6,593 matches
-
pentru trădare, iar cei doi îndrăgostiți să fie legați de roțile căruței și duși în goană până la Mitropolie. Irinuța a sărit ca o viperă, l-a înfruntat cu ură pe soțul ei, iar copilul Leonte avusese impresia că-i cresc gheare din mâini și cornițe în păr. Din cer, a venit un balaur care l-a luat pe Bolomir și l-a aruncat într-o râpă, iar despre Irinuța n-a mai auzit nimeni nimic. Județ al sărmanilor este povestită de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
am avut destule prilejuri să descopăr "ființa papagal": felul acela inimitabil de a atârna într-un picior de gratiile coliviei, de a privi oamenii cu capul în jos (de a vedea lumea pe dos), de a lua o arahidă în gheare (în mână, între degete) pentru a o decoji, precum și pornirea subită de a vorbi (mai ales dimineața, în euforia noii zile), o artă de a jongla cu sunetele care mă făcea să cred că recunosc deja cuvinte în ele. Tăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
care era adevărata lor natură. Totuși, după ce au început să arate a șoimi vinderei, au devenit victime ale atacurilor neîncetate ale celorlalte găini și ale cocoșului, care sesizaseră anomalia. Din fericire, orbită de instinctul matern, mama adoptivă îi apăra cu ghearele scoase, cu ciocul gata să sfâșie, cu toată ființa ei de pasăre..." Tot în vremea aceea, dându-se drept adult, a scris articole într-o revistă despre șoimi, a cărei adresă o găsise în Selecția Reader's Digest. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
omul a trebuit să îl parcurgă pentru a inventa scrierea. De-a lungul perioadelor de mare penurie ce au durat preț de câteva secole, dibuind zăcăminte monstruoase de hârtii pe sub ruinele bibliotecilor de altădată, ronțăind tot ce le pica în gheare, șobolanii din orașe au devorat grămezi de romane, biografii, eseuri, enciclopedii și dicționare ale Fondului uman. Astfel, făcând din necesitate o virtute și înghițind toate aceste cunoștințe, apoi transformând o parte din ele, prin cine știe ce miracol, într-o știință înnăscută
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
orice moment drumul parcurs? Fără îndoială, un pic din ambele. Indiferența generală îi aduce la disperare pe membrii Societății pentru Protecția Naloboșului. În ciuda numeroaselor clipuri difuzate zilnic la televizor, care ne arată naloboși agonizând, murind în mrejele otrăvurilor sau în ghearele redutabililor lor prădători, opinia publică rămâne insensibilă la suferințele pe care se presupune că le îndură aceștia. După părerea celor mai mulți oameni de știință, lipsit de inteligență (de ceea ce numim inteligență), naloboșul nu are cum să sufere. Departe de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de păr în soare Se înalță din țărână dezlipindu-se de țărână Fulgii pământului îl ning sub copite pe azur... Își înclină coama evantai pe cer Calul e femeia de apă camee Cu sânii de nouri Cu gestul real ca o gheară... Calul intră calul iese... Cu urechi de văzduh... Calul pornește în lume24. E-ntindere de plante cu degete de apă... Uriașii subpământului s-au înecat cu azur Și lacurile guri deschise rămas-au încremenite... Planeta somnului se așterne peste câmpuri
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
opinia noastră, el deschide calea unei comparații insolite cu gnoseologia lui Lucian Blaga. Câteva citate disparate din Evoluția e oare revolută? vor fi lămuritoare: "Ființele vii sunt departe de a fi toate capodopere. Se cunosc animale care se împiedică în ghearele lor prea lungi, altele care pot abia să se miște, abia să mănânce, sau abia să se reproducă; în sfârșit, animale atât de defectuoase și de greșit făcute, cât pot să fie, așa cum sunt ele... Iată păsări dăruite cu ciocuri
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
adevărat "fruct interzis". De aici, sentimentul de revoltă în fața lui Dumnezeu, dublat de cel al damnării, cu care ne obișnuise Arghezi în Psalmi: Spre tine, Doamne, gândul îmi înalț... / Nici flori, nici aur nu mi-ai pus în smalț. / Nici gheare. Tu mi-ai dat în loc de ele / Doar conștiința mișeliei mele..."70 Ca și la autorul Florilor de mucigai, Frumosul își are sorgintea în cele mai imunde locuri: "Hrăniți cu putrezime, de asemeni, / Se-ngrașe nuferii suavi și gemeni."71 Paralelismul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o nouă viață indusă de Don Juan, de unde și subita temeritate de amant irezistibil, amintirile ce-i par străine de viața sa, gesturile sub dicteul unei puteri nepământene. Romanul inițierii tânărului spadasin din Salamanca, Don Juan, castul student căzut în ghearele respingătorului personaj Don Gonzalo, (cavalerul, viitorul Oaspete de Piatră) corupt manipulator, rasist, incestuos, cartofor și fățarnic vânător de averi, este o probă nu numai de originalitate în revizitarea clasicei povestiri, ci și o performanță de intertextualitate cu baza în motivele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de o capacitate perceptivă hipertrofiată, aproape enormă ("am uitat de hipnoza zilelor/ tumefiate-n lumea de jos.