14,967 matches
-
pricepe cel mai bine. Atenție la linia unu! Și trenul începe să țipe prin vene. Petre, nu strânge pumnii! Privește-ți drumul în palmă, este întrerupt o doime din viață, o să-l scapi printre degete. Rămas bun? Aiurea! Nu te grăbi! Viața este o înșiruire de gări, poți să-ți alegi după bunul plac cimitirul. Trenul alerga printre morminte împodobite cu beculețe ca de Crăciun, trenul se împrăștia în vene, în inimă degeaba i s-a așternut peron. Nu fi trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se împrietenise cu umbra; Dumnezeu obișnuia să pășească în urma lui, preocupat de toate nimicurile; Dumnezeu, cel mai atipic ignorant, se întorcea cu spatele la icoană, nerecunoscându-și portretul. Umbra rămânea în urmă, Petru o căra în spate ca pe o cruce; umbra grăbea pasul, Petru fura la start cât să întregească absența umbra alături de contur, umăr la umăr, Petru regla cadența după o singură bătaie de inimă. Petru stătea cu umbra la masă, adormea și se trezea cu absența sa, o lua la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
copil mofturos, face valuri în sticla cu lapte. Terapeutul urmărea fondul psihologic al sintetizării, percepției și prelucrării imaginii în toate dimensiunile conștientului. Subconștientul, sală de gardă a ceea ce a fost; inconștientul, resuscitare a ceea ce nu mai este. Ambulanțe prin vene grăbeau clipele spre un crematoriu al concretului difuz, inodor, insipid. Memoria asociativă este cea care grăbește derularea percepției sau o îngreunează. Ea leagă imaginile, completează lipsurile sau uneori trunchiază prin uitare. Memoria oferă persistență retinei, îndulcind trecerea de la o fază la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și prelucrării imaginii în toate dimensiunile conștientului. Subconștientul, sală de gardă a ceea ce a fost; inconștientul, resuscitare a ceea ce nu mai este. Ambulanțe prin vene grăbeau clipele spre un crematoriu al concretului difuz, inodor, insipid. Memoria asociativă este cea care grăbește derularea percepției sau o îngreunează. Ea leagă imaginile, completează lipsurile sau uneori trunchiază prin uitare. Memoria oferă persistență retinei, îndulcind trecerea de la o fază la alta. Domnule rezident, privește boul ăsta în ochi, dar privește-l adânc și vei înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poftit suc de mere căzute singure din copac, pentru că merele gravitate sunt de o sută de ori mai bune decât merele imponderabile, iar umbra sa, miss Storey, a servit ceai de tei cu aromă de scorțișoară. Dimineața, Gheorghe Gheorghiu-Dej se grăbea să ajungă la Moscova, a băut pe fugă o cafea cu nechezol, iar umbra sa, tovarășa Paucher, un ceai din ramuri de fenic. Pe domnul nici măcar nu știu cum îl cheamă, pe jumătatea sa, nici atât, poate are bunăvoința să ne-o prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Moartea este ultima iubire, intimitatea se așterne cărare, de-a stânga și de-a dreapta drumului,12 punți. La fântâni, se aruncă bani pentru ultima apă limpede; la crucile drumului, pentru ultima incertitudine; la poarta cimitirului, sfântul Petru taie bilete: hai, grăbiți-vă, locurile la fereastră sunt mai scumpe, spectacolul începe, astăzi vizionați un trailer despre cum se strânge în brațe. Moartea este cea mai consistentă iubire. La început, imprimă o stare de inadaptabilitate, nu ține mult: clopotele bisericii împart văzduhul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid ochii. Doamne, ce limpede este lumina, când sângele nu întunecă intenția lui Dumnezeu! Fecioara mă îndeamnă să ascult cântările îngerilor, cor de heruvimi în acuarela pictorului grăbesc învierea. Unde să vii Petre? Moartea asumată este o explozie a firii, nebunia de a visa nu împiedică gravitația pleoapelor. Închide ochii, în lume, culoarea resuscitează fotografiile, aici Dumnezeu stabilește ordinea în care cad frunzele. La început toamna vine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
binele, ea poate pedepsi pe același cetățean dacă el devine culpabil, aceasta fără a avea în vedere acțiunile precedente. O republică fidelă acestor principii se va bucura mult timp de libertatea sa; dacă ea se îndepărtează de la ele, își va grăbi ruina." (I, 24) " Nu este suficient ca poporul să nu fie corupt, pentru că în scurtă vreme, o autoritate absolută ajunge să-l corupă, făcîndu-și prieteni și partizani." (I, 33) Nici un consul, nici un magistrat nu trebuie să aibă putere să oprească
