2,864 matches
-
ceea ce arată că publicația era tipărită, la fel ca și Organul național, În imprimeria Blajului, condusă, la acea dată, de către Timotei Cipariu XE "Cipariu" . Totodată, se poate constata că, În aceste condiții, finanțarea și editarea sa erau asigurate de Episcopia greco-catolică din Blaj (proprietarul tipografiei), chiar dacă episcopul Ioan Lemeni XE "Lemeni" Își exercita patronajul, după toate probabilitățile, mai mult prin intermediul redacției. La fel ca și În cazul Organului național, redactorul principal al Învățătorului poporului era Timotei Cipariu XE "Cipariu" , ajutat de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
există o serie de cauze culturale și confesionale care motivează asaltul asupra timpului sărbătorii În Transilvania. Sărbătorile care trebuiau contracarate din motive „practice”, economice, de către statul absolutist, erau, totodată, sărbătorile străine, „schismatice”, răsăritene, ale țăranilor români, fie ei ortodocși sau greco-catolici. Fără Îndoială că explicația de factură confesională reprezenta, uneori, un pretext, destinat să mascheze adevărata cauză, de natură economică: nobilii denunțau „superstițiile” țăranilor români doar pentru a-i constrânge, de fapt, să presteze sarcinile iobăgești În zilele lor de sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și de calvinism, ca să nu mai amintim de tendințele și curentele din interiorul acestor confesiuni. Evident că și problema sărbătorilor religioase dobândea, În acest context, o complexitate pe măsură. Exemplara monografie semnată de Ovidiu Ghitta XE "Ghitta" , consacrată Începuturilor Bisericii greco-catolice din Sătmar, ne oferă un excelent studiu de caz și În ceea ce privește raportul dintre sărbătoare și alteritate. Profesorul clujean analizează În detaliu, cu minuția și exactitatea care Îi sunt caracteristice, modul În care românii uniți din dieceza de Muncaci au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
secolelor XVII-XVIII, cu tentativele autorităților politice și religioase de introducere a calendarului gregorian și a listei de sărbători specifice ritului latin. Studiul evidențiază complexitatea motivațiilor care au determinat această acțiune. A prevalat factorul religios care viza apropierea românilor și rutenilor greco-catolici de ritul apusean, În vederea unei depline convertiri ulterioare, folosindu-se metoda acomodării timpului sacru al celor două comunități: Iată deci care era ș...ț marea menire practică a introducerii noului calendar: edificarea unei relații fraterne Între uniți și „latini”. Abandonarea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la nivelul mentalității tradiționale, fără a mai vorbi despre schimbările provocate de influența orașului sub impactul modernității, normele sale sunt greu de precizat, deoarece ele glisează continuu În spațiul dintre morala creștină „oficială” și etosul popular. În etica ortodoxă sau greco-catolică ale cărei precepte, difuzate săptămânal din amvon, marcau adânc mentalul popular, fidelitatea reprezenta nota definitorie a dragostei dintre bărbat și femeie, concepută Între frontierele unei stricte monogamii. „Să nu râvnești la muiearea de-aproapelui tău” - suna, În formularea din Catehismul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
standard moral ireproșabil și că, dimpotrivă, clericii altor culte erau cei care se complăceau Într-o promiscuitate morală condamnabilă. Lucrurile se complicau cu atât mai mult În cazul aplicării acestor generalități la cazul specific al românilor ardeleni, a căror Biserică greco-catolică se confrunta cu problema definirii identității sale Între Răsărit și Apus, ca și cu condiția socială și culturală atât de precară a clerului și a credincioșilor săi. Atitudinile de rigiditate morală, potrivnice căsătoriei preoților, au ca punct de pornire anii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sale romane, am putea identifica drept surse de inspirație ale inițiativelor sale și tentativele similare ale jansenismului sau ale altor curente de renovație catolică; era vorba, probabil, de una dintre cele mai timpurii manifestări ale unor atari influențe În Biserica greco-catolică din Transilvania. Oricum, indiferent de sursele sale, mentalitatea ascetică instaurată În timpul episcopului Aron și a urmașilor săi, Atanasie Rednic XE "Rednic" și Grigore Maior XE "Maior" , se va Înrădăcina puternic la Blaj, marcând definitiv spiritul metropolei culturale românești. Astfel, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
celibatului ecleziastic la Blaj se poate Înregistra În prima jumătate a secolului al XIX-lea, sub păstorirea conservatoare a episcopului Bob sau sub cea contestată a lui Ioan Lemeni XE "Lemeni" . În atmosfera Restaurației și a erei Metternich, Înalta ierarhie greco-catolică devine o promotoare hotărâtă a celibatului ecleziastic, În care vede un element de natură să sublinieze și să Întărească dimensiunea catolică, romană, a confesiunii unite. Cu toate că părerile În această chestiune rămâneau Împărțite pe ansamblul Bisericii (inclusiv la nivelul superior al