// vibrația lor nu-mi mai taie respirația,/ nu-mi mai/ accelerează pulsul// doar retina recompune întruna/ aceeași imagine,/ aceeași păpădie deschisă ca o gheară.// încerc să depistez exact/ clipa în care realitatea s-a spart/ și a-nceput să rupă din șira spinării" frica), fie înscenările ambigue ale alterității, care transformă interioritatea într-o scenă conflictuală. Remarcabil este poziția corectă în timpul morții, veritabil poem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau strigoi se transformă în imagini dominate de absurd, de vid, iar conotațiile politic-sociale sunt mai mult decât evidente"182: "Pradă visului meu,/ Eram luată și dusă pe sus,/ Fără greutate,/ Și parcă era aievea,/ Parcă simțeam, în spate,/ O gheară înfiptă, în carnea mea,/ Și nimeni nu mă trezea,// Când am deschis ochii,/ Era prea târziu,/ Cu pumnii încleștați în pământ,/ Mă rugam să mai fiu,/ Dar cine să m-audă,/ Când nimeni nu era viu?// Smerită, am început să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
masculine, reci. Metafora subversivă deconstruiește realități și reconstruiește altele noi, într-un ton mult mai grav însă decât cel blandian: "Pradă visului meu/ Eram luată și dusă pe sus/ Fără greutate,/ Și parcă era aievea,/ Parcă simțeam în spate/ O gheară înfiptă ăn carnea mea/ Și nimeni nu mă trezea.// Când am deschis ochii/ Era prea târziu,/ Cu pumnii încleștați în pământ,/ Mă rugam să mai fiu,/ Dar cine să m-audă,/ Când nimeni nu mai era viu? // Smerită am început
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unor violențe necontrolabile. N-am văzut niciodată ca un Nuer să acorde vreo importanță aparte unui "șef cu pielea de leopard", să-i arate un respect deosebit în afara acestor ritualuri, insistă etnologul. El a înregistrat următoarea explicație: "Le-am dat gheare și piele de leopard, i-am făcut șefi ca să țină discursul cu ocazia sacrificiilor în caz de omor". "Șeful cu piele de leopard" este un "funcționar": este cel mai bun cuvînt pe care Evans-Pritchard l-a găsit pentru a vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sine, relația cu ceilalți, raportul cu spațiul și timpul. Dar îndeosebi, relația cu sine: identitățile multiple țîșnesc aproape firesc Marie Saint-Aubain anunță pe toată lumea că urmează să se sinucidă, fără ca asta să producă vreo emoție reală, ceea ce o aruncă în ghearele îndoielii existențiale. Cine este ea? Cine este acel eu care vorbește? O adolescentă normală într-un mediu contemporan anodin, sau un membru al unei familii de dezaxați, care își spală picioarele într-o soluție acidă înainte de a intra în casă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de invazia caleștii, o prolepsă vizuală a unei eviscerări iminente: Dar ceva era și mai grozav: brațele și degetele dracilor se subțiau; mâinile li se agățau de portiță; iar doi dintre demoni săreau înăuntru. Într-o clipă, unul își înfigea ghearele în gâtlejul copilului, îi oprea strigătul, pe când altul i se așeza grecește pe piept și rânjea, și sfâșâindu-i cărnurile, scotocind cu unghiile pe sub coaste...". Secvențele coșmarului nocturn nu sunt ușor de efasat în mintea lectorului, Macedonski izbutind să ofere, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de Christina, ucisă în timpul răscoalei din 1907. Tinerele fete o cunosc doar grație portretului, în mărime naturală, realizat de un pictor influent. Imaginea înfricoșează, în pofida aerului vaporos-virginal al personajului zugrăvit în contururi prerafaelite: "D-l Nazarie simți teroarea ca o gheară apăsându-i pieptul. Domnișoara Christina zâmbea din portretul lui Mirea, parcă l-ar fi privit într-adins pe el. Era o fată foarte tânără, îmbrăcată într-o rochie lungă, cu talia subțire și înaltă, cu buclele negre lăsate pe umeri
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
însă [...] (grație rugăciunii, n.m.) pietrele se opreau în aer și se deschideau ca niște boboci uriași". Un efort climactic concentrează energiile diabolice: "demonii se repeziră toți deodată asupra zidurilor, se cățărară pe ele și pe acoperiș, rozând și scurmând cu ghearele, încât nici un colțișor din sfântul locaș nu mai putea fi văzut sub ghemul viermuitor, sub încolăcelile demente, sub fojgăiala furioasă a elitrelor și antenelor". Descrierea închide, într-o buclă perfectă, evoluția stilistică a evocării infernului insectivor, pe care o inițiase
