2,232 matches
-
se regăsește într-un coral din „Patimile după Matei”. Și din colecția de psalmi, realizată de Clément Marot în colaborare cu compozitorul Claude Goudimel, Bach a prelucrat numeroase melodii. Amintim coralul „Când vom fi în cele mai mari primejdii” (dedicat ginerelui său, Emmanuel Altnikol), care are melodia împrumutată din această colecție. Muzica religioasă, creată pe baza acestor corale, are o puternică tensiune emoțională și viguroasă expresivitate. Desigur, prelucrările sale armonice n-au lăsat intact sensul originar al liniilor melodice, fapt ce
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
le-a denunțat drept un fals. Când radioul sovietic de stat a anunțat declarația lui Hrușciov, era pentru prima oară în șase ani de zile când i se pronunța numele la radio. În ultimele sale zile, Hrușciov și-a vizitat ginerele și fostul adjunct, , și i-a spus: „niciodată să nu regreți că ai trăit în vremuri furtunoase și că ai lucrat cu mine la Comitetul Central. Lumea își va aminti de noi!” Hrușciov a murit de infarct într-un spital
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
nu poată pustii țara, pe când tabăra imperială dorea să îi atragă pe valahi mai devreme, tocmai pentru a înlesni atingerea acestui deziderat. În ciuda acestui fapt, la 9 martie 1688, domnul Șerban Cantacuzino și familia sa (stolnicul Constantin, Mihai Cantacuzino și ginerele Constantin Brâncoveanu) depuneau jurământul de credință față de austrieci, în fața solilor imperiali. Nu s-a putut trece peste diferend, solii trimiși la 18 mai 1688 de Șerban la Viena întorcându-se fără rezultat. Austriecii au cerut trecerea imediată în tabăra lor
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
multe moșii, printre care Argetoaia (de la care se trage numele familiei), Breasta, Ișalnița și Braloștița. Costache Argetoianu a avut un strănepot numit tot Costache Argetoianu, care s-a căsătorit cu Maria, fiica lui Manole (Manolache) Vodă Rosetti. Împreună cu soția și ginerele, acest Costache s-au refugiat la Viena pe vremea împăratului Iosif al II-lea. S-au întors la Craiova după moartea lui Manole Rosetti. Costache și Maria Argetoianu au avut mai mulți copii, din care cel mai mare, Nicolae, a
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
posesia mai multor proprietari. Pe teritoriul acestui sat a existat până la începutul secolului al XX-lea o pădure de stejar. Biserica de lemn a fost înălțată în anul 1780 „pe loc” din bârne de stejar de către biv-vel paharnicul Iordache Lazu, ginerele banului Constantin Bașotă. Pe grinda peretelui despărțitor dintre naos și pronaos se află o pisanie cu caractere chirilice, având următorul text: "„Eu Io(r)dachi Lazu biv. vel. pah(arnic) fiul sto(lnicului) Costachi și a Catrinii ci-amu ținutu pe
Biserica de lemn din Drăgușeni () [Corola-website/Science/317124_a_318453]
-
mod substanțial. Astfel, în 1335, acesta anexeaza Carinthia si Cariola, iar în 1363, Albert al III-lea ia în stăpânire Tirolul. Urmează două secole pline de vicisitudini. Se remarcă domnia lui Sigismund de Luxemburg (1387 - 1437), care este succedat de ginerele său, Albert de Austria care devine rege german în 1438 prin căsătorie cu fiica lui Sigismund. Din acest moment (excepție pentru anii 1740 - 1745), conducătorii habsburgi ai Austriei sunt aleși și ca împărați ai Sfântului Imperiu, istoria Austriei devenind strâns
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
ei Oleg a fost ucis în 1914 în Lituania unde Elisabeta a mers rapid pentru a-și vedea fiul pe moarte. Moartea prematură a fiului lor a grăbit sfârșitul Marelui Duce Constantin care a murit în 1915. În același an, ginerele ei (soțul Tatianei), a fost ucis în misiune. După Revoluție ea a reușit să scape din Rusia însă câțiva din fiii ei au fost prinși de forțele sovietice. De fapt, trei dintre ei: Ioan, Constantin și Igor au fost uciși
Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/318232_a_319561]
-
din primul război punic s-a dat în anul 241 î.H., în Insulele Aegates. Romanii au reușit să câștige bătălia, încheindu-se astfel primul război punic. După moartea lui Hamilcar (228 î.H.), imperiul punic va ajunge sub conducerea ginerelui său Hasdrubal (228-221 î.H.). După ce și Hasdrubal a murit, trupele cartagineze din Spania au ajuns pe mâna fiului lui Hamilcar, Hannibal. Acesta avea doar 25 de ani, însă câștigase încrederea trupelor. Polybius considera că al doilea război punic a
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
