2,298 matches
-
o proiecție spațială externă. Ele pot fi produsul unei activități imaginative marcate, hiperproductive și se pot manifesta sub următoarele forme: - sonorizarea propriei gândiri, - fenomenele xenopatice descrise de G. de Clérambault; - ecoul gândirii sau al lecturii; - impresia de „furt al gândirii”. Halucinațiile psihice pot apare în cursul schizofreniei, al parafreniilor, cazul în meningitelor sau al encefalitelor la copii. d) Halucinoidele sunt fenomene intermediare între reprezentări și halucinații, care apar fie în perioada de dezvoltare a halucinațiilor, fie în perioada de dispariție a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descrise de G. de Clérambault; - ecoul gândirii sau al lecturii; - impresia de „furt al gândirii”. Halucinațiile psihice pot apare în cursul schizofreniei, al parafreniilor, cazul în meningitelor sau al encefalitelor la copii. d) Halucinoidele sunt fenomene intermediare între reprezentări și halucinații, care apar fie în perioada de dezvoltare a halucinațiilor, fie în perioada de dispariție a acestora. Indiferent de natura acestora, halucinațiile se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice generale: - au o modalitate de reprezentare sau repartizare spațială (exteroceptive, interoceptive sau proprioceptive
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lecturii; - impresia de „furt al gândirii”. Halucinațiile psihice pot apare în cursul schizofreniei, al parafreniilor, cazul în meningitelor sau al encefalitelor la copii. d) Halucinoidele sunt fenomene intermediare între reprezentări și halucinații, care apar fie în perioada de dezvoltare a halucinațiilor, fie în perioada de dispariție a acestora. Indiferent de natura acestora, halucinațiile se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice generale: - au o modalitate de reprezentare sau repartizare spațială (exteroceptive, interoceptive sau proprioceptive); - au o proiecție spațială; - se caracterizează prin intensitate, claritate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schizofreniei, al parafreniilor, cazul în meningitelor sau al encefalitelor la copii. d) Halucinoidele sunt fenomene intermediare între reprezentări și halucinații, care apar fie în perioada de dezvoltare a halucinațiilor, fie în perioada de dispariție a acestora. Indiferent de natura acestora, halucinațiile se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice generale: - au o modalitate de reprezentare sau repartizare spațială (exteroceptive, interoceptive sau proprioceptive); - au o proiecție spațială; - se caracterizează prin intensitate, claritate, culoare; - au un caracter complex; - au o mare rezonanță afectivă; - se pot
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau repartizare spațială (exteroceptive, interoceptive sau proprioceptive); - au o proiecție spațială; - se caracterizează prin intensitate, claritate, culoare; - au un caracter complex; - au o mare rezonanță afectivă; - se pot asocia cu tulburări de gândire de tip delirant. După modalitatea lor senzorială, halucinațiile se împart în următoarele tipuri psihopatologice: 1) Halucinații auditive, raportate la analizatorul auditiv și ele pot îmbrăca următoarele aspecte: a) halucinații auditive elementare: acoasme, zgomote; b) halucinații auditive comune, de tipul unor sunete precise; c) halucinații auditive verbale reprezentate prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Halucinații auditive, raportate la analizatorul auditiv și ele pot îmbrăca următoarele aspecte: a) halucinații auditive elementare: acoasme, zgomote; b) halucinații auditive comune, de tipul unor sunete precise; c) halucinații auditive verbale reprezentate prin cuvinte, fraze sau dialoguri; d) după conținut, halucinațiile auditive pot fi: favorabile, nefavorabile, imperative, episodice, continue. Halucinațiile auditive apar cel mai frecvent în aura epileptică, în cursul delirurilor toxice sau infecțioase, în melancolie, parafrenie sau la surzi. 2) Halucinațiile vizuale sunt legate de percepția patologică vizuală a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
