3,423 matches
-
diverse obiecte casnice). Datorită spațiului restrâns, magazinul nu poate oferi decât un produs, maxim două pentru fiecare gamă. Prețurile sunt accesibile, firești pentru un magazin de sat. Magazinul nou (spre Surduc) se remarcă prin curățenie, aspect urban (design, culori vii, gresie) și varietatea produselor, păstrând linia unui magazin alimentar. Deși produsele sunt diversificate (fructe, băuturi, prăjituri, mezeluri, lactate), iar prețurile asemenea celuilalt, există o anumită reticență față de acesta. Deocamdată, clienții obișnuiți sunt cei de pe strada unde este poziționat și datorită faptului
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Cineva chicotea în el. Pe pernă era cufundat un cap blond. Două brațe goale se încrucișaseră, iar mâinile care le aparțineau stăteau încleștate pe pernă ca și cum ar fi fost așezate de o mână abilă și artificială. Ochii ei de culoarea gresiei mă priveau furiș, lăsându-mi, ca de obicei, sentimentul că mă spionează din spatele unui revolver. Zâmbi. Dinții ei mici și ascuțiți străluciră scurt. Să fie bine înțeles: Carmen Sternwood nu era nici pe departe o ființă neatrăgătoare. Portretul ei, adus
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
albastru-deschis și o prindeau bine. Când pășea, părea că plutește. Părul castaniu și fin era tăiat mult mai scurt decât cerea moda zilei, a buclelor de paj ondulate spre interior. Când m-a privit, i-am remarcat ochii cenușii ca gresia și aproape inexpresivi. S-a apropiat, mi-a zâmbit cu buzele întredeschise și i-am văzut dinții mici, ascuțiți, ca ai veverițelor, albi cum e pielița proaspătă de portocală și strălucitori ca porțelanul. Și atunci, de ce o refuză - și încă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de cocs și cărbune; merge până la râu, unde trag cargoboturile ca să descarce minereul, și din acel punct Linia devine râul Însuși, șerpuind În sus până la pădurile din nord, până când ajunge la locul de unde izvorăște, care e Însuși pământul, calcarul și gresia dinăuntru; apoi Linia o ia Înapoi, din substraturi la râu, la cargoboturi și, În cele din urmă, la macarale, lopeți și cuptoare, unde se transformă În oțel topit și e turnată În forme, răcindu-se și Întărindu-se sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
colții. Privea pe furiș prin geamurile magazinelor pentru pescari, Închise peste iarnă. Într-una dintre aceste plimbări trecu pe lângă un bloc demolat. Fațada fusese dărâmată, dezvăluind camerele interioare ca la o casă de păpuși. Lefty văzu bucătăriile și băile cu gresie colorată atârnând suspendate În aer, spații pe jumătate Închise ale căror culori vii Îi aminteau de mormintele sultanilor, și Îi veni o idee. A doua zi dimineața se duse jos, În subsolul casei de pe Hurlbut și se apucă de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pânzele de păianjen și puse un covor peste podeaua de pământ. Aduse jos pielea de zebră a lui Jimmy Zizmo și o prinse pe perete. În fața chiuvetei construi un băruleț din deșeuri de cherestea și Îl acoperi cu plăci de gresie desperecheate: arabescuri În alb și albastru, table de șah napolitane, dragoni roșii heraldici și ceramică Pewabic locală, de culoarea pământului. În loc de mese, puse În picioare tamburi de cablu și Îi acoperi cu pânză. Deasupra capului Întinse cearșafuri În formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apă la gură, etalându-și coloana prelungă a gâtului. Pentru că nu voiam să mă zgâiesc, m-am uitat În altă parte, dar auzeam În continuare zgomotul pe care-l făceau când se Îmbrăcau. Peste șuieratul dușului și plescăitul picioarelor pe gresie, un clinchet ascuțit, subțire, un sunet care semăna cu bătaia În paharele de șampanie Înainte de un discurs. Ce era? N-ați ghicit? La Încheieturile subțiri ale acestor fete, talismanele lor mititele de argint se loveau unele de altele. Era clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne fixau pliurile fustelor scoțiene: neînsemnate, mohorâte, dar utile În felul lor. Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre ele. Trecând de Brățările cu Talismane și printre Acele de Kilt, Calliope se duse, șchiopătând, și mai adânc În vestiare. Acolo unde gresia de pe jos era crăpată și tencuiala era Îngălbenită, sub neoanele care pâlpâiau, aproape de țâșnitoarea cu bucata de gumă preistorică În grătarul de scurgere, acolo m-am grăbit eu, acolo unde Îmi era locul, În nișa mea din habitatul local. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apartament mai mare. Acum unghiurile pereților erau neregulate. Chiar și Tessie, care era cât un degetar, se simțea Înghesuită. Dintr-un motiv sau altul, baia era aproape la fel de mare ca dormitorul. Vasul de toaletă era așezat pe niște plăci de gresie desprinse și curgea Încontinuu. Cada de baie avea o urmă de uzură acolo unde se scurgea apa. Existau un pat dublu pentru părinții mei și, Într-un colț, un pat de campanie, Întins pentru mine. Mi-am aruncat geamantanul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
1975 era Încă funcțională, deși doar parțial. Clădirea gării, cândva opulentă, devenise acum doar o carcasă. Fațadele Amtrak false ascundeau pereții cojiți, cu tencuiala căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de gunoaie, luminatorul se surpase de la maldărele de mizerie. Turnul de birouri lipit de gară era acum un coteț pentru porumbei, unul de treisprezece etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apuseană a ulucului, abia trec de 1000m. La răsărit de uluc unele dealuri stau să ajungă și ele o mie de metri. Chiar și făptura pământului arată aici deosebirea dintre Carpați și Subcarpați. Carpații sunt zidiți în mare parte din gresie. De aceea, apele sunt cum nu se poate mai limpezi și bune de băut. Din contra, fundul ulucului subcarpatic a fost odată plin cu lacuri sărate. Când lacurile s-au uscat, în urma lor a rămas sare, gips și nomol care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Pe pereți erau pictate reprezentări de creaturi celeste și sculpturi În os, acel tip de artă autohtonă produsă În masă care trece drept primitivă și șic. Baia fu și ea o surpriză plăcută, spațioasă, fără mucegai, cu podeaua acoperită cu gresie albă simplă, iar dușul construit cu o treaptă mai jos și despărțit printr-un perete scund. În camera lui Heidi, băiatul cu bagajele deschise ferestrele. Nu aveau plase, iar lângă fereastră se puteau vedea resturi de bețișoare contra insectelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a scheunat din nou și din nou Esmé s-a prefăcut că a strănutat. S-a dus direct la baie unde a rupt câteva pagini din revista pentru adolescenți pe care o adusese cu ea și le-a pus pe gresie. O așeză apoi pe Cuțu-Cuțu deasupra Îndemnând-o să „facă pipilică“, iar cățelușa s-a așezat pe vine și paginile s-au Înnegrit. Cuțu-Cuțu era foarte isteață pentru un pui. Când Esmé s-a Întors, Heinrich a Întâmpinat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lipsă și singurătate. Refuză să muncească, motiv pentru care fu băgat într-o carceră fără lumină, în care băltea în permanență o apă rece și murdară. A râcâit cu unghiile mortarul, reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o apă rece și murdară. A râcâit cu unghiile mortarul, reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
găsi imediat o cărare strâmtă ce se deschidea între mărăcini și o porni într-acolo cu hotărâre, deschizând drumul întregului grup. Curând, terenul deveni mai dur și mai aspru, iar prefectul și tovarășii săi începură să urce printre lespezi de gresie acoperite de mușchi, mergând către un perete abrupt, ale cărui contururi rămâneau neclare în întunericul acelei ore. Cățărându-se cu greutate, Sebastianus înțelese de ce barcagiul îi adusese chiar acolo: panta era într-adevăr atât de abruptă, încât hunii nu supravegheau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lipsă și singurătate. Refuză să muncească, motiv pentru