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce-l amenință în particular." ("Poporul unit este curajos; dezbinat, el devine slab.") (I, 57) " Caracterul mulțimii: adesea e curajoasă și se ridică împotriva conducătorilor ei; dar dacă amenințarea pedepsei vine asupră-i, oamenii se suspectează reciproc și toți se grăbesc să se supună." (I, 57) " Nimic mai labil, mai schimbător decît mulțimea; e ceea ce Titus Livius, autorul nostru, și ceilalți istorici o spun fără încetare. Încercînd să apăr o cauză împotriva căreia s-au declarat toți istoricii, îmi iau poate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe lîngă regină. Ea își pierdu însă această favoare, dintr-o cauză destul de frivolă: regina comandase o pereche de mănuși, iar Ducesa își comandase și ea niște mănuși în același timp; nerăbdarea de a le avea o făcu să o grăbească pe mănușăreasă să o servească înaintea reginei, în acest timp, regina își ceru mănușile comandate; o Doamnă*, care era dușmana doamnei Marlborough, o informă pe regină de tot ceea ce se petrecuse și o făcu cu atîta răutate, încît regina începu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mediatică și În cea a publicului, autorul unui singur subiect literar. Din motive igienice, nu aduc aici În discuție precaritatea școlară, chiar pestilențialitatea educațională a multor slujitori mass-media. Dar și jurnaliști Înzestrați și aparent onorabili, interpelîndu-mă cu diverse prilejuri, se grăbesc să ocolească țintele principale ale dialogului și lunecă În curiozități biografico-senzoriale. Semnalmentul cel mai evident al apariției mele, detectabil de oricine la prima privire, e suprasolicitat, riscînd să eclipseze, ba să Înghită și să mistuie Întreaga-mi identitate. Înainte de 1990
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
éljen! Într-o vară, pe la sfîrșitul studenției, am dat pe la Ră tești. Cu băieții care nu luaseră Încă drumul Germaniei Federale, ne-am regăsit tot la pivnițe. Stăteam În gura uneia dintre ele, cînd aud un căruțaș Îndemnîndu-și caii și grăbind spre noi: — Trăiască Partidul Muncitoresc Român! — Draci! am făcut eu. — Trăiască, Radule, de ce să nu trăiască, dacă tot s-a terminat cu el și l-au făcut Partidul Comunist? Cum de ai mai venit pe la noi? O românească atît de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oamenii ăștia să reziste?... Puterea Partidului e peste tot! — Eu Îți mai spun cîte ceva, dar nu ca să te duci să umpli Clujul cu ce-ți povestesc aici... Lucrurile astea le cunoaște puțină lume. — Nu spun, nu spun, m-am grăbit să făgăduiesc, avînd În gînd În același timp bucuria cu care voi destăinui istoriile inedite prietenilor mai apropiați din liceu și profesorului meu de română și latină, Valentin Tăutu. — Cum ți-am spus, a reluat tata, am aflat chiar de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și că echipa ei de juriști tocmai Întreprinde demersurile de reidentificare a mea. Semnele sînt pozitive. Se pare că, inclusiv conform criteriilor lor de investigare, detectare, evaluare și reconfirmare, ființez „in corpore et in persona“, ceea ce Înseamnă că, pentru a grăbi intrarea În posesia sumei lăsate prin testament pe numele meu atașat inseparabil, În urma cercetărilor, corpului și persoanei, eu, și nu altul, sînt invitat să depun, În cutare cont al casei de avocatură londoneze, suma de 6 800 de lire sterline
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
recunoscut-o după efluvii, dar am contra atacat În ju riu, simțind că apariția spectatoarei Întîrziate Îmi va schimba programul. Am șarjat: — Avem interpreți mult mai buni decît cei de azi. Îi veți putea urmări mîine. Nu trebuie să ne grăbim să le dăm tuturor nota maximă. — SÎnt Erica, știi, soră cu Eva cea Mică din..., a spus apariția, iar eu am Înțeles din frisonul care a străbătut Înaltul complet de judecăți artistice, bărbați și femei, fie că tî năra era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am lămurit citatul. — Trupul de fum al Evei... Indiferent cine a spus-o, tu, În felul tău, chiar vezi așa ceva... Și Încă n-ai scris nici o pagină? — Parcă cineva se lăuda că are să noteze totul Într-un carnet, m-am grăbit și eu cu reproșul. — Da, și o să te Îndemne să scrii. Dar dacă tu nu faci nimic... 