îmbrăca următoarele aspecte: a) halucinații auditive elementare: acoasme, zgomote; b) halucinații auditive comune, de tipul unor sunete precise; c) halucinații auditive verbale reprezentate prin cuvinte, fraze sau dialoguri; d) după conținut, halucinațiile auditive pot fi: favorabile, nefavorabile, imperative, episodice, continue. Halucinațiile auditive apar cel mai frecvent în aura epileptică, în cursul delirurilor toxice sau infecțioase, în melancolie, parafrenie sau la surzi. 2) Halucinațiile vizuale sunt legate de percepția patologică vizuală a unor obiecte absente din realitatea externă. Acestea pot fi de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentate prin cuvinte, fraze sau dialoguri; d) după conținut, halucinațiile auditive pot fi: favorabile, nefavorabile, imperative, episodice, continue. Halucinațiile auditive apar cel mai frecvent în aura epileptică, în cursul delirurilor toxice sau infecțioase, în melancolie, parafrenie sau la surzi. 2) Halucinațiile vizuale sunt legate de percepția patologică vizuală a unor obiecte absente din realitatea externă. Acestea pot fi de următoarele feluri: a) halucinații vizuale elementare de tipul fotoamelor; b) halucinații vizuale complexe sau figurate; c) halucinații vizuale în mișcare sau cinetice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
percepția patologică vizuală a unor obiecte absente din realitatea externă. Acestea pot fi de următoarele feluri: a) halucinații vizuale elementare de tipul fotoamelor; b) halucinații vizuale complexe sau figurate; c) halucinații vizuale în mișcare sau cinetice; d) după mărimea lor, halucinațiile vizuale pot fi, așa cum am mai menționat deja, micropsice sau macropsice; e) după tonalitatea afectivă, pot fi plăcute, neplăcute sau terifiante; f) halucinațiile vizuale pot apare la adormire (hipnagogice) sau la trezirea din somn (hipnapompice). Halucinațiile vizuale pot fi întâlnite
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
b) halucinații vizuale complexe sau figurate; c) halucinații vizuale în mișcare sau cinetice; d) după mărimea lor, halucinațiile vizuale pot fi, așa cum am mai menționat deja, micropsice sau macropsice; e) după tonalitatea afectivă, pot fi plăcute, neplăcute sau terifiante; f) halucinațiile vizuale pot apare la adormire (hipnagogice) sau la trezirea din somn (hipnapompice). Halucinațiile vizuale pot fi întâlnite în următoarele situații patologice: migrenă oftalmică, leziuni occipitale, temporale sau pedunculare, sindroamele confuzionale, delirul alcoolic, intoxicațiile cu plumb, atropină, mescalină, în cursul evoluției
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
d) după mărimea lor, halucinațiile vizuale pot fi, așa cum am mai menționat deja, micropsice sau macropsice; e) după tonalitatea afectivă, pot fi plăcute, neplăcute sau terifiante; f) halucinațiile vizuale pot apare la adormire (hipnagogice) sau la trezirea din somn (hipnapompice). Halucinațiile vizuale pot fi întâlnite în următoarele situații patologice: migrenă oftalmică, leziuni occipitale, temporale sau pedunculare, sindroamele confuzionale, delirul alcoolic, intoxicațiile cu plumb, atropină, mescalină, în cursul evoluției clinice a schizofreniei, în delirul mistic și în PGP. 3) Halucinațiile gustative și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
somn (hipnapompice). Halucinațiile vizuale pot fi întâlnite în următoarele situații patologice: migrenă oftalmică, leziuni occipitale, temporale sau pedunculare, sindroamele confuzionale, delirul alcoolic, intoxicațiile cu plumb, atropină, mescalină, în cursul evoluției clinice a schizofreniei, în delirul mistic și în PGP. 3) Halucinațiile gustative și olfactive sunt mai rare ca frecvență și ele se asociază, de regulă, cu stările delirante, fiind deosebit de greu de diferențiat de acestea. Ele pot avea un caracter agreabil sau dezagreabil. Sunt întâlnite în leziunile temporale sau bipocampice, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de regulă, cu stările delirante, fiind deosebit de greu de diferențiat de acestea. Ele pot avea un caracter agreabil sau dezagreabil. Sunt întâlnite în leziunile temporale sau bipocampice, în cazurile de schizofrenie, la epileptici, alcoolici sau în intoxicațiile cu cocaină. 