2,432 matches
-
suflet 427b 21-22). Vom regăsi acest "mecanism" în ritualul funerar roman. El implică rememorarea provocată și controlată prin ceremonial și anamneza colectivă a propriei istorii, care asociază realități sensibile cu idei constitutive. Imaginația este stimulată să refacă amintirea unui destin glorios, așadar se situează dincolo de opinie și de eroare și depășește chiar pragul spre care gândirea aristotelică o adusese (Despre suflet 418a 18). Ea este: ... un dat al conștiinței intermediare între putere și acțiune. Adevărat este însă că existența unei anumite
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
erau ordonate după genealogii, cum apreciază Vernant (Mit și gândire 142), nu după cronologia lor. În schimb, Roma imperială și "eternă" integrează în discursul de ceremonial, prin referința la fondarea sa, atât ideea de calendar istoric, cât și simbolismul "neamului glorios", romanitatea; caracteristica identitară este exaltată însă pe alte temeiuri politice decât la vechii greci. Vitalitatea imaginarului mitologic este totuși o trăsătură comună a celor două neamuri (eroice) și concordă cu propria lor imagine despre sinele colectiv, în ambele cazuri. În
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
doar spațiul urban și ceremonialul, ci și trecutul roman, pe care cortegiul său funerar avea dreptul suprem (și unic) să-l pună în scenă (Benoist 108). Valoarea edilului, prin ritualizarea puterii sale și prin proiectarea figurii sacre în rândul înaintașilor glorioși, era astfel definitiv integrată în memoria Romei eterne, martorul direct al apoteozei sale. Mișcarea de translatio din planul existenței terestre în cel divin era consfințită politic, printr-un decret dat de senat pentru organizarea ceremoniei speciale de consecratio a împăratului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
memorate toate de comunitate −, în care intră "figurile" cetății, respectiv modelele politice și spirituale. În relație cu ele ne așează și arheologia imaginarului, pe un amplu bazin conceptual, al formelor care susțin memoria și existența comunității: gestul întemeietor și faptul glorios, politicul, credințele și instituțiile, ideologia militară și civică, identitatea colectivă și virtuțile individuale, obligatorii pentru o bună guvernare (în viziunea stoicilor, de la Cicero, la Seneca și la Marcus Aurelius, dar și a puterii creștine). Nu aspectul fantezist sau fantastic în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
utiliza o altă cronologie, mesianică, a sacrificiului unic, salvator cândva, într-un viitor incert. Un alt exemplu îl constituie refondările imperiale romane - lui Romulus îi urmează însuși Augustus, iar toți ceilalți principi sunt asemenea lui -, ceea ce nu anulează valoarea eternității glorioase; la bizantinii creștini, Constantin I nu va mai putea fi înlocuit cu nimeni, deși în realitate i-au urmat cel puțin trei (re)fondatori de iure și de facto: Constantiu II definitivează capitala creștină, Theodosiu I, teoria basileică, iar Iustinian
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sacre sau sacralizate). Este remarcabilă această fină scriitură de istorie identitară, în relație cu arhitectonica urbană; cu atât mai mult cu cât scenografiile și ceremonialurile imperiale aveau și ele o funcție imaginativă explicită, de fixare în memoria colectivă a evenimentului glorios, prin lecții de cultură politică, dar și de spiritualitate și de credință. Împăratul, printre multe alte roluri ce îi erau atribuite în urma faptelor personale, prelua din prestigiul orașului, în mod legitim, prin funcție și îl reprezenta extra muros sau extra
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
alte roluri ce îi erau atribuite în urma faptelor personale, prelua din prestigiul orașului, în mod legitim, prin funcție și îl reprezenta extra muros sau extra pomœrium, fiind modelul suprem al virtuților întrupate. De la adventus la funus și consecratio, prin parcurgerea glorioasă a traseelor puterii intra muros/ pomœrium − ca edil și prim-cetățean garant sau ca erou aclamat −, dar și fuori le mura − ca sacrificator și civilizator −, conducătorul roman devine principalul autor și actor al discursului public. Împarte rolul de narator legendar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
are relevanță spirituală; fiind vorba despre o procesiune imperială, se bucură de o foarte mare expunere simbolică; de aceea, sedimentarea sa a fost posibilă și datorită "vecinătăților" semantice pe care se clădește vocabularul politic, civil și comunitar al ritualului: trecut glorios, model, memorie identitară. Imago este un semn al prezenței in absentia a strămoșului ocrotitor, dar este și un obiect investit cu sacralitate; imaginarius îi asigură ceremonialului relația "vie" cu trecutul și amplifică emoția colectivă trăită în jurul corpului împăratului, ars pe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
