3,185 matches
-
pantofi. Trebuie să mă schimb... așteptați-mă aici, aduc și ceva de băut. Ca prieten al lui Crawford, e important să auziți hotărîrea pe care am luat-o. Se Întoarse zece minute mai tîrziu, Încălțat cu sandale și purtînd un halat flaușat lung pînă În podea. Își curățase sîngele de pe mîini și din păr, dar ferchezuiala minuțioasă și purtările fine erau deja de domeniul trecutului. — Mulțumesc din nou pentru ajutor, Îmi spuse În timp ce așeza pe masă tava cu coniac și tonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Crawford În Închisoarea Zarzuella. El v-a schimbat, domnule Prentice. Acum Îi acceptați logica fără să Înțelegeți Încotro vă duce. Amintiți-vă de incendiul de la casa Hollinger și de tragedia tuturor acelor decese... Auzind un murmur dinspre dormitor, Își strînse halatul pe trup și părăsi terasa. CÎnd am ieșit pe ușa din față, el ședea pe pat lîngă Laurie Fox, mîngîindu-i părul umed, tată și amant așteptînd reîntîlnirea cu copila aceasta rănită, În somnul ei cu ochii deschiși. Autodubele de livrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
regulă. Se descălță rapid de botine și și le puse sub calorifer, să se usuce. Se dezbrăcă de hainele jilave și se vârî sub duș, lăsând să curgă peste ea multă, foarte multă apă fierbinte. Apoi se înfofoli într-un halat de baie alb și gros și se vârî tremurând sub pătură. O apucase un tremur incontro labil. închise ochii, încercând să se liniștească. Dar și cu ochii închiși vedea același lucru: chipul de fată cu ochi imenși și fruntea plină
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aleatorie a bătăliei, poposind tocmai în Ardealul ciopârțit, la Kolosvar. Iuga, cel care nu era, încă, poreclit Friț, fu trecut, într-un catastif, purtând vulturul german pe tărtajul de carton, de către un gradat cu insemne sanitare pe mâneca goală a halatului alb. Pocindu-i numele de acasă, neamțul fără de o mână, în halat sanitar, caligrafie, în litere gotice: Gefreite Panzer Hugo. Aceasta ținând loc de caporal Panțâru Iuga, cum i se spunea flăcăului la Goldana și pe ambele maluri ale domolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care nu era, încă, poreclit Friț, fu trecut, într-un catastif, purtând vulturul german pe tărtajul de carton, de către un gradat cu insemne sanitare pe mâneca goală a halatului alb. Pocindu-i numele de acasă, neamțul fără de o mână, în halat sanitar, caligrafie, în litere gotice: Gefreite Panzer Hugo. Aceasta ținând loc de caporal Panțâru Iuga, cum i se spunea flăcăului la Goldana și pe ambele maluri ale domolului râușor Gegia. În vreme ce tancurile cu cruce neagră în chenar alb și infanteria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și curios, flăcăul rănit de la Goldana. De îndată, a fost înconjurat strâns de o ceată de medici și de asistenți, cu ochelari sticlind în lumina ferestrelor înalte, înfricoșători în uniformele lor militare, acoperite de albul nu mai puțin fioros al halatelor medicale. Kameraden, Kameraden, încercară ei să comunice cu rănitul, despre care aflaseră, între timp, că nu e german, ci doar un amărăștean dintr-o armată aliată. Cu chiu, cu vai, Iuga a priceput că e grav rănit și că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zdrobeau metodic tărâmurile nemțești, dărâmând orașe întocmite din palate și gări uriașe, construite de împărați gospodari, măcelărind, fără alegere, pruncii și muierile înmărmurite de spaimă, Iuga începu să rupă pe nemțește. Mai mult de atât, auzind mereu, pe grăsunele în halat, de la bucătărie, pomenind, ca într-un refren, ceva despre o mâncare Erbsen mit Speck, desluși că e vorba de mazăre cu slănină, meniu neabătut, pe care soldatul având pe căpățână casca teutonică îl întâmpina după instrucție la Gulaschkanone. Fiind sătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al patrulea an al războiului, după ce, de Sânta-Mărie, mâncase, ultima oară, mazăre cu slănină. Lângă patul lui de spital, se oprise un ofițer neamț, roșcat, cu binoclu la șold și trei gradați, cu căști, înarmați, închingați și încătărămați, dar fără halat alb, cum se obișnuia în salonul de spital. După ce au salutat militărește, i-au adus la cunoștință, vorbind prost, într-o românească stropșită: "Țara tumneafoastr nu mai este aliat nostra. Armata tumneafoastr trădat armata de la Reich. Germani cu Rumania, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
