cer, se auzea altă muzică decât cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
între pături călduroase. Eram obosită de moarte și îndurerată de dispariția prietenilor și cunoscuților mei. Ziua următoare a suflat foehnul curățind, aerul încât am văzut vârfurile Alpilor clar, cu zăpadă strălucitoare ca apele unui diamant. Soarele ardea nepăsător, topind încet gheața și zăpada. Se auzea pe străzi muzica picăturilor de apă. Dar era destul de frig, ca și cum un nou îngheț era pe drum. Am coborât în centru, trecând prin cimitirul care înconjoară marea catedrală, și am văzut cum ieșiseră din pământ ghiocei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
l-am făcut a fost să-mi văd chipul în oglindă. Eram palidă, subțire, cu păr des și pielea ca mătasea de borangic. Nu mă recunoșteam, ca și cum ceva din țara de munte, Elveția, îmi lipise pe frunte o dungă de gheață veșnică. GHETELE FERICIRII Era sâmbătă dimineața și Rudi se grăbea ca de obicei să ajungă la sinagoga din centrul Stockholmului. Se îmbrăcase frumos cu caftanul de mătase, pe cap își pusese calota albastră și peste ea pălăria neagră. Timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
limba, prietenii din copilărie și țara în care m-am născut! - Nu vorbi despre țara ta de rahat din care te-am scos cu atâta greutate! - Și eu te-am salvat din mediocritatea familiei tale! Se făcuse o liniște de gheață în sufragerie. Îmi părea rău de ce spusesem. Nu există, în fond, nici o familie mediocră pentru mine. Nu știu cum îmi scăpaseră aceste cuvinte din gât și trecuseră libere „peste bariera dinților“, cum spunea Homer. Soțul meu s-a întristat și a glumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fețele umede, iar obrajii și bărbiile ne înghețaseră atât de tare, încât trebuia să vorbim fără să ne mișcăm fața; genele și sprâncenele făcuseră țurțuri, în timp ce umerii, mânecile, hainele noastre, ca și interiorul saniei erau acoperite de o pojghiță de gheață fină; din noi și din cai se ridicau aburii ca dintr-un cazan încins, iar pe obrajii Zinocikăi părea că s-a lipit o coajă de măr roșu. Pe centura pustie, totul era alb și albastru, în aceste culori, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
surdă, ci un nou acces de bucurie. Mik mă ia de mână; mă ridic și încep să merg. La început e cam greu. Mă tem să nu lunec și să nu cad ca un om foarte slăbit care calcă pe gheață. Pe coridor, m-au apucat niște frisoane puternice. Pe coridorul care duce la toaletă e un miros puternic de varză și de alte mâncăruri. Gândindu-mă la mâncare, simt că mă ia cu greață, dar e o greață neobișnuită. Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
țigării, din cauza unor noi prize din cocaina care se sfârșește, dar simt că totul - corpul meu temător care se clatină în mișcare ca să nu răstoarne sau să nu spargă ceva, picioarele mele înghețate care pipăie podeaua de parcă ar merge pe gheață, starea mea stranie care seamănă a boală -, totul este doar un înveliș jalnic în care și-a găsit refugiul o exaltare tăcută. Mă apropii de masă. Cât fac pasul, până când îndoi piciorul din genunchi ca să-l pun cu teamă paralizantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nouă porție de cocaină. Iată-ne îmbrăcați cu șubele. Apoi ne trezim direct în coridor, de parcă n-ar fi existat eforturile mari depuse pentru a ne îmbrăca. Coborârea scării pare lungă, chinuitor de anevoioasă, de parcă scara ar fi acoperită cu gheață lunecoasă pe care picioarele abia se proptesc ca să nu alunece. În același timp, picioarele mă trag înainte de parcă din urmă m-ar urmări un câine care vrea să mă muște. Suntem deja jos și, iarăși, nici o amintire despre eforturile chinuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sub lămpița de noapte și acest cap începe apoi să se legene. Fără capăt, chinuitor și, în final, fantomatic, ireal pare totul: cotrobăitul în lenjeria cu miros de caramelă, găsirea broșei, întorsul pe scară care, din nou, e făcută din gheață lunecoasă și pe care iarăși mă urmărește un câine, trecerea prin fața lui Matei care, parcă înadins, privește în ochii mei înspăimântători, și mersul straniu de încet prin curtea lungă, acoperită cu zăpadă (abia ajuns la sanie, observ că merg în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-l făcea jetul de urină în oliță se aude în toată casa; după aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă și greu mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam din nou nevoia să urinez. Venea apoi dimineața, linsul peniței ruginite, zborul unei noi doze de cocaină uscată, vertijul ușor și senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
au lăsat; ies destul de ușor din cameră și cobor, pe pipăite, spre hol. N-am aprins becul; mă apropii de ușă, o deschid precaut, dar abia o pot ține, așa de tare mi se zbate în mână. Un vânt de gheață gonește pe străduță. În depărtarea pustie, lângă felinarele galbene se vede cum zăpada uscată viscolește pe garduri, pe geamuri și pe acoperișuri. Pierzându-mi respirația din cauza vântului, cu spinarea zgribulită de frig, pășesc disperat; nici nu apuc să ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai mult decât atractivă propunerea dumneavoastră. Ia una de aici de la mine! îl îndemnă Pop, văzându-l că nu-și găsește țigările. Nu știu dacă-ți plac astea ale mele dar, la vreme de secetă e bună și ploaia cu gheață. Mulțumesc! spuse Cristian extrăgând o țigară din pachetul mototolit. Chiar vrei să mă ajuți? întrebă Pop după ce îi dădu și foc. Chiar vreau! Gândiți-vă că de o lună și ceva stau degeaba. Nu m-am mai apropiat de vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în intuițiile sale. De câte ori se afla în pericol, cel de al șaselea simț îl punea în gardă. Numai că de fiecare dată pericolul era real sau măcar previzibil iar el bănuia direcția din care acesta putea să vină. Gheara de gheață care i se așezase între umeri începea să coboare pe spinare în jos. Nu mai stătu pe gânduri, se hotărî să ia taurul de coarne și porni în jos pe drumul pe care venise. Se opri preț de câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o coastă ruptă, ori poate numai fisurată, pentru că îl durea ori de câte ori trăgea aer în piept. Mâinile și obrazul drept îi erau pline de escoriații urâte iar ochiul îi era umflat și pe jumătate închis. I-ar fi prins bine niște gheață ca să mai reducă umflătura dar, deocamdată, asta nu era o urgență. Își trăsese un tricou și se lăsase să cadă pe pat cu gândul să se odihnească numai un minut, după care voia să vorbească cu Ileana. Nu credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peisajul Înverzea brusc, copacii dădeau În floare sub ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului pășea, cu pălăria În mînă, un om despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]