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o știe - mărturiile respective Își au limitele lor, pot adeseori să exagereze sau să disimuleze, camuflând partizanate și subiectivități. Dar imaginea transmisă de documente rezonează cu ceea ce cunoaștem despre societatea vremii În ansamblul ei. Preotul român ardelean, fie el și greco-catolic, atât de adânc integrat În masa lumii sătești din care cu greu putea fi distins, era marcat de o puternică propensiune spre căsătorie, venită, pe de o parte, din direcția mentalității țărănești, iar pe de altă parte, din cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În imoralitate. Desigur, trebuie precizat faptul că această stare de lucruri nu se datora atât instituției celibatului În sine, și nici vreunei presupuse inaderențe structurale a grecocatolicismului la realitățile românești. Starea de ansamblu precară a societății rurale românești, fie ea greco-catolică sau ortodoxă, zugrăvită În tonurile cele mai negre de către toți cărturarii epocii, se răsfrângea și asupra conduitei morale, mai ales atunci când aceasta era măsurată după codurile (Încă atât de străine ei) lumii moderne, burgheze, „civilizate”. „Imoralitatea” clerului greco-catolic, fenomen asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
orice caz, la acea dată, diferențele nu puteau fi prea mari, ambele fenomene nefiind decât manifestări de conduită specifice unei societăți tradiționale, confruntată cu primele semne ale modernității fără a fi prea bine echipată pentru această Întâlnire. Imaginea unei ierarhii greco-catolice atinsă de corupție morală nu concordă cu cea transmisă de o istoriografie partizană, pudică și edulcorantă. Sursele istorice o legitimează Însă din plin. Concubinajul, scandalurile și chefurile practicate de preoți „uniți” sunt menționate extrem de frecvent și fără reticențe În paginile
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Nu la fete, supt părete, se spune Într-o strigătură culeasă la 1838, ilustrând parcă pățania preotului Maior XE "Maior" : C-a veni bărbatu’ beat Și-ț’ va pune mâna-n cap! Culegătorul acestor versuri era tot un june paroh greco-catolic, preotul Nicolae Pauleti XE "Pauleti" . Un alt tip semnificativ al acestei „caracterologii” morale a clerului unit, asemănător celui anterior, este cel al tânărului profesor de seminar, posesor al unei solide formații intelectuale și, după 1830, al unei sensibilități contaminate de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
celibatar li-l interzice, cu o legătură nelegitimă, adesea Însă permanentizată, realizând ceea ce, În termeni de specialitate, se numește o „uniune consensuală”. Un exemplu spectaculos este cel al protopopului Dănilă Pop XE "Pop" , din Cătina, decanul de vârstă al clerului greco-catolic, care, pe la sfârșitul veacului al XVIII-lea, trăia În mod nestingherit Împreună cu amanta sa, Tudora din Craifalău, sfidându-l pe episcopul Bob În Încercarea acestuia de a-l chema la ordine. Obiceiul Înalților prelați de a Întreține câte o așa-
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
te-nsoară, Lasă-te de-nvățătură, Vin’ acasă de-mi dă gură. Învățăceii sunt conștienți de faptul că Blajul Înseamnă, pentru ei, asumarea unei vocații intelectuale și religioase incompatibilă cu impulsurile lor afective și care se identifică, În mentalitatea ecleziastică greco-catolică a vremii, cu celibatul: De când sunt la diecie Mie mândră nu-mi trebùie! De-oi mai diecì vrun an, Nu-mi va trebui șuhan! Pendularea clericilor blăjeni Între atitudinile proși anticelibatare, surprinsă În aceste versuri populare culese la 1838, se
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a Bisericii căreia Îi aparțineau eroii acestor pagini la vremea respectivă, deoarece personajele În discuție trăiau Într-o perioadă de profunde schimbări la nivelul normelor și al valorilor tradiționale. Atitudinile clericilor uniți din această epocă de Început din istoria Bisericii greco-catolice, intelectuali lipsiți, uneori, de vocație preoțească, dar obligați să Îi accepte rigorile În lipsa vreunei alternative profesionale, intrau În dezacord În primul rând cu normele morale de inspirație religioasă ale mentalităților de tip tradițional. Orizontul lor mental era Însă puternic marcat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Însă că ecoul lor se stinsese demult și că o asemenea chestiune nu mai reprezenta, astăzi, decât o amintire cu iz medieval. Ei bine, mă Înșelam. Încă de la apariția articolului meu În Echinox, regretatul coleg Lucian Periș (viitor preot celibatar greco-catolic, destinat unei strălucite cariere ecleziastice și intelectuale) mă avertizase, cu blândețea și delicatețea care Îi erau atât de caracteristice, că rândurile mele provocaseră dezaprobare În mediile unite. Nu prea eram la curent nici cu angajamentele greco-catolice ale colegului meu și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Periș (viitor preot celibatar greco-catolic, destinat unei strălucite cariere ecleziastice și intelectuale) mă avertizase, cu blândețea și delicatețea care Îi erau atât de caracteristice, că rândurile mele provocaseră dezaprobare În mediile unite. Nu prea eram la curent nici cu angajamentele greco-catolice ale colegului meu și, mărturisesc cu rușine, nici cu prezența vie a grecocatolicismului În subteranele vieții publice din România anului 1988, precum și În conștiințele multor concetățeni de-ai mei. În orice caz, vorbele lui Periș m-au uimit și m-