crescut. Alții n-au avut acidoză respiratorie, dar au marcat hipopotasemie semnalată de depresia undei RST. Foarte complicat de urmărit homeostazia la aceste cazuri, cu totul nemaiîntâlnite... Ascult mesajul doctorului, destul de criptic, pentru mine, comprimându-mi un căscat, până foșnește halatul unei asistente în vârstă, binevoind să mă îndrume spre salonul în care zace Ștefan Sturz. Pacientul îmi întinde o mână, la care mă așteptam să fie robustă, ca odinioară, și pe fața slăbită, subliniată de o mustață subțire și bălaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu zile!... Am izbucnit, urlând înspăimântat, pe culoarul pustiu, al Spitalului cu pereții scorojiți și cu uși întredeschise din cauza broaștelor defecte. Într-un târziu, începu agitația tot mai multora din personalul de serviciu: veniră repejor și degrabă o îngrijitoare în halat de un alb-murdar, cu T-ul și cârpa de șters mozaicul și linoleum-ul de pe jos, o asistentă cu chip somnoros și nemulțumit de viață, apoi, asistenta cea în vârstă, mișcându-se lent, cum o învățase îndelungata sa experiență pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și nemulțumit de viață, apoi, asistenta cea în vârstă, mișcându-se lent, cum o învățase îndelungata sa experiență pe linie profesională... Din cadrul ușilor, deschizându-se, rând pe rând, ies capete de bolnavi cu obrajii supți, în pijamale roase și în halate tocite... Doctorul Spătaru dădu neputincios din umeri: Septicemie, diagnostică el. Posibil și un tetanos. Aceasta o arată fălcile lui țepene... Cine mai știe?... Dacă primeam antibioticele mai din vreme, poate-poate... N-a mai scos nimeni nici un cuvânt. Unii se îndepărtară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pe canapeaua din spate și cel de al treilea necunoscut, care avea plete crețe, o față cam ascuțită și oleacă de bot, cu dinții puțin ieșiți înainte. Purta un soi de veston, ce nu s-a mai văzut, și un halat în vrâste late, lung până în pământ, care îl copleșiră de respect pe Vartolomei. Șontâcăind în felul său, pe picioarele lui betege, strâmbe ca la cosaș, Vartolomei se apropie de flăcăul cu haine ca măslina crudă, despre care aflase că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a survenit probabil în urma unui traumatism cranian cauzat de un corp contondent. S-a constatat că sub unghiile mâinii stângi s-au găsit resturi textile de la un material de camuflaj cubanez iar sub unghiile mâinii drepte resturi textile dintr-un halat în dungi confecționat din bumbac de producție central-asiatică sau africană. Întrucât nu s-a reușit identificarea persoanei decedate rugăm să aprobați clasarea cazului."(...dintr-o pagină, pe jumătate carbonizată, recuperată de presa de opoziție din arhiva arsă la Berevoiești). Pelerinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de grea promoroacă, fără să aibă semne de om băut și fără să se clatine câtuși de puțin. Drept vorbind, inamicii observaseră că Vladimir hoinărea visător și romantic către farmacia particulară La Anka, unde o tânără și brunetă minoritate, în halat alb, îl servea, râzând, cu diverse antibiotice, atrăgându-i de fiecare dată atenția: Domnule Vladimir, alcoolul... Oricât de puțin alcool ați consuma, să știți că ar dăuna grav sănătății dumneavoastră. Să nu uitați: alcoolul este strict interzis! Până la noi ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ai făcut? Ai descompletat serviciul meu de porțelan de Sėvres, pe care l-am moștenit de la mama, ai pătat irecuperabil cu zaț cel mai bun persan al meu, mi-ai vărsat și cafeaua mea preferată, marocană, mi-ai stropit și halatul de cașmir, pe care-l pui pe tine deși nu-ți dau voie să mi-l folosești, se lamentă ea cu necaz, cu glas ridicat, suficient de tare, ca să o audă și musafirii. Profesorul o ascultă cu gândurile aiurea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bine, În foarte mică măsură. Fiindcă, enumerând acum, În refugiul meu forestier, cu urechea ciulită la cântecul păsărilor, meseriile amantelor lui Leac, Îmi dau seama că, la locul de muncă cel puțin, langoșeresele, frizerițele ori cofetăresele sunt toate purtătoare de halat alb. Mă Întreb dacă nu cumva, ascultând poveștile vărului fumător de pozderii, adolescentul Leac n-a dezvoltat un fetiș destul de comun: acela al uniformei albe. Nu știu dacă avusese vreodată parte de o asistentă (ăsta da cadru mediu), dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a dezvoltat un fetiș destul de comun: acela al uniformei albe. Nu știu dacă avusese vreodată parte de o asistentă (ăsta da cadru mediu), dar cred că ar fi putut fi socotit apogeul Împlinirii sale erotice. Poate că șirul ăsta de halate albe erau doar o simplă coincidență, n-aveam