dezastrul suferit de iceni, iar rezistența populației celtice a fost înfrântă definitiv. Revolta batavilor a avut loc în anii 69-70 d.H. Revolta s-a bucurat inițial de succes sub comanda lui Julius Civilis, dar în final a fost înnăbușită de ginerele lui Vespasian, Quintus Petilius Cerialis. Quintus Petilius Cerialis a condus Legiunile XXI Rapax, II Adiutrix și noile venite VI Victrix, și XIV Gemina. Masada provine de la denumirea evreiască pentru cetate” („Metzuda”). În anul 66 d.H., provincia Iudeea s-a răzvrătit
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
lui Yu (bunicul meu) se poate poate deduce sentimentele de simpatie a celor doi. La câteva zile părinții fetei află că Jiuer îl ține la distanță pe soț, amenințându-l cu foarfeca. Tatăl care primise pentru fată ca dar de la ginere un măgar, își dojenește fiica. Trecând prin lan, Jiuer este oprită de un om mascat, recunoscând pe fostul ei salvator Yu, fata nu-i opune rezistență, în lan având loc o scenă de dragoste. Întorcându-se acasă Jiuer află că
Lanul roșu () [Corola-website/Science/319806_a_321135]
-
Suedostdeutsche Tageszeitung" (Ziarul german de sud-est) și l-a folosit ca oficios până la 11 septembrie 1944, când a apărut ultimul număr. Grupul Etnic German și-a câștigat un statut de semi-autonomie în cadrul statului român, fiind condus de către "Volksgruppenführer" Andreas Schmidt, ginere al "Brigadeführer"-ului SS Gottlob Berger, șeful Oficiului Central pentru Cetățenii Etnici Germani ("Volksdeutsche Mittelstelle"). Pentru a marca ruperea netă de tradițiile vechii organizații de conducere a grupului etnic german, Schmidt a mutat sediul noii organizații de la Sibiu la Brașov
Grupul Etnic German din România () [Corola-website/Science/319374_a_320703]
-
același timp, din suma adunată reușește să cumpere o casă în cartierul "Unirii" din Târgu Mureș, unde construiește a doua biserică cu hramul "Regina Sf. Rozar", finalizată în 1997. Tot aici construiește și o casă parohială. Bisericile sunt pictate de către ginerele părintelui canonic, pictorul Valentin Muste. Pentru activitatea sa pe plan spiritual și buna organizare, arhiepiscopul și mitropolitul Lucian Mureșan l-a numit pe Grigore Dogaru canonic mitropolitan și purtător al brâului roșu. A slujit zilnic Sf. Liturghie, iar seara recita
Grigore Dogaru () [Corola-website/Science/315782_a_317111]
-
pe Ionatan însuși, mai tarziu. Autorii gloselor Tosafot la Talmud, susțin că doi dintre conducătorii evreilor din acea perioadă, din rândurile fraților Macabei sau Hasmonei, sunt înmormântați la Akko -Ptolemaida. Se crede că ar fi vorba de Elazar ben Hashmonai, ginerele lui Matityahu, si de Ionatan Macabeul, cel ucis acolo de către Trifon. Ptolemaida a fost o dată și ținta unei ofensive a regelui evreu Alexander Ionatan Yanay, sprijinit de regina Cleopatra a III-a. Locuitorii au chemat atunci în ajutor pe ex-regele
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
din lemn, romburi, denticole. În timpul în care a funcționat ca parohie, adică până în anul 1970, în localitatea Bungard, timp de 230-235 ani, au slujit din tată în fiu familia preotului Cheresteșiu, ultimul care a slujit din această familie a fost ginerele, pe numele Octavian Băieș. Din anul 1970 ca preot în filia Bungard a slujit Nicolae Pâslaru. De la 1 august 1977 - octombrie 1988 a slujit P.C. Vasile Turc, în timpul căruia s-au turnat treptele din ciment care duc spre Sfânta Biserică
Biserica de lemn din Bungard () [Corola-website/Science/316599_a_317928]
-
sfârșitul secolului al XIV-lea au fost descoperite vestigiile unei alte construcții, despre care arheologul Florin Hău a presupus că a avut menirea de clopotniță. În apropiere de biserică, la o distanță de 30 metri spre sud-est, domnitorul Alexandru Lăpușneanu, ginerele lui Petru Rareș, a construit între anii 1560-1561 un turn clopotniță cu trei etaje și cu ziduri de doi metri grosime. La baza turnului soclul din piatră cioplită este puțin ieșit în afară. Etajul al treilea are patru ferestre mari
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
După moartea lui Isaac, Elizabeth s-a mutat la fata cea mare. Această variantă, susținută de istoricul Eleanor Early, ne spune că "Mama Gâscă" cânta toata ziua cântecele nepoților și alți copii veneau să o asculte. În cele din urmă ginerele ei a colecționat toate poezioarele și le-a publicat. În cartea "Adevăratele fețe ale Mamei Gâscă"(1930), Katherine Elwes Thomas lansează ipoteza că imaginea și numele Mama Gâscă sau "Mère l'Oye", pot fi bazate pe vechile legende despre soția
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
și coroana, iar dușmanii săi de pe Hellespont și Meandru erau surprinși de iuțeala cu care proceda și învinși de îndrăzneala lui; în timpul celor optsprezece ani victorioși ai domniei lui, principatul Niceei a cunoscut treptat măreția unui imperiu. Tronul lui Vatatzes, ginerele și urmașul său, a fost așezat pe o bază mai solidă; acesta dispunea de un câmp de activitate mai vast și de resurse mai îmbelșugate; și era în firea, cât și în interesul său, să calculeze riscurile și să pândească
