2,125 matches
-
sunt amplasate în zone în care este necesară reținerea și înmagazinarea temporară a apelor uzate menajere, datorită incapacității hidraulice a canalelor aflate în aval pentru preluarea acestor debite la un moment dat. Bazinele de retenție pot fi proiectate să funcționeze gravitațional, iar dacă condițiile topografice nu permit funcționarea gravitațională sunt proiectate cu pompare pentru deversarea apelor în aval. Stațiile de pompare sunt necesare funcție de relieful zonei de colectare și se prevăd în punctele cele mai joase ale rețelei de canalizare, de unde
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]
-
reținerea și înmagazinarea temporară a apelor uzate menajere, datorită incapacității hidraulice a canalelor aflate în aval pentru preluarea acestor debite la un moment dat. Bazinele de retenție pot fi proiectate să funcționeze gravitațional, iar dacă condițiile topografice nu permit funcționarea gravitațională sunt proiectate cu pompare pentru deversarea apelor în aval. Stațiile de pompare sunt necesare funcție de relieful zonei de colectare și se prevăd în punctele cele mai joase ale rețelei de canalizare, de unde apa uzată nu mai poate fi transportată gravitațional
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]
-
gravitațională sunt proiectate cu pompare pentru deversarea apelor în aval. Stațiile de pompare sunt necesare funcție de relieful zonei de colectare și se prevăd în punctele cele mai joase ale rețelei de canalizare, de unde apa uzată nu mai poate fi transportată gravitațional spre aval către emisar sau stația de epurare. Dimensiunile stației de pompare și capacitatea de pompare se determină funcție de condițiile de debit.
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]
-
din Sistemul Solar, Neptun, sau chiar decât planeta pitică, Pluto. Dar contrar termenului folosit de mai multe media, planeta nu se află la „marginile” Sistemului Solar. Acesta se întinde, într-adevăr, pe toată zona unde Soarele își exercită o forță gravitațională, adică până la o depărtare de circa un an-lumină sau de kilometri. Are o excentricitate orbitală estimată de 0,6, iar semiaxa majoră are circa 700 UA. Masa planetei ar fi de circa zece ori masa Pământului, cu un diametru între
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
în acel loc straniu. Habitatul Valisk este prizonier în alt tărâm, care diminuează puterile energetice și amplifică entropia. În afara faptului că își pierde energia, Valisk devine ținta unor prădători monstruoși, nemuritori și schimbători de formă numiți Orgathé. În plus, atracția gravitațională împinge habitatul către terifiantul loc numit Mélange, o mare e azot lichid în care sunt prizoniere toate entitățile care nu pot acumula suficientă energie ca să scape. Cercetătorii Marinei Confederației descoperă un dispozitiv 'anti-memorie', care elimină din corp atât sufletul posedant
Zeul adormit () [Corola-website/Science/331962_a_333291]
-
parte a programului "Noi Frontiere", care orbitează planeta Jupiter. A fost lansată de la Cape Canaveral Air Force Station la 5 august 2011 și a sosit pe orbita lui Jupiter la 5 iulie 2016 pentru a studia compoziția planetei, câmpul magnetic, câmpul gravitațional și magnetosfera polară. Misiunea are un buget de 1,1 miliarde de dolari americani. Nava reprezintă a doua misiune a programului "Noi Frontiere". "Juno" a fost lansată de o rachetă Atlas V la 5 august 2011. La doi ani de la
Juno (navă spațială) () [Corola-website/Science/336480_a_337809]
-
mai primitive forme. Fiind o lucrare de pionierat scrisă de un astronom amator, romanul conține o serie de naivități științifico-tehnice chiar și pentru vremea publicării sale. Sunt de menționat printre altele procedeul desprinderii de sol a aerosfredelului prin învingerea atracției gravitaționale cu ajutorul unei substanțe chimice denumite „azbestoid refractar atracțiunii”, deschiderea ferestrelor navei în vid, aruncarea unui tricolor românesc către Polul Nord de la o înălțime de peste 468.000 de metri, transformarea aerosfredelului într-un satelit al unui bolid cosmic sau afirmația repetată că
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
legea conservării energiei în cazul oscilatorului armonic liniar. Energia cinetică și energia potențială a oscilatorului sunt variabile în timp, transformându-se una în alta, dar în așa fel încât suma lor (energia mecanică totală) să rămână constantă. Considerăm un pendul gravitațional alcătuit dintr-un corp de masă "m", fixat de capătul inferior al unui fir considerat fără masă, inextensibil și netorsionabil de lungime "l", care se mișcă în plan vertical. Forța care produce mișcarea este componenta tengențială a greutății, iar spațiul
Oscilator armonic () [Corola-website/Science/331564_a_332893]
-