4) Halucinațiile tactile sau haptice interesează analizatorul tactil-cutanat și ele sunt mai rare. Pot apărea în stările toxice, în cursul intoxicațiilor cronice cu alcool sau cocaină și la bolnavii schizofrenici. 5) Halucinațiile interoceptive și proprioceptive interesează sfera viscerală sau genitală. Au un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schizofrenie, la epileptici, alcoolici sau în intoxicațiile cu cocaină. 4) Halucinațiile tactile sau haptice interesează analizatorul tactil-cutanat și ele sunt mai rare. Pot apărea în stările toxice, în cursul intoxicațiilor cronice cu alcool sau cocaină și la bolnavii schizofrenici. 5) Halucinațiile interoceptive și proprioceptive interesează sfera viscerală sau genitală. Au un caracter imprecis, fiind resimțite ca niște stări cenestezice difuze, uneori ca un delir de posesiune sau sunt semnalate în cursul sindromului Cottard. 6) Halucinațiile polisenzoriale, nu sunt modalități rare și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cocaină și la bolnavii schizofrenici. 5) Halucinațiile interoceptive și proprioceptive interesează sfera viscerală sau genitală. Au un caracter imprecis, fiind resimțite ca niște stări cenestezice difuze, uneori ca un delir de posesiune sau sunt semnalate în cursul sindromului Cottard. 6) Halucinațiile polisenzoriale, nu sunt modalități rare și ele se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin asocierea mai multor modalități de halucinații prezente simultan la același bolnav psihic. Asupra mecanismelor producerii halucinațiilor există numeroase teorii, iar specialiștii nu au ajuns încă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca niște stări cenestezice difuze, uneori ca un delir de posesiune sau sunt semnalate în cursul sindromului Cottard. 6) Halucinațiile polisenzoriale, nu sunt modalități rare și ele se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin asocierea mai multor modalități de halucinații prezente simultan la același bolnav psihic. Asupra mecanismelor producerii halucinațiilor există numeroase teorii, iar specialiștii nu au ajuns încă la un consens în această privința (G. de Clemmbault, P. Quercy, H. Ey etc.). În general, sunt incriminate în geneza proceselor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
posesiune sau sunt semnalate în cursul sindromului Cottard. 6) Halucinațiile polisenzoriale, nu sunt modalități rare și ele se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin asocierea mai multor modalități de halucinații prezente simultan la același bolnav psihic. Asupra mecanismelor producerii halucinațiilor există numeroase teorii, iar specialiștii nu au ajuns încă la un consens în această privința (G. de Clemmbault, P. Quercy, H. Ey etc.). În general, sunt incriminate în geneza proceselor psihopatologice halucinatorii următorii factori: - o anumită stare de tip hipnoid
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
această privința (G. de Clemmbault, P. Quercy, H. Ey etc.). În general, sunt incriminate în geneza proceselor psihopatologice halucinatorii următorii factori: - o anumită stare de tip hipnoid a conștiinței; - o scădere a tensiunii psihice a bolnavului; - rolul imaginilor în geneza halucinațiilor; - mecanisme neuro-biochimice cerebrale legate de metabolismul neuronal al catecolaminelor; - rolul acțiunii unor droguri psihotrope cu efect halucinogen de tipul: LSD, mescalină, psycocibină, atropină, scopolamină, cocaină, alcool etc; - deprivarea senzorială poate declanșa apariția de halucinații; - izolarea, recluziunea sau singurătatea. Din cele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a bolnavului; - rolul imaginilor în geneza halucinațiilor; - mecanisme neuro-biochimice cerebrale legate de metabolismul neuronal al catecolaminelor; - rolul acțiunii unor droguri psihotrope cu efect halucinogen de tipul: LSD, mescalină, psycocibină, atropină, scopolamină, cocaină, alcool etc; - deprivarea senzorială poate declanșa apariția de halucinații; - izolarea, recluziunea sau singurătatea. Din cele de mai sus, se poate desprinde faptul că tulburările de percepție ocupă un loc important în sfera psihopatologiei, ele reunind un mare număr de tulburări psihice, extrem de complexe și polimorfe, prezente în multe afecțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înghit alimentele, dar nu vorbesc. 