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
târască din ușă în ușă cerând de pomană". Dând împăratului moștenitori pentru tron, își întărise poziția; mai târziu, căsătoria fetelor sale contribui de asemenea să-i asigure oarecare influență, prin acțiunea pe care o exercită cel putin asupra unuia din gineri. Apoi, retragerea Anei Dalassena liberând pe basileu din tutela în care-l ținea de atâta vreme împărăteasa mamă, lăsă locul liber pentru alte persoane. În sfârșit, încet-încet, pe măsură ce înainta în viață, Alexios însuși revenea către Irina. Acum pasiunile sale se
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
nu murise cu totul pentru lume. Primea cu plăcere, întreținea în jurul ei o curte de oameni de litere, care-i celebrau gloria sau îi mîngâiau tristețea și doliul. Continua să se intereseze de problemele spirituale și încuraja cu deosebire pe ginerele său Nichifor Bryenne, al cărui talent literar îl apreciase totdeauna, să scrie istoria marelui Alexe Comnenul, soțul ei regretat. Această lucrare a ajuns până la noi iar în prefață Bryenne laudă "mintea foarte înțeleaptă" care i-a impus această sarcină grea
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
cetatea zisului Bekch”, răzvrătit împotriva lui Carol Robert, pe care o cucerește și pe care o dăruiește regelui. La 1 mai 1329, Capitul din Pojon adeverește că văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcău, împreună cu fiii săi și cu ginerele, au vândut două moșii. Un document din 27 septembrie 1341 pomenește „Welke”, odată cu punerea magistrului Donch în stăpânirea acestei moșii. Într-un document datat 27 septembrie 1341, domeniul cetății Valcău este delimitat cu claritate. Se pomenește de un fost castelan
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
din rândurile cnejimii românești din preajma cetății.15 Documentul care atestă acest lucru datează de la 1 mai 1329 eliberat de Capitul de la Pojon, care adeverește că „văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcau, Filip și Petru fiii acestuia, precum și Simion ginerele său, au vândut magistrului Petru zis Orrus, castelan de Pojon moșiile Dudagzeg și Anya”.16 La 27 septembrie 1341 este amintit un fost castelan al cetății, care stăpânea și cele 22 de sate înconjurătoare și care se numea Chemburg. A
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
pe tronul burgund al lui Filip al III-lea, ducele Carol al II-lea încearcă să ducă o politică de neutralitate prin căsătoria în 1420 a fiicei sale unice cu prințul René de Anjou, moștenitor al ducatului Bar și viitor ginere al lui Carol al VII-lea al Franței. Succesiunea lui Carol al II-lea este disputată între René și Antoine, nepotul lui Carol al II-lea și cea mai apropiată rudă masculină. Antoine este susținut de FIlip al III-lea
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
Maximilian al Austriei. Habsburgii au castiat puterea și au devenit noii dușmani ai Franței. Casă de Valois a revendicat Regatul Neapolelui și Ducatul de Milano, pe care Ludovic XII le ocupase în 1499. Pe tron l-a urmat în 1515, ginerele său, Francisc I, în timpul căruia conflictul cu habsburgii a atins apogeul. Secolul al XVI-lea este marcat de dominația Spaniei ce se unește cu domeniile Dinastiei Habsburgilor, conducători ai Sfântului Imperiu Romano-German. Această nouă putere intră în repetate rânduri în
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
Treniota l-au asasinat pe Mindaugas și pe doi dintre fiii săi în 1263. A fost îngropat împreună cu caii, conform cu tradițiile strămoșești. După moartea lui Mindaugas, Lituania a decăzut în instabilitate internă în următorii ani. Trei dintre succesorii săi - Treniota, ginerele său Svarn și fiul său Vaišvilkas - au fost asasinați în următorii șapte ani. Stabilitatea nu au revenit decât la domnia lui Traidenis, desemnat Mare Duce în cca. 1270. Mindaugas a deținut o poziție îndoielnică în istoriografia lituaniană până la renașterea națională
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
de a administra posesiunile din Siria în numele copilului minor, urmaș legitim la tronul Ierusalimului, ca fiind singurul moștenitor al mamei sale. Jean de Brienne, mult prea în vârstă (avea 75 de ani) ca să poată susține o luptă, evident inegală, cu ginerele, murea la rândul lui, neconsolat de a fi încheiat un târg păgubaș. Decăderea idealului de cruciadă adusese modificări esențiale în ideologia politică a vremii. Oamenii, deprinși cu noțiunea de cruciadă, atunci când era vorba de politica orientală, nu renunțau ușor la
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]