2,209 matches
-
URSS-lui Ostgrovul Limba, Insula Șerpilor și nici celelalte ostroave de pe Brațul Chilia. După ocuparea ostrovului Limba, în mai multe rânduri, pescarilor români surprinși de furtuni în zonă nu li s-a permis să se adăpostească pe ostrov, fiind refulați de către grănicerii sovietici. Situația nu a fost oficializată decât odată cu semnarea la București la 27 februarie 1961, a Tratatului încheiat între Guvernul Republicii Populare Romîne și Guvernul Uniunii Sovietice cu privire la regimul frontierei româno-sovietice, de colaborare și asistență mutuală. Documentele din anii 1948-1949
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
trecut Dunărea, eliberând în scurt timp insulele ocupate, apoi intrând în orașele Ismail, Chilia Nouă și Vâlcov, iar peste cinci zile întreg sudul Basarabiei împreună cu gurile Dunării erau evacuate de către sovietici. După încheierea armistițiului cu URSS din 12 septembrie 1944, grănicerii sovietici au reocupat fără lupte toate insulele situate la sud de șenalul navigabil principal al brațului Chilia, canalul și golful Musura redevenind "de facto" zonă de frontieră. La data de 4 februarie 1948, prim-ministrul Republicii Populare Române, dr. Petru
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
Dracului, Dalerul mare și mic, Maican, Limba și Șerpilor), linia frontierei trecând prin canalul și golful Musura spre Sulina. În schimb, ostroavele Tatomirului (Tătarul mare sau Tatanir) și Cernofcăi, și ele ocupate în 1944, sunt oficial recunoscute ca aparținând României, grănicerii sovietici retrăgându-se din ele. Acest protocol nu a fost niciodată ratificat de către România. Cu toate acestea, la data de 25 noiembrie 1948, reprezentanții ministerelor de externe din cele două țări (Nikolai P. Șutov, prim-secretar la Ambasada U.R.S.S.
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
Insula Șerpilor și nici celelalte ostroave de pe Brațul Chilia. După fixarea frontierei pe brațul Musura, în mai multe rânduri, pescarilor români surprinși de furtuni în zonă nu li s-a permis să se adăpostească pe ostrovul Limba, fiind refulați de către grănicerii sovietici chiar atunci când (fiind Lipoveni) li se adresau în lima rusă. Situația nu a fost oficializată decât odată cu semnarea la București la 27 februarie 1961, a Tratatului încheiat între Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Uniunii Sovietice cu privire la regimul frontierei
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
de la Constanța din 2 iunie 1997, deoarece aluvionarea naturală, colmatarea golfului Musura, prelungirea canalului Musura spre sud și formarea unui nou golf mai la răsărit, constituie, conform poziției ucrainene, un motiv pentru a prelungi spre sud și frontiera. În 2006, grănicerii maritimi ucraineni au balizat ceeace Ucraina socotește ca făcând parte din apele sale teritoriale până la digul Nord al brațului Sulina, dig care astfel, la răsărit de farul Nord, a devenit "de facto" frontalier. Partea română susține însă că frontiera trece
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 și, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituția a revenit la titulatura de "". În sălile sale, muzeul găzduiește o "Expoziție de Istorie Străveche", Colecția de arme albe și de arme de foc, Colecția de Machete (fortificații și tehnică militară), o bibliotecă cu carte și reviste
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
ocupată de japonezi fiind denumită Manciukuo) era Armata Kuantung, care până în 1939 era formată din unele din cele mai bine pregătite unități japoneze, pe lângă care în vestul Manciukuo la Hailar a fost desfășurată Divizia 23 Infanterie cu câteva unități de grăniceri. În 1939 Cabinetul Japonez a dat dispoziții ca Armata Kuantung să fie întărită, iar granița fortificată. Din cauza distanței mari până Japonia, Armata Kuantung avea o anumită autonomie în acțiune și nu avea nevoie de aprobare din partea guvernului japonez să acționeze
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
nu au fost uciși sau deposedați de titluri au fost obligați să facă pace cu Edward al IV-lea. Majoritatea înalților comandanți lancastrieni au reușit să fugă de pe câmpul de luptă, deși earlul de Northumberland și un alt comandant al grănicerilor de la frontiera anglo-scoțiană, Ralph, Lord Dacre, au murit.
