2,626 matches
-
șantiere navale, și unde marina de război k. u. k. pregătea și ancora numeroase nave. Ascensiunii portului Triest i-a corespuns declinul Veneției care, încă din perioada 1815-1866, nu mai putea face vreo concureță porturilor și comerțului maritim al Monarhiei Habsburgice, fiind parte a monarhiei. Mai înainte, marina comercială habsburgică nu reușise să dobândească vreo însemnătate în fața marii concurențe a Veneției. Și marina de război k.u.k. a ajuns pentru prima dată să aibă mare importanță în vremea Austro-Ungariei. Fondarea
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
k. pregătea și ancora numeroase nave. Ascensiunii portului Triest i-a corespuns declinul Veneției care, încă din perioada 1815-1866, nu mai putea face vreo concureță porturilor și comerțului maritim al Monarhiei Habsburgice, fiind parte a monarhiei. Mai înainte, marina comercială habsburgică nu reușise să dobândească vreo însemnătate în fața marii concurențe a Veneției. Și marina de război k.u.k. a ajuns pentru prima dată să aibă mare importanță în vremea Austro-Ungariei. Fondarea acestor două puteri maritime a eșuat multă vreme mai
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Vlaicu Voda) și până la unirea principatelor (1859). Toate capitalele Țării Românești s-au situat în Muntenia (cu excepția perioadei 1770-1771 când aceasta s-a aflat în Craiova). Până în secolul XVIII denumirea "Muntenia" se întindea și asupra Olteniei, care abia după stăpânirea habsburgică a început să fie percepută ca o regiune istorică distinctă. Muntenia este situată între Dunăre la sud și est, Carpații Meridionali și Milcov la nord, în timp ce granița vestică este râul Olt. În perioada medievală când teritoriul Munteniei era administrat direct
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
vestică este râul Olt. În perioada medievală când teritoriul Munteniei era administrat direct de către domnitor, iar teritoriul Olteniei (adica județele situate dincolo de râul Olt) era administrat de catre banii Craiovei, supuși domnitorului muntean. Între 1718-1739, când Oltenia a fost sub dominație habsburgică, Țara Românească a fost alcătuită numai din Muntenia. După Unirea Principatelor, în 1872 la o nouă împărțire teritorială s-a revenit la delimitarea medievală iar pe emblema Principatelor Unite au fost introduse separat, simbolurile Munteniei(vulturul) și Olteniei(leul) alături de
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
Jaleș (în apusul Gorjului de azi), Motru (în răsăritul Mehedințiului actual), de Baltă (în vestul actualului județ Dolj și sudul actualului județ Mehedinți) și probabil Jiu (în zona Tg. Jiu). În urma tratatului de la Passarovitz din 1718 Oltenia intră sub stăpânirea habsburgică, aceștia numind-o "Kleine Walachei" (adică "Valahia Mică", față de Muntenia care era "Valahia Mare"). Ocupația a durat aproape 20 de ani, terminându-se în urma bătăliei de la Groțka în Sebia, unde Austria a fost învinsă de turci. Granița vestică a Țării
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
să observe aceasta și să-l lase să-și urmeze visul său. Ca și mulți alți germani din Austria, Hitler a început a dezvolta idei naționaliste germane încă din tinerețe. El și-a exprimat loialitatea doar față de Germania, disprețuind Monarhia Habsburgică care se afla în declin și dominația ei asupra unui imperiu pestriț etnic. Hitler și prietenii săi foloseau salutul "Heil" și cântarea "Deutschlandlied" în loc de imnul imperial austriac. După decesul neașteptat al lui Alois, pe 3 ianuarie 1903, succesul lui Hitler
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
fațada de vest. În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. Sibiul a rămas timp de 150 ani fără biserici catolice. În anul 1688 armatele imperiale habsburgice au pătruns în Transilvania, pe care scos-o de sub influența otomană. Integrarea Transilvaniei în teritoriile Casei de Habsburg a fost consacrată prin Diploma leopoldină din 4 decembrie 1691. Odată cu armatele imperiale s-au așezat în Sibiu călugării iezuiți, care au
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
fiul lui Dărman, dreptul de stăpânire a trei sate, între care „un sat pe Suceava anume Dărmăneștii”. În secolele următoare, pământul satului a trecut pe la mai mulți proprietari prin vânzări-cumpărări sau donații. În anul 1775, Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic. La acel moment, Dărmăneștii se aflau în stăpânirea mazilului Șeptilici și era o localitate slab populată. Inițial, aici existau două sate: Hatna (la nord-est, pe malul râului Hatnuța) și Dărmănești (la sud-vest). În anul 1785, Comisia austriacă de delimitare a
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
