4,781 matches
-
prin tehnici de divinație. În riturile de exorcizare, Însă, vindecarea și divinația devin identice. Exorcistul stabilește un dialog cu spiritul malefic care a pus stăpânire pe cel bolnav. Pe parcursul acestui dialog, el identifică natura spiritului: acesta se face auzit prin graiul celui bolnav, dar cu intonații și voce diferite - după tipul acestor inflexiuni, exorcistul stabilește felul și puterea spiritului malefic. Apoi exorcistul Îl supune la un interogatoriu referitor la cauzele posesiunii, intențiile spiritului, puterile și slăbiciunile sale. Spiritul Însuși Îi dezvăluie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În drum spre cimitir și În momentul când se așază bradul la căpătâiul mormântului (E. Bernea, 1998, pp. 50-51). Inițieriletc "Inițierile" „Termenul inițiere, În cel mai general sens, se referă la un corp de rituri și Învățături transmise prin viu grai, al căror scop este să producă o modificare radicală a statutului social și religios al persoanei inițiate”, scrie Mircea Eliade (1987, vol. VII, p. 225). Deoarece această transformare de statut se poate exercita În moduri diferite, În literatura de specialitate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Isac; Zonabend, Françoise, 1981, „Rapport introductif”, În Jacques Le Goff, Jean-Claude Schmitt (coord.), Le charivari, Mouton, Paris Ciaușianu, Gheorghe, 1914, Superstițiile poporului român: În asemănare cu ale altor popoare vechi și nouă, Librăriile Socec, București Ciubotaru, Ion, 1999, Marea trecere, Grai și Suflet, București Claverie, Elisabeth, 1991, „Voir apparaître: les événements de Medjugorje”, În Jean-Luc Petit (coord.), L’evenement en perspective, Éditions de l’École des hautes études en sciences sociales, Paris Cohen, Abner, 1980, „Drama and Politics in the Development
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
maîtres du désordre, Flammarion, Paris Henniger, Joseph, 1987, „Sacrifice”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia of Religions, vol. XIII, MacMillan, New York Herseni, Traian, 1977, Forme străvechi de cultură poporană românească, Dacia, Cluj Herseni, Traian, 1997, Colinde și obiceiuri de Crăciun, Grai și Suflet, București Hobsbawm, Eric; Ranger, Terence (coord.), 1983, The Invention of Tradition, Cambridge University Press, Cambridge Hocart, A.M., 1934, „Etiquette”, În Edwin Seligman, Alvin Johnson (coord.), Encyclopaedia of Social Sciences, vol. V, MacMillan, New York Hoebel, Adamson; Frost, Everett, 1976
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de astronomie și meteorologie țărănească, Mentor, București Marian, Simion Florea, 1994, Sărbătorile la români, Editura Fundației Culturale Române, București Marian, Simion Florea, 1995, Trilogia vieții (vol. I - Nașterea la români, vol. II - Nunta la români, vol. III - Înmormântarea la români), Grai și Suflet, București Marian, Simion Florea, 2000, Mitologie românească, Paideia, București Mariot, Nicolas, 2002, „Nos fleurs et nos cœurs: la visite présidentielle en province comme événement institué (1888 - 1998)”, În Terrain, nr. 38 Mauss, Marcel; Hubert, Henri, 1996, Teoria generală
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Le carnaval, la fête et la communication: actes des premieres rencontres internationales - UNESCO, Serre, Nice Pommier, Eduard, 1986, „Versailles, l’image du souverain”, În Pierre Nora (coord.), Les lieux de la mémoire: La Nation, Gallimard, Paris Pop Mihai, 1998, Folclor românesc, Grai și Suflet, București Pop, Mihai, 1976, Obiceiuri tradiționale românești, Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice, București Post, Paul, 1996, „The Modern Pilgrim: A Christian Ritual Between Tradition and Post-Modernity”, În Elizondo, Virgilio; Freyne, Sean (coord.), 1996, Pilgrimage, SCM Press, Londra
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Tache Papahagi, 1967, Poezia lirică populară, EPL, București Taloș, Ion, 1978, Meșterul Manole: contribuție la studiul unei teme de folclor european, vol. I, Minerva, București Taloș, Ion, 1997, Meșterul Manole: contribuție la studiul unei teme de folclor european, vol. II, Grai și Suflet, București Taloș, Ion, 2001, Gândirea magico-religioasă la români: dicționar, Editura Enciclopedică, București Tambiah, Stanley Jeyaraja, 1990, Magic, Science, Religion and the Scope of Rationality, Cambridge University Press, Cambridge Tartakowski, Danielle, 1998, Le pouvoir est dans la rue: crises
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
poeziei lirice universale. Citind și recitind stihuri cantate în vechiul Egipt, în antichitatea greacă sau chineză, în pădurile negre din străfundurile Africei, subt cerul italic sau galic, s-a ivit în mine dorința arzătoare de a anexă și a asimilă graiului nostru o seama de poezii, dintre cele mai frumoase ale literaturii universale. Nu m-a interesat numărul. M-au interesat doar caratele.966 On observe donc que, pour Blaga, " traduire " signifie " annexer ", conception très moderne, exprimée aussi dans l'un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