1 Satul cu minunea Ce-ar fi dacă o inteligență de sus mi-ar cerceta creierul? Nu mă gîndesc la Îngeri, ei au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ar fi urmat luarea cu asalt a turlei. Așa că l-a bandajat pe celălalt la repezeală cum a putut, l-a cărat În cîrcă pînă jos și l-a depus În casa unui țăran din vecinătate, ca Îndată să se grăbească și el pe urmele camarazilor săi. Contingentele românești n-au zăbovit mult la Pișcari, văzîndu-și mai departe de front În Ungaria, iar soldatul rănit a murit după cîteva zile. Nu mai apucase să rostească vreun cuvînt coerent, acte asupra lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dar ea îl iubește pe Iuda, nu în ultimul rând pentru patriotismul acestuia. Isus apare și tulbură apele. Maria Magdalena se îndepărtează și de Iuda, și de Flavius, dar nu-L poate salva pe Isus de la moarte; dimpotrivă, I-o grăbește. Iuda, ros de gelozie, își trădează rivalul, dându-l pe mâna lui Caiafa. Motivul iubirii dintre cei doi „blestemați” reapare în romanul lui Sebastiano Vassalli, La notte del lupo, 1998. Atrasă magnetic de Isus, Maria Magdalena își pierde orice sentiment
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și să cântărească efectul faptei sale. Dar abia retrezit la realitate, Iuda ia din nou o hotărâre greșită, împins tot de către diavol. Pentru a explica sinuciderea, Origen propune o explicație care va intra ulterior în folclorul medieval creștin: Iuda se grăbește să moară înaintea lui Isus ca să beneficieze de milostenia Acestuia 51. Altfel spus, Iuda se judecă singur, devine propriul judecător, gest de orgoliu impardonabil. Origen nu face nici o aluzie la soarta postumă a ucenicului pierdut, nu vorbește nici despre condamnarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Oamenii nu le înțeleg: mereu grăbiți, au ochi, dar nu privesc, au urechi, dar nu aud, au mâini, dar nu mângâie, au grai, dar nu știu să vorbească... Iar când se întâmplă să ia o piatră de acolo, se și grăbesc s-o strice: o agață de urechile lor sau o găuresc, o strâng în metal, și-o pun pe deget sau la gât, iar când se plictisesc o aruncă sau o dăruiesc altcuiva... "Tristă soartă pentru ce-i frumos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
adormit dus înăuntru și, dacă nu-i era frig de la o rază de lună, cine știe ce se mai întâmpla. Altă dată, s-a dus să-i cânte unui ou de colibri fiindcă era tocmai pe măsura lui și vroia să-l grăbească, să vadă ce iese dinăuntru noroc că l-a văzut pe pui și ne-a ajuns în fugă, speriat ca vai de lume ; rândul trecut, i-a venit în minte s-o ajute pe mămica ta să te pieptene, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
deja ceilalți se pregăteau de plecare. "Știi ce mi-a spus? mi-a șoptit el. Că la Ierusalim o să fim spălați cu toții..." Nu l-am mai întrebat cum adică. Îmi era de ajuns bucuria așteptării. Taina Trenul părea că se grăbește și el. Eram aproape : scosesem capul pe geam și sorbeam cu nesaț valuri-valuri de aer dulce. Era dulce, așa cum numai aerul vacanței poate fi. Era dulce, cu miros de frunziș, de ploaie pe-nserat, de asfințit... miros și gust de libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
i-au devenit aripi și, înainte de a se topi în cerul înalt și senin (de pe care dispăruse orice nor de ploaie), a șoptit: "Acesta e secretul vieții: să dorești prezentul, în fiecare clipă;: oamenii pe care i-ai văzut se grăbeau să se întoarcă în trecut și atunci îi făceam copii din nou, sau să urce spre viitor și atunci ajungeau bătrâni; se grăbeau să trăiască sau le părea rău că au trăit, trăiau ca și când n-ar muri niciodată, mureau ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Acesta e secretul vieții: să dorești prezentul, în fiecare clipă;: oamenii pe care i-ai văzut se grăbeau să se întoarcă în trecut și atunci îi făceam copii din nou, sau să urce spre viitor și atunci ajungeau bătrâni; se grăbeau să trăiască sau le părea rău că au trăit, trăiau ca și când n-ar muri niciodată, mureau ca și când n-ar fi trăit niciodată . Căutau să trăiască mai bine, mai mult, pentru totdeauna. Dar există un singur și simplu secret: veșnicia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
frățească. Voi trece mâine pe la el, dacă va mai fi În spital. ― De vrei să-l vezi, atunci să mergi pe la prânz, fiindcă atunci e oră de vizită. Mă bucur că te-am Întâlnit. La revedere, Petrică. Trebuie să mă grăbesc, fiindcă se Înnoptează de-a binelea. ― La revedere, Lia, și transmite urări de bine la toți cei dragi. ― Mulțumesc, Petrică. Și tu cu ai tăi să aveți tot binele din lume... Privind după el, cum mergea sprijinindu-se În baston
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]