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
concavitățile modelajului. Reflecția devine la Boambă o sursă de angoasă, o proiectare într-un orizont pesimist a unei viziuni, fapt accentuat de postarea acestui cap pe un bloc inform, din care se desprind ca un suport mâinile cu aspectul unor gheare, sugestie poate a Sfinxului paciurian. Devine evident ceea ce S. Maur remarca, și anume o vibrație internă transmisă întregii mase, dincolo de maniera rodiniană a desprinderii incomplete a corpurilor din masa care le-a originat. Rodinian este Sărutul (1920-1922) unde tensiunea dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o creatură cu chip masculin, un tânăr de o frumusețe rece, cumva abstractă, fără nota de senzualitate a sfincșilor lui Von Stück, Moreau sau Malczewski. Sfinxului lui Paciurea îi lipsește corpul animal, este construit ca un bust și doar o gheară abandonată la marginea compoziției face aluzie la natura sa hibridă, monstruoasă. E ca și cum această animalitate s-ar fi resorbit în ceea ce sfinxul are aparent uman, chipul. De altfel, artistul disociază himerele sale de ferocitatea naturii bestiale pe care o presupune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
umanitatea? În Rampa, din 9 aprilie 1912, avem o reproducere după sculptura lui D. Paciurea, "Pictorul Luchian". Din bustul pictorului se desprinde doar o mână, ca și în cazul Sfinxului, din care reziduul de animalitate apare figurat sub forma unei gheare. În cazul acesta, mâna are semnificația gestului creator. Sculptura lui Paciurea, Luchian (1909), reia gestul sfinxului, mâna pictorului se desprinde din soclu pentru un gest pansiv. Paciurea îl înfățișează pe Luchian nu ca pe un pictor cu pensula în mână
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de David al lui Michelangelo, sesizând la rândul său semnificația simbolică a mâinii transformată în ghiară. Este evidentă asemănarea între figura și expresia sfinxului și cea a lui David, creația lui Michelangelo. Ideea de mister a sfinxului este întreținută de ghearele crispate ale unei păsări, plasate la baza sculpturii, ce par falangele unei mâini terminate cu unghii de pasăre"351. Acest fapt, având ca verigă tema geniului, atât de bine prelucrată de Eminescu, leagă sculptura lui Paciurea din această perioadă de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tehnician, pentru biolog cunoașterea cât mai bună a organizării prin cercetarea subsistemelor și a interacțiunilor lor va fi o condiție necesară pentru a răspunde cu succes la întrebări de tipul „de ce?“ și „pentru ce?“, cum ar fi „de ce are pisica gheare încovoiate și retractile?“ Este tocmai ceea ce distinge acea orientare a cercetării biologice pe care a ilustrat-o opera lui Darwin și a urmașilor lui, opera cercetătorilor evoluției. Distincția dintre cele două tipuri de științe ale naturii, despre care vorbește Bischof
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care luptă organizația noastră. (...) La fel și în cadrul sediului nostru în ziua de 23 iunie au ținut o ședință de lămurire cu tinerii muncitori”. Nevrând să lase de izbeliște bunătate de tineri din mediul rural pe care sperau să pună gheara mul mai rapid ca la oraș, „...tinerii noștri instructori pe Plasă au ținut ședințe de lămurire a tineretului din comunele: Pușcași, Laza, Chițoc, Tansa și Negrești”. La capitolul „Economic” tov. Bighiu notase următoarele, cu gândul la „grava” ofensă adusă organizației
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
diferența la prețul pieței care era mult mai ridicat decât cel oferit de stat în contul produselor predate la „cotă”! Dacă proprietarul refuza în a-și mai cultiva pământul (de cele mai multe ori din lipsă de bani), risca să intre în ghearele Securității de unde nimeni nu scăpa. După torturi inimaginabile, împricinatul era dus în fața „tribunalului poporului” unde invariabil era acuzat de către inchizitorii săi de „sabotaj” ori „subminare a economiei naționale” ca să nu mai amintim de „uneltire contra ordinii de stat”. Mulți, foarte
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
său, Valer Mitru sau, de ce nu, Râșcanu, care avusese afinități și legături cu stânga antebelică și interbelică, să-și fi susținut acest logos din pură convingere. Oricum după cum se va vedea, nici aceste afirmații nu l-au putut salva din ghearele criminale ale Securității. Punctul 3 al interviului intitulat „Laboratorul scriitorului”, ne dezvăluie, printre altele, faptul că în anul 1945 nu mai avea conacul de la Buhăiești, acesta fiind distrus „de tăvălugul războiului”, de fapt, de puternicul bombardament de aviație sovietic din
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]