care fu băgat într-o carceră fără lumină, în care băltea în permanență o apă rece și murdară. A râcâit cu unghiile mortarul, reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o apă rece și murdară. A râcâit cu unghiile mortarul, reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la melancolia holului, lîngă pânza lăsată a peretelui vechi, lângă luminile cu ochi roșii ale aplicei duble de bronz. Acolo bărbatul Îl ținu pe Sammler la zid cu antebrațul. Umbrela căzu pe jos cu un pocnet ascuțit al vârfului pe gresie. Fu ignorată. Hoțul se descheie la pantaloni. Sammler auzi fermoarul coborând. Apoi ochelarii fumurii fură Îndepărtați de pe fața lui Sammler și lăsați să cadă pe masă. Fu Îndreptat, În liniște, să privească În jos. Negrul se desfăcuse la șliț și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rucsac uzat. Avea o vârstă incertă și, cu toate că era îmbrăcată ca de bal, era limpede că era o ființă muncită de griji. Părul de culoarea chihlimbarului era des și ușor ondulat, iar pielea îi era aspră ca o bucată de gresie. Ochii de-un verde-cenușiu nu s-au uitat nici o secundă la Ellis, ci fixau chipul Jinei. Bună ziua, i-a spus Jina gândindu-se că e vreo nebună rătăcită, o pacientă de la vreo clinică de psihiatrie care, la Challis, o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și ascultătoare. Clienții se simțeau În largul lor aici, rupți de lumea de afară. Își vărsau oful nu pe scrumiere, ci pe mese, În toată lărgimea lor, nu pe coșurile de gunoi, ci pe dușumeaua spațioasă care imita pardoseala din gresie. Aș fi avut chef să vorbesc cu cineva despre farfurii zburătoare, dar detașarea de restul lumii constituia caracteristica principala a acestui local. Și cum nu-mi displăcea nici mie această regulă, m-am resemnat și am introdus o monedă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
avut impresia că m-am Întors cu trei-patru ore În urmă. Habar n-aveai după ce direcție se conduc toți acești oameni... de unde vin și unde se duc... Poate pentru că toate pasajele și scările, cu pardoseala și stîlpii de susținere din gresie, convergeau Încoace și fiecare o putea lua pe unde dorea. — Cei de-acum par cei mai interesanți. Mersul... expresia feței... fiecare cu-ale lui. — Hai să ne uităm la fotografii mai Întîi. — Credeți că-i bine... aici? Prea bate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Vine chelnerul! Am Întors fotografiile cu fața-n jos și mi-am ridicat privirile. Exact În direcția mea, afară, la umbra unui stîlp stătea pe vine un bărbat Între două vîrste. Privea distrat În jurul lui. Poalele paltonului atingeau lespedea de gresie, așa că și le Întorsese În sus. Judecind după cute, nu părea a fi făcut dintr-un material ieftin. Servieta din piele așezată lîngă el te făcea să crezi că e un funcționar de rînd. Cafeaua ne-a fost pusă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am întors privirea de colo-colo căutând - ce anume? Mi-era teamă să mă uit în oglindă, ca nu cumva să văd că mă privește cineva de acolo. Atunci am văzut că trusa lui de baie căzuse de pe rafturile încărcate pe gresie. Lucrurile se răsturnaseră și se spărsese o sticlă de ceva. M-am lăsat pe vine; nu era mirosul lui Aidan cel pe care îl simțeam, era doar aftershave-ul lui. În regulă. Și totuși cum căzuse trusa de baie? Apartamentele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se îndreptau străzile, cum se întunecau în ciuda strălucirii soarelui, a aerului umed, a purității albastre de deasupra. Cu trei străzi în urmă existau alei boltite care duceau la ușa de la intrare, portari în livrele și perspectivele cu clădiri îmbrăcate în gresie. Acum străduțele erau pustii, legea nu mai exista Am trecut pe lângă saltele sfâșiate care își rânjeau buretele ieșit din măruntaiele de pânză și valize rupte de colții câinilor, zvârlite pe lângă rigole, am văzut siluetele întunecate din spatele ferestrelor, ale celor refuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]