supraviețuitor). Effigies, semn al morții reale - mărturisea însuși corpul prezent al defunctului −, devine imago. Amintirea chipului împăratului trece așadar într-un alt registru simbolic, al memoriei, dublat de un obiect propriu-zis fidel realității, dar și urmă materială a unei existențe glorioase din trecut; de aici, rolul major al măștii de ceară, păstrată în patrimoniul familiei (dar în spațiul public al casei), al Romei și, implicit, al imperiului ei. Imago (de)mistifică absența, garantează și conferă siguranță. Este prezentă atunci când comunitatea are
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
între prezent și trecut. Ceara, ca material pentru peceți, are ea însăși o valoare testimonială, pentru că păstrează chipurile înaintașilor în imagines și garantează astfel faptul că ei au existat (în sensul vechiului týpōs, de urmă fizică); prezervă astfel un trecut glorios (dar girează și puterea în exercițiu, prin sigiliul ei, inelul regal sau sceptrul cu stemă). Efigia mistuită în focul ritualic este înlocuită, cum spuneam, de un alt obiect, masca, de care diferă nu ca materie (tot ceară), ci ca semnificație
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de imagini materiale (de obiecte) aflate în relație cu imagini-amintire - primește o sumă de afluenți conceptuali și semantici, substanțiali, dinspre temele prezente în discursul public al puterii și despre putere (texte, scenografii, ceremonialuri), și anume: măreția, romanitatea (etnie cu destin glorios), istoria unei mari civilizații, memorarea modelelor, forța autocratului, politicile co-participative, instituțiile deliberative și legiuitoare, credințele-suport etc. Este interesant cum, datorită cotiturii pe care a luat-o istoria imperiului după anul 330, noțiunea de imagine se întoarce într-o lume de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în atrium sau purtate la înmormântare, ca semne de noblețe". Al treilea sens specializat al termenului imago (existent și în greacă pentru φάντασμα/ φάσμα) generează o întreagă arie a câmpului conceptual al imaginarului, semantico-simbolică, productivă ea însăși: legătura cu evenimentele glorioase de altădată, cu patrimoniul memorabil de imagini (memorăbilis - "demn de amintit"; memor victoriae - "care-și amintește de victorie"; memorătus - "vrednic de amintit"), dar și cu nararea, ca strategie schematizată de memorare (memorător - povestitor) (Guțu 338-39). La evoluția semantică a acestei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nu e o etică a datoriei, ci mai curând a onoarei și a faimei (în contextul istoric al imperiului lui Alexandru Macedon, poate că este ușor de înțeles acest lucru, deși Stagiritul scrie mai curând despre cetatea-stat în formele sale glorioase). Pentru că poate fi reperată o formațiune discursivă a acestor virtuți ale puterii, susțin ideea că filosofia practică a lui Aristotel va influența decisiv gândirea politică renascentistă 35, mai curând decât se va face simțită în teoria politică bizantină (post-romană), unde
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dată recentă s-au obținut și pești transgenici, prin utilizarea genelor care determină producerea de hormoni de creștere la altă specie de pești. Dar rezultatele obținute sunt contradictorii (Moav 1999). 3. Ameliorarea peștilor nu are un trecut istoric atât de glorios ca în cazul altor animale domestice (păsări, ovine, cabaline, etc.) și nici în zilele noastre activitatea de ameliorare nu este urmărită cu precădere. Aceasta pentru că peștele este un animal domestic asimilat, care răspunde mult mai rapid și mai intens condițiilor
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
iar unii au reușit să supraviețuiască răutăților. Niebuhr istoric german, citîndu-l pe Cantu scrie în Römische Geschichte, apăru- tă la Berlin în anul 1833, la pagina 56 despre pelasgi: ,,Pelasgii erau populații stabilite pe teritorii ce le aparțineau, înfloritoare și glorioase într-o vreme care precede istoria cunoscută a elenilor... a fost un timp în care pelasgii, care formau poate populația cea mai răspîndită din Europa, locuiau de la Arno și Pad pînă la Bosfor, așezările lor fiind întrerupte numai în Tracia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
clipă, etc. Pe când „bătrânii” întăresc linia oficială privind boala și moartea lui Mihai Eminescu, în această zonă a prietenilor tineri ai poetului se păstrează și va crește o tradiție orală ce pune sub semnul întrebării ce s-a stabilit oficial. „Gloriosul voievod” Un caz cu totul interesant este acela al lui Alexandru Vlahuță. Este cunoscută relatarea sa despre Eminescu în aceleași condiții de sanatoriu: „...Adusei vorba despre poezii. Atunci, cu o bucurie de creator copilărește arătată, scoase din buzunarul paltonului un
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