și a influențat într-o oarecare măsură și protestantismul german inițiat de cunoscutul reformator Martin Luther. Acesta îl consideră pe Jean Hus pricipalul promotor al ideilor reformei din vestul Europei. La începutul secolului al XVII-lea Cehia va cunoaște dominația habsburgică și timp de aproape 300 de ani limba cehă a fost interzisă, cărțile și monumentele de cultură în special culegerile de cântece au fost distruse. Cantorii, adepți ai mișcării husite de altă dată au continuat și pe mai departe să
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
încă din secolul al XVI-lea. Mult timp a fost o localitate neînsemnată. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, terenul actualului sat Iacobești se afla în proprietatea Mănăstirii Ilișești. În anul 1775, Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic. Dintr-un uric al domnitorului Grigore Ghica al III-lea din anul 1776 aflăm că jumătate din sat se afla în stăpânirea mazilului Alexandru Vasilco. Conform cărții "„Maghiarii în Bucovina, 1774-1941”" scrisă de dr. Daniel Hrenciuc și publicată în 2006
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
Austriei devenind strâns legată de cea a Imperiului până la destrămarea acestuia din 1806. În 1453, Frederick al III-lea ridică Austria la rang de arhiducat, iar în 1493, regiunea intră în posesia fiului său, Maximilian I. Asistăm la apogeul puterii habsburgice. Printr-o serie de căsătorii bine alese, dinastia își consolidează o puternică împărăție. Astfel în 1477, arhiducele Maximilian s-a căsătorit cu moștenitoarea Maria a Burgundiei și cea mai mare parte a teritoriilor Țărilor de Jos au fost preluate de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
asupra Austriei, în care Anglia, Sardinia și Olanda erau de partea Imperiului Austriac, iar Prusia era susținută de Franța și Spania. Carol al II-lea elaborase și un document numit Sancțiunea Pragmatică prin care admitea succesiunea feminină la conducerea țărilor habsburgice, astfel că fiica sa, Maria Tereza devine arhiducesă a Austriei și regină a Ungariei, dar în 1742, Carol Albert de Bavaria este numit rege al Boemiei și ales împărat sub numele de Carol al VII-lea. Acesta din urmă moare
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
cu puțin timp înainte de a muri, Iosif al II-lea revocă majoritatea reformelor sale radicale. Iosif este succedat de fratele său Leopold al II-lea. Acesta reușește să mențină pacea în zone ca Țările de Jos și Ungaria, dar Imperiul Habsburgic, format din entități atât de diferite și îndepărtate, își mentine cu greu consistența. Revoluția franceză și destinul Mariei Antoneta și al lui Ludovic al XVI-lea, care cad victimă acestei mari mișcări sociale, îl determină pe Leopold să se alieze
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
și Styria cu capitală la Graz, urmând apoi Țările Cehe : Boemia cu capitală la Praga, Moravia cu capitală la Brno, și Silezia care rămăsese Austriei din secolul XVIII după războaiele cu Frederic al ÎI-lea al Prusiei. La 1815 Imperiului Habsburgic i s-au conferit o serie de teritorii precum o parte din Croația de azi, sudul Bavariei, Veneția și Lombardia, împăratul Austriei devenind astfel și rege Lombardo-Venețian. Imperiul Austriei mai cuprindea teritoriile slavilor de sud: Slovenia și Croația de azi
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
precum o parte din Croația de azi, sudul Bavariei, Veneția și Lombardia, împăratul Austriei devenind astfel și rege Lombardo-Venețian. Imperiul Austriei mai cuprindea teritoriile slavilor de sud: Slovenia și Croația de azi, Transilvania, Ungaria, Slovacia, Galiția și Bucovina. În cadrul Imperiului Habsburgic mai era Coasta Dalmației, locuită de slăvi, dar orașele-centre la Marea Adriatică erau dominate de italieni. Teritoriile erau foarte diferite economic. Zonele industriale erau completate de cele agrare și invers. În Austria nu mai există șerbie, decât în Ungaria și alte
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
centrale”, deținând mașini cu abur care apar în Boemia și Moravia, cai ferate, mine de cărbune, mine de fier. Industria textilă a fost prima ramură care a beneficiat de pe urmă industrializării, urmată de industria alimentară. Apare însă chestiunea naționalităților, Imperiul Habsburgic fiind un imperiu multinațional. Politic, statul habsburgic nu era constituțional, fiind încă un regim autoritar în fruntea căruia se află Împăratul Francisc I (1792-1835) cancelarul Metternich care controla viață culturală, impunând cenzură și sprijinind biserica catolică, habsburgii având iluzia că
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
în Boemia și Moravia, cai ferate, mine de cărbune, mine de fier. Industria textilă a fost prima ramură care a beneficiat de pe urmă industrializării, urmată de industria alimentară. Apare însă chestiunea naționalităților, Imperiul Habsburgic fiind un imperiu multinațional. Politic, statul habsburgic nu era constituțional, fiind încă un regim autoritar în fruntea căruia se află Împăratul Francisc I (1792-1835) cancelarul Metternich care controla viață culturală, impunând cenzură și sprijinind biserica catolică, habsburgii având iluzia că Biserica era reprezentată că un element de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