de unde să știu, știu doar că Leac n-a reușit nimic În seara aceea. Afară, poate, de faptul că a inițiat-o pe cineastă În programul Celebrului animal și că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dat În fine de ea: puțin mai bătrână decât mine, destul de sexy Însă, așa mică și transpirată cum se fâțâia pe ringul de dans. Leac m-a plantat acolo și-a plecat. Avea treabă cu o chelneriță, deci una fără halat alb, dar albinoasă, chestie care confirmă ipoteza fetișului. Cât despre mine, eu n-am fost În stare să-i spun nimic studentei, ce-aș fi putut să-i spun, cine ar fi fost În stare să spună ceva mai acătării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ca să se scuze, poate fiindcă păream un tip important (cheful se ținea la Joy’s), farmacista a stat destul de mult În preajma mea. Începeam să mă simt și eu important, presimțeam gelozia lui Leac, aveam parte de-un cadru mediu În halat alb, nu era puțin lucru să-ți invidieze Leac reușita erotică. I-am preparat farmacistei câteva cocktailuri fanteziste, s-a amețit și a venit cu mine În spatele tejghelei, am continuat să pregătim băuturi laborioase celorlalți invitați, ea chiar zicea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
antiglobalist ca și cel al picnicului de la gară. Dacă tot stârniserăm oroare Într-un supermarket, acum era momentul să atacăm cea mai importantă redută: să mergem să prânzim, să zicem vreo două săptămâni, În fiecare zi, la McDonald’, Îmbrăcați În halate albe, cu mănuși chirugicale pe mâini și, eventual, cu măști pe față. Nu era o idee rea, pe mine chiar m-a amuzat, nu atât proiectul, cât confirmarea fetișului bănuit. Dar nu ne simțeam În stare nici măcar de-atâta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
el atunci când ies tropăind veseli dintr-un gang aflat în apropierea unei simigerii. Încep să ridice gălăgioși un zmeu colorat peste acoperișurile caselor. Un câine slab și pipernicit latră subțire, jucăuș, încurcându-se printre picioarele lor. O femeie corpolentă, în halat și papuci, având părul pe bigudiuri acoperit cu un batic în culori țipătoare, ieșită să spele scările din fața intrării înguste a simigeriei, se plânge cu voce strident ascuțită unui anume Mitică că nu se mai poate dormi de chirăiturile prichindeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-n cap fără nici o umbră de rușine. Din interior, răspunsul respectivului Mitică se aude clar și tare: "Nu găsesc untdelemnul!". La auzul acestor cuvinte cu accent de nepăsare fața femeii se strânge într-o mimică enervată. Își saltă agresiv poalele halatului si dispare, închizând ușa în urma ei. Peste drum, sprijinind peretele unui hotel cu aspect sordid dinspre care vine un iz puturos de varză murată și bere trezită, câteva "fetițe" fumează cu gesturi plictisite în așteptarea clienților. Una dintre ele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ambulanță afumată, doi medici dau primul ajutor nenumăraților răniți întinși umăr lângă umăr, din mijlocul cărora se ridică către cer urletele și gemetele muribunzilor. Marius surprinde privirea îndurerată a unuia dintre doctori, un tânăr probabil proaspăt ieșit din facultate, cu halatul murdar de sânge și iod. Întreabă dacă poate fi de ajutor cu ceva. Morfină! Ai așa ceva? Marius ridică din umeri, neputincios. Nici eu nu mai am. Întinde o mână cuprinzând întreg dezastrul. Îi auzi cum strigă? Ah, Dumnezeule, puțină morfină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care-l obosesc mai mult decât dacă ar fi escaladat un munte. Are mai multe întrebări fără răspuns decât certitudini atunci când ușa se deschide și intră doctorul, un om scund, îndesat, cu un zâmbet cald și binevoitor pe față. De sub halatul alb, descheiat la primii doi nasturi, se vede kakiul uniformei militare. Cere surorii medicale fișa de observație. Ei, tinere, cum te simți? Nu prea bine. Ce s-a-ntâmplat? Ai fost inconștient trei zile. Recunosc că ne-ai dat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce poartă o targă. Un bărbat cu păr grizonat, adus de spate, cu fața suptă și palidă, probabil medicul șef după modul cum toți ascultă indicațiile lui, consultă rapid răniții. Ia să vedem ce avem aici ... mda, murmură el îngândurat. Halatul mânjit de sânge, arată că de abia ieșise dintr-o operație. Se întoarce către Marius: Știți cum îl cheamă? Peter von Streinitz. Căpitan. Doar numele, domnule. Nu mă interesează gradul lui militar. Din spatele ochelarilor fără ramă privirea aspră îl scrutează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]