2,341 matches
-
Poți să urăști pentru mai puțin de atât. Dar nu toți erau muncitori la Uzină. Țăranii care împliniseră vârsta dăduseră furca pe pușcă. Câțiva care plecau mândri ca niște cadeți încă nu știau că-și vor avea în curând numele gravate pe un monument încă neconstruit. A fost apoi o plecare memorabilă: cea a învățătorului, care se numea, să nuți crezi urechilor, Fracasse. Nu era de-al locului. I s-a organizat o ceremonie. Copiii compuseseră un cântecel, foarte mișcător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
femeie țintuită într-un scaun cu rotile. Era o mică bijuterie pentru doamne carabina asta cu o singură țeavă care strălucea ca o monedă bine lustruită de douăzeci de centime, iar pe patul puștii din lemn de cireș sălbatic, Gachentard gravase o propoziție în engleză: „Nu vei simți nimic“. Era ceva la adresa vânatului, dar lui Gachentard i-a fost teamă să nu se potrivească și soției lui într-o seară în care l-ar fi deprimat prea tare să o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
obiceiul să iau carabina cu mine, în plimbările mele duminicale, ajutându-mă de ea aproape ca de un băț. Cu trecerea anilor, țeava și-a pierdut strălucirea și a căpătat o nuanță întunecată care nu o prindea prea rău. Deviza gravată de Gachentard a dispărut mai mult sau mai puțin din cauză că nu a fost întreținută, și singurele cuvinte care se pot încă citi sunt Nu, vei și nimic: „Nu vei... nimic“, și e adevărat că nu a împușcat niciodată nimic. Edmond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îi fusesem lăsată pradă încă mult înainte de plecarea lui, brațele ei păroase mă cuprind, trăgându-mă către încă o noapte chinuită, am impresia că soarele tot mai rumenește coaja de beton de deasupra capului meu, razele sale întunecate mă înfierbântă, gravând pe pielea mea tatuajele invidiei. Iată-l în patul ei, trupul său care crescuse în brațele mele, frecându-se lasciv de trupul ei umed, subțire și lung, asemenea unui șarpe, eu îl bat ușor pe umăr, lăsați-mă să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
suplețe. Răzbăteau zgomote metalice dinlăuntrul micului aparat care primea aceste ofrande și le încărca automat. Spunkmeyer dădu înapoi pentru a repeta operația. Mașinăria lui era atât de lovită și murdară de unsoare încât abia se mai putea citi numele Caterpiller gravat pe spate. Alți militari ghidau mototrăgătoarele sau dirijau niște telemanipulatoare. Li se mai întâmpla să se interpeleze, dar în general aceste pregătiri se efectuau fără discuții și incidente. Mașinile ghidate de ei se atingeau precum colții unui angrenaj deopotrivă mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vorbesc cu Naoko despre senzația aceasta, considerând că ea mă poate înțelege cel mai bine, dar n-am reușit niciodată să-mi găsesc cuvintele potrivite. „Ciudat“, gândii eu. Se pare că m-am molipsit de la Naoko. Cred că-i boală gravă asta cu găsitul cuvintelor. Sâmbăta seara stăteam în hol, lângă telefon și așteptam să mă sune Naoko. Cum cei mai mulți studenți erau plecați sâmbătă seara, holul era de obicei aproape gol. Obișnuiam să privesc la firicelele de lumină care pluteau în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu știu mulți, dar În viață cel mai bine avansezi orizontal, și nu vertical. La un an după ce Anton renunțase la școală, sărbătoream ziua mea de naștere. Îmi dăruise o pereche de cleștișori pentru pantaloni pentru când mergeam cu bicicleta, gravate pe dinăuntru cu numele meu, cu caractere germane. Acum stăteam În fața barului unde tocmai dădusem peste cap primul pahar de absint. Ca gest de adio, Anton vru să mă inițieze În câteva mistere ale vieții. Băuse mai mult decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și am pedalat... Stai. La naiba. Să fie așa, oare? Am verificat. — Dracu’ s-o ia, Anton. Cred că am uitat ceva acolo. — Minunat. — Îți mai amintești clipsurile pe care mi le-ai dat? — Alea de arătau ca niște brățări, gravate pe dinăuntru cu numele tău? Se Întinse după paharul meu cu bere. — Sigur. Pe atunci voiai să te faci regele bicicliștilor - ca Binda sau cum Îl chema pe ăla. Dar asta a fost cu mult timp În urmă. Le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ca niște pisoi azvârliți Într-o găleată cu apă, ne lansăm cu toții - zece milioane de inși - Într-o luptă zadarnică Împotriva picăturilor. Nu se poate spune că suntem cu desăvârșire singuri În această Încleștare, fiindcă străzile, cu numele lor antediluviene, gravate pe plăcuțe de tablă, iau și ele parte la ea, la fel și pietrele funerare ale atâtor sfinți Împrăștiate În toate direcțiile, și mormanele de gunoaie care zac În așteptare la aproape fiecare colț de stradă, și gropile imense și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