alegerile. După ce au renunțat la boicot, rezultatele au fost slabe din cauza maghiarizării. Deși circumscripțiile erau locuite de slovaci, intrau reprezentanți ai partidelor maghiare în parlament. Ideea care pare să câștige cei mai mulți adepți este aceea a creării unui regat în interiorul monarhiei habsburgice care să-i concentreze pe toți slavii de sud, adică slovenii, croații, sârbii. Unul dintre cei care promovează această idee este un episcop din Zagreb, fondatorul unui partid și al Universității din Zagreb, Josef Strossmayer. Existase o colaborare între elemente
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
slavilor. În rândul acestor adepți e Aurel C. Popovici, care susține ideea unei federalizări a Austro-Ungariei. Franz Josef a considerat că dualismul este formulă ideală și că orice modificare ar duce la distrugerea imperiului. Revoluția de la 1848/49 în Imperiul Habsburgic; perioada dintre această revoluție și instalarea Dualismului. După 1867 s-a pus de mai multe ori problema modificării dualismului, dar pentru Franz Josef aceasta era cea mai bună soluție (deși aceasta era o soluție care mai mult slăbea, decât întărea
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice: « românismul » care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și « moldovenismul » susținut de autoritățile rusești, care promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai « "Țarului tuturor Rusiilor" », de ceilalți. Deși curentele sînt anterioare, cuvintele « moldovenism » și « romînism » apar doar
Moldovenism () [Corola-website/Science/317276_a_318605]
-
cazacilor și tătarilor. Polonezii au reușit la un moment dat să-i forțeze pe cazaci să-și ardă vasele cu care se făcea piraterie, dar asta nu i-a împiedicat pe cazaci să și le reconstruiască. În același timp, Imperiul Habsburgic i-a angajat de mai multe ori în secret pe cazaci să declanșeze raiduri împotriva otomanilor, pentru a reduce presiunile militare asupra propriilor granițe. Între cazaci exista o dușmănie care era alimentată de raidurile executată de o parte, urmate în
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
întâlnească pe Johann Wolfgang von Goethe în 1810 și 1812 atunci când a fost în Carlsbad cu mama sa vitregă. Printre pasiunile ei s-au inclus: științele naturale, în special botanica și mineralogia. Ea a fost formată în conformitate cu cele trei principii habsburgice: disciplină, pietate și simțul datoriei. Deși Maria Theresa de Neapole și Sicilia a fost mama ei naturală, Leopoldina întotdeauna a considerat-o pe Maria Ludovika d'Este, mama ei vitregă, a fi mama ei și a crescut având-o pe
Maria Leopoldina a Austriei () [Corola-website/Science/317777_a_319106]
-
al Boemiei. Al patrulea copil al cuplului, Prințul Rupert, s-a născut la o lună după încoronare. Domnia lui Frederick a început bine dar a durat doar in an. Coroana Boemiei "a fost întotdeauna un colț de piatră al politicii habsburgice" și moștenitorul, Ferdinand, acum Sfântul Împărat Roman Ferdinand al II-lea, nu va ceda. Domnia lui Frederick s-a încheiat la 8 noiembrie 1620, cu înfrângerea sa de către Ferdinand în Bătălia de la Muntele Alb (evenimentul declanșator al Războiului de Treizeci
Elisabeta de Bohemia () [Corola-website/Science/317826_a_319155]
-
să-l aibă ca protector pe Sf. Gheorghe. Indiferent de motivele care au stat la baza construirii acestei catedrale, atribuirea hramului Sfântului Gheorghe și-a dovedit utilitatea după ocuparea nordului Moldovei (Bucovina) de către austrieci (1775). În anul 1782, noile autorități habsburgice stabilite acolo au intenționat confiscarea moșiilor mănăstirilor din zona ocupată. Mitropolitul Gavriil Calimachi a ripostat susținând că odată cu mutarea reședinței mitropolitane la Iași, posesiunile respective nu mai aparțineau bisericii "Sf. Gheorghe" din Suceava, fiind transferate noii catedrale mitropolitane din Iași
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
o frumoasă panoramă asupra întregului arhipelag dalmațian. Teritoriul insulei a fost locuit încă din antichitate, de-alungul secolelor a fost pe rând, colonie grecească, romană, venețiană; în Evul Mediu a făcut parte succesiv din Regatul Croației, Regatul Ungariei, Republica Veneția, Imperiul Habsburgic, respectiv Austro-Ungar. După Primul Război Mondial, a devenit teritoriu al Regatului Croato-Slavon, apoi al celui Iugoslav. În prezent, face parte din Republica Croația. Din punct de vedere administrativ, teritoriul insulei aparține județului Split-Dalmația. Populația stabilă actuală a insulei numără circa
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]