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
lui Pirioghlu a fost aboliti de Înaltul comisar britanic, amiralul Somerset Arthur Gough-Calthorpe. Ca urmare, Armenia a putut cere să incorporeze acest teritoriu. Ardahanul a fost ocupat de trupele georgiene. Luptele au început în iunie 1920, în momentul în care grănicerii armeni au fost implicate în luptele de hărțuire cu liderii militari tribali din districtul Oltu, o regiune care s-a aflat pentru o scurtă perioadă de timp sub administrați R. D. Georgiene, dar care sfârșise prin a trece sub controlul
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. Deși târgul Câmpulung Moldovenesc nu era localitate de frontieră, aici s-au stabilit trupele de grăniceri austrieci. Pentru nevoile lor spirituale a fost construită în 1775 o capelă de rugăciune, la care slujea preotul militar carmelit Paul Harrasch (Harrek?) din Galiția. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță a fost mutat la Gura Humorului, iar
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
în 1775 o capelă de rugăciune, la care slujea preotul militar carmelit Paul Harrasch (Harrek?) din Galiția. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță a fost mutat la Gura Humorului, iar preotul Harrasch a plecat la noul sediu al grănicerilor. În anul 1784 s-a construit în oraș o primă capelă romano-catolică, din lemn, care avea și o mică clopotniță. Aceasta era folosită atât de militari, cât și de civilii din localitate. Capela avea dimensiuni foarte mici, iar credincioșii care
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
cinteze și ciocârlii. În Sanctuarul Alpin Kyongnosla se află orhidee de pământ rare și rhododendroni răspândiți printre ienuperi înalți și brazi argintii. Nu există așezări umane permanente de-a lungul trecătorii, dar un număr mare de militari din forțele de grăniceri ocupă permanent posturile de ambele părți. Un număr mic de păstori tibetani ("Dokpa") cresc iaci, oi și capre pashmina pe pășunile de sub trecătoare. În aceste zone se găsesc iaci, care în multe sate sunt folosiți drept animale de povară. În
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
obișnuit. Pe la începutul lunii iunie 1946, cîteva cazuri de canibalism, dovada foametei îndelungate, au avut loc. În contextul accentuarii foametei la sfârșitul anului 1946 - începutul lui 1947, a sporit numărul celor care decid să treacă Prutul. Urmare a acestui fenomen, grănicerii primesc ordin să fie necruțători față de cei care vor încerca să treacă frontiera. În privința celor prinși, apare ordinul ca aceștia să fie executați pe loc, iar față de cei care reușesc să treacă Prutul - să fie urmăriți pe teritoriul României și
Foametea din 1946-1947 (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) () [Corola-website/Science/322492_a_323821]
-
vârsta de 15 ani în anul 1842, Ioan Popp Moldovan l-a înscris pe fiul său Mișu Popp la Școala Militară Grănicerească din Târgu Secuiesc, dorind ca acesta să urmeze o carieră militară de ofițer într-un regiment român de grăniceri cum erau Regimentul I Grăniceresc de la Orlat, Regimentul Năsăudean sau cel din Caransebeș. Deși Mișu Popp a terminat cursurile, nu a fost atras de cariera militară, astfel că a revenit la prima sa dragoste „zugrăveala”, manifestându-și voința de a
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
săi tovarăși de partid. Nea Mielu îi duce pe Costel și Tina la Ialta, în Crimeea, pentru ca fata să concureze la Miss Ialta și să aibă astfel un palmares. Ei trec granița fără pașapoarte pentru că Nea Mielu îi mituiește pe grănicerii sovietici cu țuică de prune de la Văleni (poreclită în film „ochii lui Dobrin”). Ajunși în Crimeea, Nea Mielu face bișniță cu blugi și rubaște și strânge astfel bani. Ei participă la o lansare de modă de haine de blană (în
Miss Litoral (film) () [Corola-website/Science/326463_a_327792]
-
ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. Deși târgul Câmpulung Moldovenesc nu era localitate de frontieră, aici s-au stabilit trupele de grăniceri austrieci. Odată cu ei au venit și câteva familii de meseriași și negustori care lucrau în folosul armatei. Pentru nevoile lor spirituale a fost construită în 1775 o capelă de rugăciune, la care slujea preotul militar carmelit Paul Harrasch (Harrek?) din
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
în 1775 o capelă de rugăciune, la care slujea preotul militar carmelit Paul Harrasch (Harrek?) din Galiția. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță a fost mutat la Gura Humorului, iar preotul Harrasch a plecat la noul sediu al grănicerilor. El a continuat să oficieze liturghia și la Câmpulung. Parohia romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc a fost înființată în anul 1785, după evidențele Episcopiei de Iași. Conform lui Franz Wiszniowski, autorul cărții ""Radautz - die deutscheste Stadt des Buchenlandes"" (Waiblingen, 1966), Parohia