minții harta globală a circulației curenților atmosferici și oceanici. Ultima oară când văzuse harta aceea pe hârtie, mătușa Feride era la liceu. Nimeni nu știa asta, Însă Învățase harta pe dinafară până În cel mai mic detaliu și astăzi Îi rămăsese gravată În memorie, la fel de vie ca În ziua În care o cercetase pentru prima oară. — Și, cel mai important, e o vizitatoare trimisă de unchiul tău, a intervenit bunica Gülsüm, care Încă Își păstra cu multă tenacitate reputația de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înaintea ochilor. Bâjbâi prin Întuneric, căutând dulăpiorul și pipăind de-a lungul peretelui. Atinse un cilindru. Oxigen? Nu, era prea mare - probabil că era un extinctor. Unde era dulăpiorul? Continuă să pipăie peretele. Unde? Simți cutia metalică, cu crucea roșie gravată În relief pe capac. O deschise și-și vârî mâinile Înăuntru. Petele plutitoare din fața ochilor se Înmulțeau. Nu mai avea prea mult timp. Atinse cu degetele sticluțele, pachetele moi cu feșe. Nici o butelie cu aer. La naiba! Sticluțele căzură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
suprapună imaginea mea peste una mai veche, lăsată acolo de întîlnirea lor cu Victor. ori, în mod vizibil, această suprapunere se realiza în defavoarea mea. Imaginea mea, simțeam imediat acest lucru, nu era la fel de pregnantă, la fel de spectaculoasă, la fel de strălucitoare în raport cu amprenta gravată în memoria acestor adulți de fratele meu Victor. De altfel, ori de cîte ori simțeam că în mintea lor începea operațiunea de suprapunere, de căutare a punctelor comune între mine și Victor, eu îmi fixam instinctiv privirile în pămînt și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
singuri pentru o oră. Cînd m am întors compoziția energetică a încăperii era total schimbată, în aer vibrau frazele pe care domnul M și Domnișoara Ri le schimbaseră între timp. Le-am putut citi de altfel fără nicio dificultate, rămăseseră gravate în aer, atît de încărcate erau de curiozitate și de forță magnetică. O, să nu crezi însă că își spuseseră mare lucru, doar fraze banale pentru debutul poveștii ce urmează să se scrie între ei. Acum sunt din nou la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
știți, dar eu am această enormă capacitate de a nu uita nimic, memoria mea este infernală, anormală, reține tot, cuvinte, gesturi, imagini... Poemele mi-au rămas în memorie, a fost suficient să le citesc o singură dată pentru a le grava undeva, aici, și fiți sigur că le voi purta cu mine toată viața. nici nu vă dați seama cît de mult m-ați sedus cu cele 30 de poeme pe care mi le-ați scris timp de o lună în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dezordonate în mișcările lor, ființele minuscule aveau, în afară de mare, un al doilea punct de atracție comun : toate reveneau în mod inevitabil, atrase ca de un magnet, în jurul unui catarg de lemn, veritabil termometru al mareelor din ultima sută de ani. Gravat cu linii orizontale deasupra cărora figurau diverși ani scriși cu cifre mai mari sau mai mici, acest calendar vertical al mareelor emitea unde misterioase, părea un obelisc căzut din cer în față la Grand Hotel, conținînd informații esențiale pentru viitorul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
obiect de Îmbrăcăminte, cu toate conotațiile sale rasiale. E greu să-i urmărești dâra luminoasă. Dacă pentru o clipă zeii ne-ar meni elocvența și talentul lui, am șterge tot ce a fost mai Înainte și ne-am limita să gravăm o singură vorbă nepieritoare: Loomis. O artă abstractă Cu riscul de a răni nobila susceptibilitate a oricărui argentinian, indiferent de orientarea caracteristică sau culoarea sa, mă văd obligat să depun mărturie că orașul nostru, nesătul magnet al turiștilor, poate - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a sa și a tatălui său. Căci viața voit destrăbălată a prințului („Vreau să păcătuiesc, dar numai pentru că așa o să fac din păcatele mele un merit, răscumpărând greșelile trecutului când nimeni nu se va aștepta la asta”) pare destinată să graveze în însăși ființa lui