metru, tonă și secundă - unitatea de forță era stenul și unitatea de presiune, . Acesta a fost inventat în Franța pentru uz industrial și între 1933 și 1955 a fost folosit atât în Franța, cât și în Uniunea Sovietică. Sistemele metrice gravitaționale folosesc (kilopondul) ca unitate de bază pentru forță, masa fiind măsurată într-o unitate cunoscută sub numele de hyl, "Technische Masă Einheit" (TME), sau . Deși CGPM a adoptat o rezoluție în 1901 în care definea valoarea standard a accelerației gravitaționale
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
gravitaționale folosesc (kilopondul) ca unitate de bază pentru forță, masa fiind măsurată într-o unitate cunoscută sub numele de hyl, "Technische Masă Einheit" (TME), sau . Deși CGPM a adoptat o rezoluție în 1901 în care definea valoarea standard a accelerației gravitaționale ca fiind 980,665 cm/s, unitățile gravitaționale nu fac parte din Sistemul Internațional de Unități (SI). A 9-a CGPM s-a întrunit în 1948, la trei ani de la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial și la cincisprezece
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
forță, masa fiind măsurată într-o unitate cunoscută sub numele de hyl, "Technische Masă Einheit" (TME), sau . Deși CGPM a adoptat o rezoluție în 1901 în care definea valoarea standard a accelerației gravitaționale ca fiind 980,665 cm/s, unitățile gravitaționale nu fac parte din Sistemul Internațional de Unități (SI). A 9-a CGPM s-a întrunit în 1948, la trei ani de la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial și la cincisprezece ani după a 8-a CGPM. Ca răspuns
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
stabilește dependența dintre presiunea atmosferică și altitudine. Când în interiorul unui gaz nu există un gradient de temperatură, iar asupra sa nu acționează forțe exterioare, el are aceeași densitate în întreg volumul pe care îl ocupă; dacă asupra gazului acționează forțe gravitaționale, densitatea sa nu mai rămâne constantă. Astfel, densitatea ρ a aerului atmosferic variază cu altitudinea și, în ipoteza că temperatura "T" și accelerația gravitațională "g" nu variază cu înălțimea "h", este dată de relația: unde: Deoarece: (unde "n" este concentrația
Formula barometrică () [Corola-website/Science/331637_a_332966]
-
el are aceeași densitate în întreg volumul pe care îl ocupă; dacă asupra gazului acționează forțe gravitaționale, densitatea sa nu mai rămâne constantă. Astfel, densitatea ρ a aerului atmosferic variază cu altitudinea și, în ipoteza că temperatura "T" și accelerația gravitațională "g" nu variază cu înălțimea "h", este dată de relația: unde: Deoarece: (unde "n" este concentrația moleculelor), rezultă: Dar: și se obține formula barometrică: Această relație indică faptul că presiunea scade în progresie geometrică, atunci când altitudinea crește în progresie aritmetică
Formula barometrică () [Corola-website/Science/331637_a_332966]
-
presiunea scade în progresie geometrică, atunci când altitudinea crește în progresie aritmetică și este aplicabilă doar pentru altitudini relativ mici (de ordinul miilor de metri). În cazul altitudinilor mari, relației i se aduc corecții legate de variațiile de temperaturii și accelerației gravitaționale cu altitudinea.
Formula barometrică () [Corola-website/Science/331637_a_332966]
-
sa. Murphy (Mackenzie Foy), fiica de 10 ani a lui Cooper, crede că în camera sa se află o fantomă care încearcă să comunice cu ea. Ei descoperă că "fantomă" este o inteligență necunoscută care trimite mesaje codate prin intermediul undelor gravitaționale, lăsându-le în praf coordonatele binare ale unei instalații secrete NAȘĂ condusă de profesorul John Brand (Michael Câine). Brand le dezvăluie că în sistemul solar a apărut o gaură de vierme, aparent creată de o inteligență extraterestră, prin care se
Interstellar: Călătorind prin univers () [Corola-website/Science/332562_a_333891]
-
David Gyasi) și Doyle (Wes Bentley). Din echipaj mai fac parte roboții TARS și CASE. Ei intra prin gaură de vierme și merg pe planetă Miller, dar descoperă că planeta este prea aproape de Gargantua fiind afectată de o severă dilatare gravitațională a timpului: fiecare oră petrecută la suprafața planetei înseamnă șapte ani în spațiul cosmic normal sau pe Pământ. O echipă coboară pe planetă dar se dovedeste neprimitoare fiind acoperită de un ocean de mică adâncime străbătut de numeroase tsunami. În
Interstellar: Călătorind prin univers () [Corola-website/Science/332562_a_333891]
-
Endurance" care începe să se rotească și să cadă spre stratosferă planetei. Cooper pilotează însă naveta pentru a o aduce pe "Endurance" sub control. Aproape fără combustibil, Cooper și Amelia intenționează să folosească gaură neagră Gargantua că pe o praștie gravitațională astfel încât să înscrie navă "Endurance" pe un curs care o va duce spre planetă Edmunds. Datorită gravitației uriașe, trec alte câteva decenii pe Pământ în timp ce "Endurance" orbitează gaură neagră. TARS și Cooper se desprind cu naveta de pe "Endurance", sacrificându-se