9) Stările de vis (dreamy state) sunt tulburări specifice de conștiință, cunoscute și sub denumirea de „crize uncinate” descrise de H. Jackson, datorită asocierii acestora cu leziuni ale uncusului hipocampic. Ele apar brusc, asociate cu halucinații olfactive și gustative și sunt urmate de o stare particulara de conștiință de tipul „dèja vu” sau „dèja connu”. Apar în epilepsia temporală, infecții, intoxicații, procesele encefalitice. 10) Stupoarea confuzională este o scădere accentuată a stării de conștiință în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-le o origine străină, exterioară lui. Acest tip de tulburare a gândirii mai este cunoscut și sub denumirea de „sindrom de acțiune exterioară” (H. Claude), „fenomene xenopatice” (Guiraud) sau „automatismul mintal” (G. de Clérambault). Reprezentările xenopatice sunt frecvent asociate cu halucinațiile și ele pot lua aspecte psihopatologice variate, descrise de G. de Clérambault după cum se poate vedea în continuare: a) automatism senzitiv: algii, dureri cenestezice etc.; b) automatism emoțional și afectiv: teamă, tristețe, mânie, antipatie, perplexitate fără obiect, impresia de stranietate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Enăchescu). Acest tip de tulburări reunesc totalitatea aspectelor psihopatologice ale limbajului care apar, de regulă, în cursul evoluției clinice a psihozelor endogene, în special a celor din grupa schizofreniei. În aceste situații, tulburările de limbaj sunt în legătură directă cu halucinațiile și ideile delirante ale bolnavilor pe care le exprimă. Din punct de vedere psihopatologic, ceea ce caracterizează formal „limbajul psihoticilor” sunt neologismele și paralogismele (J. Bobon). Ambele reprezintă deformații ale limbajului obișnuit cu cuvinte nou create de bolnavi pentru a exprima
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
corporale, apar fie în asomatognozia totală, fie în cursul sindromului Cottard, de negare corporală și imortalitate, din melancolia delirantă. Tulburările de schemă corporală din nevroze și psihoze sunt reprezentate prin următoarele: - depersonalizarea din cursul neurastemei și psihastenie, - alochiria din isterie, - halucinațiile somato-corporale și viscerale, fenomenele de derealizare-depersonalizare, heautoscopia din cursul schizofreniei, - dismorfofobia din cursul stărilor obsesivo-fobice, - stările ipohondrice asociate cu falsa impresie a unor afecțiuni ale organelor interne. Tulburările de personalitate Cadrul psihologic general Personalitatea este sinteza tuturor elementelor care concură
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de grandoare. 3) Sindroamele delirante endogene au caracterul net conturat al unui delir sistematizat, monotematic, de tip endogen, așa cum este el întâlnit în psihozele delirante sau delirant-halucinatorii cronice, sistematizate. 4) Sindroamele halucinatorii se caracterizează prin tulburări de percepție de tipul halucinațiilor, în special auditive și vizuale, cu consecințe imediate și profunde asupra personalității bolnavilor, având de regulă o intensitate psihotică. 5) Sindroamele delirante organice sunt caracterizate prin tulburări delirante polimorfe, de tip nesistematizat, slăbire intelectuală, mnezică și prosexică, legat, de regulă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de ordin perceptiv (halucinații) asociate sau nu cu tulburări de gândire de tip delirant, având de regulă un caracter sistematizat, de tip paranoid. În cadrul sindroamelor halucinator-paranoide, sunt cuprinse următoarele forme clinice: 1) Halucinoza, descrisă de Wernicke, și care constă din halucinații auditive însoțite de un delir tematic de urmărire sau de prejudiciu. În cazul lor sunt conservate orientarea, posibilitatea de înțelegere și coerența, dar se notează o stare de anxietate. Halucinoza apare în psihoza alcoolică, în „tipul exogen de reacție” (K.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]