a existat cândva la noi, în duhul unor poeți însetați de largi orizonturi, în perioada de formare a limbii moderne, dinainte de Eminescu. Din motive lesne de înțeles, acel cuvant de început n-a putut să dea roade, care să rămână, graiul literar poetic fiind atunci însuși în faza tatonărilor de principii. Cand limba literară română modernă prindea chip datorită ostenelilor lui Alecsandri și Eminescu, poeții de seamă și-au închinat zelul aproape exclusiv creației originale; traducerile erau lăsate la periferia interesului
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
été celle qui a aidé le traducteur à résoudre ce " dilemme néologique "1004 : Formulez rezultatul experiențelor astfel: orice neologism de circulație curentă, oricât de "prozaic" ar părea, poate fi salvat pentru poezie dacă i se adaugă un epitet compensator din graiul neaoș românesc, sau dacă e combinat în general cu o expresie autohtonă, plastică, plină de seva. Există desigur în orice limbă cuvinte poetice ca atare, poetice prin chiar corpul lor sonor și prin sarcinile de semnificație ce le poartă. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
à la métaphore des " cous des pas des chevaux ". Le fragment ci-dessous présente un enchaînement de métaphores, dont quelques-unes difficilement transposables : " O fată frumoasă e/a traiului cèriște,/cerul cerului,/podoaba inelului. O fată frumoasă e/mirajul din zariște/aurul graiului,/lacrima raiului." " Une belle fille c'est/de la vie la voûte,/le ciel du ciel/ornant l'anneau éternel. [...] Une belle fille c'est/de l'horizon la merveille,/l'or de la parole,/des larmes divines l'auréole. " (Catrenele fetei
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
interprété comme " le miracle " (autre thème récurrent de Blaga) ; le nom " zariște " devient " l'infini ". La traductrice procède à une excroissance figurale, en ajoutant la métaphore " le clair des cieux " qui n'existe pas dans le texte de départ. aurul graiului Paul Miclău : l'or de la parole Jean Poncet : l'or du langage Paula Romanescu : l'or des mots La métaphore " aurul graiului " se prête à une traduction littérale : " l'or du langage ". Leș versions proposées par leș traducteurs reflètent avec
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
en ajoutant la métaphore " le clair des cieux " qui n'existe pas dans le texte de départ. aurul graiului Paul Miclău : l'or de la parole Jean Poncet : l'or du langage Paula Romanescu : l'or des mots La métaphore " aurul graiului " se prête à une traduction littérale : " l'or du langage ". Leș versions proposées par leș traducteurs reflètent avec fidélité le sens d'origine. lacrima raiului Paul Miclău : des larmes divines l'auréole Jean Poncet : une larme de paradis Paula Romanescu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
voulais achever. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons. 997 Idem, p. 116 : De la inceput mi-am dat seama că în transpunerea lui Faust trebuie să utilizez toate resursele limbii noastre literare curente. Două mari izvoare îmi stăteau la îndemână: graiul popular sublimat în grâi literar, si neologismul. Mi-am propus să fac uz în traducerea mea, după cerințe, atât de expresia neaoșa, plastică, plină de iz și de atmosfera de origine populară, cât și de neologismul ce urca treptele tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
în Apus, s-au cristalizat limbi noi prin separarea regatelor barbare, stăpânite de germani, de mult inițiați în cultura romană, în schimb, ca o particularitate, în Răsărit, nu s-a întemeiat acel stat barbar, care ar fi fost tot de grai romanic. Pe de altă parte, Statul, care era cel roman de răsărit, nu putea cunoaște decât tradiția latină pură, ulterior a trecut la norme grecești în biserică, școală și în instituțiile politice. Întrebuințând tot ce se făcuse în domeniul limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai multe dialecte romane, dacă nu s-ar fi împotrivit la aceasta o intercirculație deosebit de activă, în interiorul regiunii, prin tot ceea ce răspândește în sensul unității, în părțile Pindului, ca și în acelea ale Carpaților, păstorul transhumant, care amestecă și armonizează graiul.39 În sudul Dunării, se menține deosebirea între limba orașelor din apusul regiunii (coasta dalmată) și limba muntelui, a sălașelor de păstori, în timp ce limba agricultorilor dispare în Balcani. Dimpotrivă, limba aceasta se păstrează într-o regiune unde orașele mor, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Balcani. Dimpotrivă, limba aceasta se păstrează într-o regiune unde orașele mor, dar unde păstorul nu este atoatestăpânitor, adică pe malul stâng al Dunării. Însemnătatea părăsirii oficiale a Daciei este, în acest fel, hotărâtoare pentru alcătuirea limbii românești. Un grai romanic unitar, opus limbii artificiale a Statului roman, nu se putea naște (constitui) decât prin ruperea raporturilor cu acesta. Dar pentru o asemenea "operă delicată" (Iorga), se mai cerea și altceva: încetarea până la un timp a pătrunderilor barbare și, afară de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