moștenirea grea a păcatelor părintești. Iată de ce Henric al V-lea aspiră la o îndoită purificare, la o îndoită pocăință. Iar când poruncește ca mormântul lui Richard al II-lea să fie strămutat cu mare ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tăcea. Mângâia aripile șoimiței albe de pe mănușa lui. Era o excelentă vânătoriță. Pentru ea, prințul comandase cel mai frumos capișon din marochin, cu motive orientale aurii. Îi prinsese de picior un zurgălău din aur și un inel pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. ― Generalii obișnuiesc să meargă până la capăt, doar dacă sunt lăsați. Dar asta n-ar trebui să se întâmple. Iată încă un motiv în favoarea semnării tratatului de pace acum. Mihail Ilarionovici Kutuzov are școala bătrânului Suvorov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aparentă necruțare care ascundea, de fapt, o întrebare blândă, ca de la prieten la prieten. ― Da, dragul meu! Ne despărțim. Du-te, Além! Du-te la stăpânul tău, la casa șoimilor. Îi mângâie micul vervelle aurit de la picior pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. Îi dezlegă curelușa și întinse brațul. Șoimul porni ca pentru o vânătoare, așa cum era obișnuit, și chiar atacă o pasăre, stârnind un vârtej de pene. După care, neauzind fluieratul de chemare din partea ei, înțelese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu mașini și o parcare pe două nivele. Fu de ajuns ca paznicul să arunce o singură privire către uniforma polițistei pentru a afișa un zâmbet știrb și pentru a ridica bariera, lăsându-i să intre. „ABERDEEN JOURNAL LTD.“ era gravat cu litere aurite pe granit șlefuit chiar lângă ușa rotativă de la recepție, deasupra unei plăci de alamă care prezenta istoria ziarului. „FONDAT DE JAMES CHALMERS ÎN 1748...“ bla, bla, bla. Logan nu-și dădu osteneala să citească mai departe. Pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și ținea predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sînge erau mărturii incontestabile că stăpînirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cîndva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adîncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr-o scrisoare (care-i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În februarie steaua sa a strălucit puternic. New York-ul s-a năpustit pe el de Ziua lui Washington cu strălucirea unui eveniment Îndelung anticipat. Ceea ce văzuse În fugă din metropolă - o pată albă, vie, pe albastrul adânc al boltei - Îi gravase În minte un tablou de o splendoare ce rivaliza cu orașele de vis din O mie și una de nopți. De data asta Însă a văzut New York-ul scăldat În lumină electrică, iar romantismul i-a tras cu ochiul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mele. - Ei bine... numele mi-e Savage Eleanor; locuiesc În casa cea mare și veche de la doi kilometri de aici; cea mai apropiată rudă În viață demnă de luat În seamă e bunicul, Ramilly Savage; Înălțime - un metru șaizeci și cinci; numărul gravat pe ceas - 3077 W; nasul - ușor acvilin; temperamentul - neliniștitor... - Dar pe mine, a oprit-o Amory, pe mine când m-ai văzut? - O, a răspuns ea trufaș, așadar și tu ești dintre ăia care trebuie neapărat să-și vâre eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
constant, dar fără speranță, la vreo problemă hirsută și incomprehensibilă. Bărbatul mai puțin corpolent nu se remarca decât prin completa contopire cu personalitatea fârtatelui său. Făcea parte din categoria de mică importanță a secretarilor care, la patruzeci de ani, Își gravează pe cărțile de vizită precizarea „asistent al președintelui“, consacrându-și restul vieții, fără urmă de regret, unor manierisme Împrumutate de la alții. - Mergi departe? s-a interesat cel firav, pe un ton plăcut dezinteresat. - O bucată bună. - Umbli pe jos ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din San Diego, arestând patru cărăuși și capturând o jumate de kil de maryjane calitatea întâi. Golanii aveau emise pe numele lor nouăsprezece mandate de arestare de la LAPD. A primit o scrisoare de felicitare din partea forurilor superioare și patru linii gravate pe patul pistolului. O altă mișcare penibilă din care ieșise ca trandafirașul. Dar cea mai tare mișcare a sa a fost cea cu fratele lui, Fud. La trei zile după ce fusese eliberat din penitenciarul de stat din Texas, Fud s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]