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
1762, Bichigiu - d. 1851, Năsăud), a fost primul ofițer român în Regimentul nr. 2 Românesc de Graniță de la Năsăud. Bunicul a avut patru feciori: Ion, Matei, Gavrilă și Leon, tatăl viitorului general, Leonida. Leon (n. 1797, Feldru - d. 1880, Năsăud), grănicer în sus numitul regiment, s-a căsătorit cu fiica maiorului austriac Wurzer, ofițer in acest regiment, având trei fete și un băiat - Laura, Matilda, Ida și Leonida. a absolvit școala primară la Năsăud, începând tot aici și Institutul Militar (1843
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]
-
răspuns la răpirea generalului MVD Ghenadi Șpigun. Totuși, prim-ministrul Evgheni Primakov a ignorat planul lui Stepașin. Ulterior, Stepașin a declarat: Pe 16 noiembrie 1996, în Kaspiisk (Daghestan), o bombă a distrus un bloc de apartamente aparținând forțelor rusești de grăniceri; 68 de oameni au murit. Cauza exploziei nu a fost niciodată stabilită, dar în Rusia atentatul a fost pus pe seama separatiștilor ceceni. Trei oameni au murit pe 23 aprilie 1997, când o bombă a explodat în gara rusească din Armavir
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
asupra Diviziei 136 Infanterie Motorizată a Armatei Ruse, cantonată în Buinaksk, Daghestan, cauzându-i pierderi grele în oameni și echipament. La sfârșitul lunii mai, Rusia a anunțat că închide granița ruso-cecenă în încercarea de a combate activitățile teroriste și criminalitatea; grănicerilor li s-a ordonat să deschidă focul fără somație asupra suspecților. Pe 18 iunie 1999, șase lucrători au fost uciși când un post de grăniceri rusesc a fost atacat în Daghestan. Pe 29 iulie 1999, trupele Ministerului Rus de Interne
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
a anunțat că închide granița ruso-cecenă în încercarea de a combate activitățile teroriste și criminalitatea; grănicerilor li s-a ordonat să deschidă focul fără somație asupra suspecților. Pe 18 iunie 1999, șase lucrători au fost uciși când un post de grăniceri rusesc a fost atacat în Daghestan. Pe 29 iulie 1999, trupele Ministerului Rus de Interne au distrus un post de frontieră cecen și au capturat o secțiune de 800 de metri a unui drum strategic. Pe 22 august 1999, 10
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
de Stat din Petroșani (1944-1945), Liceul “Inochentie Micu Klein” din Cluj(1946-1947). În același timp, este nevoit să lucreze, deținând canetul de muncă de la vârsta de 14 ani. Urmează Școala de ofițeri de la Măgurele, absolvită cu gradul de sublocotenent, arma grăniceri (1949). A fost repartizat la Serviciul de presă din cadrul Direcției Generale Politice a Ministerului Afacerilor Interne unde devine membru fondator al revistei ostășești "Pentru patrie" (începând de la 1 mai 1949). Urmează școala de redactori și tehnoredactori de edituri de pe lângă Direcția
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
cultivă sfeclă de zahăr, viță de vie și cereale ca: porumb, orez și grâu. Clima regiunii este o climă continentală cu veri calde și ierni reci. Între anii 1796-1797 la Războaiele napoleniene din Câmpia Padului au participat și regimente de grăniceri din Transilvania. Torino, Novara, Alessandria Milano, Brescia, Monza, Bergamo, Pavia, Lodi, Cremona, Mantua Padua, Veneția, Verona, Vicenza, Treviso Bologna, Parma, Modena, Reggio nell'Emilia, Ravenna, Ferrara, Forlì, Piacenza
Câmpia Padului () [Corola-website/Science/323091_a_324420]
-
de șase piese. Din decembrie 1944, numărul de tunuri alocat diviziilor a crescut la două baterii organizate într-un divizion. Tunurile Reșița Model 1943 au fost și în dotarea celor două regimente antitanc motorizate formate din artileria fostelor divizii de grăniceri la sfârșitul lunii august 1944. Fiecare regiment avea câte 36 de tunuri. Cele două formațiuni au fost subordonate Armatei I și IV. În primăvara anului 1945, majoritatea diviziilor de pe Frontul de Vest aveau șase sau douăsprezece tunuri antitanc Reșița Model
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
urmând cursurile Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, apoi fiind concentrat, cu scurte pauze, care i-au îngăduit să termine facultatea. A participat ca sublocotenent la luptele din Transilvania (august-octombrie 1916). A fost înregimentat în cadrele Regimentului 1 de grăniceri la baza sa din localitatea Câineni. Când a plecat din București spre garnizoană i-a scris lui Ovid Densusianu: Ca răspuns, Șerban Cioculescu nota: „Rețineți vă rog această splendidă formulă lirică prin care poetul erou definea una dintre armele glorioasei
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]