Interstellar: Călătorind prin univers () [Corola-website/Science/332562_a_333891]
-
arată frânturi din dormitorul copilăriei lui Murphy la momente diferite. Cooper își dă seama că ființele extraterestre sunt de fapt oameni din viitor care au construit acest spațiu, astfel încât el poate comunica cu Murphy pentru a salva omenirea. Folosind undele gravitaționale, Cooper codifică datele lui TARS privind singularitatea în ceasul lui Murphy, permițându-i acesteia să rezolve ecuația lui Brand și astfel omenirea să poată evacua Pământul în stații spațiale NAȘĂ. Cooper se trezește la bordul unei astfel de stații spațiale
Interstellar: Călătorind prin univers () [Corola-website/Science/332562_a_333891]
-
într-un film NAȘĂ și jocul are nave spațiale NAȘĂ care, atunci când le găsești, deblochezi niveluri speciale. Spre deosebire de jocurile "Angry Birds" anterioare, scena nu mai este plata, dar cuprinde în schimb mai multe planete diferite și fiecare are propriul câmp gravitațional care afectează traiectoria de păsări de la lansare. Există un sistem în scopul de a face mai ușoară urmărirea păsărilor. Unii porci sunt în bule de spațiu, și atunci când păsările le sparg, ei vor îngheța și se sparg dacă nu aterizează
Angry Birds Space () [Corola-website/Science/332637_a_333966]
-
de păsări de la lansare. Există un sistem în scopul de a face mai ușoară urmărirea păsărilor. Unii porci sunt în bule de spațiu, și atunci când păsările le sparg, ei vor îngheța și se sparg dacă nu aterizează într-un câmp gravitațional. Că și în "Angry Birds Rio", "Angry Birds Space" dispune de luptele cu un șef. În februarie 2012, Rovio a anunțat un nou joc din seria "Angry Birds" pentru a fi numit "Angry Birds Space". "Angry Birds Space" s-a
Angry Birds Space () [Corola-website/Science/332637_a_333966]
-
Angry Birds Space, prezentată de către NAȘĂ și cu astronautul Donald Pettit la bordul Stației Spațiale Internaționale , a fost lansată. Videoclipul arată că etapă jocului nu mai este plata, dar cuprinde în schimb mai mulți planetoizi diferiți, fiecare are propriul câmp gravitațional, care afectează traiectoria păsărilor de la lansare. NAȘĂ afirmă că o astfel de colaborare cu Rovio Mobile pot împărtăși emoție de spațiu cu comunitatea "Angry Birds", educarea utilizatorilor cu privire la programele NAȘĂ și de a crea experiențe educaționale interactive pentru public. Rovio
Angry Birds Space () [Corola-website/Science/332637_a_333966]
-
adăpostesc o gaură neagră supermasivă), din care scapă jeturi de plasmă, extrem de luminoase și adesea foarte active în unde radio. Jeturile sunt compuse din particule încărcate proiectate de un mecanism încă neînțeles, dar care face, fără îndoială, să intervină energia gravitațională gigantică a găurii negre centrale. Aceste particule sunt îndeosebi electroni, pozitroni, protoni și nuclee de atomi izolați de un câmp magnetic intens. Ei părăsesc nucleul cu o viteză apropiată de aceea a luminii și pot chiar să pară mai rapizi
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
stația de epurare sau cămine de deversare în alte sisteme de canalizare, cu ajutorul presiunii negative generate în sistem de o stație de vacuum. Sistemele de canalizare vacuumatică sunt recomandate în special în zonele de șes, cu pante mici unde canalizarea gravitaționala necesita săpături foarte adânci pentru șanțuri, în zonele unde pânza freatică este foarte aproape de suprafață, trenul nisipos, stâncos unde săpăturile sunt greu de efectuat. Sistemele de canalizare vacuumatică folosesc, pentru transportul apei uzate, diferența de presiune între presiunea atmosferica (1
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
în trenuri și avioane. Începând din 1959 sistemul de canalizare vacuumatică pentru localități s-a dezvoltat tehnic din ce în ce mai mult, fiind implementat în tot mai multe localități din Europa și din lume datorită avantajelor pe care le prezintă față de canalizarea clasică, gravitațională. Sistemul de canalizare vacuumatică cuprinde cămine de colectare în rețeaua de vacuum, în care se acumulează apa uzată de la utilizatori, rețeaua de conducte, prin care apa uzată este transportată, stațiile de vacuum, în care se creează vacuumul și rezervoarele de
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
care se creează vacuumul și rezervoarele de vacuum, în care se acumulează apa uzată din rețea. La un grup de mai mulți utilizatori (locuințe), se montează un cămin de colectare ermetic, instalat în exteriorul clădirii, îngropat. Apa reziduală este colectată gravitațional de la fiecare utilizator până la căminul de colectare, branșamentul utilizatorilor la rețeaua vacuumatică fiind identic cu cel de la rețelele gravitaționale. Căminul de colectare este împărțit în două compartimente, un compartiment superior în care se montează vana de vacuum și unul inferior
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]