peste alții, ostrogoții sălășluiesc aici (la Novae) mai bine de un secol, iar fiscalitatea romană slăbește locuitorii săi supuși și grecismul rezistă, în nordul Dunării, pe malul stâng, în altfel de condiții, de libertate, s-a ajuns la închegarea unui grai romanic, ale cărui caractere, înainte de influența slavă, se pot stabili, ceea ce denotă o întreagă stare de spirit, la un nivel cultural înalt. Această limbă ce se naște acum este a întregului sud-est european, romanic, ce formează o singură unitate, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în sintaxă, ci în semasiologie, în schimbarea de înțeles. O parte a acesteia este datorită vechiului "fond barbar". Caracterul profund romanic, în toată țesătura, rămasă neatinsă, dar și în vechiul fond de cuvinte, până la cel dintâi puternic amestec cu un grai străin, slavii. Învățatul lingvist Diefenbach, citat de Iorga, afirma: "trebuie să se admită că, odinioară, limba românească a fost tot așa de complet romană ca oricare alta din surorile ei (apusene), până ce un val slav a luat cu el, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la 400 la 600 d. H., vocabularul creștin latin fiind un împrumut din Balcanii încă supuși Romei. Aceasta (limba română) este dezlipită dintr-o foarte veche latină. Limba română, spune Iorga, are originea populară, pe un singur teritoriu, a primului grai, importat, gata făcut, în Dacia, și lângă care au trăit tot felul de diformări particulare ale noilor veniți, care însă au rămas sterpe. În sfârșit, un învățat belgian precizează și aceasta: "Mai mult decât orice altă limbă romanică, cea românească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de greu de stabilit din punct de vedere istoric. Putem renunța la ipoteza lui Pârvan, care-i strămuta pe strămoșii albanezilor în Carpați, ca și la teoria lui Densușianu, care-i ducea pe strămoșii românilor până pe malurile Adriaticei.46 În ceea ce privește graiul romanic din care derivă unitatea a limbii române, datele istorice nu confirmă ipoteza care restrânge spațiul său de formare la mediul iliro-roman și la partea vestică a Peninsulei Balcanice. În a doua jumătate a secolului al VI-lea, este adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud de Dunăre, aflat sub controlul Imperiului; cea de-a doua, secolele VII-X, este perioada în care avem de-a face cu o limbă nouă, conținând deja elemente slave în dialectele ei dinspre nord și cu o primă separare a graiurilor romanice din această parte a Europei, împinse spre sud, spre vest și spre nord, de presiunea triburilor slave care avansau spre Adriatica și Marea Egee. Pe linia de graniță a limbilor slave în Balcani, susține slavistul olandez Van Wyk, se păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar contactul dintre populațiile de limbă romanică de pe un mal și de pe celălalt nu s-a întrerupt total niciodată. În această privință, profesorul german E. Gamillscheg ajungea la următoarele concluzii: "începe acum a doua perioadă: preluarea latinei răsăritene, transformată în grai al ilirilor, de către populația slavă imigrată. Dar, spune el, chiar și în epoca aceasta, care ține până în secolele VII-VIII, contactul cu regiunile romanice de la sudul Dunării nu s-a întrerupt. Se pare, după cum rezultă din istoria cuvântului "pedestru", că au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
transdunărean, deschis influențelor pătrunse pe valea Dunării, întâlnire din care a rezultat limba română (această idee revine, la Brătianu, și în Tradiția...). Trebuie să subliniem din nou ușurința cu care circulau termenii veniți de dincolo de Dunăre și fuziunea înfăptuită între graiurile de la nord și cele de la sud de Dunăre.50 La noi (în limbă română), elementul esențial a fost "unitatea organică a vorbirii populare" (S. Pușcariu), lipsită de influența centrelor urbane care rețin elementele particulare și separă dialectele. Starea aceasta de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre, în dialectul aromân și în Dobrogea, grecismele în aromână și bulgarisme în meglenoromână). Fără să alcătuiască majoritatea numerică, fiind chiar mai puține decât totalul celor slave, cuvintele latine sunt însă cele mai importante, mai frecvente și mai necesare în graiul viu și în scris, aspect relevat de Hasdeu-circulația cuvintelor: se pot construi fraze întregi cu cu cuvinte latine, dar nici măcar o propoziție numai cu cuvinte slave. De-aici rezultă valoarea covârșitoare a fondului lexical ereditar (moștenit) latin, în structura și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]