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mei. În orice caz, vorbele lui Periș m-au uimit și m-au mâhnit, deoarece reacția despre care Îmi vorbea era cu totul străină de intențiile mele. Mie Îmi erau dragi acei oameni despre care scrisesem, aveam rude și strămoși greco-catolici (cei mai Îndepărtați, de care aveam cunoștință, fiind chiar preoți uniți din secolul al XVIII-lea), pentru ca acum să aflu că articolul În cauză fusese interpretat ca un atac răuvoitor la adresa greco-catolicilor. Altă reacție, care m-a afectat și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la adresa acesteia. Avem dreptul să studiem viața familiei Borgia, dacă ne Încearcă o asemenea curiozitate, fără a ne pierde respectul față de instituția papalității. În concluzie, Îmi exprim regretul cel mai sincer, În eventualitatea În care am lezat sensibilitatea unor credincioși greco-catolici, și Îi rog, În această situație, să accepte scuzele mele. Ardelencele, Împărații Austriei și sentimentul național Jocul relațiilor dintre românii ardeleni și Coroana austriacă reprezintă o pagină de istorie contradictorie și fascinantă, care se lasă prinsă cu greu În oglinda
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
este Întâmpinat la Dealul Mare, Între Băița și Brad, de trei tinere fermecătoare, Îmbrăcate În costum național românesc, care oferă tânărului monarh buchete de flori și rostesc un cuvânt de bun venit În limba germană. Cele trei fete, fiicele protopopului greco-catolic Mihali XE "Mihali" , din Zlatna, erau renumite În tot Ardealul pentru frumusețea lor și fuseseră alese, pentru a-l primi și a-l impresiona cu farmecul lor pe suveran, chiar de către Avram Iancu XE "Iancu" . Splendidul tablou al primirii va
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În sfera unei identități comune răsăritene. Pe de altă parte Însă, există o solidă linie de interpretare care Încearcă să scoată În evidență caracterul „occidental”, „european”, atribuit de această dată românilor, ilustrat de originea lor latină, ca și de credința greco-catolică a unei jumătăți din populația românească a Transilvaniei. În pofida conflictelor și polemicilor existente Între români și maghiari, această interpretare venea, de fapt, În Întâmpinarea ideilor intelectualilor români (fără ca ei să conștientizeze acest lucru), care subliniau, de asemenea, orientarea lor spre
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
revoluției maghiare din 1848-1849, românii „erau săraci și inculți, deoarece nimeni nu a fost preocupat de Îmbunătățirea situației lor”. Acest lucru era valabil, de altfel, și pentru iobagii maghiari din Transilvania. Românii puteau deține funcții doar dacă treceau la religia greco-catolică. Dar mai rămâneau „600.000 de neuniți, care nu puteau beneficia de avantajele cetățeniei” (polgáriélet = viață civilă). Ca atare, ei sperau să Îndrepte această „anomalie” prin recunoașterea lor ca a patra națiune a Transilvaniei. La Începutul revoluției, când maghiarii vor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din Transilvania se Înrăutățește și mai mult În urma votării uniunii Principatului cu Ungaria, În Dieta din Cluj-Napoca, la data de 30 mai 1848, precum și a sancționării acestui act de către Împăratul Ferdinand XE "Ferdinand" . O parte a românilor, În special intelectualii greco-catolici ( În frunte cu episcopul Ioan Lemeni XE "Lemeni" ), considerați de istoricul maghiar „cele mai inteligente persoane ale națiunii române”, se grăbesc să dea declarații În favoarea uniunii și așteaptă Îmbunătățirea situației națiunii lor alături de maghiari. Dar majoritatea covârșitoare a românilor respinge
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a românilor ardeleni din epoca respectivă. Cu toate acestea, nu am Întâlnit nici o situație În care reprezentarea trăsăturilor fizice ale românilor să fie influențată În sens negativ de o asemenea paralelă. Dimpotrivă, Într-un text aparținând unui autor român (preotul greco-catolic Mihail Dulișcovici), dar publicat Într-o revistă maghiară, clișeul originii ilustre și cel al frumuseții fizice a românilor sunt alăturate, consolidându-se reciproc: În afară de gușați, care pot fi văzuți destul de des În unele localități, românii sunt, În general, de statură
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
printre cititorii Gazetei Transilvaniei aflați Între hotarele monarhiei se numărau 179 de clerici (nu mai puțin de 43% din totalul abonaților). Între aceștia, primii care puteau fi suspectați de o anumită apropiere În raport cu fenomenul politic italian erau clericii de confesiune greco-catolică. „Filiera unită” a dirijat interesul ardelenilor spre Italia mai ales pe latura culturală, În primul rând datorită studiilor teologice efectuate la Roma. În această perioadă, numeroși tineri, formați, de regulă, În ambianța Blajului, Își mărturisesc dorința vie de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]