arătată, scoase din buzunarul paltonului un petec de hârtie și, așezânduse pe scaun, începu să citească...un șir lung de strofe, de o sonoritate și de un efect ritmic fermecător. Pe acel petec de hârtire erau scrise decât două vorbe: gloriosul voievod. El improviza. Am ascultat, uimit, peste douăzeci de strofe sonore, dar lipsite de sens și de legătură; fiecare vers părea rupt dintr-o poezie frumoasă. Mi-aduc aminte că două vorbe: foc și aur reveneau mereu, mai în fiecare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
întins, lipsit de vlagă (Holmes 1999: 254). Atașamentul lui Chatterton față de medievalism și primitivism au devenit pietre de hotar romantice, poezia lui a devenit un model de excelență, iar viața lui - cel puțin pentru poeții și artiștii victorieni - "un martiriu glorios [dedicat] artiștilor Europei", cum se exprimă Barbara Gates în Victorian suicide: mad crimes and sad histories / Sinuciderea victoriană: crime nebunești și istorii triste (apud Friend 2003: 124). Maria Losada Friend a conchis în acest sens următoarele: [S]uicidul dramatic al
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
din Apocalipsă care s-a ridicat pentru a izgoni pe Hristos din lume. „Să fim conștienți că numai întorcându-ne la legile creștine, chezășia supraviețuirii noastre ca Neam, vom fi noi înșine și urmași demni ai părinților noștri și ai glorioșilor noștri voievozi creștini.” SLAVĂ ȘI OTRAVĂ Dumnezeu ne poartă viața pe drum de foc, ca să ne reaprindă credința. Dreptatea nostră se zbate în lanțuri! Singura avere a legionarului este pătimirea și nu e puțină. Dar pătimirea-i „moneda” cea mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
prădat marile mănăstiri, au incendiat bibliotecile și i au ucis pe călugării care n-au reușit să se refugieze în Nepal sau Tibet. Astfel, după anul 1200, mai găsim în India doar câteva vestigii izolate care să amintească de buddhismul glorios de odinioară. Așa cum buddhismul se hinduizase, hinduismul a asimilat la rându-i numeroase idei și practici buddhiste. Prin fuziunea celor două mari religii, buddhismul a încetat practic să existe ca doctrină distinctă în India. La dispariția sa a contribuit și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cele mai multe ori, va fi rezumatul întâmplărilor săptămânii.“ Câteva zile mai târziu va începe să susțină și o „Cronică teatrală“, cu apariție sporadică, în funcție de evenimentele artistice care puteau fi menționate. Elogiază astfel jocul bătrânului actor Matei Millo, aflat la sfârșitul unei glorioase cariere („Dl Millo ca totdeauna a fost admirabil. Anii de care este împovărat acest veteran al scenei, timpul care distruge totul nu a putut să-i stingă focul sacru al artei care-l animă“), și consemnează, în același articol, scris
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Schimbul de telegrame apăruse în: TRC., an. XI, nr. 1070, 10/22 iunie 1873, p. 1, precedat de următoarea precizare ironică: „Reproducem textual corispondința telegrafică dintre ambii mitropoliți, al Moldovei și al Munteniei, ținută cu ocaziunea înmormântării scumpelor rămășițe ale gloriosului domn român Alexandru Ioan cel Mare. Aceasta corispondință nu are nevoie de comentariu; ea vorbește de la sine“. Calinic Miclescu, ales mitropolit al Moldovei și Sucevei în timpul domniei lui Cuza Vodă, la 18/30 mai 1865, era un devotat al acestuia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui Cuza făcute ca om, ca cetățean și ca oștean. I s-a mai zis lui Cuza că națiunea dorește ca, prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea instituțiunilor noastre, prin sentimente cu totul patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale națiunii noastre când Alexandru cel Bun zicea imperatorilor din Bizanț că țara noastră nu are decât sabia sa. Ei bine, fraților, când România a ținut un mai mare limbagiu în Europa decât acel ținut de Alexandru Ioan I? Alexandru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am odihnit, șapte ani n-a fost umiliațiune! ... dară a căzut silnic și România și-a întrerupt cariera [Sa]... A! iertați-mă. Aici în fața unui mormânt deschis, în fața acestei figuri [arătând corpul lui Alexandru Ioan I] care va fi pururea glorioasă, nu ne este permis să facem polemică, dar suntem datori să spunem că nu greșalele Lui l-au răsturnat, ci faptele Lui cele mari. Odată cu exilul, a expirat emanciparea poporului român; odată cu exilul, vechile societăți retrograde și demagoge s-au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fi forul suprem. Silința principală a Măriei-sale este de a păstra integritatea teritoriului, garantată de tractate...“ (Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, tom. II, 1877-1886, București, 1909, pp. 22-23). Evenimentele inspiră pe Vasile Alecsandri care, în acele zile glorioase, este poetul epocii și al neamului. Nimeni nu era mai fericit înzestrat de la natură ca să cânte redeșteptarea vitejiei române și gloria clipelor de atunci. Ziarele publică poezia lui Alecsandri: balcanul și carpatul Balcanul și Carpatul la Dunăre măreață Ca doi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]